Contraofensiva

Contraofensiva
Prima grijă a Celor curaţi din Işşhinghingher a fost să trimită misionari la câmpie, în toate teritoriile locuite de oameni. Au fost aleşi cei mai buni dintre toţi şi cei mai impunători ca putere şi tărie, pentru a face faţă oricărei adeversităţi. Datorită capacităţilor pe care le aveau - sidhhisurile -misionarii Işşinghingher-ului s-au manifestat în planul cuantic fizic cu aceeaşi structură corporală ca şi fraţii lor pe care doreau să-i salveze. Trupul lor era format din materie ideală (luminoasă), dar se puteau materializa oricând, ca şi cum ar fi fost oameni obişnuiţi. La câmpie (în partea de sud a globului terestru), lucrurile stăteau extrem de prost. Sub influenţa fiinţelor Lorehh şi Dree, oamenii, strânşi în comunităţi mai mari sau mai mici, se luptau fără încetare unii cu alţii, îşi distrugeau sursele de hrană (ogoarele, grădinile, livezile şi păşunile) şi îşi batjocoreau femeile, ceea ce nu se mai pomenise vreodată în cosmosul lui Dumnezeu. Aşa ceva nu se mai petrecuse niciodată, în nici un plan cuantic şi în nici un ciclu cosmic. Fiecare comunitate era condusă de o regină-veneră, care era, în acelaşi timp, purtător de cuvânt al unei fiinţe Lorehh sau Dree. Regina era ajutată de un "stat major" format din conducători militari şi preoţi -majoritatea oameni din sămânţa cea rea. Trimişii Celor curaţi s-au răspândit astfel pe la comunităţile acestora, pentru a înţelege care sunt formele de mfestare şi oe răspândire ale râului în iume. La începutul acţiunilor lor, Cei curaţi nici nu prea ştiau cum se manifestă răul- Ei au dorit, de asemenea, să afle ce măsuri pot fi luate, în condiţiile în care marea majoritate a oamenilor au devenit sclavi luciferici - sclavi de lux (conducători) sau sclavi de rând (masa de manevră). Văzând ceea ce se întâmplă la câmpie, misionarii Celor curaţi s-au îngrozit. Erau alungaţi de peste tot de către reprezentanţii fiinţelor Lorehh şi Dree, care-i "miroseau" imediat. Totuşi, datorită faptului că aveau puteri foarte mari, nici o forţă nu le putea vătăma structura corporală neatinsă de păcat. Se puteau face nevăzuţi atunci când doreau. în prima parte a activităţii lor, misionarii Celor curaţi nu s-au luptat cu reprezentanţii fiinţelor Lorehh şi Dree. S-au
mulţumit doar să-i tămăduiască pe oameni, să le vindece rănile şi să-i înveţe despre Unicul Dumnezeu, de care uitaseră mult prea repede. In unele locuri, misionarii Celor curaţi au reuşit să facă breşe. Ei au recompus paradisul originar, au recreat grădini, livezi şi ogoare, în interiorul cărora au adus oamenii cei mai buni pe care-i găsiseră. Au creat oaze minunate, total rupte de ceea ce-i înconjura, ca reflectări ale Işşinghingher-ului în teritoriile ocupate. Unii dintre ei s^au împreunat cu oamenii din oaze, cu care au avut fii şi fiice. Din păcate, la porunca fiinţelor Dree şi Lorehh, oştirile întunecate au năvălit în enclavele paradiziace şi au distrus totul. Cei curaţi nu puteau apăra enclavele astfel constituite. Dacă ar fi răspuns la forţă cu forţa, atunci ar fi devenit, la rândul lor, cei răi. Când şi-au dat seama că este imposibil să menţină în viaţă astfel de comunităţi, misionarii Celor Curaţi s-au reîntors în Işşinghingher, unde a avut loc o nouă consfătuire - un alt conciliu. în urma acestui conciliu, cu acceptul lui Adam, Cei Curaţi şi-au schimbat politica: misionarii s-au reîntors la câmpie Şi i-au învăţat pe oameni arta războiului şi diferite meşteşuguri Prin intermediul cărora să fabrice arme. Astfel s-a ajuns la folosirea forţei împotriva forţei - răul a început să fie eliminat cu un alt rău. Prin acest act, o parte din misionari a ales să cadă în materie. Oamenii de la câmpie, care au pornit războiul de eliberare de sub dominaţia Celui rău, au învăţat astfel de la misionari modul în care pot aduce prejudicii structurii corporale în care se manifestau fiinţele Lorehh, fiinţele Dree şi oamenii din sămânţa cea rea. O lungă perioadă de timp, suprafaţa globului terestru a fost brăzdată de războaie necruţătoare - multe dintre ele fiind evocate fragmentar în vechile scrieri sacre ale umanităţii. Războaiele au fost duse atât împotriva oamenilor aserviţi răului, cât şi împotriva fiinţelor Lorehh şi Dree. S-au folosit arme şi tehnologii eterice bizare. în aceste războaie necruţătoare, care s-au perpetuat de-a lungul celui de-al treilea ciclu, foarte multe fiinţe Dree şi j Lorehh au fost izgonite în afara planului cuantic material, iar găurile de vierme ce făceau incidenţa cu planul cuantic material au fost închise. Totodată, au fost alungaţi din lumea materială oamenii ce formau sămânţa cea rea. Au pierit însă şi foarte mulţi oameni din lumea materială. Distrugerile din lumea materială au avut un revers extrem de periculos, la care nu se aşteptau cei din Işşinghingher, deşi au fost avertizaţi de către Primordialii Luminii. Au fost alungate acele fiinţe ale răului care-i înrobiseră pe oameni, dar în locul lor au venit altele, mult mai puternice. De fapt, în urma actelor violente din lumea materială - a distrugerii - s-a făcut conexiunea, prin sintonie, cu un rău şi mai mare. în acel moment, misionarii Celor curaţi au înţeles faptul, de neconceput până atunci, că nu ştiau integral adevărul; au' înţeles că în afara fiinţelor rebele cu care se luptaseră până atunci mai există altele, mult mai periculoase. Misionarii şi-au dat seama, în cele din urmă că, cu cât alungau mai multe fiinţe ale răului din lumea materială, cu atât veneau, din haos, altele mai puternice, mai vechi, cu o putere şi o tărie tot mai mare. 

Issinghingher

 Işşinghingher în Centrul de Putere al Luminii, pe pământului fără păcat, Adam, Eva şi Cei curaţi au pus bazele unui nou plan de salvare, care presupunea educarea oamenilor de la câmpie (din partea de sud a globului terestru), care au căzut pradă influenţei Celui rău. Totuşi, Primordialii Luminii - oamenii generaţiilor anterioare -, care cunoşteau mai multe datorită faptului că erau mult mai vechi şi aveau o experienţă îndelungată, i-au sfătuit încă de la început pe Cei curaţi să nu se implice în existenţa celor care au căzut sub mrejele Celui rău. Ei au argumentat că Dumnezeu are un Plan pentru toţi şi că orice acţiune necugetată, în absenţa binecuvântării Sale, este sortită eşecului. Adam, Eva şi Cei curaţi din generaţia a patra au fost avertizaţi, în modul cel mai serios că, dacă se vor încurca cu cei de la câmpie, vor fi, la rândul lor, corupţi; au fost, de asemenea, avertizaţi, că dacă vor coborî în planul cuantic fizic din ce în ce mai materializat, vor rămâne îngheţaţi în ei şi, în consecinţă, vor gusta, la fel ca cei de acolo, moartea. Coborârea în planul material reprezenta o nouă nesocotire a Planului lui Dumnezeu şi o nouă împotrivire la poruncile Sale.
Datorită faptului că Adam şi ceilalţi oameni din generaţia a patra aveau o prea mare compasiune pentru urmaşii lor de trup aserviţi Celui rău, atât Primordialii Luminii, cât şi îngerii din ierarhia Fiilor Luminii (împreună cu conducătorii spiritelor naturii mine, zaurdarii) au organizat mai muite concilii -consfătuiri - pentru a pune lucrurile ia punct. Prima mare consfătuire a avut loc undeva în partea de nord a Mării Negre, A doua mare consfătuire a avut loc undeva în apropierea Polului Nord de astăzi. în urma celui de-al doilea conciliu. Cei curaţi s-au împărţit în două mari tabere. O parte dintre ei a ales să locuiască în continuare pe pământul fără păcat, în Centrul Luminii, alături de Primordialii Luminii, sub jurisdicţia directă a lui Işşhion. Cealaltă parte, cea mai numeroasă, în frunte cu Adam şi Eva, a ales să înfiinţeze un nou centru de putere, ceva mai în sud, în Dobrogea de astăzi, chiar în dreptul Deltei Dunării (pe atunci Delta Dunării se afla într-o altă poziţie decât este astăzi, fiind ceva mai apropiată de Munţii Dobrogei; chiar în faţa gurilor de vărsare a Dunării în Marea Neagră se afla o insulă destul de mare, care astăzi nu mai există, dar care nu trebuie confundată cu Insula Şerpilor, care pe atunci nu exista). Noul Centru a fost denumit Işşhinghingher - Centrul de Putere al Binelui -, ca reflectare a Centrului de Putere al Luminii. Din păcate, nu numai oamenii generaţiei a patra s-au împărţit în două tabere, ci şi Primordialii Luminii (care fac parte din primele două generaţii). Majoritatea dintre ei au rămas în Centrul Luminii, dar a existat o facţiune care s-a strămutat în Partea de vest a continentului european, undeva "pe ape", dincolo  de  Islanda.  Totuşi,  activitatea  acestei  facţiuni  s- a concretizat mult mai târziu, în ciclul al patrulea, pe continentul Atlantida. Işşhinghingher-ul - Centrul de Putere al Binelui -, ca primă reflectare a Centrului de putere al Luminii, nu a beneficiat de prezenţa Primordialilor Luminii, care considerau că activitatea Celor Curaţi este sortită eşecului. Totuşi, ca reflectare directă a Centrului de Putere al Luminii, Işşhinghingher-ul a fost constituit tot ca ţinut sacru, format din materie fără păcat, invizibilă percepţiei oamenilor obişnuiţi. Pe teritoriul Işşhinghingher-ului au fost construite edificii impunătoare, în care şi-au desfăşurat activitatea Cei curaţi, in frunte cu Adam şi cu Eva.

