Cununile

Spiritul omului, de formă sferică, cam de mărimea unei bile strălcitoare, este situat în cel mai profund nivel cuantic. La acelaşi nivel cuantic se află învelişul spiritului, membrana energetică care învăluie şi protejează spiritul, precum şi corpul cauzal. Există oameni - nu mulţi - la care, în jurul angrenajului descris mai sus apare o radiaţie, ca un inel energetic.Acest inel energetic ce înconjoară la mică distanţă angrenajul spiritului poartă numele de cunună. Există o diferenţă foarte mare între structura energeticoinformaţională a unei cununi şi aura omului. Este de la sine înţeles că, prin comportamentul său, prin actele sale şi prin modul său de viaţă în lumea materială, omul se situează într-o anumită poziţie faţă de Ordinea cosmică - Firea Lucrurilor. Majoritatea dintre noi, oamenii, credem că suntem buni, blânzi sau deştepţi chiar şi atunci când nu de dăm silinţa să ne comportăm potrivit legilor morale. Normele cosmice, care sunt sub directa gestionare a fiinţelor angelice sunt stricte şi nu pot fi păcălite. Atunci când oamenii dovedesc, prin comportamentul sau prin aptitudinile pe care le dobândesc, că respectă legile morale ale universului sunt "însemnaţi" la nivel auric, de către înaltele fiinţe angelice prin intermediul cununilor.De fapt, cununile sunt daruri primite de oameni de la înaltele fiinţe angelice. Fiinţa angelică este cea care alege omul; ea dăruieşte cununa acelui om care îi reprezintă "interesele" în lumea materială. Oamenii însemnaţi prin cununi - inelele luminoase sau, mai precis, radiaţiile ce înconjoară spiritul - devin astfel "suporturile" fiinţelor îngereşti de la care le-au primit. 
Cu alte cuvinte, respectivii oameni devin canale de manifestare în lumea materială ale fiinţelor îngereşti.Desigur, oamenii respectivi nu ştiu că sunt purtători de cununi, dar se trezesc incluşi în anumite situaţii - situaţii care, pentru modul de interpretare pur terestru, pot să nu aibă nici un fel de importanţă - pe care, prin simpla lor prezenţă, le rezolvă într-un mod fericit. De fapt, nu ei le rezolvă, oamenii fiind numai canalele prin care energiile spirituale pătrund în lumea terestră. Cele mai răspândite cununi ce se acordă oamenilor încarnaţi în lumea materială sunt următoarele: Cununa lui Iisus Hristos, Cununa Fecioarei Maria, Cununa Îngerului Gabriel, Cununa Îngerului Rafael, Cununa Îngerului Mihail. Fiecare dintre aceste cununi posedă vibraţia energetică specifică trupului de lumină a fiinţei care a acordat-o. Cununa lui Iisus Hristos apare clarvederii ca un inel-radiaţie, ce înconjoară angrenajul cuantic al spiritului. Cununa lui Iisus Hristos are o culoare roz-trandafirie şi degajă un miros de trandafiri proaspăt înfloriţi. Emite un sunet ce se aseamănă cu un clipocit de apă. Ea este prima cunună ce se dă unui om. În general, Cununa lui Iisus Hristos se dă oamenilor care se roagă în sens creştin. Ea poate apărea chiar la copii sau la persoane tinere. Prin rugăciune, omul îşi declară apartenenţa, astfel încât cei care se roagă de mici pot spera, de-a lungul vieţii, la un ajutor din partea fiinţei de care se leagă prin actul rugăciunii. În momentul în care omul se roagă, în care rezonanţa interioară a rugăciunii reverberează la nivelul corpurilor şi straturilor aurice, el intră în legătură directă cu fiinţa pe care o invocă şi căreia, prin actul rugăciunii, îi cere sprijinul.     
Cununa Fecioarei Maria apare ca un inel-radiaţie, de culoare verde. Emite un miros de flori de câmp, iar sunetul este asemănător foşnetului naturii. Cununa Fecioarei Maria este acordată în special femeilor care manifestă în existenţa cotidiană acea delicateţe, onestitate, căldură sufletească şi puritate interioară - calităţi manifestatate de către Maica Fiului lui Dumnezeu. Persoana care posedă o astfel de cunună devine canalul de manifestare a "Celei care suspină pentru toţi" - cum este denumită Fecioara Maria în lumea eterică. Această cunună poate fi acordată şi bărbaţilor cu un caracter mai aparte.     
Cununa Îngerului Rafael apare ca un inel-radiaţie de culoare alb-lăptoasă şi degajă un miros de aer de munte. Sunetul este asemănător troznetului unor trunchiuri de copac aruncate în foc. Cununa Îngerului Rafael este purtată, de regulă, de marii vindecători. Prin vindecători înţelegem atât medicii de aure, cât şi medicii de suflete. Este destul de curios faptul că medicii de trupuri, cei care habar n-au de structura aurică a fiinţei umane, nu posedă această cunună, pe care însă o pot poseda vindecătorii. Oricum, această cunună este destul de rară în lumea oamenilor, mai ales datorită faptului că cere o anumită specializare. Cei ce fac exorcizările au de obicei una sau mai multe cununi ale fiinţelor angelice, în special cea a Îngerului Rafael.     
Cununa Îngerului Gabriel apare ca un inel-radiaţie de culoare albastru marin; degajă un miros de zambile şi emite un sunet ca de harpă. Cununa Îngerului Gabriel este purtată de oamenii care manifestă în existenţa terestră o parte din calităţile acestei înalte fiinţe angelice şi care devin suporturi sau canale de manifestare în lumea materială.     
Cununa Îngerului Mihail este foarte rară. Ea se acordă unui om numai pentru o perioadă determinată de timp. Îngerul Mihail este Conducătorul Oştirii cereşti, rolul lui în cosmos este legat de război, iar cununa sa nu apare la oameni decât în cazul unor mari conflagraţii. Probabil că marii conducători de oştiri ai umanităţii au posedat Cununa Îngerului Mihail.Există însă şi altfel de cununi, pe care unii oameni le poartă în decursul unei existenţe. Astfel, dacă omul aderă conştient sau inconştient la "tabăra" adversă, cea a fiintelor luciferice, manifestă altfel de cununi. Cununile fiinţelor luciferice sunt negre, absorbind energia. Ele sunt situate în aceleaşi locuri ca şi cununile acordate de Iisus Hristos, Fecioara Maria, Îngerii Mihail, Rafael sau Gabriel. Vrăjitoarele, la rândul lor, au anumite semne distinctive, dar, spre deosebire de ceilalţi oameni, ele îşi desfăşoară "meseria" pe baza unor pacte încheiate cu fiinţe deloc curate şi deloc bune la suflet cărora, chiar şi după moarte, le devin sclave. Vrăjitoria este un exemplu de aservire voluntară a unui suflet de către fiinţe necorporale, deloc binevoitoare. După moarte, prin pactul încheiat, fiinţele la care s-a făcut apel dispun de sufletul celei care a avut proasta inspiraţie să se dăruiască lor, în schimbul unor avantaje facile. Oricum, este imposibil să existe vrăjitoare care să lucreze direct cu Fiii Luminii sau cu Iisus Hristos, aşa cum singure îşi fac reclamă. Dimpotrivă.     
Toate cununile se acordă în urma unor ceremonii speciale ce se desfăşoară în lumea eterică. De altfel, nu există vreo ceremonie desfăşurată în lumea materială, care să nu fie "dublată" de o ceremonie în lumea eterică. În afara cununilor, care se acordă în general "civililor", există alte particularităţi aurice, podoabele, care se acordă unor persoane cu funcţii publice importante, care au în subordine mari mase de oameni.

Influente din exterior

Influenţa fiinţelor angelice din categoria Fiilor Luminii nu se reduce numai la cea temporară exercitată din exterior, ci cuprinde şi influenţe de mai lungă durată sau chiar permanante exercitate din interior. În timp ce influenţele exterioare dispar din aură după ce-şi produc efectul, influenţele din interior persistă mult timp, uneori chiar şi pe durata întregii vieţi.Influenţele din interior ale fiinţelor angelice se desfăşoară prin intermediul unor elemente aurice perceptibile de către Eugen prin clarvedere. Astfel, în afara structurilor "naturale", aura omului mai poate prezenta anumite elemente, care formează ceea ce vom denumi a fi particularităţile aurice. Particularităţile aurice sunt elemente energetico-informaţionale complexe, de forme diverse - inele, triunghiuri, mici pete energetice -, de culori, luminozităţi, sunete şi mirosuri distincte, ce apar în diferite locuri la nivelul structurii aurice umane, dar care nu sunt generate de aceasta.Particularităţile aurice nu sunt un dat natural, deci nu apar la toţi oamenii, ci sunt conferite ca un dar de către fiinţele angelice. Ele pot persista uneori pe toată viaţa omului, alteori numai o perioadă determinată de timp, în funcţie de anumite considerente. Cei care dăruiesc aceste structuri aurice sunt fiinţele angelice, iar cei ce beneficiază de ele sunt acei oameni care, în anumite conjuncturi, în conformitate cu karma proprie sau cu nivelul de evoluţie atins, au de îndeplinit sau, cel puţin, pot îndeplini în mod virtual anumite activităţi, potrivit necesităţilor cosmice.Fiecare dintre particularităţile aurice este acordată unui om de câte o fiinţă angelică, în funcţie de caracteristicile de bază ale respectivei fiinţe. Particularităţile aurice nu anulează liberul arbitru al omului.Particularităţile sunt structuri energetice ce posedă caracteristicile aurice - culoarea, sunetul, mirosul şi vechimea - specifice fiinţei angelice care le-a conferit, ca şi cum ar fi "trup" din trupul lor de lumină. Particularităţile aurice reprezintă o părticică din trupul de lumină al fiinţei angelice care le-a conferit. Ele înnobilează omul, dar dacă omul nu le foloseşte în mod corect, sunt retrase. Pentru a îndeplini anumite activităţi în lumea materială, oamenii au nevoie de ceea ce s-ar putea numi "ungeri". Să ne amintim că, şi în existenţa terestră, unii oameni care îndeplinesc funcţii publice de mare anvergură - de exemplu, preoţii cu rang înalt, regii sau şefii de state - sunt "unşi" în cadrul unor ceremonii publice. De-a lungul vremurilor, regii, domnitorii sau voievozii erau "unşi" prin ritualuri speciale, care comportau ceremonii fastuoase, cu o puternică componentă sacrală. Faptul că, în tipul de civilizaţie actuală, total desacralizată, "ungerile" nu mai sunt ce-au fost odată, este o altă problemă. Printre particularităţile aurice care se dau oamenilor se numără cununile, podoabele, peceţile şi siglele. În afara acestora mai există un anumit tip de particularitate aurică, pecetea morţii, ce apare în anumite momente ale existenţei omului.