Pamantul fara pacat

 Pământul fără păcat
In timp ce majoritatea oamenilor au aderat la fiinţa răului, devenind sclavi, cei care încă nu făptuiseră răul în lumea materială, conduşi chiar de Adam, au migrat în nord. Ei au plecat din teritoriul situat între Tigru şi Eufrat, situat la câmpie, şi au migrat spre locurile înalte, situate în partea de nord a globului terestru. în acele locuri înalte, răul nu-şi întinsese tentaculele, astfel că natura păstra caracteristicile paradiziace pe care le avea la început. Oamenii care i-au urmat pe protopărinţi pot fi denumiţi Cei curaţi. Ei erau primii născuţi din liniile principale de . descendenţi, care nu au păcătuit niciodată. împreună au format grupul Celor curaţi din generaţia a patra. Datorită calităţilor deosebite ale corpului duh, Cei curaţi aveau capacităţi pe măsură - sidhisuri. Ei puteau porunci naturii, puteau tămădui doar prin atingere, puteau păşi pe ape sau prin foc etc. întregul grup condus de Adam, s-a stabilit în partea de nord a pământului fizic de atunci, undeva pe teritoriul României de astăzi - sau, mai corect spus, într-un loc ce corespunde cu teritoriul de astăzi al României. în acea perioadă de timp, existau alte coordonate geografice şi alte forme de relief; de atunci, pământul s-a modificat de două ori în mod major: o dată când s-a încheiat ciclul al treilea, şi o dată la mijlocul ciclului al patrulea, când a avut loc potopul lui Noe. Ajunşi în nord, pe teritoriul actual al României, grupul lui Adam şi al Celor curaţi s-au alăturat Primordialilor Luminii -oamenii primodiali din primele două generaţii, care se manifestau în duhurile lor de la început. Primordialii Luminii îşi găsiseră sălaşul în acel perimetru, încă din perioada de început al celui de-al treilea ciclu al cosmosului. Ei au continuat să existe, în duhurile lor de la  început  (corpurile   duh  originare),  chiar  şi  în răstimpul perioadelor de nemanifestare dintre ciclurile cosmice. Când s-a format planul cuantic material, ei au ales să populeze acea zonă înaltă, care şi-a păstrat caracteristicile paradiziace originare. în partea centrală a teritoriului României de astăzi, primordialii Luminii, Adam, Eva şi urmaşii lor denumiţi Cei curaţi au format Centrul de Putere al Luminii. în acest Centru de putere, ei au dorit să pună bazele unei activităţi planetare cu scopul de a reîntoarce la Lumină umanitatea căzută sub influenţa Celui Rău. în acest scop, ei au cerut ajutorul Fiilor Luminii, îngerii cei buni. în scurt timp, îngerii cei buni şi-au stabilit un capăt de pod chiar în acel perimetru. Dumnezeu însuşi a delegat o
înaltă fiinţă îngerească pentru a proteja, în mod direct, nou constituitul Centru de Putere. Această fiinţă îngerească foarte înaltă este ceea ce astăzi poartă denumirea de Spiritul (Prinţul) unui Popor. Numele fiinţei desemnate să ocrotească acel areal este Işşhion. Işşhion, ca fiinţă îngerească lipsită de formă umanoidă, are capacitatea de a emite o energie modulată informaţional -sunet, miros şi lumină - foarte puternică, ce învăluie ca un halou luminos teritoriul ce-i fusese arondat. De asemenea, Prinţul Işşhion are şi rolul de a transforma energetic rezultatul colaborării dintre fiinţele omeneşti din Centrul de Putere al Luminii şi Dumnezeu. (20) în acest areal, îngerii din ierarhia Fiilor Luminii aveau posibilitatea de a veni şi a pleca oricând - ceea ce nu prea se întâmpla în celelalte zone ale pământului, datorită decalajului foarte mare de vibraţie energetică. Pentru a se manifesta în lumea materială, orice Fiu al Luminii are nevoie de un capăt de pod; desigur, Fiii Luminii nu pot fi chemaţi prin scrisori sau prin e-mailuri (precum în reclamele la lap-topuri), ci prin menţinearea unei vibraţii pozitive (luminoase) a solului şi a mediului, prin inima curată şi printr-o puritate aurică, obţinute prin respectarea Ordinii cosmice de către oamenii care locuiesc într-un teritoriu. Cel rău tot aşa poate fi chemat în planul cuantic material, cu deosebirea că, pentru a se manifesta, are nevoie de încălcarea repetată a Ordinii cosmice de către oameni. Cel rău nu poate veni nechemat, iar cei care l-au chemat au fost oamenii. Doar oamenii, prin emiterea unor pharismah întunecate, în dezacord Cu Ordinea cosmică, au puterea de a-1 chema pe Cel rău din haosul în care dormitează. Oamenii înşişi i-au acordat votul de învestitură şi l-au invitat pe Cel rău în casele şi în inimile lor. Prin activitatea ocrotitoare a îngerilor din ierarhia Fiilor Luminii şi, în special, a lui Işşhion, s-a creat în acel perimetru al Centrului de Putere al Luminii, o enclavă energetică uimitoare, în care s-a menţinut, în stătu quo, starea creaţiei incipiente. Pur şi simplu, peisajul aproape pardiziac al perimetrului respectiv a fost păstrat la nivelul de rezonanţă compatibil cu cel al oamenilor care-l ocupaseră. în timp ce restul pământului continua să se metamorfozeze datorită pătrunderii răului în natură, acel ioc a rămas neschimbat. Deşi, de-a lungul vremurilor, Pământul s-a densificat progresiv, acel perimetru a rămas neschimbat, ca în momentul în care protopărinţii au pătruns acolo pentru prima oară, însoţiţi de Cei curaţi. Fireşte, această enclavă spaţială a devenit invizibilă percepţiei oamenilor din lumea materială, care s-au transformat împreună cu aceasta. Orice om obişnuit care ajungea în acel perimetru nu-i poate observa pe Cei Curaţi. Această enclavă spaţială (şi temporală) poate fi denumită pământul fără păcat sau ţinutul sacru. Ţinutul sacru este situat la nivel material, nu la nivel eteric, fiind format dintr-o materie ideală - materia fără păcat -, care a rămas îngheţată temporal prin puterea Prinţului Işşhion, reprezentantul lui Dumnezeu în acel ioc. Din punct de vedere energetic, ţinutul sacru a fost instituit ca o contraparte luminoasă la pseudoparadisurile artificiale formatate aurice de Lorehh şi Dree. De asemenea, Centrul de Putere al Luminii a fost instituit ca o contraparte la Centrul de Putere al întunericului. 

Formarea iadurilor

Formarea Iadurilor
Când oamenii au început să moară în planul cuantic material, a apărut necesitatea formării unor noi planuri cuantice, în aceste planuri cuantice urmau să pătrundă toţi oamenii defuncţi. Aceste planuri sunt iadul, care este format din mai multe nivele (astfel că se impune folosirea pluralului: iaduri) şi Regatul morţilor vii. (24) în funcţie de faptele din timpul existenţei întrupate, oamenii defuncţi au fost atraşi prin rezonanţă spre cele două planuri cuantice noi. în iad au pătruns oamenii care au făptuit răul în lumea materială, iar în Regatul morţilor vii au pătruns victimele răului. La fel ca planul cuantic material, Regatul morţilor vii şi iadul şi-au modificat configuraţia de multe ori de-a lungul timpului. Iadul - sau, mai corect, iadurile -, s-au format de-a lungul găurilor de vierme spaţio-temporaie (scurtăturile razelor de creaţie), care fac joncţiunea între nucleul pământului şi Haos. Primul culoar spaţio-temporal format direct între planul cuantic material şi haos poate fi desemnat prin formula "iadul cel mare". El s-a format iniţial chiar în locul în care a avut loc asasinarea lui Abel de către Cain. De fapt, primul om care a pătruns în iad a fost chiar Cain. Ulterior, după o perioadă de ] timp, Cain a părăsit iadul. După acelaşi principiu, în perioadele următoare s-au format multe culoare directe între haos şi planul cuantic material, ca nişte găuri de vierme secundare. Ele pot fi denumite iaduri secundare. în epoca de apogeu a ofensivei Celui rău, s-au format nu mai puţin de 76 (sau 78) de astfel de culoare spaţio-temporaie. Fiecare gaură de vierme numită iad era împărţită în trei mari zone. în funcţie de faptele din timpul existenţei întrupate, oamenii se apropiau într-o măsură mai mare sau mai mică de haos. Cei cu adevărat răi, mergeau după moarte în zonele rezidenţiale ale iadului - zona I -, care erau cel mai apropiate de haos, acolo unde puteau sta cu ... dracul la masă. Cei mai puţin răi, care aveau la activ fapte generate de ignoranţă sau de comoditate, locuiau mai aproape de lumea materială, în zonele II şi III ale iadurilor. Zona a IlI-a a iadului era foarte apropiată de planul material -, fiind situată chiar la interfaţa planului cuantic material. Oamenii deveniţi sclavi în lumea fizică prin aplicarea, în cazul unui ritual de înfrăţire, a unei peceţi luciferice, au
continuat astfel să rămână sclavi şi după moarte. Ei erau aspiraţi instantaneu în iad, imediat după moarte. Acest proces are loc şi în ziua de astăzi la vrăjitoare, care-şi desfăşoară activitatea în urma unui pact ce presupune aplicarea unei peceţi luciferice. Din nefericire, acest proces se produce şi la acei oameni obişnuiţi care, de-a lungul existenţei întrupate, dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea din ignoranţă, merg la o vrăjitoare pentru a fi "ajutaţi". Prin vrăjitoare acţionează, de fapt, fiinţe Lorehh şi Dree. Omul ia contact atât cu vrăjitoarea, cât şi cu aceste fiinţe, care acţionează prin ea. Simplul contact al unui om obişnuit cu o vrăjitoare presupune un act ritual de înfrăţire (acest act ritual poate fi întărit fie verbai, fie în scris). Prin ritualul de înfrăţire, ornai primeşte o pecete lucifericâ, care-i pune în ipostaza, deioc de invidiat, de a fi atras, după moarte, direct în iad, indiferent de faptele din timpul existenţei întrupate. în schimb, oamenii care au devenit victime ale opresiunii, erau atraşi, după moarte, în Regatul morţilor vii - o zonă precursoare a lumii astrale de astăzi. Regatul morţilor vii era foarte apropiat de suprafaţa pământului şi nu avea nimic de-a face cu iadul. Din Regatul morţilor vii se vedea, ca printr-un geam, lumea materială. Primul om care a deschis Regatul morţilor vii a fost Abel. Ulterior, în Regatul morţilor vii au pătruns toţi oamenii care au devenit victime ale Celui rău. în Regatul morţilor vii, oamenii deveniţi victime s-au împărţit în grupuri şi grupuleţe, în funcţie de interesele conjuncturale Capitolul 

Asteptarea zeului "salvator"

<a» Aşteptarea "zeului" salvator «^
în cadrul regatelor deja formate prin activitatea fiinţelor Lorehh şi Dree, aveau loc nenumărate ceremonii şi ritualuri, la care se adunau toţi membrii comunităţii. în cadrul ceremoniilor, se întărea legătura oamenilor sclavi cu fiinţele Lorehh sau Dree. Legătura era concretizată prin punerea, la toţi membrii comunităţii, a peceţii luciferice. în cazul în care pătrundea pentru prima oară într-un regat formatat de către fiinţele Lorehh sau Dree, orice om era iniţiat de acea fiinţă Lorehh sau Dree, astfel că i se redeştepta amintirea ancestrală de corp duh. Totuşi, această amintire nu era completă, în sensul că omul respectiv îşi amintea doar o porţiune a trecutului său individual. Omul îşi reamintea doar reîncarnările sale din ciclul cosmic anterior, de pe Perfer, fără însă a-şi reaminti momentul în care a fost creat de către Unicul Dumnezeu. Omul îşi amintea doar va§ despre o fiinţă luminoasă, pe care o
cunoscuse în iclul trecut, pe Perfer şi pe care o considera drept creatorul său. Fiinţele Lorehh şi Dree explicau, în cadrul ceremoniilor de iniţiere, şi ulterior, în cadrul tuturor serbărilor şi ritualurilor, că acea fiinţă luminoasă şi omnipotentă se va manifesta iarăşi în lumea materială, iar atunci regatul se va mări considerabil, astfel că toţi vor trăi fericiţi. Astfel a luat naştere fenomenul aşteptării marelui zeu salvator. Oamenii simţeau foarte acut înrudirea lor spirituală cu acea fiinţă misterioasă denumită zeu, ce avea să-i salveze, datorită faptului că o cunoscuseră în ciclul cosmic anterior. între oameni şi zeul mult aşteptat exista o rezonanţă de sunet, miros şi lumină. Nu ştiau însă că acea fiinţă misterioasă a fost doar strămoşul lor de formă umanoidă (de corp duh) - în nici un caz, creatorul lor. Nici nu aveau cum să-şi amintească acest aspect, datorită faptului că memoria lor ancestrală se oprea până în momentul rebeliunii. Problema cea mai interesantă este că nici fiinţele Lorehh sau Drcc nu ştiau mai mult, astfel că nu minţeau. Nici fiinţele Lorehh şi Dree nu-şi aminteau ceea ce s-a întâmplat în trecutul îndepărtat. Amintirile lor se opreau în momentul rebeliunii contra Ordinii cosmice. O fiinţă Lorehh sau Dree ştie doar că a fost creată de superiorul său pe scară ierarhică. O fiinţă care s- a rupt de Dumnezeu, nu păstrează decât amintirea evenimentelor desfăşurate începând cu momentul rebeliunii. Nu poate cunoaşte ceea ce s-a petrecut înainte, când încă respecta Ordinea cosmică, decât dacă se reîntoarce iarăşi la Dumnezeu. în cadru! serbărilor şi ceremoniile la care participau toţi oamenii din regate, fiinţele Lorehh şi Dree explicau că apariţia unei astfel de fiinţe omnipotente depinde atât de extinderea teritoriului vital, cât şi de creşterea numărului de membri. Astfel s- a ajuns la declanşarea unor războaie de cucerire a teritoriilor învecinate sau a unor teritorii libere, concomitent cu înregimentarea a cât mai multor oameni. Problema cea mai spinoasă a constat în faptul că oamenii din teritoriile vecine ştiau acelaşi lucruri. Şi ei aşteptau propriul lor zeu salvator, astfel că se împotriveau cu îndârjire celor care doreau să-i cucerească. Astfel că războaiele s-au ţinut lanţ, iar victimele s-au înmulţit peste măsură Formarea 

Venera- area femeii

Venera-rea femeii După spargerea planurilor cuantice, Lorehh şi Dree au preluat energia oamenilor întrupaţi şi s-au manifestat corporal, direct în lumea materială, ca bărbaţi sau ca femei, în funcţie de interesele de moment. Oricât de ciudat ar părea, sensul cuvântului corporal trebuie luat ad litteram: în acea perioadă de timp, Lorehh şi  Dree au ajuns să se manifeste corporal - fizic - în teritoriile : formatate aurie de ele. In teritoriile deja formatate aurie, Lorehh şi Dree s-au manifestat în trupuri aidoma cu cele ale oamenilor întrupaţi,  dar, în afara lor, nu se puteau manifesta decât în trupurile lor eterice. De altfel, nici oamenii deveniţi sclavi, nu se mai puteau Imanifesta în afara teritoriilor astfel formatate. Dacă un om devenit sclav ar fi depăşit teritoriul, ar fi avut surpriza că se  destructurează fizic, ca un castel de nisip. Cu cât Lorehh şi Dree furau mai multă energie de la oameni,  cu  atât  se  puteau  manifesta  mai  mult în lumea materială. Dacă ar fi fost lipsite de această energie, corpurile lor 1 materializate s-ar fi topit ca zăpada în bătaia soarelui şi ar fi redevenit fiinţe eterice. După un timp, n-ar fi putut să se j manifeste nici măcar la nivelul lumii eterice şi ar fi fost resorbite în propriile lor planuri cuantice. în ziua de astăzi, Lorehh şi Dree nu mai pot să facă | asemenea   isprăvi   magice,   datorită   faptului   că   nu mai beneficiază de un excedent de energie atât de mare, precum în acele timpuri. Astăzi, Lorehh şi Dree continuă să aibă o foame continuă de energie, pe care o preiau în continuare de la ! oamenii care faptuiesc acte în dezacord cu Ordinea cosmică, dar j procesul a fost încetinit în mod considerabil. Actualmente, fiinţele Lorehh şi Dree sunt lipsite de acel surplus de energie, care să le confere prestanţă, putere şi tărie, astfel încât nu mai sunt capabile să se manifeste direct în lumea materială. Astăzi, Lorehh şi Dree nu se mai pot manifesta decât la nivelul lumii eterice. Chiar şi în planul eteric, trupurile lor de formă umanoidă au tendinţa de a se destructura, iar fizionomiile lor, cu ochi a căror pupilă este în întregime neagră, lipsită de iris, tind uneori de a se deforma. Dacă s-ar manifesta în lumea materială, aşa lipsite de energie, Lorehh şi Dree ar putea fi observate de oameni sub forme înspăimântătoare, ceea ce nu este în interesul lor. Faptul că, în ziua de astăzi, nu se mai materializează precum în acele
vremuri de mult apuse, nu se datorează însă oamenilor, ci activităţii lui Iisus Hristos. De aproape 2000 de ani, prin activitatea sa neobosită, Iisus Hnstos a blocat orice manifestare de acest gen a fiinţelor Lorehh şi Dree. Concomitent, Iisus Hristos a oprit constituirea unor pseudoparadisuri artificiale. Pe la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment -adevăraţi zburători şi zburătoare cu ochii văpăi, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. Prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe aproape ireală, carnaţie marmoreană şi forme extrem de atrăgătoare. Cu timpul, fiinţele Lorehh şi Dree au început să se caleze aurie în femeile-venere, într-o formă de posedare periculoasă. Deşi avea în faţa sa o femeie, un bărbat întreţinea, de fapt, raporturi sexuale cu o fiinţă Lorehh. (Acest proces are loc uneori şi în ziua de astăzi, la acele persoane care abuzează de practici sexuale anormale. Cu timpul, aceste persoane atrag fiinţele Lorehh de orientare sexuală, care se calează pe/în ele, posedându-le. Dată fiind structura lor aurică, bărbaţii sunt imuni la posedare directă. Ei pot fi influenţaţi doar din exterior.) In felul acesta s-a instituit cultul femeii-veneră. Cele mai inimoase femei au devenit obiect de veneraţie, cărora bărbaţii li se închinau înt-un mod infantil. Cu timpul, bărbaţii au fost subordonaţi şi aserviţi din punct de vedere sexual - actul sexual a devenit un drog foarte puternic - iar restul femeilor au devenit sclave. Dobândind o putere imensă, femeile-vampe au ajuns purtătorii de cuvânt ai fiinţelor Dree şi Lorehh, care vorbeau prin ele. Pentru o astfel de femeie-veneră, existenţa trupească devenise un lung şir de plăceri sexuale, în care nimic nu era nepermis sau tabu. înţelepciunea sa era peste măsură de mare, cunoscând aproape tot ce cunoaşteau fiinţele Lorehh şi Dree cu care intrase în conexiune aurică. Era ca şi cum experienţa şi cunoaşterea fiinţelor întunecate se transferase, prin inducţie, unei astfei de femei-veneră. Cea mai frumoasă femeie- venera, dar şi cea mai virusată în urma contactelor aurice repetate cu fiinţele Lorehh şi Dree, a devenit regină - conducătoarea oficială a comunităţii. Bărbaţii au ajuns să se ucidă între ei din cauza unei singure femei. Imediat după mijlocul celui de-aî treilea ciclu, atât fiinţele Lorehh şi Dree, cât şi femeile-vampe n-au mai dorit intermediari bărbaţi în cadrul relaţiilor de "colaborare" aurică. Au dorit să se imperecheze direct şi să aibă progenituri. Mijlocul prin care fiinţele Dree şi Lorehh au reuşit să aibă progenituri cu fiicele oamenilor a fost relativ simplu. în prima fază, Dree şi Lorehh se transfomiau corporal în zburători femei şi întreţineau raporturi sexuale cu bărbaţii, cărora le reţineau sperma (o cristalizau). în a doua fază, se transformau în zburători bărbaţi, care se acuplau cu femeile acestora, cu care aveau progenituri. Din nefericire, în urma unor astfel de contacte sexuale atipice, s-au întrupat, prin sintonie, fiinţe omeneşti provenite direct din adâncurile haosului. în primul rând, au venit la întrupare oamenii retardaţi - care erau adevărate catastrofe pentru lumea materială. Retardaţii (spiritele imature) nu au conştiinţă precum ceilalţi oameni, după cum nu au nici un fel de norme morale sau sociale. Ei nu cunosc decât distrugerea în formele ei primare. în actualul ciclu al cosmosului, retardaţii nu pot fi educaţi în nici un fel. Nici măcar prin suferinţă. (19) Prin întruparea retardaţilor, existenţa din lumea materială a adevenit un infem. Ordinea cosmică a fost serios perturbată; mulţimea violurilor, a crimelor şi a altor fapte abominabile a întrecut cele mai pesimiste aşteptări. Oamenii retardaţi au fost în cele din urmă retraşi din planul material chiar de către onducătorii fiinţele Lorehh şi Dree, datorită cruzimii cu care se manifestau.
O altă categorie de fiinţe create prin împerecherea dintre r>ree sau Lorehh şi fiicele oamenilor au fost semizeii, a căror putere era extrem de marc, în comparaţie cu cea a oamenilor obişnuiţi- Semizeii au constituit o categorie aparte de fiinţe născute în acest fel, mai cu seamă datorită faptului că nu erau cruzi sau răi. Deşi, paradoxal, proveneau din planurile cuantice ale haosului, majoritatea semizeilor s-au luminat sufleteşte atunci când au ajuns în lumea materială. Ei au devenit apoi principalii duşmani ai fiinţelor Lorehh şi Dree, pe care au încercat să-i alunge din planul cuantic material. Fireşte, au existat şi semizei răi, dar numărul acestora a fost destul de mic. O altă categorie de fiinţe născute din aceste încrucişări ciudate a fost cea a uriaşilor ("uriaşii din vechime", după cum sunt numiţi în scrierile sacre), care nu erau totuşi atât de înalţi precum se spune. în marea lor majoritate, uriaşii, ca rod al necurâţiei trupeşti a fiicelor oamenilor, nu depăşeau şase metri. La început, uriaşii au fost blajini şi ascultători, dar în ultima parte a existenţei lor au început să se războiască atât între ei, cât şi cu oamenii. în cele din urmă au fost distruşi, iar supravieţuitorii s-au retras în locurile pustii, plângându-şi durerea de a fi fost aduşi la viaţă într-un mod nedemn. Un semizeu sau un uriaş nu putea fi ucis cu una cu două. Cei care le doreau pieirea trebuiau să le ucidă mai întâi părinţii -în special, mama de trup. Apoi trebuia să realizeze un ritual prin care să întărească discontinuitatea seminţiei respective. Abia după aceea, asasinii se încumetau să-i atace în luptă deschisă şi, dacă aveau noroc - dacă erau ajutaţi de "voia zeilor" - îi puteau ucide. Problema cea mai spinoasă n-au constituit-o totuşi semizeii sau uriaşii, cu care, cât de cât, se putea ajunge la o înţelegere, ci anumite progenituri care nu pot fi denumite fiinţe. Aceste progenituri au rezultat din împreunări realizate între oamenii prin care se manifestau Lorehh sexuale total decăzute Şi unele animale. Aceste progenituri pe care le putem denumi făpturi, erau lipsite de spirit, duh, suflet şi conştiinţă. Totuşi, era destul de inteligente - adevărate bestii crude. Ele nu puteau fi controlate de nimeni. Nici măcar de creatorii lor. Deşi nu aveau suflet, duh sau spirit, astfel de făpturi erau inteligente prin inducţie. Inteligenţa, răutatea şi ura părinţilor s au transferat, în momentul concepţiei, asupra lor. La un moment dat, ele au devenit o ameninţare pentru întrega lume materială. Probabil că, în ziua de astăzi, prin inseminări artificiale ori prin aşa-numitele donări de fiinţe umane "superperformante" se urmăreşte aducerea la viaţă a unor făpturi asemănătoare - ceea ce reprezintă o imensă eroare a speciei umane. în acele momente de răscruce ale istoriei cosmosului, la traumele anterioare - trauma rupturii faţă de Dumnezeu şi trauma despărţirii de natură (de creaţia minunată a lui Dumnezeu) s-a mai adăugat încă una: trauma despărţirii bărbatului de femeie. De atunci, în forul lor interior, femeile sunt supărate pe bărbaţi datorită faptului că au fost lăsate la discreţia unor fiinţe primitive, care le-au batjocorit în fel şi chip. De cealaltă parte, bărbaţii sunt supăraţi adânc în fiinţa lor pe femei, datorită faptului că au fost daţi la o parte, atunci când au apărut fiinţe superioare lor ca frumuseţe. Vina pentru ceea ce s-a petrecut se datorează însă bărbaţilor, care au neglijat ceea ce Dumnezeu le ofense spre ocrotire: femeile, părţi (coaste) rupte din ei - sufletele perene. Bărbaţii au fost cei care au permis fiinţelor Lorehh şi Dree să facă ceea ce le trecea prin cap. 