Ingerii pazitori,Ingerii Veghetori si Invatatorii

 A doua mare categorie de fiinţe angelice care se îngrijesc de omul încarnat în trup material sunt fiinţele angelice ocrotitoare ale fiecărui individ în parte: Îngerii Păzitori şi Îngerii Veghetori. Alături de ei, mai există o categorie de fiinţe angelice, care nu poate fi însă raportată direct la un singur om, dar care, deseori, în anumite împrejurări, îndeplineşte o parte din funcţiile acestora. Acesta este Îngerul Ocrotitor sau Învăţătorul. Spre deosebire de Îngerii Veghetori, Învăţătorul are în păstorire un loc - de exemplu, un cartier sau un cvartal de blocuri în marile oraşe ori un sat de mică întindere în mediul rural. Îngerii Păzitori ai oamenilor nu se manifestă în lumea eterică decât foarte rar. Ei locuiesc în propriul plan de reşedinţă, în Lumea Îngerilor. Îngerii Păzitori au rolul de a ocroti oamenii, în conformitate cu planul evolutiv şi cu karma fiecăruia. Un Înger Păzitor se manifestă doar prin Voce. Îngerii Păzitori sunt, de fapt, acele voci interioare pe care omul le aude în anumite împrejurări ale existenţei. Este de la sine înţeles că Vocile Îngerilor Păzitori nu trebuie confundate cu vocea interioară a fiecărui individ, cu vocea sufletului sau cu vocea conştiinţei. De fapt, este dificil pentru om să facă distincţia între toate vocile interioare pe care le poate auzi de-a lungul vieţii. Vocile Îngerilor Păzitori sunt însă diferite, iar omul înţelege intuitiv faptul că reprezintă altceva decât vocea conştiinţei. Există trei Îngeri Păzitori pentru fiecare om. Unul stă în partea dreaptă, altul în partea stângă, iar al treilea stă în faţa omului.Îngerul Păzitor din partea dreaptă poate fi considerat conservator, în sensul că încearcă să menţină o existenţă propice evoluţiei spirituale a omului. Întotdeauna, înainte ca omul să purceadă la o activitate sau la o acţiune cu impact mare asupra destinului propriu, Îngerul Păzitor din partea dreaptă avertizează omul asupra riscurilor.În schimb, Îngerul Păzitor din partea stângă îndeamnă omul să-şi depăşească limitele şi să desfăşoare o activitate ce implică un grad mare de risc. Îngerul Păzitor din partea stângă reprezintă alternativa "îndrăzneaţă" Ia o situaţie dată. Îndemnurile Îngerului Păzitor din partea stângă sunt îndreptate întotdeuna spre "arderea" unor etape, spre depăşirea condiţiei existente şi spre scurtarea drumului evolutiv. Îndemnurile sale sunt, într-adevăr, riscante, dar ele implică "trezirea" fiinţei umane şi urcarea scării evolutive într-un ritm mai rapid. Îngerul Păzitor din faţă - unii l-au denumit "Îngerul din creştet" - este un factor moderator, care nu se implică des prin sfaturi sau îndemnuri. Înţelepciunea sa este foarte mare. De altfel, Îngerul Păzitor din faţă nu se manifestă de prea multe ori pentru a putea fi auzit ca Voce. El este prezent doar în momentele esenţiale ale vieţii: la naştere, la cununia religioasă, în cazul urcării de către om a unei trepte evolutive importante, la moarte. În afara Îngerilor Păzitori care se manifestă doar ca Voci, dar care nu se manifestă în lumea eterică, omul mai are doi Îngeri Veghetori. Îngerii Veghetori ai unui om se manifestă în lumea eterică. Unii autori au denumit aceste înalte fiinţe angelice prin formula "medici cereşti". Într-adevăr, rolul principal al Îngerilor Veghetori este de a avea grijă de structura aurică a omului încarnat.Unul dintre Îngerii Veghetori se ocupă de suflet, deci este medic specialist de suflet, iar celălalt este medic specialist de corp duh. Îngerul Veghetor medic de suflet, numit Hemin - sufletul în limba lumii eterice se numeşte hem - se ocupă de buna funcţionare a sufletului omului. El acţionează prin mijloace specifice asupra corpului sufletului de mai multe ori pe zi.Îngerul Veghetor de corp duh se numeşte Minheme - corpul duh, în lumea eterică se numeşte heme. El se ocupă de buna funcţionare a corpului duh. De la naştere şi până la moarte, din lumea eterică, Îngerii Veghetori asigură buna funcţionare a structurii aurice a omului pe care-l au în primire. La moartea omului, în prezenţa Îngerului Morţii, Îngerii Veghetori au rolul extrem de important de a tăia legăturile energetice, de forma unor fire de lumină, dintre trupul material şi corpurile aurice interioare. Nici Îngerii Păzitori, nici Îngerii Veghetori nu se schimbă de-a lungul existenţei încarnate a unui om. 
După moarte, omul colaborează foarte strâns cu Îngerii Veghetori şi cu Îngerii Păzitori pentru a pregăti elementele ce vor fi analizate la Judecata individuală, care se va desfăşura ulterior în prezenţa Domnilor Karmei. Există o strânsă legătură între oameni şi fiinţele angelice veghetoare din timpul unei existenţe încarnate. Atât Îngerii Veghetori, cât şi Îngerii Păzitori sunt mai mult decât prieteni sau simpli colaboratori ai oamenilor. Oameni şi îngeri se află de aceeaşi parte a baricadei, iar comportamentul oamenilor în lumea materială se răsfrânge asupra cosmosului în ansamblu. 
Omul şi Îngerii săi Păzitori şi Veghetori formează o echipă, care participă la cea mai dificilă activitate din cosmos: spiritualizarea materiei şi întronarea legilor lumii spirituale în lumea materială. O imagine palidă a modului de colaborare a unui om cu Îngerii Veghetori şi cu Îngerii Păzitori, imediat după moarte, poate fi regăsită, de exemplu, în modul în care, la sfârşitul realizării unui film artistic, regizorul, scenaristul, producătorul şi actorul principal se adună la o şedinţă de lucru, în care revăd fiecare secvenţă, uneori cu încetinitorul, din cât mai multe perspective, pentru a stabili valoarea fiecărei scene şi pentru a trage concluziile finale. Tot astfel, la sfârşitul vieţii, Îngerii Veghetori, Îngerii Păzitori, dar şi alte fiinţe angelice care l-au sprijinit şi ocrotit pe om de-a lungul existenţei sale, se adună în cadrul unei "şedinţe de lucru", în care analizează plusurile şi minusurile vieţii ce s-a încheiat. În acel moment, omul înţelege, în sfârşit, valoarea actelor şi acţiunilor sale, resimţind bucurie pentru secvenţele în care a procedat în acord cu legile cosmice, tristeţe şi părere de rău pentru cele în care a greşit. Tocmai părerile de rău şi dorinţa de a îndrepta ceea ce a greşit reprezintă "tendinţele" karmice care-l vor determina pe om să se încarneze în viitor. Privită din acest punct de vedere, reîncarnarea nu este o lege aplicată arbitrar de cineva, ci este efectul deciziei omului. 
În timpul existenţei încarnate, la apropierea Îngerilor Veghetori, aura unui om interacţionează cu aura acestora, formându-se o mulţime de norişori pufoşi de diferite culori.Este foarte important de ştiut faptul că Îngerii Veghetori "tapetează" pereţii locuinţei cu norişorii pufoşi de energie ce se formează prin interacţiunea dintre aura lor şi aura omului. Atâta timp cât un om stă într-o locuinţă, pereţii sunt acoperiţi de tapetul fin de energie - nu mai gros de un lat de palmă - format din intereacţiunea aurei sale cu aura Îngerilor Veghetori. De fapt, una din activităţile principale ale Îngerilor Veghetori este aceea de a tapeta energetic locuinţa îndată ce omul s-a mutat în ea. Un mare inconvenient al procesului evolutiv uman în lumea materială îl constituie apariţia unor deosebiri în ceea ce priveşte activitatea Îngerului Veghetor al sufletului şi activitatea Îngerului Veghetor al corpului duh. Această deosebire are la bază comportamentul omului în lumea materială. Sufletul se bazează adesea pe dorinţele şi pe concepţiile sale specifice şi, nu în ultimul rând, pe legile omeneşti la "modă" într-o perioadă oarecare de timp, care pot să nu fie cele mai înţelepte. În acest caz, nu se mai formează norişorii energetici multicolori, ca liant energetic între om şi aura celor doi Îngeri Veghetori, iar aceasta înseamnă întreruperea legăturilor energetice în defavoarea omului. Totodată, dispare "tapetul" energetic al pereţilor locuinţei, ceea ce constituie un fapt deosebit de periculos. În acest caz este vorba despre locuinţă în sens larg; prin locuinţă se poate înţelege nu numai apartamentul sau casa în care omul locuieşte o perioadă mai lungă de timp, ci şi camera ocupată pentru o noapte la un hotel, camera în care omul locuieşte la un internat, la un cămin sau într-un dormitor comun - de exemplu, când îşi satisface stagiul militar. Lipsa "tapetului" energetic înseamnă că, din punctul de vedere al cosmosului, omul nu există.Ieşirea omului de sub tutela protectoare a celor doi Îngeri Veghetori înseamnă coborârea nivelului energetic al sufletului. Când decade sufletul, decade şi corpul fizic, căci sufletul este "şeful" corpului fizic. Urmările ieşirii de sub protecţia ocrotitoare a Îngerilor Veghetori se traduc prin boli, accidente, conflicte şi împrejurări nefaste.Există cazuri în care Îngerii Veghetori influenţează în mod direct omul. Aceste cazuri sunt însă rare. Omul este ajutat în mod direct de către Îngerii săi Veghetori doar în cazurile unor evenimente existenţiale dramatice sau a unor incidente karmice. În restul timpului are loc o influenţare normală, care nu implică modificări ale aurei umane. În cazuri extreme - de exemplu, în cazul unor accidente - se realizează una dintre cele mai importante lucrări îngereşti în care este implicat omul. Aura strălucitoare a Îngerului Veghetor se calează pe aura omului, iar în acest caz corpul astral şi corpul emoţional se estompează aproape total, locul lor fiind luat de aura îngerească. Starea omului lipsit de corpul emoţional şi de corpul astral se aseamănă cu starea adamică dinainte de cădere. Această stare nu durează decât câteva clipe, doar pe durata incidentului karmic: boală, accident etc. Totodată, omul este învăluit într-o dulce relaxare musculară, emoţională, mentală şi sufletească. În acele momente, omul nu mai doreşte să cunoască ori să cerceteze, dispar oboseala şi febrilitatea generate de evenimentele vieţii cotidiene. În momentul influenţei directe a Îngerilor Veghetori, fiinţele Ashpan nu se mai pot manifesta, mai ales cei cu influenţă mare. Să ne imaginăm doar un om care iese teafăr dintr-un grav accident de automobil - ceea ce unii numesc minune - când în jurul lui totul este făcut zob. Totul a durat doar câteva fracţiuni de secundă şi se crede că şoferul şi-a salvat viaţa datorită instinctului. Se spune că şoferul a fost inspirat sau că a avut experienţă. De fapt, în fracţiunea de secundă ce a premers accidentul, în lumea eterică este forfotă mare. Datorită faptului că, în lumea eterică, timpul are valenţe diferite decât în lumea materială - se poate dilata sau se poate contracta -, în fracţiunea de secundă ce premerge accidentului, Îngerii Veghetori depun o activitate foarte intensă: plătesc preţul salvării omului pe care-l ocrotesc, iar dacă preţul este acceptat de către instanţele karmice, realizează lucrarea de influenţare directă. În acel moment, aura Îngerului se calează peste aura omului, strălucirea aurică a omului creşte considerabil, dispare corpul emoţional şi corpul astral, dispare totodată frica, omul devine lucid, volanul este răsucit brusc, iar automobilul ia o traiectorie atât de stranie, încât pare să sfideze legile fizicii; în consecinţă, şoferul scapă fără nici un fel de zgârietură, în timp ce automobilul se face zob. O operaţiune similară se desfăşoară în multe alte cazuri de forţă majoră: în boli. morţi clinice, bătăi, scandaluri, conflicte etc.Influenţa nemijlocită a Îngerilor Veghetori sau chiar, mai rar, în cazuri excepţionale, a fiinţelor diriguitoare cosmice este un fenomen de mare amploare, în care are loc ocrotirea directă a omului de către Fiii Luminii. Întotdeuna, Îngerul trebuie să plătească un anumit preţ pentru a salva viaţa omului. De regulă, preţul salvării omului este luat chiar din bagajul karmic al omului: din magazia de fapte bune. În multe cazuri excepţionale, Îngerul însuşi plăteşte preţul salvării omului. În acele momente, Îngerul se adresează prin rugăciune, direct lui Dumnezeu, iar principalul beneficiar este omul.     
După evenimentele de acum 2000 de ani, Întruparea, Crucificarea, Moartea şi Învierea lui Iisus Hristos, omul beneficiază şi de ajutorul direct şi nemijlocit al Fiului lui Dumnezeu. Înainte de evenimentele de acum 2000 de ani, cu tot sprijinul substanţial al Îngerilor Veghetori, datorită noxelor karmice foarte grele acumulate de-a lungul mai multor existenţe, omul avea toate "şansele" de a sucomba destul de repede. Preţul plătit de către Îngeri nu era suficient pentru ridicarea rezonanţei energetice generale a unui om. Omul, cum se spune, murea cu o armată de Îngeri lângă el. Karma rea, acumulată în trecut, era mult prea mare. De aceea, în condiţiile în care karma nefastă, rodul faptelor omului în nenumărate existenţe, se aduna necruţător deasupra fiecărui individ în parte, dar şi deasupra întregii umanităţi, a apărut necesitatea unei noi conexiuni aurice cu o Fiinţă spirituală mult mai puternică în Putere şi Tărie decât a Îngerilor Veghetori. Acesta a fost unul din scopurile întrupării lui Iisus Hristos în lumea oamenilor. După evenimentele de pe Golgota, în cazul accidentelor, bolilor grave sau catastrofelor existenţiale iminente, în cazul în care omul cere ajutor, cu voce tare, lui Iisus Hristos, se formează corpul haric al plaselor mesianice. Aflat sub cupola protectoare a plaselor mesianice, omul nu mai este o pradă atât de uşoară precum era în trecut sau cum este astăzi cazul celor care nu se roagă şi nu cer ajutorul. De 2000 de ani, plasele mesianice suplinesc lucrarea multor Îngeri. Astăzi, la atei sau la cei care nu se roagă, la cei care nu rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos, preţul ieşirii dintr-o fundătură existenţială, care se traduce printr-o boală sau printr-un accident, este plătit de către Îngerii Veghetori. Iar dacă omul nu a acumulat în "bancă" multe fapte bune, nici Îngerii nu au de unde să plătească preţul. Întrucât Iisus Hristos a răscumpărat umanitatea prin evenimentele de acum 2000 de ani şi a luat în primire sufletele tuturor oamenilor din Terra aurica, preţul ieşirii dintr-un incident al sorţii este plătit anticipat. Când omul îi cere ajutorul, Iisus Hristos se manifestă nemijlocit în planul eteric, în infraeteric sau chiar în planul material. Aflat lângă omul în suferinţă, Iisus Hristos se mişcă atât de repede încât creează impresia că se află peste tot. După câte se spune în lumea eterică, cea mai rapidă fiinţă angelică din Ierarhia Fiilor Luminii este Conducătorul Oştirii cereşti, Îngerul Mihail, care se poate deplasa atât de repede încât poate fi observat simultan în "de trei ori trei sute treizeci şi trei de locuri". Spre deosebire de toţii Fiii Luminii, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se poate manifesta în oricât de multe locuri doreşte. Iisus Hristos se poate manifesta simultan în "şapte planuri cuantice, în şapte timpuri şi în şapte perioade", deci este omniprezent şi omniştient.

Influenta inteleptelor Oranduiri

În decursul existenţei în lumea materială, fiinţa umană este ocrotită şi de marile fiinţe angelice din categoria Fiilor Luminii. Dintre acestea, cele mai implicate în existenţa cotidiană a omului sunt Înţeleptele Orânduiri. Dintre Înţeleptele Orânduri pot fi amintite Puterile, Domnii Karmei şi Principii Ocrotitori. Fiecare dintre aceste înalte fiinţe angelice este în relaţie directă cu una din structurile aurei umane: corpul duh, sufletul, corpurile aurice exterioare.Omul este în primul rând un corp duh. Corpul duh este "trupul de lumină", în care omul se manifestă pe tot parcursul palingeneziei în Terra aurica. Corpul duh poate fi caracterizat prin luminozitate, culoare, sunet, miros şi vechime. Pentru a desemna principalele caracteristici ale unui corp duh, în lumea eterică se foloseşte expresia "tărie şi putere". Datorită faptului că, la noi oamenii, predomină imaginea vizuală, am ales să caracterizăm corpurile duh ale oamenilor în funcţie de culoarea lor specifică. Corpul duh nu este altceva decât o energie modulată informaţional, care poate fi caracterizată prin culoare. În funcţie de culoare, corpurile duh ale oamenilor pot fi împărţite în şapte clase evolutive. Astfel, există şapte tipuri de corpuri duh. 
La rândul ei, lumea de dincolo - denumită adesea prin termenul de lume astrală - locul unde merg oamenii după momentul morţii, este structurată după puterea şi tăria fiinţelor umane care locuiesc pe cuprinsul ei. Dacă corpurile duh ale oamenilor pot fi împărţite în şapte clase evolutive - clase ce corespund unor anumite caracteristici, dintre care cea mai reprezentativă pentru înţelegerea omenească pare să fie culoarea -, este evident că lumea astrală poate fi împărţită după acelaşi criteriu. Există deci şapte paliere distincte ale lumii astrale, fiecare posedând drept caracteristică de bază o anumită culoare, adică o anumită stare vibratorie a energiei modulată informaţional. După moarte, omul redevine un corp duh; acesta posedă, ca însuşire fundamentală, o anumită culoare. În acest caz, el vibrează în consonanţă cu palierul respectiv al lumii astrale şi merge acolo potrivit legii ordonării după culoarea specifică. Faptul că palierele lumii astrale pot fi descrise şi denumite în funcţie de culoare, de sunet, de miros sau pot fi denumite prin formule precum "primul inel fluidic", "al doilea inel fluidic", ori "primul cerc", "al doilea cerc" etc are mai puţină importanţă. Ceea ce are însă importanţă este faptul că fiecare dintre aceste paliere, care corespund claselor evolutive de corpuri duh, se află sub atenta conducere şi supraveghere a unei înalte fiinţe angelice, denumite Putere. Fiecare dintre aceste înalte fiinţe angelice se manifestă sub înfăţişarea unei fetiţe. Fiecare Putere posedă o culoare unică a veşmintelor, a părului şi a ochilor lipsiţi de iris, în funcţie de palierul pe care-l conduce.De exemplu, palierul lumii astrale corespunzător corpurilor duh de culoare galbenă este condus de o Putere a cărei vestimentaţie, ochi sau păr au culoarea galbenă. 
La fel, palierul corespunzător corpurilor duh de culoare portocalie este condus de o Putere a cărei vestimentaţie, păr sau ochi au culoarea portocalie. Aceasta este valabil şi pentru palierele lumii astrale în care locuiesc corpurile duh de culoare aurie, albastră etc. Înainte de a pătrunde pe palierul cosmic al oamenilor cu corpuri duh de culoare galbenă, orice clarvăzător care face turul de informare al Terrei aurica este întâmpinat de o Putere cu vestimentaţia, părul şi ochii de culoare galbenă. Evident, acesta a fost şi cazul lui Eugen. Dacă nivelul evolutiv al unui clarvăzător este suficient de evoluat, Puterea acceptă pătrunderea acestuia în propriul ei palier cosmic. Dacă nu, clarvăzătorul trebuie să se întoarcă.Astfel, Puterile sunt fiinţele angelice conducătoare ale tuturor oamenilor, fie încarnaţi, fie decorporaţi care posedă un corp duh de o anumită culoare. Moment de moment, Puterile au în păstorire milioane şi milioane de oameni, care posedă corpuri duh de aceeaşi culoare. Unii oameni sunt întrupaţi, alţii sunt decorporaţi - aflaţi în propriul lor plan de reşedinţă. Dacă cei decorporaţi sunt deja "acasă", cei întrupaţi în planul material sunt consideraţi a fi în "misiune" sau în "delegaţie" şi, în consecinţă, este firesc ca Puterile să se intereseze de soarta lor şi, de multe ori, să-i sprijine în existenţa materială prin influxuri energetice specifice.     
Domnii Karmei, care se manifestă sub înfăţişarea unor Bătrâni, sunt alte înalte entităţi angelice, care se îngrijesc în mod direct de oameni. Domnii karmei se manifestă doar în planul lor de reşedinţă. În planul lor de reşedinţă, Domnii karmei iau decizii cu privire la soarta oamenilor. De fapt, acolo se iau doar deciziile unor evenimente, căci soarta, fiecare individ şi-o creează singur. Omul însuşi este cel care, prin actele şi acţiunile sale, îşi construieşte soarta. Domnii Karmei sunt doar cei care organizează karma individuală în cea colectivă şi programează evenimentele lumii potrivit Legilor divine şi Ordinii cosmice. Structurile aurei umane aflate în relaţie cu Domnii karmei sunt sigiliile karmice şi banda de lumină din jurul capului. În cadrul procesului palingeneziei în Terra aurica, oamenii mai sunt ajutaţi şi ocrotiţi în mod direct şi de principalii Principi Ocrotitori: Îngerul Gabriel, Îngerul Rafael, Îngerul Mihail, Îngerul Morţii. Îngerul Gabriel, cunoscut în lumea eterică prin denumirea de Primul Veghetor sau Purtător al Cheilor Puterii, desfăşoară o activitate permanentă ce poate fi raportată la toţi oamenii. 
Ca Prim Veghetor, Îngerul Gabriel supraveghează îndeaproape palingenezia omului în Terra aurica - traiectul evolutiv ce presupune naşterea în trup fizic, viaţa în lumea materială, moartea, existenţa post-mortem şi renaşterea. În cosmos nu există oameni importanţi, oameni foarte importanţi sau oameni mai puţin importanţi. Toţi oamenii sunt la fel de importanţi şi, de aceea, Îngerul Gabriel este prezent la toţi oamenii, la toate evenimentele importante. Naşterea, botezul, căsătoria, decesul sau evenimentele karmice cu mare impact reprezintă momente importante ale existenţei fiecărui om, la care Îngerul Gabriel este prezent. După cum se afirmă în lumea eterică, periodic, cel puţin o dată pe lună după timpul omenesc, Îngerul Gabriel, Primul Veghetor şi Purtător al Cheilor Puterii, vizitează toţi oamenii încarnaţi din lumea materială. Îngerului Gabriel nu-i scapă nimic şi nimic din ceea ce este omenesc nu pare a-i fi străin.     
Alt Principe Ocrotitor este Îngerul Mihail. Rolul Îngerului Mihail este extrem de important, mai ales în cazul conflictelor. Ca apărător şi ocrotitor al tuturor oamenilor, Îngerul Mihail este alături de toţi cei nedreptăţiţi şi asupra cărora se exercită forţa brută. De asemenea, după moartea trupescă, omul este apărat de Îngerul Mihail în fruntea Oştirii sale pentru a nu-i fi furat sufletul de către fiinţele luciferice.Şi activitatea Îngerului Rafael este foarte vastă; orice vindecare din lumea materială devine posibilă datorită impulsurilor sale directe.     
Un alt Principe Ocrotitor, care se îngrijeşte îndeaproape de oameni, este Îngerul Morţii. Departe de a fi acel înspăimântător Schelet cu coasa, Îngerul Morţii este o fiinţă angelică de o mare frumuseţe şi de o mare blândeţe, care-i vizitează pe oameni, nu numai în momentul morţii, ci şi în timpul existenţei încarnate. Nu de puţin ori, Îngerul Morţii a putut fi observat şi în alte condiţii decât la decesul unui om. Îngerul Morţii este prezent, desigur, la decesul tuturor oamenilor, îngrijindu-se ca oamenii să realizeze cât mai lin trecerea de la stadiul încarnat la cel decorporat, mângâindu-i cu sfaturi şoptite.