Templele

 Templele
Concomitent cu spargerea planurilor cuantice, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu planul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă "inovaţie" importantă:  construirea primelor temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii  să venereze noii conducători, care au fost denumiţi prin  termenul de zei. Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost insă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme - la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. într-un fel, se poate spune că acele construcţii erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile erau observate de oameni. Edificiile aveau cele mai diferite aspecte: temple, sanctuare, cetăţi etc. Cele mai importante temple au fost realizate la interfaţa culoarului principal, situat între Tigru şi Eufrat, acolo unde s-au spart pentru prima oară planurile cuantice. în acel loc s-a constituit Centrul de putere al întunericului sau Centrul de la Miazănoapte.
Dimensiunea şi amploarea templelor situate în Centrul de Miazănoapte întrec orice imaginaţie, iar numărul fiinţelor era Lorehh şi Dree ce pătrundeau în planul cuantic material imens. Ulterior s-au realizat multe alte temple, în diferite puncte de pe suprafaţa pământului. Fiecare teritoriu formatat aurie avea propriul său templu. Un om din acele vremuri ar fi observat, în vârful unui deal fizic, mai multe edificii - temple sau cetăţi - fabricate din efluvii de gheaţă, din efluvii de foc, din efluvii de aer, din efluvii de apâ. La construirea edificiilor participaseră Lorehh de apă, Lorehh de foc, Lorehh de aer etc. Omul respectiv ar fi observat că, în aer, la doi-trei metri deasupra vârfului dealului, începe un drum relativ luminos - ca şi cum ar fi fost scăldat de razele lunii -, care se continua cu mai multe trepte late până la uşa edificiului; edificiul era format din flăcări reci, din apă cristalizată sau/şi din aer condensat. La poarta edificiului erau dispuşi gardieni, iar înăuntru puteau fi observate fiinţe Lorehh şi Dree de diferite categorii. Doar un om care primise pecetea lucifencă a fiinţei Lorehh sau Dree ce stăpânea acel teritoriu, putea observa acele edificii. Un alt om, venit de pe un teritoriu învecinat, n-ar fi observat nimic. De regulă, un om provenit dintr-un loc învecinat, nu putea pătrunde în teritoriul respectiv, decât dacă i se aplica în prealabil pecetea fiinţei Lorehh sau Dree, Orice intrus era imediat gonit de puterea gardienilor ce păzeau acel teritonu. Noii adepţi, care veneau de pe teritoriile învecinate erau, mai întâi, aduşi în faţa fiinţelor Lorehh sau Dree, pentru a li se face ritualul prin care primeau pecetea lucifencă. într-un fel, se poate spune că erau "iniţiaţi" în tainele acestora. După o perioadă de relativă linişte, în care Lorehh şi Dree şi-au consolidat poziţiile în teritoriile deja cucerite, s-a trecut la faza a doua: au început să cucerească teritoriile învecinate pentru a-şi extinde spaţiul vital. Cu cât aderau mai mulţi oameni, cu atât teritoriile se lărgeau, iar puterea fiinţelor Lorehh Şi Dree creştea. în scurt timp au apărut regate din ce în ce mai întinse şi mai puternice. în fiecare regat s-a format o oligarhie conducătoare, formată din oameni întrupaţi, care era subordonată trup şi suflet fiinţelor Lorehh şi Dree. ^-onducătorul oficial era însă o preafrumoasă regină, cu infăţişare de zeiţă - o venera în carne şi oase. 

Penetrarea planurilor cuantice

 Penetrarea planurilor cuantice
Cu cât au preluat mai multă energie de la oameni, cu atât Lorehh şi Dree s-au manifestat mai des la nivelul lumii materiale. Procesul manifestării Lorehh şi Dree în lumea materială s-a realizat în două mari etape. în prima etapă, Lorehh şi Dree s-au manifestat după circuitul cunoscut: de-a lungul razelor de creaţie. Lorehh au fost chemate în lumea materială prin e-mailurile oamenilor -energiile pharismah întunecate. Phansmah întunecate au fost aspirate prm nucleul pământului, care este mama tuturor întunecimilor, au făcut conexiunea cu haosul şi s-au transformat în raze de creaţie. Razele de creaţie au penetrat iarăşi cosmosul material la periferie. Prin razele de creaţie, Lorehh şi Dree au pătruns în lumea materială. Procesul respectiv a fost identic cu cel al întrupării oamenilor. în a doua etapă, care a început atunci când răul s-a acumulat dramatic, Lorehh şi Dree s-au manifestat direct în lumea materială, prin spargerea efectivă a planurilor cuantice, astfel că nu a mai fost necesar să urmeze traseul incomod al razelor de creaţie. 0 rază de creaţie nu poate intersecta planul cuantic material decât pe la periferie. în mod concret, spargerea planurilor cuantice şi înfiriparea unei conexiuni directe între haos şi planul material s- a realizat prin intermediul unor tunele spaţio-temporale, pe care le putem denumi găuri de vierme. Aceste găuri de vierme pot fi numite scurtături - sau, pentru a folosi limbajul informaticii, shortcut. Astfel, fiinţele din haos nu s-au mai manifestat dinspre periferie, ca până atunci, ci direct, pe scurtături, spărgând, pur şi simplu, planurile cuantice. Găurile de vierme erau culoare de energie ce intersectau planul material. Ele porneau din vechile raze de creaţie, ca nişte scurtături.  Diametrul unei găuri de vierme era variabil, în funcţie de puterea fiinţelor Lorehh şi Dree. De regulă, un culoar avea un diametru de cel puţin treizeci-patruzeci de metri. Aceste prime găuri de vierme directe nu trebuie confundate cu
iadurile, care, cronologic, au apărut ceva mai târziu, după acelaşi principiu. în perioada de început, încă nu existau iadurile. Folosmdu-se de punctele de incidenţă ale găurilor de vierme, fiinţele Dree şi Lorehh au pătruns în planul cuantic material ca prin nişte porţi. Nu numai că au reuşit să pătrundă şi să se manifeste nestingherite, dar şi-au adus toată familia, toate rudele şi tot calabalâcul. Astfel, Lorehh şi Dree au reuşit să aducă haosul pe pământ. Ele au adus propria lor (dez)organizare în lumea materială, care, prin acceptul oamenilor, a devenit copia haosului. în planul material, locurile de incidenţă ale găurilor de vierme erau dispuse la cea mai înaltă altitudine - pe cele mai înalte locuri, pe dealuri sau pe munţi. în zonele de câmpie era iilciisă o movilă <ia pământ. Toate punctele de incidenţă ale găurilor de vierme cu planul cuantic material au fost situate în locurile în care s-au produs fapte abominabile. Primul loc în care Dree şi Lorehh au penetrat direct planul material prin intermediul unei găuri de vierme, a fost situat chiar acolo unde, cândva, avusese loc prima ucidere, asasinarea lui Abel de către Cain. Această zonă este situată în Iraqul de astăzi, undeva între Tigru şi Eufrat. Ea există şi în ziua de astăzi, fiind principala poartă prin care pătrund, direct din haos, fiinţele Lorehh şi Dree. Există, fireşte, şi alte culoare secundare, situate în alte zone ale pământului, dar nici unul dintre ele nu atinge amploarea acestuia. După ce au pătruns nestingherite în lumea materială, Lorehh şi Dree i-au convins pe oameni să li se alăture. Procesul s-a desfăşurat uimitor de rapid: pătrunzând în lumea materială, fiinţele Lorehh şi Dree au corupt tot mai mulţi oameni, pe care i-au însemnat prin peceţi luciferice. Cucerind oamenii, ele au cucerit şi teritoriul în care locuiau aceştia. în cele din urmă, Lorehh şi Dree au formatat aurie, prin impregnare, teritoriile respective. Cu cât erau mai mulţi oameni sclavi, cu atât teritoriile erau mai întinse. în prima etapă, un entoriu formatat aurie avea întinderea unui oraş mediu de astăzi. Ulterior, teritoriile astfel formatate s-au mărit considerabil. în acele teritorii, Lorehh şi Dree au continuat să menţină   o   creaţie   falsă   (artificială),   iar   oamenii   au   fost menţinuţi în stare de sclavie. Teritoriile erau formatate prin intermediul unui ritual, la  care participau toţi oamenii însemnaţi aurie prin peceţi. O dată  formatat aurie, teritoriul respectiv devenea un spaţiu vital. (Dacă ne amintim, în epocile mai recente, şi Hitler era în căutarea unui spaţiu vital.) Acest proces poate fi comparat cu cel desfăşurat în  epocile   mai   recente,   când   anumiţi   conducători militari "descălecau" pe un teritoriu - de exemplu, descălecarea luiI Dragoş Voievod. în cazul iui Dragoş, descălecarea s-a realizat în numele şi sub ocrotirea Spiritului Poporului, iar în cazul fiinţelor Lorehh şi Dree, a fost vorba despre o "descălecare" malefică.