Influenta Marilor Tarii

Omul nu este singur şi nici nu este lăsat la discreţia Celor cu ochii negri, a fiinţelor Dree, a spiritelor naturii rebele Lorehh ori a celor shaitanice, după cum nu este lăsat nici la discreţia fiinţelor Ashpan - Cei reîntorşi. Dacă omul ar fi fost lăsat la discreţia tuturor acestor fiinţe potrivnice, totul s-ar fi încheiat cu mult timp în urmă, iar din pajiştile înverzite sau din răsăriturile de Soare ce bucură astăzi ochii oamenilor, ca şi din toate lucrurile frumoase ce există astăzi pe pământ, n-ar fi rămas nici amintirea. Astfel, în afara influenţelor forţelor potrivnice, la nivelul aurei umane se manifestă influenţe benefice ce provin de la marile fiinţe diriguitoare ale cosmosului: Dumnezeu, Iisus Hristos, Fiii Luminii. 
Marile fiinţe diriguitoare ale cosmosului au permanent grijă de om şi lucrează neîncetat pentru binele său. Ele influenţează omul în bine, dar nu se pot substitui omului şi nu-i pot încălca liberul arbitru.
În Terra aurică nu există "legi naturale" după care cosmosul să se autoguverneze, aşa cum se afirmă adesea. Concepţii   precum  "autoevoluţia"  cosmosului,   influenţa hazardului, a "şansei", care a făcut ca anumite forţe, energii sau elemente chimice să se afle acolo unde a fost necesar, în momentul oportun, la fel ca şi alte idei de acest gen, nu au nici un temei. Ordinea cosmică instituită de către Dumnezeu, creatorul şi susţinătorul cosmosului, este asigurată de fiinţele angelice din categoria Fiilor Luminii, care lucrează, moment de moment, pentru menţinerea Ordinii cosmice şi, implicit, pentru evoluţia neîncetată a oamenilor. Din păcate, oamenii, prin fapte situate în afara Ordinii divine, împiedică această lucrare. Cu toate acestea, influxurile energetice ce provin de la înaltele fiinţe diriguitoare cosmice străbat planurile cuantice, străbat "oceane de timp", pentru a ajunge la toţi oamenii. Astfel, fiecare element component al structurii energetico-informaţionale umane - spiritul, corpul duh, sufletul, etc - se află sub directa orcotire a unei categorii de fiinţe diriguitoare cosmice. Încercând o clasificare sumară a fiinţelor angelice care ocrotesc omul, se poate afirma că există două categorii principale de fiinţe angelice. Această clasificare este făcută doar din punctul de vedere al omului şi al influenţelor pe care acesta le primeşte de la fiinţele ce ţin de Ierarhia Fiilor Luminii. Fără nici o îndoială, toate fiinţele angelice sprijină procesul evolutiv uman, iar fără activitatea lor neîncetată omul n-ar putea să existe pe această planetă; în cele ce urmează ne vom referi strict la fiinţele angelice care influenţează nemijlocit, prin filieră directă, existenţa omului în planul material. 
Prima categorie principală este formată din înaltele fiinţe diriguitoare ale cosmosului, care se îngrijesc de mari mase de oameni, iar a doua categorie este formată din fiinţele îngereşti care se îngrijesc de un singur individ şi care pot fi considerate "personale". Prima categorie de înalte fiinţe diriguitoare ale cosmosului, care ocrotesc şi influenţează în mod direct fiinţa umană, este formată, la rândul ei, din două clase. Prima clasă este formată din Marile Tării: Dumnezeu, Iisus Hristos şi Duhul Sfânt. Alături de Iisus Hristos, în lumea eterică, Fecioara Maria desfăşoară o activitate continuă de ocrotire spirituală a oamenilor. A doua clasă este formată din Înţeleptele Orânduiri: Puterile, Bătrânii şi Principii Ocrotitori. Dintre Principii Ocrotitori fac parte Îngerul Gabriel, Îngerul Mihail, Îngerul Rafael, Îngerul Morţii. Prima Fiinţă care ocroteşte şi influenţează în mod direct fiinţa umană este însuşi Dumnezeu, numit în lumea eterică HAUTI - în traducere din limba akhatakha: Izvorul de Lumină. Dumnezeu este Originea şi Temelia cosmosului. La începuturi, în primordium, Dumnezeu a creat omul după Chipul şi Asemănarea Sa. Astăzi, omul există datorită faptului că, la origine, Creatorul său i-a insuflat viaţa. Se crede adesea că, după momentul de început al creaţiei, Dumnezeu s-a îndepărtat de creaţia sa, omul, şi că l-a lăsat în părăsire. Istoricii religiilor şi chiar şi unii teologi acordă adesea Fiinţei Supreme caracterul de deus otiosus, adică "Dumnezeu retras din lume", accentuând convingerea că, după ce a creat lumea, Dumnezeu s-a îndepărtat de creaţia sa, lăsând lucrurile să se desfăşoare de la sine. Cercetarea structurii aurei umane şi a manifestării cosmosului spiritual relevă tocmai contrariul: Dumnezeu susţine neîncetat lumea, cosmosul în ansamblu, precum şi omul. Fără activitatea Sa permanentă, totul s-ar fi scufundat în neantul atemporal - nec antem: "nimic înainte" - care exista înaintea creaţiei. Se poate vorbi, astfel, despre o creaţie perpetuă a cosmosului şi nu doar despre susţinerea cosmosului de către Dumnezeu, după realizarea Creaţiei.Creaţia perpetuă constituie fundamentul existenţei cosmosului. Fără activitatea continuă a lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nici măcar o miliardime de secundă. Dacă, printr-o absurditate, s-ar concepe că Dumnezeu "se odihneşte", nu doar "a şaptea zi" cum se afirmă astăzi prin interpretarea eronată a unor scrieri sacre, ci doar o miliardime de secundă, totul s-ar preface în cenuşă şi nu ar exista nici măcar amintirea a ceea ce a fost cândva.    
La nivelul structurii aurice umane, lucrurile sunt clare: spiritul omului este creaţia directă şi nemijlocită a lui Dumnezeu; totul există datorită aportului energeticoinformaţional infuzat prin creaţia continuă de către Dumnezeu, realizată prin intermediul celei de-a treia Persoane a Treimii divine: Duhul Sfânt.Dumnezeu este Singurul Viu, iar lumea ca atare, precum şi fiinţele care o populează, sunt efectul manifestării Sale directe. Tot ce există în cosmos se datorează acţiunii Duhului Sfânt, a treia Persoană a Treimii, care are rolul de a menţine viaţa tuturor făpturilor de pe toate planurile cuantice. Mai mult decât atât, linia divină este canalul direct prin care omul este susţinut, moment de moment, în existenţa sa, de către Dumnezeu. Rugăciunea adresată direct Tatălui ceresc are întotdeuna efect, iar faptul că omul nu remarcă aceasta, înseamnă doar că este incapabil să-şi conştientizeze în mod corect viaţa. Efectul rugăciunii adresate direct Tatălui ceresc este reflectat întotdeauna la nivelul aurei umane. Rugăciunea adreasată Tatălui ceresc străbate toate planurile cuantice şi ajunge acolo unde trebuie: la Dumnezeu. Ajutorul lui Dumnezeu vine întotdeuna, neştiut şi neînţeles pentru oameni.  Eugen poate remarca prin clarvedere cum, în momentul rugăciunii adresate Tatălui ceresc, spiritul omului se  "aprinde" precum Soarele şi  străluceşte într-un mod uimitor. La fel, linia divină devine strălucitoare, semn că, undeva, deloc departe, într-un prezent continuu, Cineva ascultă la celălalt capăt. În acest context, poziţionarea "spaţială" a lui Dumnezeu cât mai departe, deasupra norilor, prin nebuloasa Andromeda sau la capătul Norilor lui Magellan este doar o banală şi biată figură de stil. Dumnezeu a fost, este şi va fi în prezentul continuu circumscris de Fiinţa Sa, aici şi acum, în propriul Său cosmos. Dumnezeu nu a plecat nicăieri şi nici nu va pleca undeva, nici deasupra norilor şi nici pe o constelaţie sau galaxie îndepărtată. Cu atât mai puţin va putea fi descoperit într-o navă spaţială de unde, cu ajutorul unui ecran TV, monitorizează ceea ce se petrece pe pământ, aşa cum cred - într-un mod halucinant - unii cercetători care se consideră avantgardişti... 
Alături şi împreună cu Dumnezeu, Fiinţă din Fiinţa Sa, Lumină din Lumina Sa, Iisus Hristos, a doua Persoană a Treimii, desfăşoară o activitate care a avut, are şi va avea un rol decisiv asupra destinului oamenilor. La fel ca şi Dumnezeu, Iisus Hristos trăieşte în prezentul continuu, de unde acţionează asupra tuturor oamenilor, creştini sau nu.Activitatea lui Iisus Hristos în cosmosul spiritual poate fi împărţită în două etape distincte: prima etapă s-a desfăşurat până la încarnarea Sa în lumea materială, iar a doua etapă s-a desfăşurat după Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea la cer, deci după momentul descris în Evanghelii, în care Iisus Hristos apare în Trupul de Slavă -care a fost pipăit de Apostolul Toma.După evenimentele de acum 2000 de ani, Iisus Hristos se manifestă în lumea eterică, în Trupul de slavă. Cu toate că se manifestă în Trupul de Slavă, nu trebuie uitat nici o clipă că Iisus Hristos este singura fiinţă din Terra aurica care se poate manifesta simultan "în şapte planuri cuantice, în şapte perioade şi în şapte timpuri". De aceea, la fel ca şi Dumnezeu, Iisus Hristos nu poate fi situat într-un "cer" depărtat de fiinţa umană şi de locul în care omul îşi desfăşoară activitatea cotidiană: lumea materială. Iisus Hristos este alături de om în prezentul continuu, în care trecutul, prezentul şi viitorul formează un tot. În ultima perioadă de timp, Prezenţa lui Iisus Hristos a fost înţeleasă doar din punct de vedere istoric, iar acesta este punctul de vedere formulat de către istoriografia modernă. Departe însă de a reprezenta doar un personaj important al trecutului, Iisus Hristos aparţine Prezentului şi, mai ales, Viitorului. De fapt, Iisus Hristos aparţine prezentului continuu, adică Eternităţii, care este temelia Timpului din lumea materială.Astăzi se vorbeşte foarte mult despre faptul că oamenii supravieţuiesc morţii, că după moarte se "mută dincolo", în cosmosul spiritual, iar credinţa în supravieţuirea post-mortem a devenit aproape o banalitate. Dacă această credinţă a devenit o banalitate şi dacă faptul că toţi oamenii supravieţuiesc morţii a devenit, oarecum, o evidenţă, trebuie să fie la fel de evident că Iisus Hristos, Cel care a învins moartea, este mai viu decât toţi oamenii la un loc. Cu atât mai mult cu cât vechile scrieri sacre creştine specifică în mod explicit că Iisus Hristos a înviat din morţi şi că s-a manifestat în faţa discipolilor Săi în Trupul de slavă. Pe de altă parte, este la fel de evident că Fiinţa lui Iisus Hristos nu poate fi cuprinsă de nici o minte omenească. Conştiinţă Sa umple întreaga Terra aurica, fiind legată de fiecare om. Iisus Hristos este dincolo de spaţiu şi de timp, dar, totodată, este în spaţiu şi timp, moment de moment, de-a lungul Eternităţii ce leagă Trecutul de Viitor. Persoana divină a lui Iisus Hristos trăieşte, Ea însăşi, în prezentul continuu, iar Fiinţa sa interioară, Eul său conştient, umple cu Sine Trecutul, Prezentul şi Viitorul. Iisus Hristos este peste tot, în toate momentele, atotştiutor, omniprezent. Fiinţa Sa cuprinde toţi oamenii din Terra aurica. Când Iisus Hristos are în faţă un om oarecare, ştie instantaneu cine este acest om şi ce a făcut începând de la pătrunderea sa în Terra aurica. Nimeni nu face ceva în Terra aurica, fără ca Iisus Hristos să nu fie conştient de acest lucru, cu mult timp înainte ca lucrurile să se petreacă în mod efectiv. Iar liantul prin care Iisus Hristos se leagă de oameni este elementul fundamental: IUBIREA.Iubirea este legată de Iisus Hristos, iar mijlocul prin care, prin Iubire, Iisus Hristos se leagă de oameni este rugăciunea. De asemenea, Numele lui Iisus Hristos, cel mai puternic Nume din Cer şi de pe Pământ din punct de vedere al rezonanţei interioare, este canalul prin care oamenii se conectează Iubirii şi, implicit, lui Iisus Hristos. Oameni-Iubire-Iisus Hristos este ecuaţia atotcuprinzătoare ce stă la temelia cosmosului, iar rezolvarea acestei ecuaţii reprezintă cheia ce deschide Împărăţia lui Dumnezeu.Întruparea, Viaţa, Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea lui Iisus Hristos reprezintă o piatră de hotar ce împarte istoria umanităţii în două epoci distincte. Într-un fel se prezenta aura umană înaintea evenimentelor de acum 2000 de ani şi în alt fel se prezintă în era creştină. Se poate astfel vorbi despre două etape evolutive ale fiinţei umane. Prin Sacrificiul de pe cruce de acum 2000 de ani, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a răscumpărat toate sufletele oamenilor şi a plătit preţul pentru ele. Din acel moment, Iisus Hristos a devenit Domnul tuturor sufletelor din Terra aurica. Chakra inimii, Shainiah, şi corpul haric al plaselor mesianice reprezintă noile structuri prin care omul se poate mântui. Prin rugăciunea adresată lui Iisus Hristos sau, cel puţin, prin rostirea cu voce tare a Numelui Său, omul îşi formează corpul plaselor mesianice şi se pune sub protecţia Sa. În cazul rugăciunii sau a rostirii cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos, planurile cuantice încep să vibreze precum oglinda unei ape, iar într-o fracţiune de secundă se formează plasele mesianice. În acel moment, omul se conectează auric la Fiinţa lui Iisus Hristos. Când omul Îi cere ajutorul cu voce tare prin rugăciune sau prin rostirea Numelui şi când, fireşte, credinţa sa este mare, Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de Slavă apare instantaneu lângă omul respectiv, la nivelul cuantic al lumii eterice. Între Iisus Hristos şi aura omului au loc schimburi aurice foarte ample. Ele se aseamănă cu nişte pulberi foarte fine, strălucitoare şi parfumate, care se scurg dinspre aura lui Iisus Hristos spre aura omului. În lumea eterică, Iisus Hristos se deplasează atât de repede încât pare a se afla simultan peste tot. Această caracteristică poartă numele de aseietate. De 2000 de ani, omul este ajutat şi ocrotit direct şi de către Fecioara Maria - "Cea care suspină pentru toţi oamenii", după cum este numită în lumea eterică. Din punct de vedere aurie, Fecioara Maria are o influenţă deosebită asupra corpului astral al oamenilor. De fapt, Fecioara Maria este Stăpâna corpului astral. Corpul astral al omului este un element foarte important în procesul evolutiv. Pe măsură ce omul reuşeşte să-şi impună influenţa asupra corpului astral, deci să-şi subjuge pornirile, dorinţele şi poftele, atunci reuşeşte să evolueze cu adevărat. Doar pe măsură ce corpul astral este educat şi temperat din elanurile sale primare se formează corpurile aurice superioare: corpul mental superior şi, ulterior, corpul spiritual.La oamenii din ziua de astăzi, datorită poftelor şi dorinţelor, corpul astral apare ca un ovoid de aproximativ optzeci-nouăzeci de centimetri diametru, învolburat ca un vulcan pe cale de a irupe. Mii şi mii de explozii luminoase irup necontrolat în diferite locuri ale corpului astral. Pe măsura dominării dorinţelor, corpul astral se linişteşte şi se limpezeşte coloristic, parcurgând un proces de "coacere" aurică pentru a deveni apt să servească altor scopuri. Fiinţa spirituală sub a cărei atentă ocrotire se petrece coacerea corpului astral este Fecioara Maria.Corpul mental superior şi corpul spirtual nu sunt altceva decât porţiuni din corpul astral, transformate prin activitatea omului. În ziua de azi, tot mai mulţi oameni posedă un corp mental superior bine structurat, ceea ce indică faptul că o bună parte din corpul astral a fost transformată.La rândul său, corpul spiritual, format tot prin transformarea corpului astral, apare ca un ovoid format din lumină argintie, situat deasupra corpului mental superior. Prin corpul spiritual, omul conştientizează Iubirea ca element fundamental al cosmosului. Conştientizând Iubirea, omul înţelege activitatea lui Iisus Hristos. 
De aceea, corpul spiritual se formează prin rugăciune şi prin conştientizarea Iubirii universale.Precum l-a născut pe Iisus Hristos prin trup, acum 2000 de ani, astăzi, ca Stăpână a corpului astral, Fecioara Maria îl naşte pe Iisus Hristos în sufletul fiecărui om. Iisus Hristos se va naşte în sufletul omului doar atunci când acesta va avea un corp spiritual bine structurat.