Formarea pseudoparadisurilor

&• Formarea pseudoparadisurilor «^
Omul, creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, are capacitatea de crea prin intermediul sunetelor modulate informaţional. In Edenul eteric, Adam poruncea naturii să se dezvolte. Ceea ce spunea el, aşa se realiza. De fapt, prin poruncile sale, Adam emitea sunete modulate informaţional. Aceste sunete erau creatoare de întocmiri -, de natură. Ceea ce dorea primul °m, se realiza prin aportul energetic al spiritelor naturii bune, zaurdarii. Vechile întocmiri ale mediului, natura paradiziacă a lui Dumnezeu, erau formate din emisiile energetice ale spiritelor naturii bune. Spiritele naturii bune au reprezentat baza naturii create de către Dumnezeu. Din spiritele naturii - din emisiile lor energetice - s-au creat toate întocmirile naturii, pe toate palierele cosmosului. După formarea planului cuantic material, urmaşii lui Adam au avut aceleaşi capacităţi, dar mult diluate. Totuşi, chiar şi aşa, sunetele modulate informaţional emise de urmaşii lui Adam, încă erau creatoare de întocmiri. Aceste capacităţi ţineau de calitatea deosebită a corpului duh cu care oamenii veneau la întrupare: ceea ce spuneau, se realiza în mod efectiv. Gând oamenii emiteau un sunet, emiteau şi o energie pharismah în inima lor. în momentul în care, în nou constituita lume materială, un om a emis energii pharismah negative, zaurdarii, spiritele bune ale naturii n-au mai colaborat cu el. Astfel că, pe de-o parte, omul respectiv şi-a pierdut capacităţile creatoare, datorită faptului că nu a mai fost ascultat de zaurdari, iar pe de altă parte, spiritele naturii bune s-au retras din acel mediu. în mod firesc, prin retragerea spiritelor bune, natura a început să îmbătrânească şi să moară. Locul vechiului paradis a fost luat, treptat, de un ţinut sterp. Concomitent, locul zaurdarilor a fost luat de fiinţele Lorehh eterice, care sunt opusul lor. Lorehh eterice sunt responsabile de putreziciunea creaţiei - activitate contrară spiritelor bune ale naturii. Fireşte, oamenii au observat că mediul începe să pălească şi s-au speriat. Atunci fiinţele Lorehh eterice s-au înfăţişat în faţa oamenilor şi le-au propus o colaborare, care să genereze un nou paradis. O parte din oameni a fost de acord. în consecinţă, marea masă a urmaşilor lui Adam şi Eva s-a scindat. De-o parte s-au situat oamenii care încă respectau poruncile lui Dumnezeu. De cealaltă parte s-au situat acei oameni care au plecat urechea la ceea ce le spuneau fiinţele
Lorehh, proaspăt scoase din starea existenţială nefastă a haosului. Procesul de convingere a oamenilor a fost destul de simplu. Totul a început de la un singur om. Să spunem că, la început, dintr-o comunitate de o sută de oameni, un singur om -cel mai nemulţumint -, a fost de acord cu propunerile fiinţelor Lorehh. Atunci una din fiinţele Lorehh 1-a luat deoparte pe acel oro, într-o zonă învecinată, şi i-a arătat la ce poate duce colaborarea dintre ei. - "Vino cu mine, i-a spus fiinţa Lorehh acestui om. Te voi face stăpân peste ceilalţi. Te voi face creator de mediu, de întocmiri, de vegetaţie şi de natură. Ceea ce vei spune, se va realiza negreşit". Ca într-un joc, omul a rostit o poruncă (un sunet), Lorehh a făcut un semn cu mâna - un semn asemănător cu o plecăciune -, iar ceea ce a poruncit omul, s-a realizat instantaneu. De fapt, fiinţa Lorehh a preluat substratul sonor al sunetului, care este o energie modulată informaţional, creatoare de mediu. Prin puterea creatoare a sunetului emis de om, Lorehh a construit un nou element de mediu, care s-a inserat în cel vechi. Pentru noi, astăzi, este vorba despre o creaţie magică, asemănătoare cu cea realizată de unii magicieni, în mâna căroara, la simpla dorinţă, apare un fruct sau un obiect oarecare. De altfel, nu este un secret că astfel de magicieni lucreză cu diferite fiinţe Lorehh sau Dree. La urma urmei, nici măcar nu este vorba despre magie, ci despre o acţiune realizată de oameni care cunosc mecanismele cosmosului spiritual. Să spunem că omului din exemplul anterior i-a fost foame: dorea un pom fructifer care să facă fructe rotunde, rozalii şi foarte dulci. Imediat după ce omul a rostit cuvântul-sunetul-porunca, fiinţa Lorehh a făcut o mică plecăciune, ca şi cum ar fi preluat sunetul (ca un jucător de tenis de câmp care preia o minge), şi totul s-a realizat aievea. Lângă omul în cauză a apărut, ca de nicăieri, un pom fructifer, cu fructe cu tot. în momentul în care omul a rupt fructul de pe ramură, a crescut la loc un altul. Atunci, omul a dorit un alt pom fructifer, care să producă fructe cu alte arome. Omul a poruncit, iar Lorehh s-a executat. Dar când omul a dorit un al treilea pom fructifer, fiinţa Lorehh a spus: - "Nu se mai poate. Puterea generată de colaborarea noastră nu ne permite să creăm mai mult de trei pomi fructiferi. Ne mai trebuie oameni. Trebuie să aduci alţi oameni pentru cauza noastră". Omul a mers atunci în satul său şi a racolat unul, doi, trei sau patru oameni, la fel de nemulţumiţi ca şi el de deprecierea vechiului mediu, de dispariţia hranei etc. Le-a arătat noua creaţie a fiinţei Lorehh, moment în care oamenii cooptaţi au dev'enit brusc interesaţi. Pe baza sunetelor reunite ale oamenilor cooptaţi, Lorehh a creat tot mai mulţi pomi fructiferi, până când a apărut o livadă ceva mai mare decât un teren de fotbal. în scurt timp, livada a fost proclamată regat, iar oamenii ce aderaseră la noua comunitate au început să ducă o existenţă confortabilă. Acesta a fost scenariul standard după care oamenii au început colaborarea cu fiinţele Lorehh. Ca un joc de copii, iar oamenii n-au priceput pericolul care bătea la uşă. In momentul în care oamenii s-au hrănit cu fructele noilor pomi fructiferi, fiinţa Lorehh a intrat în ei, sub forma unor energii. Prin fructele livezilor artificiale, emisiile energetice ale fiinţei Lorehh au fost ingerate în trupurile oamenilor. Astfel s-a închis circuitul creaţiei artificiale. Intrând în trupurile lor, emisiile energetice ale fiinţelor Lorehh i-au modificat radical pe oameni. Trupurile oamenilor s-au modificat, devenind asemănătoare, ca energie constitutivă, atât cu cele ale hranei ingerate, cât şi cu ale fiinţei Lorehh. Concomitent, ele au devenit compatibile cu cele ale teritoriului în care se afla livada. Totul a format astfel un ecosistem perfect, o seră sau un pseudoparadis, în care creaţia era asigurată non stop. Lorehh şi oamenii au prosperat. Fireşte, oamenii din jur, care încă locuiau în vechile comunităţi, veneau să vadă minunea şi nu puţini aleageau să rămână în noul ecosistem paradiziac. Pe măsură ce veneau tot mai mulţi membri, era nevoie de tot mai multă hrană, de tot mai multe întocmiri vegetale plăcute la vedere şi bune la gust şi de o organizare eficientă a ecosistemului. Astfel, teritoriul formatat aurie de către Lorehh eterice s-a extins. Acesta a fost procesul prin care Lorehh au luat locul zaurdarilor, instalându-se în noul teritoriu. încetul cu încetul, suprafaţa pământului a fost pigmentată cu tot mai multe astfel de regate pseudoparadiziace, create în mod artificial. Oamenii s-au adunat în aceste regate datorită faptului că, pe fondul intruziunii răului, mediul şi, mai ales, vegetaţia din zonele libere - creaţia minunată a lui Dumnezeu -începuseră să pălească. Acelaşi fenomen s-a repetat, pe o altă scară, şi în cazul fiinţelor Lorehh sexuale. Fiinţele Lorehh sexuale au adus "jocul" sexual. Bărbaţii au descoperit astfel că, în afara creării unor întocmiri de vegetaţie plăcute la înfăţişare şi la gust, mai există
un alt mod de petrecere a timpului liber. Serbările câmpeneşti au degenerat în ritualuri orgiastice. Până în acel moment, fiecare bărbat avea perchea sa, narte (coastă) ruptă din el - sufletul pereche - cu care forma o mutate. Nici unui bărbat nu-i trecea prin minte să privească la femeia altuia, altcumva decât ca la o soră. Femeile erau deosebit de sfioase, iar bărbaţii le ocroteau necontenit. Prin formarea unor regate formatate aurie de către Lorehh sexuale, bărbaţii au emis pharismah compatibile, modificând mediul deja existent. Modalitatea principală prin care un bărbat putea intra într-un regat formatat de către o fiinţă Lorehh sexuală era să-şi ofere şi altora femeia - sufletul pereche. Astfel că, în acele mici regate, s-au înmulţit numărul contactelor sexuale neprotejate - a contactelor realizate în afara binecuvântării celui mai bătrân şi în afara iubirii. Progeniturile care au fost aduse ia întrupare au devenit compatibile cu natura medului în care au fest concepute. Acelaşi proces s-a desfăşurat şi în caral fiinţelor Dree. care au subordonat o parte din regatele anterioare conduse de Lorehh eterice şi de Lorehh sexuale; concomitent, Dree au constituit regate noi, care nu existau anterior. Chiar şi după formarea regatelor conduse direct de către fiinţele Dree, o parte din vechile regate ale Lorehh eterice şi sexuale au continuat să existe, în diferite forme. în perioada de apogeu a regatelor mici, existau înjur de 200 de regate conduse de Lorehh eterice, în jur de 400 de regate conduse de Lorehh sexuale şi în jur de 100 de regate conduse de fiinţe Dree de diferite categorii. în jurul acestor regate se aflau zone libere destul de întinse. Ulterior, toate acele regate mai mici ale fiinţelor Lorehh au fost asimilate de regatele, tot mai puternice, ale fiinţelor Dree de rang înalt. Cu cât era încălcată mai des Ordinea cosmică, cu atât zonele libere, din afara regatelor, sufereau o transformare mai accentuată. In zonele libere, vegetaţia începuse să dispară, iar oamenii care încă se încăpăţânau să rămână acolo aveau de întâmpinat tot mai multe greutăţi în găsirea hranei. Existenţa cotidiană devenise o aventură pentru mare parte din oamenii ce Populau zonele libere. Chiar şi trupurile lor aveau tendinţa de a îmbătrâni şi, în final, de a muri. Durata de viaţă a oamenilor din zonele libere scăzuse simţitor. Abia dacă mai puteau să trăiască m lumea materială trei sau patru sute de ani. Mai existau totuşi şi zone în care răul nu ajunsese; aceste zone îşi păstrau caracteristicile iniţiale. în acele zone, se menţinea creaţia minunată a lui Dumnezeu - ca reminiscenţă a vechiului Eden fizic, copia celui eteric. Dar aceste zone erau din ce în ce mai puţine. 

Noii cuceritori

&* Noii cuceritori «^
Problema a devenit şi mai gravă în momentul în care Lorehh eterici au început să se lupte între ei, pentru cucerirea a cât mai multor adepţi. La rândul lor, la îndemnul acestora, oamenii au început să se lupte pentru cucerirea de "spaţii vitale". Cu cât creşea numărul oamenilor, cărora le era aplicată pecetea de către o fiinţă Lorehh, cu atât pseudoparadisul artificial se extindea. Datorită faptului că un rău cheamă la viaţă un alt rău, şi mai mare, acţiunea oamenilor, combinată cu cea a spiritelor naturii rebele Lorehh eterice, a chemat la viaţă, din haos, prin sintonie, fiinţe ale răului mult mai puternice. Chemarea fiinţelor Lorehh din haos s-a desfăşurat la fel ca în cazul oamenilor. După cum s-a menţionat, la începutul ciclului au fost chemate la întrupare, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţe omeneşti din haos. Aceste fiinţe omeneşti trăiseră în ciclul cosmic anterior, pe Perfer, dar nu făptuiseră în mod direct răul; ele erau, dacă se poate spune astfel, victime ale condiţiilor din acel ciclu. Cu cât răul s-a extins în lumea oamenilor, cu atât au venit la întrupare, direct din haos, oameni din ce în ce mai răi. Când procesul a atins apogeul, au început să se întrupeze oamenii din sămânţa cea
rea. Cu cât se întrupau mai mulţi oameni din această categorie, cu atât creştea răul în lumea materială. Răul creştea în mod exponenţial cu calitatea oamenilor ce se întrupau prin sintonie, din haos. Tot astfel s-a desfăşurat procesul manifestării fiinţelor Lorehh, Lorehh eterice nu erau prea importante în organigrama fiinţelor întunecate; de fapt, ele erau cele mai binevoitoare şi mai plăcute la înfăţişare. Lorehh eterice căzuseră ultimele sub acţiunea Celui rău, la fel ca acele victime omeneşti de pe Perfer. într-un fel, Lorehh eterice erau la fel de copilăroase ca şi oamenii. Le plăcea să-şi etaleze "jucăriile" - noile creaţii de forme vegetale - şi să se bucure de noile condiţii existenţiale împreună cu "fraţii" lor, oamenii. Mai că se aşteptau să vină Fiii Luminii sau chiar Dumnezeu, să le laude pentru "isprăvile" lor. Din păcate n-a venit să le laude nici Dumnezeu, n-au venit nici îngerii din ierarhia Fiilor Luminii. Au venit doar "fraţii" lor mai mari în putere şi tărie (un rău mai mare, care se manifesta mult mai dur), care dormitau de multă vreme în haos: fiinţe Lorehh mult mai puternice, de o altă calitate. Lorehh din această nouă categorie pot fi denumite sexuale, dar activitatea lor a fost legată, în principal, de aspectele de reproducere şi creştere ale vegetaţiei. Lorehh sexuale au adus în lumea oamenilor întrupaţi un alt element necunoscut anterior - sexualitatea exacerbată. (Prin Evul mediu astfel de fiinţe Lorehh erau denumite succubi, incubi, zburători sau zburătoare.) Prin intervenţia fiinţelor Lorehh sexuale a avut loc o mare revoluţie: revoluţia sexuală. în urma acestei revoluţii, mare parte din vechile comunităţi conduse de Lorehh eterice şi-au încetat existenţa, iar oamenii şi-au îndreptat atenţia asupra unui nou joc: jocul sexual. "Moda" s-a schimbat parcă peste noapte. în cadrul jocului sexual, femeia a devenit fetiş şi obiect de veneraţie. Bărbaţii au început să se lupte şi să se ucidă între ei pentru câştigarea a cât mai multor femei, astfel încât, de la un moment dat, sărbătorile cîmpeneşti din perioada anterioară, relativ nevinovate, au degenerat în ritualuri orgiastice. Vechile teritorii pseudoparadiziace ale Lorehh eterice au fost cucerite şi preluate de mult mai puternicele Lorehh sexuale, însăşi Lorehh eterice au fost subjugate de cele sexuale printr-un proces de absorbţie energetică. S-au formatat alte teritorii -psudoparadisuri -, în funcţie de energia sexuală emisă de oameni în cadrul ritualurilor orgiastice. Oamenii au primit alte peceţi de sclavie, după principiul deja consacrat. Sub influenţa tot mai accentuată a fiinţelor Lorehh, întreţinând relaţii sexuale cu din ce în ce mai mulţi bărbaţi, femeile s- au modificat atât la niveul aurie, cât şi la nivelul -napului material. într-un fel, se poate spune că noul mediu natura întreţinută artificial - şi-a pus amprenta asupra structurii aurice şi corporale a femeilor. Trupurile femeilor au dobândit o frumuseţe ireală şi, întrucâtva, artificială. Femeile au devenit adevărate zeiţe. Acest eveniment, demn de luat în seamă, este punctat de Vechiul Testament, dar şi de alte cărţi sacre din vechime, printre care şi Cartea lui Enoch, care afirmă că "în acele vremuri, femeile s-au făcut din ce în ce mai frumoase". Fireşte, şi înaintea intervenţiei Lorehh sexuale, femeile erau foarte frumose, dar acea frumuseţe era perfect naturală, fără nimic artificial. înaintea intervenţiei fiinţelor Lorehh sexuale, femeile erau reflectarea Edenului dintru începuturi. Prin formarea noilor pseudoparadisuri conduse de Lorehh sexuale, au apărut femei (vampe), a căror frumuseţe tăia răsuflarea. Datorită frumuseţii lor, femeile au început să fie venerate, într-un mod destul de puţin onorabil, de către bărbaţi şi nu numai. Chiar şi fiinţele Lorehh (şi, mai târziu, Dree) au atentat la ele, într-un proces procreativ ce a întrecut cele mai negre estimări. Comportamentul oamenilor şi emiterea de noi pharismah în pseudo-paradisurile conduse de Lorehh sexuale, au creat pe de-o parte, un nou dezechilibru faţă de Ordinea cosmică, iar de celalată parte, au chemat la viaţă, direct din haos, un rău şi mai mare, manifestat de alte fiinţe ale întunericului, mult mai puternice, despre a căror existenţă nu se ştia în lumea materială. De această dată n-au mai fost atrase din haos spirite ale naturii rebele Lorehh, ci fiinţe îngereşti rebele din categoria Dree, mult mai puternice. Fiinţele Dree erau (şi sunt) direct subordonate lui Lucifer, iar principala lor preocupare a fost introducerea comerţului - a negoţului -, concomitent cu distrugerea sistematică a surselor de hrană. Negoţul a fost creaţia exclusivă a lui Lucifer. Atât oamenii întrupaţi, cât şi fiinţele Lorehh din primele două categorii s-au speriat încă de la început de această nouă formă a răului, pe care nu o cunoşteau nici măcar din auzite. Curând, temerile lor cele mai sumbre s-au adeverit, întrucât
acţiunea în forţă a fiinţelor Dree s-a concretizat în noi forme de sclavie. Nu numai oamenii au fost aserviţi, ci şi fiinţele Lorehh. Prin aservirea atât a oamenilor, cât şi a spiritelor naturii rebele Lorehh, fiinţele luciferice Dree au construit noi comunităţi, în care vechile caracteristici s-au perpetuat, pe o scară mult mai amplă. Prin intermediul fiinţelor Lorehh eterice (ale fertilităţii artificiale), pseudoparadisurile au fost perpetuate, iar prin intermediul fiinţelor Lorehh ale sexualităţii a continuat venerarea femeii şi proliferarea unor ritualuri orgiastice. Aportul exclusiv al Dree a fost introducerea comerţului ca activitate principală. Comerţul a statuat noi relaţii între oameni. O dată cu apariţia negoţului, ce mai rămăsese din veacul de aur a dispărut. Din liberi, oamenii s-au trezit sclavi: au fost văduviţi de mediul minunat creat odinioară de Dumnezeu, bărbaţii au fost lipsiţi de femeile lor - de sufletele lor pereche -care au ales să se vândă celui ce oferea mai mult (un alt fel de negoţ). Ca un corolar al acestei acţiuni în forţă a fiinţelor Dree, a apărut asuprirea şi crima - "dreptul" unei fiinţe omeneşti de a lua viaţa altei fiinţe omeneşti. Intervenţia fiinţelor Dree a determinat abolirea vechilor comunităţi, destul de reduse ca întindere şi formarea unor unităţi comunitare extrem de puternice şi destul de întinse, care pot fi denumite regate sau imperii. Toţi oamenii din noile comunităţi au primit pecetea luciferică direct de la fiinţele Dree. Fiecare regat era condus direct de către o fiinţă Dree de rang înalt, printr-un reprezentant uman. Datorită faptului că venerarea femeii a atins cotele cele mai înalte, în mod oficial, conducerea regatelor a fost atribuită unei Regine - exemplare feminine de o mare frumuseţe, la vederea cărora fotomodelele de astăzi ar plânge de ciudă. Principiul introducerii femeilor ca vârfuri de lance ale ofensivei răului poate fi denumit principiul Venerei (un alt fel 

Creatia falsa

^» Creaţia falsă <^f
în prima perioadă a existenţei planului cuantic material, îngerii din ierarhia Fiilor luminii se manifestau în lumea materială şi vorbeau, faţă în faţă, cu oamenii. Precum Fiii Luminii se manifestau în trupurile lor de lumină, tot astfel Fiii întunericului - fiinţele Dree şi Lorehh - au dobândit capacitatea de a se manifesta în trupurile lor energetice la nivelul lumii materiale. Atât Fiii Luminii, cât şi Fiii întunericului erau observaţi de toţi oamenii întrupaţi. Dacă îngerii din iararhia Fiilor Luminii (inclusiv spiritele naturii bune) se puteau manifesta direct, cei din ierarhia Fiilor întunericului (Lorehh şi Dree) se manifestau doar de-a lungul razelor de creaţie. Lorehh şi Dree locuiau în haos, dar nu
puteau pătrunde în lumea materială decât de-a lungul razelor de creaţie deschise de oamenii întrupaţi. Pentru ei, nu exista decât o singură cale de a pătrunde în lumea materială: razele de creaţie. De câte ori un om întrupat era sfătuit, direct, de către un spirit bun al naturii sau de către un înger din ierarhia Fiilor luminii cu privire la un subiect, se înfiinţa, în partea opusă, şi un Fiu al întunericului: Lorehh sau Dree. în momentul în care se manifesta îngerul, apărea şi reprezentantul Celui rău, care-1 sfătuia pe om să facă ceea ce-i place şi să nu asculte de înger, care "vrea să-i strice plăcerea". Astfel, alături de un oameni se manifestau atât fiinţele luminii, cât şi cele ale întunericului în planul cuantic material, fiinţele Dree şi Lorehh s-au manifestat progresiv, fiind chemate de pharismah-urile întunecate emise de oamenii din lumea materială. Cu cât oamenii din lumea materială au făptuit acte mai grave, depârtându-se de Ordinea cosmică, cu atât au chemat fiinţe ale întunericului mai puternice, a căror rază de acţiune şi influenţă era mai mare. în prima fază au fost chemate la existenţă, direct din haos, Dree şi Lorehh destul de mici ca putere şi tărie - cu grade mici pe scara ierarhică. Primele fiinţe întunecate venite din haos, de-a lungul razelor de creaţie, au fost spirite ale naturii Lorehh, pe care le putem denumi "ale putreziciunii naturii" sau Lorehh ale aspectului eteric (care erau de pământ, de apă, de foc şi de aer, în funcţie de elementul în care se manifestau) - pe scurt, Lorehh eterice. Lorehh eterice sunt acele spirite ale naturii care, înainte de rebeliune, aveau misiunea de a se îngriji de buna funcţionare a naturii - menţinerea naturii în stare vie (natura lipsită de putreziciune). După rebeliune, aceste fiinţe au devenit opusul a ceea ce au fost; au devenit spirite ale naturii care aduc putreziciunea naturii. în urma activităţii oamenilor în lumea materială, ele au silit spiritele bune ale naturii (spiritele bune ale naturii sunt denumite zaurdari) să plece din natură şi s-au instalat în locul lor; în momentul în care a plecat un spirit bun al naturii, a cărui menire este de a asigura perpetuarea creaţiei, a intervenit un spirit rebel al naturii - Lorehh. Astfel, întunericul a luat locul luminii. Pe atunci, majoritatea oamenilor aveau o ingenuitate compatibilă cu a copiilor de astăzi. Tot ce era strălucitor, le stârnea bucuria şi entuziasmul, astfel că nu a fost prea greu să fie amăgiţi de Lorehh eterici. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni au fost amăgiţi de Lorehh eterici, răul s-a infuzat în natură, iar mediul s-a modificat. Creaţia perfectă a lui Dumnezeu a început să dispară, iar zaurdarii (spiritele bune ale naturii) s-au retras, datorită faptului că nu mai corespundeau energetic cu noul mediu. Astfel, mediul s-a metamorfozat - a apărut o natură ce presupunea moartea şi putreziciunea. Când natura a cunoscut o degradare accentuată, Lorehh eterici s-au înfăţişat oamenilor drept salvatori. Ei au cerut oamenilor să facă după cuvântul lor şi să fie proclamaţi drept -onducători, iar oamenii şi-au dat acceptul, Ia fel cum, în ziua de astăzi, în cadrul unor alegeri, oamenii îşi dau votul unui singur om, lăsându-şi destinul în mâinile acestuia. în schimbul acestui troc, Lorehh eterici au creat adevărate zone paradiziace artificiale ce se inserau ca nişte enclave în mediul, pe cale de a se degrada, al pământului fizic. Astfel, pe suprafaţa pământului au apărut nenumărate enclave paradiziace artificiale. Fermecaţi de noua creaţie, oamenii s-au strâns în nou înfiinţatele paradisuri artificiale care, la început, nu erau mai mari ca un stadion de fotbal. Aderând la noul tip de paradis, oamenii au devenit sclavi în toată regula. în momentul în care aderau la noua comunitate, oamenii primeau o pecete aurică, pe care o putem numi pecete luciferică. Ea era aplicată, în cadrul unui ritual de "înfrăţire", ca semn al supunerii omului în faţa unei fiinţe Lorehh eterice.(18) Un Lorehh eteric nu are capacitatea de a crea, prin propria sa putere, o zonă paradiziacă. Pentru a crea în mod artifical o zonă paradiziacă, un Lorehh trebuia să preia puterea (energia) oamenilor. Lorehh poate doar să canalizeze energia preluată de la oameni, nu să emită energie proprie. Puterea (energia) era preluată de la oameni doar în urma ritualurilor de "înfrăţire", ce presupunea aplicarea peceţii luciferice. Când oamenii au fost de acord cu propunerea fiinţei întunecate, au emis, invariabil, şi o energie pharismah întunecată, care a urmat traseul cunoscut: a fost absorbită prin centru pentru a reapărea la periferie. Cu fiecare pharismah întunecată, se amplifica cumulul de energie preluat de la oameni, iar puterea fiinţei Lorehh creştea în mod proporţional. Procedeul nu era prea complicat. Lorehh se adresau oamenilor cam în felul următor: - "După cum vedeţi, în jurul vostru natura se deteriorează; în curând nu o să mai aveţi hrană. O să îmbătrâniţi foarte rapid şi, în final, o să muriţi. Dar eu vă voi salva. Veniţi aşadar în paradisul creat de mine; cu cât veţi veni mai mulţi, cu atât paradisul va fi mai amplu şi mai vast, iar hrana va fi din abundenţă. Trupurile voastre nu vor îmbătrâni şi nu veţi mai gusta moartea".
Ceea ce spunea un Lorehh se adeverea până în cele mai mici amănunte. Minciuna consta, fireşte, în faptul că fiinţele Lorehh eterice îşi arogau o putere ce nu era a lor. Puterea şi energia erau ale oamenilor Din marea masă a celor mulţi, Lorehh îşi alegea un om, care era proclamat drept conducător şi reprezentant al său. Ales cu grijă, acel om făcea parte, cel mai adesea, din sămânţa cea rea. Acest om devenea astfel canalul prin care puterea şi energia erau preluate de la ceilalţi membri ai comunităţii. în cadrul enclavei paradiziace avea loc o creaţie artificială - o creaţie falsă -, care copia adevărata creaţie a lui Dumnezeu. în enclava paradiziacă artificială, hrana se găsea din abundenţă, iar trupurile oamenilor nu îmbătrâneau, fiind permanent susţinute prin racolarea de noi membri, care furnizau energie suplimentară. Când un membru al comunităţii voia un nou fel de pom fructifer, care să producă fructe cu un anumit gust, nu era nici o problemă: se crea special pentru el acel pom fructifer. Totul părea o joacă de copii: oamenii-copii cereau să se realizeze diferite elemente vegetale, plăcute la vedere şi bune la gust, care se realizau prin grija conducătorului uman şi a fiinţei Lorehh. Paralel cu acest proces, la oameni s-a format pentru prima oară sentimentul proprietăţii: "copacul meu preferat, unde mă odihnesc doar eu", "fructele mele cele gustoase, mai gustoase decât ale tale, pe care nu le mănânc decât eu" etc. Anterior acestui moment, sentimentul proprietăţii nu exista. Problema devenea cu adevărat serioasă doar în momentul în care oamenii părăseau, tot în joacă, habitatul stabilit - enclava stăpânită de Lorehh. în afara habitatului se petrecea un eveniment cumplit: oamenii nu mai găseau hrană, trupurile lor tindeau să îmbătrânească rapid; nu o dată, survenea moartea instantanee. în aceste condiţii, Lorehh - sau după caz, conducătorul din sămânţa cea rea - avertiza "norodul" să nu se mai aventureze în afara habitatului, în "haos", acolo unde veghea "duşmanul". Fireşte, speriat de cele petrecute, norodul rămânea cuminte în habitatul unde avea toate cele trebuincioase unui trai îndestulat. Acesta a fost "scenariul" după care mare parte din creaţia adevărată a lui Dumnezeu a pălit, iar natura şi-a pierdut caracteristicile edenice originare. în locul ei, au fost construite zonele pseudoparadiziace în care totul se perpetua în condiţii Oficiale. Toate aceste zone au fost constituite în urma înfrăţirii nefireşti a oamenilor cu fiinţele Lorehh eterice. Fiinţele Lorehh nu au făcut altceva decât să transforme energiile naturale ale oamenilor şi să "formateze" (dacă ne este permisă folosirea unui astfel de termen) pseudoparadisuri magice. Cu cât aderau mai mulţi oameni, cu atât puterea şi tăria unui Lorehh devenea mai   ] mare, iar enclava se mărea. Prima consecinţă a acestor acţiuni potrivnice Ordinii cosmice a fost despărţirea oamenilor de adevăratul Dumnezeu -Dumnezeu Unicul, Creatorul cerului şi al pământului. în locul Său s-au manifestat o mulţime de zeişori - dumnezei falşi -, care s-au erijat în creatori şi stăpâni ai unui teritoriu. A doua consecinţă a fost despărţirea omului de om; oamenii s-au diferenţiat, în funcţie de peceţile aurice. A treia consecinţă a fost înstrăinarea omului de natură. 