Moartea vietii

De-a lungul vieţii, omul se comportă în funcţie de tendinţele sale karmice şi de natura fiinţelor Ashpan cu care intră în rezonanţă aurică.Omul, ca circuit oscilant deschis, potrivit naturii sale, are acei Ashpan cu care se află în rezonanţă şi pe care, în consecinţă, îi merită. Iniţial, dată fiind natura tendinţelor sale şi a fiinţelor Ashpan, omul se manifestă ca atare. Cu timpul, pe măsură ce evoluează, omul renunţă la erorile sale comportamentale - de exemplu, renunţă la minciună, renunţă la a face rău aproapelui, renunţă la acapararea bunurilor altora etc. În momentul în care, pentru prima oară în viaţă, omul învaţă din greşelile sale şi îşi schimbă comportamentul, Ashpan, Cei reîntorşi, obţin răspunsul pe care-l doreau, iar rolul lor se încheie. În momentul în care un Ashpan obţine răspunsul, se dezactivează, adică dispare din aură, iar omul se eliberează de un viciu sau de o caracteristică negativă. Trupul fizic este constituit în funcţie de corpurile aurice derivate - corpurile astral, emoţional, mental intelectiv etc -, iar nu invers, astfel că, în momentul în care are loc o dezactivare a unui Ashpan, corpul material suferă anumite transformări. După eliberarea unui Ashpan, atomii corpului material devin mai diluaţi (ca miros, culoare, sunet), dar şi mai puţini. Efectul este uimitor: corpul material îmbătrâneşte. Astfel, îmbătrânirea şi, în final, moartea, sunt rezultatul direct al evoluţiei omului, dar şi al eliberării fiinţelor Ashpan, Cei reîntorşi. Fiecare dintre structurile energetico-informaţionale ale omului există datorită faptului că este alimentată din planul său cuantic. Spiritul este susţinut, moment de moment, de către Dumnezeu, Creatorul său. Din acest motiv, spiritul nu îmbătrâneşte niciodată. Este evident că nici corpul duh nu îmbătrâneşte: corpul duh este hrănit de spirit prin intermediul chakrelor-atribut. Desigur, corpul duh obţine energia modulată informaţional şi din propriul său plan cuantic. Nici sufletul nu poate îmbătrâni, fiind susţinut energetico-informaţional de către spiritul omului. Sămânţa sufletului nu este decât proiecţia, pentru o singură existenţă, a spiritului, iar corpul sufletului este un corp duh pentru o singură existenţă. Toate aceste elemente componente ale fiinţei umane sunt anentropice (sau negentropice); ele sunt susţinute, moment de moment, de o energie superioară. Această energie provine direct de la Dumnezeu, prin intermediul spiritului. În schimb, trupul material este supus entropiei universale datorită faptului că îşi are sursa energetică la nivelul corpurilor aurice derivate. Sursa existenţei trupului material trebuie astfel căutată la nivelul corpului astral, a corpului emoţional, a corpului mental intelectiv etc. Corpurile aurice derivate ale omului sunt, în fond, emisiile spirituale ale Ashpan. Când este eliberat un Ashpan, trupul material îmbătrâneşte întrucât sursa menţinerii în viaţă a corpului material sunt chiar Ashpan, Cei reîntorşi. Astfel, departe de a fi doar o combinaţie între nucleele unor substanţe chimice, esenţa vieţii fizice, atât de căutată de savanţii ultimilor secole, are la bază emisiile spirituale ale fiinţelor Ashpan lipite prin sintonie de aura omului. Celelalte energii fizice precum apa, aerul, pământul, focul, la fel ca şi energiile transfizice prana, apana, udana, qi etc, sunt doar elemente ce menţin dinamismul a ceva ce preexistă, a ceva ce este situat în profunzime. În consecinţă, îmbătrânirea şi moartea sunt efectul desprinderii fiinţelor Ashpan, care se eliberează (şi la propriu şi la figurat), eliberând în acelaşi timp omul.Dar, în definiv, ce este corpul fizic? Corpul fizic este pământ, adică suma celor cinci elemente materiale. Ce este un atom ? Nimic altceva decât sfere luminoase încărcate pozitiv şi negativ, adică Doi-într-Unul: Hali Shi Than. Corpul fizic al omului este format din elementele chimice răspândite în tot cosmosul. Într-un fel, şi elementele chimice din care este constituit corpul fizic şi, implicit, lumea materială sunt, la rândul lor, particule din corpurile unor fiinţe cosmice de mare anvergură.Pentru a înţelege ce înseamnă cu adevărat elementele chimice, care sunt cărămizile de bază din care este constituită lumea materială, trebuie să ne amintim modul în care a apărut cosmosul material; să ne amintim faptul că cei doi Îngeri Puri care s-au răzvrătit la începuturi - care sunt Unul: Hall-shi-than - au rămas în centrul Perferului, în centrul Hetitetului, dar şi al Hazurethului, înţelegem astfel că materia, Pământul ca glob material, reprezintă "corpul" acestor doi Îngeri Puri, care s-au răzvrătit. Şi ce poate să însemne materia, adică aspectul mineral, altceva decât o formă de manifestare a celor doi Îngeri Puri rebeli ? Trebuie remarcat cu luciditate că tot ce, la om, ţine de aspectul "mineral" al lumii, de "ţărână" cum se mai spune, nu reprezintă decât "trupul" universului construit de cei doi Îngeri Puri, care s-au opus planului divin. Rezultatul direct al revoltei din ceruri a fost apariţia lumii materiale, care - după cum se afirmă în lumea eterică - nu figura în planul iniţial al Creatorului şi Domnului acestei lumi, IŞŞ. Dacă am corela informaţiile spirituale cu informaţiile ştiinţei moderne, natura aspectului material al cosmosului ne-ar apărea într-o altă lumină. Există astăzi o teorie ştiinţifică despre deviaţia spre roşu a tuturor corpurilor cosmice. Privite prin telescop, toate corpurile cosmice par a se îndepărta de Pământ cu o viteză proporţională cu distanţa până la ele. Corpurile cosmice - galaxii, nori de galaxii, metagalaxii etc - au tendinţa de a-şi mări viteza, deci de a se deplasa spre roşu cu cât se îndepărtează de Pământ, punctul fix în care află observatorul. Unii savanţi au contestat o astfel de teorie bazată totuşi pe date măsurabile, refuzând să ia în calcul implicaţiile. Nu de altceva, dar principala consecinţă a unei astfel de teorii n-ar fi decât cea afirmată, cândva, de vechii astronomii ai antichităţii, în frunte cu Ptolemeu: Pământul se află în centrul universului, iar creaţia cosmosului s-a produs în locul unde se află Pământul material. Ceea ce, din punct de vedere ştiinţific pare o erezie... Informaţiile primite din lumea eterică lasă să se înţeleagă faptul că Pământul material se află în mijlocul vechiului Perfer, iar Perferul a fost clădit chiar în locul în care cei doi Îngeri puri, care sunt Unul, şi-au clădit "imperiul", adică cosmosul material. Dar, aceasta este deja o altă problemă...     
Revenind la problema modului în care se manifestă fiinţele Ashpan, se poate remarca faptul că, în funcţie de nivelul său evolutiv, omul are acei Ashpan cu care este în consonanţă energetică, iar la nivelul aurei sale se manifestă culorile corespondente. Să spunem că, pe timpul unei vieţi în lumea materială, omului i se dau 600 de Ashpan. Într-o singură viaţă, omul poate conştientiza cel mult 100 de Ashpan. Omul trebuie să conştientizeze erorile de comportament şi să elibereze fiinţele Ashpan. Oameni şi Ashpan sunt astfel puşi în aceeeaşi barcă, iar efortul lor constă în conştientizarea comună a problemelor existenţiale. Astăzi, toată lumea vorbeşte despre karma, dar nu poate preciza ce înseamnă ea, după cum nu poate identifica cauza evenimentelor neplăcute sau dramatice ale existenţei cotidiene. Omul, pentru a-şi conştientiza erorile, dar şi pentru a elibera fiinţele Ashpan, eliberându-se totodată pe sine, trece prin evenimente karmice dramatice: boli, accidente, conflicte. Instanţele cosmice pun în faţa omului acele evenimente cu care omul este în acord energetic; trecând prin experienţe de viaţă dramatice, atât omul cât şi Ashpan învaţă în comun o lecţie de viaţă. Omul învaţă împreună cu Ashpan. În momentul în care omul trece printr-un eveniment karmic dramatic - conflict, boală, accident - generat chiar din propriile sale erori, învaţă o lecţie de viaţă. La rândul lor, Ashpan se desprind cu lecţia învăţată. Atât ei, cât şi omul pot merge mai departe. Lipsit de un Ashpan, omul evoluează - ca sunet, miros şi culoare. Există autori care afirmă că viaţa omului poate fi împărţită în cicluri de viaţă; după unii există cicluri de 7 ani, iar după alţii există cicluri de 9 ani. Teoria ciclurilor este corectă, dacă se înţelege ca "tendinţe" şi ca "disponibilităţi", iar nu ca "necesităţi" sau "fatalităţi". Etapele vieţii unui om nu pot fi socotite doar în funcţie de cicluri de viaţă socotite arbitrar sau în funcţie de curgerea anilor, ci şi în funcţie de fiinţele Ashpan şi de lecţiile de viaţă însuşite.     Astfel, în decursul anilor, prin conştientizare, din 600 de Ashpan, omul rămâne cu 599, apoi cu 598 apoi cu 597 şi aşa mai departe. Să spunem că, la sfârşitul vieţii, omul rămâne doar cu 500 de Ashpan. La moartea omului, cei 500 de Ashpan se retrag, dar se vor prezenta iarăşi când omul se va reîncarna în lumea materială, pentru a învăţa împreună; treptat, ei se vor elibera, de-a lungul încarnărilor omului. La rândul său, omul se va mântui. Când nu va mai fi împovărat cu emisiile energetico-informaţionale ale fiinţelor Ashpan, iar aura sa va deveni strălucitoare, omul se va mântui.     
Pe măsură ce Ashpan se împuţinează şi lecţiile de viaţă sunt însuşite, omul nu mai este alimentat auric şi, în consecinţă, îmbătrâneşte. Pe măsura eliminării fiinţelor Ashpan, aura exterioară nu mai este în acord energetic cu trupul material şi apare o diferenţă de potenţial. Aceasta duce la deformarea trupului material - a luminozităţii, culorii, sunetului şi mirosului - iar acest proces poartă numele de îmbătrânire.Experienţele esenţiale ale fiinţelor Ashpan, Cei reîntorşi, sunt Viaţa - naşterea în păcat şi experimentarea răului - şi moartea trupului material, adică Moartea Vieţii pe care nea "oferit-o" cândva Hali Shi Than. Se vorbeşte adesea despre morală şi despre evoluţia moralei de-a lungul timpului. După cum se poate constata cu uşurinţă, în ziua de astăzi se pune mare accent pe Drept şi pe aplicarea Legilor omeneşti - ca reflectare directă a Legilor cosmice şi a Ordinii divine. Omul este obligat să se "socializeze", iar orice derogare de la Lege aduce cu sine efecte punitive. Dintr-un punct de vedere raportat strict la structura aurică a fiinţei umane, morala înseamnă evoluţia corpului duh şi a sufletului, precum şi manifestarea plenară a spiritului în trup material; totodată, înseamnă şi evoluţia fiinţelor Ashpan. 
Înainte de apariţia celor mai vechi coduri de legi - înaintea aparţiei Codului lui Hammurabi sau înaintea apariţiei Dreptului roman, care a constituit prima formă de organizare juridică ce se aplica cetăţeanului, deci omului care vieţuia într-o comunitate -, oamenii se bazau doar pe legile nescrise, care erau reflectarea Ordinii cosmic-divine. Deşi Legile nescrise au fost transmise generaţii de-a rândul prin intermediul Cărţilor sacre - legile de conduită erau interpretate drept Porunci ale Zeilor -, oamenii le-au cam uitat. Dacă, în urmă cu 5000 de ani, viaţa unui individ nu avea prea mare importanţă, căci fiinţa umană putea fi vândută sau cumpărată în schimbul unei căruţe noi şi a unei perechi de cai costelivi, iar organizarea societăţilor antice a fost tocmai reflectarea moralei existente în acea perioadă, astăzi lucrurile par a sta diferit. Deşi, în ziua de astăzi, comerţul cu sclavi sub forma prostituţiei şi a traficului de carne vie sau de organe este încă un atribut al fiinţelor umane decăzute - aflate sub influenţa fiinţelor luciferice - aplicarea Legilor, ca reflectare a Ordinii divine, încearcă să protejeze fiinţa umană. Prin intermediul oamenilor cu corpuri duh evoluate, care înţeleg să-şi respecte şi săşi iubească semenii, Ashpan, Cei reintorşi, ajung treptat la înţelegerea erorii lor fundamentale: ruperea de Dumnezeu. Prin oameni, Ashpan încep să înţeleagă Lucrarea lui Dumnezeu şi să conştientizeze eroarea pe care au făcut-o. Atât oamenii, cât şi Ashpan se ridică, încetul cu încetul, către cunoaşterea Lucrării lui Dumnezeu şi, implicit, ajută la întoarcerea tuturor la starea iniţială, din care au căzut, cândva, la începutul creaţiei.Astăzi, oamenii sunt încă egoişti şi individualişti - calităţi luciferice prin excelenţă; va veni însă un timp în care oamenii nu vor mai suporta răul şi pe cei care-l produc. Dacă astăzi, pe stradă, oamenii încă se uită apatici la un răufăcător cum jefuieşte o bătrână, în viitor, nici un tâlhar nu va mai avea curajul să facă acest lucru. Aceasta se va datora atât nivelului de moralitate al oamenilor, reflectat la nivelul corpului duh, cât şi imboldurilor fiinţelor Ashpan. În viitor, atât oamenii, cât şi Ashpan, care stau cu "chirie", vor fi din ce în ce mai evoluaţi, astfel încât cei care vor încalcă legile vor fi aspru pedepsiţi.