Inceputul caderii

 începutul decăderii
Urmaşii protopărinţilor, aduşi la viaţă prin încrucişarea principalelor linii genealogice, au căzut destul de rapid în mrejele Celui rău. Cu fiecare faptă rea, în dezacord cu Planul lui Dumnezeu, urmaşii de trup ai protopărinţilor s-au depărtat de Dumnezeu şi de prezentul continuu, pentru a se înfunda în trecut, chemând la viaţă amintirea. Pe măsură ce faptele rele s-au acumulat, iar karma cosmosului fizic a devenit tot mai întunecată, mediul fizic (clădit pe fundamentul vechilor întocmiri) a cunoscut o tendinţă din ce în ce mai accentuată de materializare. Au apărut elemente chimice noi, care au conferit materiei primare o doză accentuată de densificare. Concomitent, pe fondul modificărilor mediului, oamenii de pe toată suprafaţa pământului s-au coagulat în primele comunităţi. Iniţial, râul a făcut breşe prin intermediul acelor oameni care au dorit - şi chiar le-a plăcut - să-i stăpânească pe ceilalţi. Oamenii din această categorie au manifestat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, atributele Celui rău. Ei au devenit sămânţa cea rea. Prin emisiile energiilor pharismah întunecate, aceşti oameni au creat noi raze de creaţie între lumea materială şi planurile cuantice situate în haos, acolo unde era sălaşul Celui Rău. Oamenii din sămânţa cea rea s-au comportat precum un virus într-un organism sănătos. La început timid, apoi din ce în ce mai îndrăzneţ, ei s-au manifestat negativ în două direcţii principale. Prima direcţie de acţiune a constat în distrugerea armoniei naturale dintre oameni - cu accentul pe distrugerea raporturilor armonioase dintre bărbaţi şi femei. A doua direcţie de acţiune a constat în distrugerea mediului paradiziac creat de către Dumnezeu, în aşa fel încât oamenii să nu mai găsească hrană din abundenţă. de scurt, pe fondul ingenuităţii majorităţii oamenilor din acele timpuri. Oamenii ce formau marea masă erau extrem de naivi;   ] nu auziseră despre astfel de modalităţi de acţiune şi nu aveau amintiri în acest sens - nu existau, în memoria lor, evenimente compatibile. Distrugerea armoniei dintre oameni s-a bazat, în primul rând, pe ruperea armoniei naturale dintre bărbaţi şi femei. Femeia era considerată strălucirea - sau lumina - bărbatului, parte (coastă) ruptă din el. între bărbat şi femeie exista o relaţie de comuniune perfectă, astfel că familia, ca rezultat al unirii lor, nu umbrea în nici un fel perfecţiunea creaţiei lui Dumnezeu. La început, doar Adam, ca Preot al lui Dumnezeu, a avut autorizarea de a conduce comunitatea nou constituită, iar spusele sale erau considerate legi sau porunci. Totodată, tinerii se prezentau în faţa sa şi primeau binecuvântarea înainte de a se uni trupeşte, ceea ce echivala cu ritualul de căsătorie din ziua de astăzi. în epocile următoare, când liniile genealogice s-au răspândit pe suprafaţa pământului, cel mai bătrân din grup, întâiul născut, a dobândit, în mod natural, capacitatea de a porunci grupului şi de a uni tinerii care doreau să rămână împreună. Cel mai bătrân avea dreptul natural de a conduce comunitatea. El avea autorizarea de a uni un bărbat şi o femeie, iar ceea ce unea el nu mai putea fi rupt de nimeni. împreunarea dintre un bărbat şi o femeie era considerată o taină sfântă, lăsată de către Dumnezeu oamenilor, prin intermediul primului născut, Adam. Nimănui nu-i trecea prin cap să facă altceva şi nici nu exista un precedent în acest sens. Astfel, progeniturile care veneau la întrupare erau relativ compatibile cu părinţii. în momentul concepţiei, părinţii emiteau o pharismah relativ luminoasă - atât de luminoasă cât se putea în nou
constituita lume materială. Datorită faptului că poarta alfa era închisă, energia pharismah era absorbită în nucleul pământului şi se transforma într-o rază de creaţie ce aducea la întrupare, din haos, o fiinţă omenească din generaţiile anterioare. Fiinţele omeneşti se întrupau în lumea materială direct din haos, dar la maturitate aflau Adevărul, în urma unei educaţii adecvate. Educaţia lor în lumea materială corespundea planului ticluit de către protopărinţi Cele  două  modalităţi  de  acţiune  ale  oamenilor  din sămânţa cea rea au fost puse în practică într-un răstimp extrem Atât protopărinţii Adam şi Eva, cât şi primii lor urmaşi, urmăreau salvarea a cât mai multor fiinţe omeneşti din haos. în prima fază, planul urmărea aducerea la întrupare a oamenilor care, în ciclurile cosmice anterioare, au fost victime ale Celui rău. în a doua fază, planul urmărea aducerea la întrupare a oamenilor care, în ciclurile cosmice anterioare, au aderat la Cel rău, devenind sămânţa cea rea. în urma unei educaţii atente, la maturitate, oamenii ce formau sămânţa cea rea urmau să afle Adevărul şi să treacă de partea Luminii. în momentul în care, în lumea materială, perechile au ales să se împreuneze în afara procedurii de binecuvântare din partea celui mai vârsnic, care îndeplinea funcţia de Preot al lui Dumnezeu, s-a format o discontinuitate în lanţul naşterilor: s-au născut, înainte de termen, fiinţe omeneşti care, în ciclurile cosmice anterioare, au format sămânţa cea rea. Devenind reprezentanţii direcţi ai Celui rău în planul material, oamenii din sămânţa cea rea au avut, la rândul lor, progenituri compatibile cu ei. în scurt timp, toate comunităţile de pe cuprinsul pământului au fost virusate de oameni din sămânţa cea rea. Din nefericire, planul îndrăzneţ ticluit de către protopărinţi, de salvare a celor din haos, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, a eşuat. întrupându-se în lumea materială înainte de termen, oamenii din sămânţa cea rea au pus capăt epocii de abundenţă, prin distrugerea creaţiei lui Dumnezeu. De fapt, prima caracteristică a celor răi este distrugerea, indiferent sub ce formă o manifestă. Ei au început prin a distruge livezile cu pomi fructiferi şi grădinile cu plante comestibile, lipsind marea masă a oamenilor de hrană. Apoi, au construit primele îngrădiri, punând gard în jurul propriilor surse de hrană - în jurul propriilor livezi şi grădini. Nu după mult timp, a urmat o nouă etapă a ofensivei răului. Fiind lipsiţi de surse suficiente de hrană, bărbaţii şi-au pierdut strălucirile - femeile -, care au ales ceea ce este mai comod: să-i urmeze pe cei din sămânţa cea rea şi să se împreuneze cu ei, în afara binecuvântării conducătorului comunităţii. Astfel a început epoca sclavagistă, iar epoca abundenţei -Evul de aur sau Veacul fericit - a luat sfârşit. Epoca sclavagistă a continuat neîncetat de-a lungul celui de-al treilea ciclu, apoi de-a lungul celui de-al patrulea şi continuă şi în ziua de astăzi. Ea nu s-a încheiat. S-au schimbat doar formele de manifestare. Oamenii, altădată buni şi fericiţi, care-şi ofereau în dar, unii altora, fructe şi legume, s-au schimbat peste noapte. Au apărut lăcomia, batjocura, crima - principalele caracteristici ale Celui rău. Datorită pharismah-urilor întunecate emise de oameni, ceea ce s-a petrecut la suprafaţa lumii materiale a fost aspirat în centru - în nucleul întunecat - şi a reapărut la periferie. Când circuitul s-a închis, lumea materială a cunoscut un proces rapid de densificare, vegetalele au început să se modifice, au apărut plantele otrăvitoare, clima s-a modificat, solul a devenit arid în diferite locuri etc - într-un cuvânt, răul s-a infuzat în natură. 