"Chiriasii"

Omul este ca un magnet, care atrage din cosmos acele particule spirituale cu care este în sintonie. Particulele spirituale care se alipesc corpurilor aurice exterioare sunt părţi din corpurile risipite prin cosmos ale fiinţelor rebele Ashpan - care se află în al patrulea stadiu al metamorfozei.     Între om şi fiinţele rebele Ashpan se naşte astfel o relaţie energetică profundă de tip feedbeak - conexiune cu dublu sens: dinspre om spre aceste fiinţe şi dinspre Ashpan spre om.După cum s-a remarcat, spiritele fiinţelor respective se află dincolo de planurile cuantice, undeva la limita dintre macrocosmos şi microcosmos. De acolo, prin intermediul corpurilor lor spirituale lipsite de formă, care se manifestă la nivelul celui de-al cincilea plan cuantic, fiinţele Ashpan evoluează simultan cu omul. Astfel, se realizează o profundă simbioză între oameni şi Îngerii căzuţi care se află în al patrulea stadiu al metamorfozei - Ashpan. Privit din această perspectivă, omul este "mai mulţi"; personalităţile multiple, "eurile secundare" despre care vorbeşte psihologia modernă, care se manifestă în anumite momente ale existenţei prin mânie, furie, disperare, angoasă etc sunt focarele personalităţilor fiinţelor Ashpan. Omul este aşadar un sistem amplu, format din mai multe subsisteme. Fiecare dintre aceste subsisteme are personalitatea lui, voinţa lui, capacitatea lui definitorie de a se manifesta în prim plan, într-o secvenţă a vieţii sau în alta. Fiecare dintre aceste subsisteme doreşte să fie şeful, iar parabola aceea hindusă despre servitorii care-şi fac de cap atunci când stăpânul palatului nu este acasă ilustrează cât se poate de clar procesul ce are loc la nivelul auric.În  cazul omului, servitorii sunt fiinţele Ashpan, care se lipesc de corpurile aurice derivate prin sintonie şi stau pe capul lui toată viaţa. Abia la moartea omului, servitorii îşi iau boceluţa cu lucruşoarele dobândite şi pleacă pe alte meleaguri...
Uneori, în anumite momente, omul nu se recunoaşte pe sine: este nesuferit, nervos, simte o ură nestăpânită, manifestă o sexualitate debordantă, are porniri meschine sau masochiste. Alteori, dimpotrivă, omul este bun, iubitor, fericit, voios sau "deştept". Iar stările se succed cu mare repeziciune şi omul nici nu are timp să remarce că s-au modificat parametrii funcţionali şi nu ştie ce l-a apucat. "Nu te pune cu mine, că te pui cu dracu", spune unul, în timp ce altul se aseamănă cu "diavolul" şi, pe deasupra, se comportă ca atare. Şi nici nu bănuiesc ce dreptate au, căci, în definitiv, Ashpan au o pondere însemnată în structura umană. Nivelul evolutiv, conştiinţa şi gradul de maturitate sunt elementele principale care împing omul să se lase influenţat de fiinţele Ashpan şi să se comporte ca atare. În decursul vieţii, un om are "în chirie" între 300 şi 600 de fiinţe Ashpan. Cu alte cuvinte, de corpurile aurice derivate ale unui om se lipesc particulele energetice ale corpurilor lipsite de formă a aproximativ 600 de fiinţe Ashpan. Într-o viaţă, un om poate conştientiza atributele a cel mult 100 de fiinţe Ashpan. Când omul reuşeşte să conştientizeze un defect sau un viciu, eliberează un Ashpan, care dispare subit din aură. În acel moment, omul s-a eliberat de un un prost obicei sau de un viciu. Totodată, omul are aura mai curată. La fel ca şi amprentele umane, Ashpan au, fiecare, caracteristici specifice, care se manifestă ca luminozitate, culoare, miros şi sunet. Fiecărui sentiment îi corespunde o categorie de Ashpan şi, implicit, o anumită culoare, un anumit sunet, un anumit miros. Ashpan nu-şi modifică caracteristicile pe toată durata existenţei încarnate a omului.

Focarele de personalitate

Aşadar, corpurile aurice derivate - corpul eteric exterior, corpul emoţional, corpul astral, corpul mental - sunt proiecţii ale corpurile spirituale ale fiinţelor Ashpan.
Spiritele fiinţelor respective se află, desigur, dincolo de planurile cuantice, undeva la limita dintre macrocosmos şi microcosmos. De acolo, prin intermediul corpurilor lor spirituale lipsite de formă, care se manifestă la nivelul celui de-al cincilea plan cuantic, fiinţele Ashpan evoluează simultan cu omul. Într-un fel, s-ar putea spune că Ashpan emit proiecţii energetico-informaţionale ce se modulează în structura aurică a oamenilor.Privite de către Eugen prin clarvedere de la o distanţă de doi, trei metri, proiecţiile energetice ale fiinţelor Ashpan apar sub forma unor pete întunecate ce se suprapun pe corpurile aurice exterioare: corpul emoţional, corpul eteric exterior, corpul astral, corpul mental intelectiv. Adeseori, aceste pete creează impresia că lipsesc bucăţi din aură. De aproape, se remarcă însă faptul că nu lipseşte nici o porţiune din aură, ci doar că aura este acoperită de pete întunecate, care absorb lumina şi energia. Datorită faptului că petele absorb energia şi lumina, fiinţele Ashpan se manifestă precum găurile negre. Ashpan se alipesc aurei omului la naştere sau începând cu anumite momente ale existenţei, mai ales în copilărie, în funcţie de karma proprie şi de actele realizate în decursul prezentei existenţe. Practic, omul se conectează fiinţelor Ashpan prin sintonie, potrivit bagajului karmic acumulat.Astăzi, psihologia modernă este pe punctul de a admite faptul că omul este format "din mai mulţi" - de fapt, că omul este format din euri secundare, care se succed cu repeziciune, în funcţie de starea emoţională şi mentală. Omul este, aşadar, format din mai multe focare de personalitate, care se manifestă diferit, în funcţie de conjuncturi. Un om este, la un moment dat, mânios; în secunda următoare este bucuros, pentru ca alte două secunde mai târziu să fie disperat. Peste un minut, acelaşi om are dorinţa intensă de a distruge totul într-un acces de furie, pentru ca o jumătate de oră mai târziu să aibă puseuri sexuale. Aceste stări se modifică cu multă repeziciune de-a lungul unei singure zile, într-o succesiune interminabilă. Dacă, la începutul zilei, starea generală era de linişte, peste două ore poate apare dorinţa de a face rău aproapelui, de a înşela ori de a folosi forţa. Interpretarea curentă ce se dă unor astfel de stări este că se schimbă dispoziţia omului. Totuşi, nici de această dată, lucrurile nu sunt atât de simple. Omul, în mod evident, rămâne acelaşi; îşi păstrează identitatea de-a lungul tuturor stărilor ce se succed cu repeziciune. În ciuda păstrării identităţii, în om se produc anumite transformări -focarele de persoanalitate se schimbă. În disperare se manifestă un anumit focar de personalitate, în mînie alt focar, în înşelătorie alt focar şi aşa mai departe. Toate aceste focare pot fi considerate a fi faţete diferite ale personalităţii unice sau, mai degrabă, pot fi considerate a fi personalităţi mutiple. Omul este "mai mulţi". Noi considerăm aceste stări tranzitorii ca fiind trăiri, emoţii ori "stări de spirit". Şi, de fapt, chiar asta sunt: emoţii, trăiri, stări afective sau mentale, "stări de spirit". Dar ce anume le generează ? Noi spunem că evenimentele prin care trecem generează aceste stări, ceea ce este perfect adevărat. Totuşi, nu remarcăm un fapt banal: aceste stări sunt în interiorul nostru, nu în afara noastră. Nu remarcăm nici faptul că aceste stări sau trăiri rămân mereu aceleaşi. Stările nu se modifică. Cel mult, se modifică intensitatea lor, iar omul se identifică cu ele, spunând "eu sunt mânios", "eu sunt supărat", "eu sunt disperat" etc. Pe măsura succesiunii acestor stări, omul nu simte nici faptul că i se schimbă focarul de personalitate. Dar ce sunt, în definitiv, aceste focare de personalitate ? Răspunsul este foarte simplu: nimic altceva decât emisiile aurice ale fiinţelor Ashpan, care se lipesc prin rezonanţă de aura omului. Caracteristici precum mânia, ura, disperarea, dorinţa de a distruge etc. nu sunt ale omului. Omul, ca fiinţă cosmică - omul, ca cetăţean al cosmosului - nu are astfel de caracteristici în structura lui fiinţială. El doar atrage o astfel de caracteristică prin rezonanţă aurică. Dacă un om obişnuit ar deveni pentru scurt timp clarvăzător, ar putea observa că, în momentele de mânie, o anumită parte a corpului emoţional sau astral, ori chiar înteaga structură aurică se colorează în negru; de asemenea, ar putea observa faptul că, în momentul în care un om doreşte  să înşele pe altul, corpul mental inferior i se colorează în gri-închis, cu inflexiuni negre. Ar putea observa şi faptul că, în cazul în care un om intenţionează să comită un adulter, corpul său eteric dobândeşte o tentă întunecată.     Toate aceste energii de culori întunecate nu sunt altceva decât particule ale corpurilor fiinţelor Ashpan, risipite în întregul univers. Aceste particule spirituale întunecate, atrase cândva de aura omului, sunt activate în momentul în care, prin liberul arbitru, omul făptuieşte o activitate compatibilă cu structura lor energetico-informaţională. Astfel, din cosmos, răul s-a mutat în "ograda" omului, în aura sa, acolo unde se manifestă Ashpan. Dacă omul persistă în comiterea unor acţiuni generatoare de stări negative precum cele enumerate anterior, fiinţele Ashpan se complac în miasma aurică a acestor stări.Dacă omul refuză să se lase târât în mânie şi-i întinde aproapelui şi celălalt obraz; dacă, în momentul în care este pe punctul de "a exploda", coboară mâna pe care o ridicase asupra aproapelui său, nu numai omul învaţă ceva, ci şi Ashpan. Şi poate că nu este nelalocul ei afirmaţia că, în definitiv, nu omul trebuia să înveţe ceva, ci Ashpan care, chiar în acel moment, se "luminează". O fiinţă Ashpan înţelege astfel ceea ce a provocat în cosmos prin actul rebeliunii. Ceea ce se întâmplă însă în momentul "luminării" unei Ashpan este absolut magnific: înţelegând instantaneu, Ashpan se eliberează şi trece în al cincelea stadiu al metamorfozei. Omul rămâne fără un viciu sau fără o caracteristică de caracter negativă. În momentul în care omul conştientizează un defect - un păcat, în sens larg - şi biruieşte o ispită, o fiinţă Ashpan este eliberată; totodată, aura omului devine mai luminoasă. Acesta este de fapt scopul lui Dumnezeu şi suprema inginerie aurică prin care poate fi salvat cosmosul şi toţi cetăţenii săi. Şi poate că nu este inutil să spunem că Ashpan suntem noi, oamenii, în momentele în care ne mâniem, în care suntem disperaţi, în care trădăm, în care minţim, în care furăm (indiferent sub ce formă) etc. Cât despre Omul Adevărat, încă nu-l cunoaştem: pe timpul vieţii, corpul duh doarme, iar corpul sufletului este încă imatur.     Este uimitor şi faptul că, activate, proiecţiile energetico-informaţionale ale Ashpan se plimbă pe suprafaţa aurei, oprindu-se în locurile sau în punctele mai slabe, cu care "simpatizează". Lipindu-se de un organ fizic, ele amplifică corpul dorinţelor organului în cauză, creînd senzaţia unei dorinţe "oarbe". Acesta este cazul sexualităţii debordante, a dorinţei de a consuma alcool, tutun sau droguri.
În majoritatea timpului, fiinţele Ashpan sunt neactivate, pasive, dar în momentul în care omul trece printr-un eveniment al vieţii compatibil cu structura lor, se activează brusc. Există o grilă standard a amplasării fiinţelor Ashpan. În funcţie de culoarea corpului duh, încă de la naştere sau chiar din pântecele mamei, un clarvăzător poate aproxima cu destulă exactitate locul unde se vor amplasa sau intensitatea cu care se vor manifesta. Se poate astfel aproxima ce ispite vor fi pe capul bietului om în decursul vieţii, adică modul în care va fi "încercat" de soartă: dacă va rămâne orfan; dacă se va căsători; dacă va avea copii; câte cumpene karmice va avea; care va fi, în mare, poziţia sa socială; ce prieteni sau ce duşmani i se vor hărăzi; dacă are şanse să moară de moarte naturală sau dacă va fi ucis de cineva; vârsta aproximativă la care va surveni moartea fizică; dacă va fi religios sau ateu; ce boli principale va avea etc. Totuşi, un clarvăzător care poate cerceta îndeaproape aura omului, nu are voie să facă predicţii cu privire la structura energetico-informaţională a fiinţelor Ashpan şi să "citească" viitorul. Cei care fac astfel de predicţii lucrează direct cu fiinţele luciferice - Cei cu ochii negri. În momentul în care se fac predicţii, fiinţele Ashpan îşi modifică amplasarea, iar omul suferă o tulburare a principalelor caracteristici psihice, afective şi mentale, cu repercusiuni asupra existenţei prezente, dar şi asupra celei viitoare.
Mulţi bioenergoterapeuţi, care pot "scana" aura umană, au impresia că în zonele în care stau lipite emisiile energetico-informaţionale ale fiinţelor Ashpan lipseşte ceva şi caută să încarce zona respectivă cu "energie", dar nu fac altceva decât să hrănească găurile negre, cu efecte devastatoare asupra karmei. Este mai mult decât uimitor faptul că fiinţele Ashpan dau omului dorinţa nestăvilită de a trăi în cenuşia existenţă materială. În momentul în care un om reuşeşte să-şi conştientizeze principalele defecte, apare, după cum spun Îngerii Veghetori, un sentiment de apatie generală şi, uneori, se diminuează dorinţa de a trăi. În cazul unor morţi clinice, sufletele se reîntorc în lumea materială datorită faptului că le-au fost "strecurate" în structura lor aurică noi Ashpan, mai puternici, capabili să insufle o dorinţă nestăvilită de viaţă, chiar şi după experienţa de neuitat - care durează doar câteva secunde - de suflet liber. Ashpan sunt cei care insuflă omului bucuria vieţii materiale sau atracţia plăcerilor trupeşti. Fără ei, omul ar fi total apatic şi n-ar băga în seamă bucuriile vieţii materiale. Ashpan sunt, dacă ne este permisă o astfel de exprimare, sarea şi piperul existenţei umane. Totuşi, pentru un om apare firesc întrebarea, dacă nu cumva Ashpan reprezintă însăşi Viaţa, dar la această întrebare, din lumea eterică, prin Eugen, s-a primit un răspuns plin de înţelepciune, aşa cum sunt, de altfel, toate răspunsurile care se dau de acolo: "Viaţa este Domnul, fiinţele Ashpan sunt doar scopul vieţii, iar scopul Domnului este de a-i întoarce mai întâi pe ei - pe Ashpan - pentru care nu mai este timp. Pentru voi - adică pentru Fiii femeii - timpul se întinde dincolo de stele şi de neguri".

Noua locuinta

Omul este aşadar ca un magnet care atrage din cosmos acele particule spirituale cu care este în rezonanţă. Particulele spirituale din care este formată aura exterioară a omului {corpurile aurice derivate, aflate în al cincelea plan cuantic) sunt părţi din corpurile risipite prin cosmos ale fiinţelor Ashpan. Între om şi fiinţele Ashpan se naşte astfel o relaţie energetică profundă. Această relaţie energetică este de tip feedbeak - conexiune cu dublu sens: dinspre om spre aceste fiinţe şi dinspre Ashpan spre om.Astfel, corpurile aurice derivate - corpul eteric exterior, corpul emoţional, corpul astral, corpul mental etc - reprezintă ceva diferit de corpurile aurice interioare (corpul duh, corpul sufletului şi corpul eteric interior).Corpurile aurice derivate nu sunt structuri autonome, ci sunt părţi din corpurile spirituale lipsite de formă (într-un fel, s-ar putea spune că sunt proiecţii energetice) ale fiinţelor Ashpan, Cei reîntorşi. 
Cea mai teribilă constatare ce se poate face este aceea că, în acelaşi spaţiu auric, care nu este, de fapt, al vreunuia, Omul stă alături de Îngerul căzut. Astfel se poate vorbi despre o profundă asociere între om şi Îngerul căzut.Din asocierea Om-Inger căzut rezultă altceva - anume planul cuantic al corpurilor aurice derivate, al cincelea plan cuantic. Asocierea dintre uman şi nonuman este marea taină a cosmosului spiritual; această mare taină nu a mai fost spusă până în acest moment.În acest context, una dintre fiinţele din lumea eterică, spiritul naturii de aer, Hutil, spunea următoarele, referindu-se la adevărata cauză a acestui fenomen uimitor: "Odată, pe când avea loc marea sfadă între Fiii Flăcării, pe când cerurile începuseră să se mişte împreună cu toate Locuinţele din ele, Lucifer, aflat în mijlocul miilor de Îngeri care s-au răzvrătit împreună cu el, a strigat către Dumnezeu: Haam Işşhaim ezzhlissa? Haam thas aohnii hatitat?, în traducere: "Pentru ce ai creat pe om ? Pentru ce ţi-ai lepădat Fiii"? Şi, nici nu terminase de vorbit Lucifer, că s-a auzit Vocea plină de iubire a lui Dumnezeu: "Lah Iaaa ! Ion, Ioah Işş padival, dehşhain, hlem sabat asiii. Hetitet şhamadat şhassa", în traducere: "Iată, EU, Cel din care izvorăşte Dreptatea, voi crea pe unul care vă va judeca nepărtinitor. Şi tot Hetitetul Îmi va fi martor".  
HAUTI, în marea sa iubire, nu doreşte distrugerea Fiilor rebeli - Îngeri, spirite ale naturii sau oameni - ci îndreptarea lor; de aceea - spune în continuare spiritul naturii de aer, Hutil - a fost creată "o Locuinţă străină, în care Om şi Înger să locuiască pentru un timp". Această Locuinţă este cea pe care noi o numim planul cuantic al aurei exterioare - care conţine corpurile aurice derivate: eteric exterior, emoţional, astral, mental etc. "Iar cel care-l judecă pe om fără părtinire, căci se naşte doar o dată şi apoi dispare, este ceea ce tu, şaman, numeşti aură (exterioară)", mai spune - adresându-se lui Eugen - spiritul naturii, Hutil.

Asphan-a patra stare a metamorfozei

Există însă un moment extrem de important în modul de comportare al unui om şi, am spune, în evoluţia cosmosului: acela în care, tot prin liberul său arbitru, un om conştientizează că nu trebuie să manifeste o caracteristică negativă - spre exemplificare, vom folosi tot furia. Aşadar, în momentul crucial în care, prin liberul său arbitru, un om conştientizează că nu este bine ce face - în cazul nostru, în care înţelege că furia necontrolată nu poate duce la nimic bun - şi renunţă să se mai manifeste astfel, se petrece un eveniment de o importanţă deosebită: nu numai omul învaţă ceva, ci şi cel care manifestă la nivelul cosmosului o astfel de caracteristică: Cel cu ochii negri -"specialistul". Este ca şi cum, omul, după ce a format pe telefonul celular numărul unei fiinţe din categoria Celor cu ochii negri, chemându-l prin sintonie după principiul diapazonului, închide brusc telefonul.Atunci, într-o fracţiune de secundă, Cel cu ochii negri rămâne descumpănit. Mai mult decât atât, Cel cu ochii negri înţelege şi el, prin conexiune inversă - prin feedbeak - că nu este bine ce face. Şi, în aceeaşi fracţiune de secundă după timpul nostru, Cel cu ochii negri conştientizează ce este şi ce a devenit. În acea fracţiune crucială de secundă, în care un om conştientizează că nu trebuie să se comporte rău, la rândul său, Cel cu ochii negri conştientizează tot răul pe care l-a făcut atât cosmosului, cât şi oamenilor, de-a lungul eonilor de conflagraţie cosmică. Atunci, Cel cu ochii negri încearcă un sentiment nou, pe care nu l-a mai încercat nicicând înainte: sentimentul de ruşine. Celui cu ochii negri îi este ruşine de om, îi este ruşine de ceilalţi fraţi ai săi, Îngerii din ierarhia Fiilor Flăcării (din care a făcut şi el parte) - îi este ruşine mai ales de Dumnezeu, Creatorul tuturor. După cum am specificat, Cei cu ochii negri se manifestă în mod concret, în trupul lor de formă umanoidă, la nivelul cuantic al lumii eterice, invizibili percepţiei normale, alături de toţi oamenii care comit răul. Oamenii sunt cei care comit răul la nivelul lumii fizice, prin liberul lor arbitru, dar Cei cu ochii negri îi însoţesc ca o umbră. De fapt, ei sunt Umbra, sunt Răul apărut după rebeliunile succesive. În momentul în care o astfel de fiinţă întunecată conştientizează, prin intermediul unui om încarnat, răul făcut de-a lungul eonilor, se cutremură interior. 
În momentul conştientizării, Cel cu ochii negri se blochează, la fel ca orice om pus în situaţii similare. Rămâne ca trăznit de fulger. Chiar în acel moment, se produce o extraordinară metamorfoză: ochii săi, din negri şi fără iris devin normali, la fel ca ai oamenilor şi ai Îngerilor din ierarhia Fiiilor Flăcării. În acea fracţiune de secundă, Cel cu ochii negri începe să vadă Adevărul. Chiar în acel moment, el este pe punctul de a trece din cea de-a treia în cea de-a patra stare a metamorfozei: Cel cu ochii negri este pe punctul de a deveni Ashpan, Cel reîntors. Momentul în care o fiinţă Dree devine Ashpan este extrem de important şi, s-ar putea spune, reprezintă piatra unghiulară a evoluţiei cosmice. În fracţiunea de secundă în care Dree devin Ashpan, trecând din starea a treia în starea a patra, este concentrată toată drama evoluţiei.De fapt, s-ar putea spune că oamenii s-au încarnat în lumea materială pentru a-i vindeca pe toţi Cei rătăciţi - care sunt, la fel ca şi oamenii, cetăţeni ai cosmosului. Faptul că oamenii s-au "îmbolnăvit" ei înşişi este o altă problemă. În multe cazuri, salvatorii sunt, ei înşişi, contaminaţi. Se ştie, în existenţa cotidiană, multe victime dobândesc, în cele din urmă, o anumită simpatie pentru călăi.După ce conştientizează răul făcut, Dree devenite Ashpan au dorinţa nestăvilită de a se reîntoarce la starea iniţială, pe care au avut-o înaintea rebeliunii. Preţul plătit constă în renunţarea de bună voie la corpul duh luminos.Astfel, imediat după ce ochii săi au devenit normali, o astfel de fiinţă îşi pierde corpul de formă umanoidă; corporal, Cel cu ochii negri dispare din cosmos. El încă va posedă un corp spiritual, dar acesta nu va mai avea formă. Corpul său spiritual este disipat, celulă cu celulă, atom cu atom, în întregul cosmos, ca şi cum ar exploda. De fapt, fiinţa respectivă chiar explodează, iar particulele fiinţei sale se risipesc în tot cosmosul, la fel cum un nor aducător de ploaie se împrăştie în stropii de apă. De acum înainte se poate vorbi despre un Ashpan. Spiritul Celui cu ochii negri se mută undeva, într-un nobodyland situat la limita dintre macrocosmos şi microcosmos, iar trupul lui luminos se risipeşte în spaţiu. Starea în care Dree conştientizează răul făcut şi devine Ashpan, nu reprezintă decât prima etapă. Urmează a doua etapă, în care Ashpan trebuie să simtă pe "pielea" sa ce înseamnă să facă răul. Până acum Cel cu ochii negri a fost mereu un călău; acum a venit timpul să experimenteze ce înseamnă să fie, la rândul său, victimă.Totuşi, Ashpan nu mai posedă un corp de formă umanoidă prin care să poată experimenta răul făcut - prin care să poată experimenta ce înseamnă să fie victimă. Deoarece nu posedă un corp de formă umanoidă, fiinţele Ashpan se alipesc auric - prin intermediul corpului lor spiritual lipsit de formă, dar răspândit în tot universul - singurei fiinţe din cosmos care poate experimenta în lumea materială o astfel de stare: omului.
De aceea, fiinţelor Ashpan, Domnul Lumilor, HAUTI, le-a acordat posibilitatea ca, prin om - de fapt, prin aura omului - să simtă ce înseamnă să facă răul. În consecinţă, Ashpan au posibilitatea de a se conecta direct corpurilor aurice derivate - eteric, emoţional, astral, mental. Aceasta înseamnă că Ashpan se manifestă doar în al cincelea plan cuantic - planul cuantic al aurei exterioare. (Cei cu ochii negri nu se pot manifesta în al cincelea plan cuantic, ci doar în al treilea plan cuantic - în planul cuantic al corpului eteric, care corespunde lumii eterice.). Într-un fel, se poate spune că Cei cu ochii negri devin Ashpan, schimbând planul cuantic.Cuvântul Ashpan, folosit în akhatakha, limba lumii eterice, poate fi tradus, înainte de toate, prin termenul de prizonier. Cei reîntorşi, Ashpan, chiar asta sunt: prizonieri. Ashpan sunt prizonieri ai aurei exterioare şi al celui de-al cincelea plan cuantic. Ei sunt captaţi prin rezonanţă energetică de aura exterioară a omului, precum pilitura de fier este captată de un magnet. Magnetul posedă caracteristica de a atrage orice element feros. Într-un fel, se poate spune că pilitura de fier devine "prizoniera" magnetului. Tot astfel, prin aura sa 
exterioară, omul atrage din cosmos acele particule spirituale cu care vibrează prin rezonanţă. În acest caz, particulele spirituale captate de aura omului sunt părticele din corpurile spirituale lipsite de formă, dar disipate în cosmos, ale fiinţelor Ashpan. În urma acţiunilor rezultate din exercitarea liberului arbitru, omul captează prin rezonanţă particulele energetice ale corpurilor lor spirituale. Astfel, Ashpan se lipesc prin rezonanţă de aura omului. Să luăm ca exemplu mânia. În momentul în care un om devine mânios, el atrage din cosmos, precum magnetul, particule spirituale încărcate negativ. Devenind mânios, prin liberul său arbitru, omul atrage particulele negative ale mâniei din cosmosul spiritual, întrucât ceea ce noi numim mânie este risipită în cosmos sub forma unor particule spirituale. Aceste particule spirituale nu sunt altceva decât părticele (atomi) din corpul lipsit de formă, risipit în cosmosul spiritual, al fiinţelor Ashpan. Nu particulele spirituale negative se năpustesc asupra omului, ci omul le cheamă prin sintonie. Dacă omul n-ar avea stări negative - în cazul nostru, mânia - aceste particule negative ar gravita fără ţintă prin cosmosul spiritual. Există, astfel, particule spirituale pentru toate sentimentele negative, după cum există fiinţe Ashpan care să le manifeste pe fiecare în parte. Prin rezonanţă, omul atrage, precum magnetul, toate aceste particule spirituale.Ashpan se lipesc prin rezonanţă de aură pentru ca omul, singurul îndrituit în cosmos pentru o astfel de alchimie spirituală, să le îmbunătăţească natura energetică pe care au dobândit-o în urma rebeliunii sau, cu alte cuvinte, să le "vindece" de boala contactată. Particulele răspândite prin cosmos ale corpurilor spirituale lipsite de formă păstrează, evident, caracteristicile anterioare ale corpurilor Celor cu ochii negri. 
Dacă un Ashpan a fost în "viaţa anterioară" o fiinţă luciferică responsabilă cu mânia, atunci şi particulele disipate prin cosmos au aceeaşi caracteristică. Prin simplul fapt de a fi conştientizat răul făcut, Ashpan nu sunt "vindecaţi" complet. Starea de Asphan este doar începutul întoarcerii la starea inţială; este doar prima fază în vederea vindecării depline.În cea de-a doua fază, prin aura omului, fiinţele Ashpan, Cei reîntorşi, caută răspunsuri la propriile lor probleme existenţiale. Conectându-se prin rezonanţă corpurilor aurice exterioare ale omului, Ashpan caută să se vindece. În momentul în care omul devine conştient de faptul că a comis o eroare şi nu o mai repetă, ajută fiinţa Ashpan să se elibereze, aşa cum ajutase fiinţa Dree să devină Ashpan. Prin conştientizarea unei erori, omul împuşcă, de fapt, doi iepuri dintr-o lovitură. Prin om, Ashpan înţeleg, în cele din urmă, propriile lor greşeli. Pe baza experienţelor de viaţă ale omului cu care este cuplat, fiecare Ashpan învaţă, suferă, plânge sau râde împreună cu acesta, de la naştere până la moarte. Dacă omul îşi conştientizează erorile, atunci fiinţele Ashpan, alipite prin rezonanţă aurei sale, conştientizează acelaşi lucru şi se eliberează. În momentul în care înţelege, de exemplu, că nu trebuie să răspundă la forţă cu forţa, omul conştientizează ceva extrem de important. Dacă, în loc să se răzbune, întoarce şi celălalt obraz, omul învaţă ceva esenţial: iertarea, ca principiu cosmic. Cândva, în momentul în care, pentru prima dată, a recurs la răzbunare, omul a atras prin rezonanţă particule din corpurile spirituale ale fiinţelor Ashpan. Din acel moment, peste aura iniţială a omului s-au suprapus particulele întunecate ale fiinţelor Ashpan. Când omul conştientizează că nu trebuie să răspundă la forţă cu forţa, fiinţele Ashpan înţeleg lecţia şi se desprind de om; din acel moment, omul nu mai simte nevoia de a se răzbuna pe nimeni, iar fiinţele Ashpan sunt eliberate definitiv.   De aceea, omul este dator ca, pe parcursul scurtei existenţe terestre, să-şi conştientizeze erorile şi păcatele - păcat în sens larg, ca eroare comportamentală şi abatere de la legile divine - iar prin aceasta, fiinţele Ashpan să se elibereze. În momentul în care omul conştientizează o eroare, eliberează o fiinţă Ashpan. În secunda în care omul conştietizează o eroare, fiinţa Ashpan dispare din cosmos şi poate intra în a cincea stare - starea în care-şi pierde şi corpul spiritual lipsit de forma, dar risipit în cosmos.

Dree-a treia stare a metamorfozei

Departe de a fi doar o iluzie generată de imperfecţiunea omului, răul se manifestă prin forme concrete, iar căile sale de manifestare sunt adesea întortochiate. Filozofic, se poate spune că răul are esenţă ontologică. Chiar dacă se acceptă faptul că răul are esenţă ontologică, lucrurile nu sunt atât de simple. Răul se manifestă în cosmos pentru că există fiinţe spirituale care l-au creat: Cei desprinşi - fiinţele shaitanice, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii. Mai mult decât atât: există deosebiri fundamentale în ceea ce priveşte activitatea fiinţelor prin care se manifestă răul. Aceste deosebiri sunt date de stadiul în care se află aceste fiinţe, la un moment dat. Evident, primele două stadii ale metamorfozei fiinţelor rebele nu mai sunt de actualitate. Primele două stadii s-au încheiat cândva, într-un trecut îndepărtat, când toate fiinţele din cosmos urmau Planul instituit de către Dumnezeu şi făceau parte din aceeaşi unică familie. De asemenea, al cincelea stadiu nu ne poate interesa, întrucât depăşeşte cunoaşterea omenească. În momentul în care fiinţele rebele se reîntorc în fără formă, orice cunoaştere cu privire la ele se încheie. Rămân însă de actualitate cele două stadii intermediare: al treilea şi al patrulea. Stadiul al treilea presupune manifestarea acestor fiinţe rebele ca Dree ori ca Lorehh, iar stadiul al patrulea presupune manifestarea ca Ashpan-Dree sau ca Ashpan-Lorehh. Vom începe cu stadiul al treilea, în care aceste fiinţe se manifestă ca Dree sau ca Lorehh - şi pot fi desemnate prin expresia Cei cu ochii negri.     
Fiinţele rebele din cea de-a treia stare - Dree sau Lorehh - aflate sub directa cârmuire a Prinţului lor, Lucifer, se pot manifesta doar în planul cuantic propriu şi în lumea eterică; fiinţele din această categorie posedă un corp duh îngeresc de formă umanoidă, au puteri fiinţiale ca şi Fiii Luminii, dar de semn contrar. Ele pot pătrunde în lumea eterică doar prin intermediul unor Porţi. Cei cu ochii negri îi consideră răspunzători pe oameni pentru tot ceea ce li s-a întâmplat şi vor să-i distrugă. Ei sunt, de asemenea, supăraţi că Dumnezeu - aşa cred ei - îi iubeşte mai mult pe oameni decât pe ei. De aceea, Cei cu ochii negri vor să se răzbune în sens absolut: vor să-i pricinuiască Creatorului cea mai mare durere - durerea de a-şi pierde Fiii luminoşi. Cei cu ochii negri sunt conştienţi de faptul că, prin acţiunile lor, se răzbună împotriva cosmosului şi a Creatorului. Acesta este ultimul gest de rebeliune posibil - este ultima rebeliune. Chiar dacă la originea răului din cosmos se află fiinţele îngereşti - Cei desprinşi: fiinţele shaitanice, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii - doar omul le poate manifesta caracteristicile la nivelul lumii materiale. De altfel, nici primul  om, Shantiah,nu   este străin de intruziunea răului în cosmos. În lumea materială, prin exercitarea liberului arbitru, doar omul poate manifesta răul. Omul este cel care alege binele sau răul, iar în momentul alegerii nu poate fi influenţat de nimeni - absolut de nimeni. Abia după ce alege, prin exercitarea liberului arbitru, omul intră sub influenţa fiinţelor îngereşti, luminoase sau întunecate, în funcţie de ceea ce a ales. Dacă omul alege binele se alătură Fiilor Luminii, iar dacă alege răul se alătură Fiilor întunericului. Mai întâi omul alege şi abia după aceea atrage, ca un magnet, influenţele celorlalţi cetăţeni ai cosmosului. Cei cu ochii negri nu pot acţiona în mod direct asupra omului, întrucât, în actuala stare a cosmosului, ei nu mai vibrează în consonanţă cu ceea ce este acesta. În mod normal, între Cei cu ochii negri şi oameni există o mare diferenţă de potenţial. Cei cu ochii negri au însă o alternativă: să forţeze spargerea planurilor cuantice, iar aceasta se poate realiza doar prin coborârea nivelului energetic al oamenilor, pentru a-l armoniza cu propriul lor nivel. Datorită faptului că nu pot intra în conexiune directă şi nemijlocită cu aura oamenilor, Cei cu ochii negri forţează "cifrele şi legile cosmice", acţionând indirect asupra oamenilor. Influenţa lor asupra oamenilor este exterioară, prin inducţie, nu directă.
În mod normal, Cei cu ochii negri nici n-ar putea să-i vadă pe oameni, pentru că oamenii au o altă vibraţie energetică decât ei.Doar oamenii, prin acţiunile generate de liberul lor arbitru, pot intra în legătură energetică cu Cei cu ochii negri. În momentul în care, prin exercitarea liberului arbitru, săvârşesc ceva în disonanţă cu Legile cosmice -Ordinea cosmică sau Firea Lucrurilor - oamenii devin "obiect  de cercetare" pentru  Cei cu ochii negri şi  se conectează auric la ceea ce sunt ei. Caracteristicile celor cu ochii negri sunt sentimentele negative: ura, mânia, răzbunarea, sexualitatea exacerbată garnisită cu perversiuni, furtul, crima etc. Când omul manifestă în viaţa de zi cu zi, indiferent în ce împrejurare, una din aceste caracteristici negative se conectează energetic, prin rezonanţă - prin sintonie, după principiul diapazonului - la Cei cu ochii negri. Prin manifestarea unei asemenea trăsături de caracter, care generează la nivelul aurei omului o anumită culoare, un anumit sunet şi un anumit miros, Cei cu ochii negri devin capabili să forţeze legile şi cifrele, să spargă planurile cuantice, să-l vadă pe om şi să se conecteze enegetico-informaţional  fiinţei  sale.  Întregul  proces  se desfăşoară fulgerător, în câteva fracţiuni de secună. Prin manifestarea caracteristicilor negative, într-o fracţiune de secundă, oamenii cheamă, ca şi cum i-ar suna pe un telefon celular, pe Cei cu ochii negri, care se prezintă, în trupul lor de lumină, alături de om. Evident, Cei cu ochii negri sunt invizibili unui om încarnat, manifestându-se la nivelul lumii eterice. Când un om are un puseu de furie, chiar şi îndreptăţit din punctul omenesc de vedere, aura sa devine instantaneu întunecată - emite o anumită culoare, un anumit sunet, un anumit miros. În fracţiunea de secundă a puseului de mânie, caracteristicile aurei omului devin identice cu cele ale Celor cu ochii negri. Instantaneu, la nivelul cuantic al lumii eterice, lângă omul în cauză se prezintă Cei cu ochii negri sau, mai precis, reprezentantul acestora. În cazul unui singur om, Cei cu ochii negri se manifestă prin intermediul unui reprezentat. În consecinţă, în momentul în care un om manifestă un sentiment negativ, alături de el, la nivelul cuantic al lumii eterice, se manifestă un trimis specializat în acea caracteristică negativă. Există astfel un reprezentant în cazul furiei, un alt reprezentat în cazul violului, un alt reprezentant în cazul dorinţei de putere, un alt reprezentat în cazul tâlhăriei etc.Astfel, omul cheamă, prin faptele sale, dar în urma exercitării liberului arbitru, o fiinţă luciferică cu ochii negri. Până în momentul puseului de furie, omul respectiv nici nu exista pentru Cel cu ochii negri - "specialistul" în domeniu. Dar, în momentul în care a intrat în sintonie cu el, emiţând puseul de furie, între aura omului şi Cel cu ochii negri se formează legături energetice. În final, se stabileşte o legătură aurică între Cel cu ochii negri şi omul respectiv. Prin repetarea acţiunii ce a determinat apariţia sentimentului negativ, legătura energetică dintre om şi Cel cu ochii negri se adânceşte pe zi ce trece. Astfel, omul manifestă din ce în ce des puseuri incontrolabile de furie. Din acest moment lucrurile încep să intre pe un făgaş din ce în ce mai dramatic pentru om. Cel cu ochii negri, care la început doar a fost "deranjat" de om prin formarea numărului său de telefon, dobândeşte o anumită stăpânire asupra omului, întrucât aura acestuia îi manifestă din ce în ce mai des caracteristicile. Omul respectiv se simte adesea ca şi cum "dracul" a intrat în el - ceea ce nu este departe de adevăr. Ba chiar este adevărul curat, spus doar parţial. Omul doreşte însă să se calmeze, pentru că simte că furia sa poate lua forme aberante; accesele de furie incontrolabilă îi pot pune în pericol pe cei din jur. Atunci, pentru a-l păstra pe omul respectiv în starea care îi convine - în cazul nostru furia - Cel cu ochii negri recurge la anumite scenarii existenţiale, pe care le putem numi Jocuri ale Sorţii - sau, după cum sunt numite în lumea eterică, Jocuri ale Vieţii şi ale Morţii. 
În această a doua etapă a acţiunii, Cel cu ochii negri -specialistul - devine manipulator. El face în aşa fel, încât omul în cauză să treacă cât mai des prin situaţii critice, în care furia sa să irupă necontrolat. Pus des în situaţii critice, omul începe să-şi piardă autocontrolul şi recurge la fapte necugetate. Astfel, omul respectiv se poate întâlni, tot pe baza principiului diapazonului - prin sintonie - dar şi printr-o subtilă manipulare indusă de Cel cu ochii negri, cu alţi oameni care manifestă aceeaşi caracteristică - furia. La urma urmei, cine se aseamănă se adună.Dacă, în timp, mânia devine cronică, iar omul nu se mai poate controla, atunci are toate şansele de a fi, în mod efectiv, posedat auric de către Cel cu ochii negri, care poate face ce doreşte prin intermediul său. În acest din urmă caz, Cel cu ochii negri se calează auric - în mod concret, iar nu metaforic - pe omul respectiv în momentele delicate. Scopul final al acţiunilor Celui cu ochii negri este distrugerea omului respectiv. Obţinând o anumită influenţă aurică după principiul sintoniei, el poate manipula evenimentele, astfel încât doi oameni să se înfrunte, într-un acces de mânie incontrolabilă - ceea ce din păcate, în ziua de astăzi, se întâmplă foarte des. În urma unei astfel de înfruntări, cel puţin unul dintre oameni va fi scos din joc - parţial ori total - iar Cel cu ochii negri îşi atinge scopul. Acest exemplu ce are ca punct de pornire furia poate fi extins la toate celelalte caracteristici negative: furtul, sexualitatea exacerbată, batjocura etc. Astfel, prin liberul lor arbitru, dar şi prin activitatea Celor cu ochii negri, oamenii sunt coborâţi energetic şi pot intra în categoria "pierderilor colaterale ".   Dacă oamenii ar respecta legile morale ale cosmosului, Cei cu ochii negri nici măcar nu ar putea să-i vadă; nici n-ar fi conştienţi de prezenţa lor. Oamenii drepţi scapă percepţiei Celor cu ochii negri.