Veacul fericit

fo> Veacul fericit «^
Spre deosebire de părinţii lor, Cain şi Abel puteau păşi pe pământ. Cei doi fraţi nu depăşeau cu mult 1, 90 centimetri, dar erau extrem de musculoşi. Dacă, din punctul de vedere al perfecţiunii trupului, Adam poate fi comparat cu Apollo, Abel şi Cain pot fi comparaţi cu Hercule. Ei erau extrem de musculoşi şi de bine proporţionări. Trupurile culturiştilor de astăzi sunt palide umbre faţă de trupurile impresionante ale lui Abel şi Cain. Cei doi fraţi semănau întrucâtva: aveau amândoi părul negru şi nu prea lung, fiind purtat cu breton pe frunte; unele porţiuni erau creţe, aproape sârmoase, alte porţiuni erau doar ondulate, altele erau perfect drepte, într-o neorânduială aproape savantă. Cei doi fraţi aveau sprâncene foarte groase, ochii mult mai mici decât părinţii lor, ochii cu iris şi cristalin, nasul cam borcănat, cu nări proeminente, buze groase, dinţi albi, puternici Şi întrucâtva ascuţiţi. Abel şi Cain au fost primii oameni cu canini. Abel şi Cain aveau puteri fizice extrem de mari: materia ™ „era un °bstacol în calea lor: puteau smulge copaci din rădăcină, puteau muta stânci dintr-un loc în altul. Deşi musculoşi, erau foarte flexibili, astfel că puteau sări de la înălţimi mari, fără a păţi nimic. Aveau o detentă de invidiat: Puteau sări de pe loc până la înălţimi impresionante. Puteau merge pe versanţii munţilor la fel cum merge o muscă pe un perete. Teoretic, Abel şi Cain nu puteau fi ucişi de alţi oameni: ei nu puteau fi ucişi decât de cei care s-au născut înaintea lor; de asemenea, se puteau ucide între ei. Abel şi Cain nu s-au duşmănit niciodată; de-a lungul vieţii lor fizice, nu s-au bătut unul cu altul. Ceea ce s-a întâmplat în momentul acelei crime primordiale, în care Cain 1-a ucis pe Abel, a fost rezultatul unei enervări de moment indusă şi generată de influenţele nefaste ale Celui rău, enervare pe care Cain a regretat-o toată existenţa sa ulterioară. După asasinarea lui Abel, s-au format mai multe linii de descendenţi. Adam şi Eva au avut şi alţi fii şi fiice după naşterea lui Cain şi a lui Abel, care au format diferite linii de descendenţi. Cea mai cunoscută este linia lui Seth - înlocuitorul lui Abel. De asemenea, Cain a avut fii şi fiice, care au format alte şi alte linii de descendenţi. La rândul lor, fiii şi fiicele acestora au avut progenituri. Fiecare dintre aceste progenituri a constituit punctul de plecare al unei noi linii de descendenţi. Fiii şi fiicele directe ale lui Adam şi Eva, născuţi după Abel şi Cain (cu excepţia liniei de descendenţi ai lui Seth), au ieşit total din istorie, în sensul că nu s-a implicat niciodată în ea. Ei au rămas perfecţi, nu au fost implicaţi în crime fratricide
sau în acţiuni contrare Ordinii cosmice, astfel că nu au căzut niciodată - nu au păcătuit. Ei au locuit în permanenţă alături de Adam şi Eva şi i-au urmat pretutindeni. Acelaşi lucru se poate spune şi despre unii dintre urmaşii lui Cain. Primii descendenţi ai lui Cain s-au alăturat protopărinţilor, astfel că au rămas necunoscuţi. Pornind de la următoarele linii de descendenţi, oamenii s-au înmulţit şi s-au răspândit pe suprafaţa pământului. Fiecare cap de familie şi-a luat progeniturile şi s-a stabilit într-un teritoriu. Deşi nu era permisă împerecherea cu cei din alte linii evolutive, de la un moment, totul s-a amestecat. Nimeni nu mai ştia cu exactitate cine-i sunt strămoşii. Datorită faptului că oamenii încă aveau posibilitatea să trăiască foarte mult în lumea materială, se ajunsese ca stră-străbunicii să trăiască lângă nepoţii din a douăzecea generaţie. Dacă Adam, Eva şi primii lor urmaşi direcţi au avut o durată de viaţă neînchipuit de lungă, ce nu poate fi estimată în anii actuali (vârsta lui Adam, de 930 de ani, specificată în Vechiul Testament, nu are cum să spună mare lucru, întrucât onditiile din acea perioadă erau diferite de cele actuale), ceilalţi oameni au trăit din ce în ce mai puţin, în funcţie de modul în care au respectat Ordinea cosmică. Totuşi, la începutul acelei perioade, majoritatea oamenilor trăiau peste cinci sute de ani, în funcţie de felul în care respectau Ordinea cosmică, căci păcatul înseamnă îmbătrânirea şi, în final, moartea. Uimitor este însă faptul că, deşi atinseseră vârste de sute de ani, înfăţişările lor arătau ca şi cum ar fi avut 25-30 de ani. în prima parte a celui de-al treilea ciclu, condiţiile de existenţă şi mediul pământului erau diferite de cele actuale. Chiar şi proporţia elementelor din natură era alta. Pe măsură ce răul s-a infuzat tot mai mult în oameni, s-a infuzat şi în natură. Din elementul unic, oxigenul primar, existent în prima parte a formării planului cuantic material, s-au constituit alte şi alte elemente, formându-se astfel o bună parte din elementele chimice cunoscute astăzi în tabelul lui Mendeleev. Totuşi, cu toată decăderea urmaşilor direcţi ai lui Adam şi Eva, de-a lungul ciclului al treilea, planul cuantic material nu arăta precum în ziua de astăzi. Pe arunci nu existau toate elementele chimice din ziua de astăzi, iar proporţia de lumină era încă dominantă. Mare parte din elementele chimice din tabloul lui Mendeleev sunt manifestări ale întunericului. Modul în care se poate stabili ponderea dintre lumină şi întuneric în cazul unui element chimic - cu toate valenţele sale - este de a observa capacitatea de a lumina cu de la sine putere. Dacă un element chimic este capabil de a lumina, atunci este format, în proporţie majoritară, din lumină. Dacă nu emite lumina şi are nevoie de o sursă exterioară pentru a deveni vizibil, atunci este format, preponderent, din întuneric. Date fiind condiţiile atât de diferite de cele actuale, este dificil de a descrie ceea ce s-a petrecut în acea perioadă. Acesta este motivul pentru care o descriere a mediului şi a oamenilor de atunci poate fi taxată drept fantezie. Totuşi, cu toate riscurile Pe care un astfel de demers le incumbă, vom încerca să reflectăm, în mod succint, ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă de timp. Mediul natural al lumii materiale era prea puţin asemănător cu cel actual: pământul era o imensă grădină, cu milioane de specii de flori şi de vegetale. Dominau pădurile luxuriante, cu arbori înalţi de aproximativ 200 de metri. Peste tot existau luminişuri, livezi cu pomi fructiferi şi şesuri cu plante de cele mai felurite forme. Pomii fructiferi aveau fructe de cele mai diferite forme, culori şi gusturi; vegetalele se găseau din abundenţă. De aceea, hrana oamenilor, care încă nu ajunseseră să consume carne, era foarte variată. Cerul era diferit de cel de astăzi, în sensul că, în lipsa anotimpurilor, nu se putea vorbi despre condiţii meteorologice nefaste. Clima era extrem de blândă, nimeni nu auzise vorbindu-se de zăpadă, de ger sau de viscol. Cerul avea o infinitate de nuanţe, nu ca astăzi, când este plin de praf şi de noxe rezultate în urma poluării. Norii aveau culori şi nuanţe imposibil de descris; când se ciocneau doi nori, se formau jerbe mirifice, ca nişte artificii. Zilele erau lungi şi însorite, iar nopţile erau plăcute. Această epocă de abundenţă poate fi denumită Evul de aur sau Veacul fericit. Datorită abundenţei de hrană, oamenii nu aveau nevoie să muncească, astfel că îşi petreceau timpul savurând noi şi noi fructe, cu arome delicate, pe care le descopereau în peregrinările lor de-a lungul şi de-a latul pământului. Făceau coroniţe din flori, pe care le dăruiau unii altora. Nimeni nu era supărat sau trist, râsetele şi veselia se ţineau lanţ, cât era ziua de mare. Nimeni nu îşi construia case acoperite, iar culcuşurile erau sub cerul liber. Nimănui nu-i trecea prin cap să privească la soaţa aproapelui altcumva decât ca la o soră.
Bărbaţii erau înalţi, supli şi musculoşi. Fiecare fibră de muşchi se observa sub piele, astfel încât se puteau învăţa grupele de muşchi numai din simpla observare a trupului unui bărbat. Femeile erau delicate, aveau o frumuseţe inocentă, ce astăzi nu mai poate fi observată decât la copii. Nimeni nu avea vreun beteşug, nimeni nu era bolnav sau rănit. 

Planul protoparintilor

«%• Planul protopărinţilor «^ în momentul împreunării protopărinţilor şi, ulterior, al naşterii, pentru prima dată, în lumea materială, a unui om provenit direct din lumile Celui rău, din haos, s-a blocat poarta alfa, prin care pătrund în circuitul palingeneziei spirite omeneşti pure, astfel că o lungă perioadă de timp, nici un spirit pur nu a mai venit la întrupare direct din Lumea iară formă. Acest fenomen are o explicaţie destul de simplă: nu s-a dorit combinarea, în lumea materială, a spiritelor necoapte, provenite direct din Lumea fără formă, cu spiritele care aveau un stagiu îndelungat prin haos. Pe de altă parte, s-a dorit ca oamenii, care veneau la întrupare din haos, să fie aduşi iarăşi pe calea cea bună şi, prin ei, să fie aduse fiinţele îngereşti şi spiritele naturii rebele. Dacă se continua procesul întrupării cu spirite noi venite direct din Lumea fără formă, ceilalţi aveau toate şansele de a rămâne blocaţi în haos pentru eternitate. Dacă nu mai era posibil ca Cei răzvrătiţi să se alipească direct prezentului continuu - Timpul lui Dumnezeu -, măcar trebuiau să se alipească prezentului oamenilor din lumea materială. In momentul concepţiei (nu al naşterii) lui Cain, cosmosul material era extrem de mic. El apăruse puţin mai mainte, chiar în momentul făptuirii păcatului de către protopărinţi, astfel că era format dintr-o singură planetă, Protopământul, care era copia perfectă a Edenului eteric. Duhul lui Cain a venit la întrupare de-a lungul razei de Creaţie deja formate în momentul apariţiei planului cuantic material. Procesul întrupării lui Cain a fost următorul: în momentul   concepţiei,   protopărinţii   au.   emis   o   pharismah întunecată, care a fost aspirată de nucleul pământului, care reprezintă poarta de intrare în culoarul ce duce spre planul cuantic al Celui rău, haosul, situat în afara Oceanului de Lumină. Pharismah întunecată a atras la întrupare, din haos, o fiinţă omenească de aceeaşi calitate (compatibilă ca sunet, miros şi lumină cu actul împreunării în păcat). în momentul naşterii, Cain a venit la întrupare pe raza de creaţie deja formată. Este imposibil ca o astfel de rază sa se întoarcă din haos în acelaşi loc din planul cuantic material. Raza se reîntoarce totdeauna la periferia cosmosului. Ceea ce este aspirat prin nucleu reapare la periferie. Astfel, duhul lui Cain a evadat din haos, a urmat raza de creaţie şi a penetrat planurile cuantice pe la periferie. La periferie era deja formată o gaură neagră - care nu este altceva decât o poartă. Această gaură neagră se afla, pe atunci, chiar în vecinătatea pământului - cam la "o aruncătură de băţ". Duhul lui Cain a penetrat gaura neagră şi a urmat raza de creaţie pe
la suprafaţa planului cuantic material, până în pântecele Evei. Astfel s-a închis circuitul razei de creaţie. O lungă perioadă de timp, în lumea materială au existat doar trei fiinţe omeneşti: Adam, Eva şi Cain. De-a lungul acestei îndelungate perioade de timp, Adam, Eva şi Cain au putut să-1 vadă în continuare pe Dumnezeu şi să vorbească cu el - să umble cu el. în momentul în care Cain şi-a dat seama cine este el şi de unde a venit - că este un om din a doua generaţie care aderase cândva la tabăra Celui rău -, i s-au deschis ochii şi a înţeles Adevărul. în momentul în care a conştientizat toate aceste aspecte, s-a produs un fenomen uluitor. Cain a emis o pharismah luminoasă, care a urmat traseul primei pharismah emisă de protopărinţi. Spre deosebire de energia pharismah emisă de Eva, cea a lui Cain că a fost mult mai luminoasă. Energia pharismah luminoasă, emisă de către Cain în momentul conştientizării Adevărului, s-a propagat de-a lungul vechii raze de creaţie. Pharismah emisă de Cain a fost aspirată de nucleul întunecat al pământului, a străbătut Oceanul de Lumină până în haos, iar de acolo s-a reîntors pe la periferia cosmosului. Ea a penetrat planul cuantic material chiar în nucleul acelei prime găuri negre situată în vecinătatea Protopământului (punctul C), pentru a se reîntoarce la emitent. în momentul în care energia pharismah a atins nucleul, din întunecată, gaura neagră a început să emită lumină, devenind un Soare. Acesta a fost procesul formării primului Soare - care a fost chiar Soarele sistemului nostru solar. Fireşte, nu Cain, cu de la sine putere, a creat Soarele, ci procesele energetice desfăşurate între planul cuantic material şi nivelele profunde ale haosului, ca interacţiune de sunet, miros şi lumină. Procesul a fost însă simultan. Orice modificare produsă de un om la suprafaţa globului fizic se repercutează atât la nivelul cosmosului, care reprezintă cerurile mari, cât şi la nivelul aurei, care reprezintă cerurile mici. în momentul formării primului soare fizic, planul cuantic material s-a extins: a avut loc o expansiune de spaţiu. Soarele s-a depărtat de Protopământ până la o distanţă convenabilă, iar pământul s-a comprimat - a devenit mai mic decât era înainte. După o scurtă perioadă, s-a născut al doilea copil al protopărinţilor. Al doilea copil a fost Abel, care s-a născut în condiţii mult mai bune decât Cain. Abel s-a născut sub semnul căinţei protopărinţilor, dar a fost un spirit venit tot din haosul situat dincolo de limitele Oceanului de lumină. Abel a venit la întrupare tot pe raza de creaţie creată la începuturi. însă, de această dată, la periferia cosmosului, în punctul C, nu mai exista o poartă întunecată, ci o poartă luminoasă - Soarele. Traseul întrupării lui Abel a fost următorul: impulsul (pharismah) venit de la protopărinţi a chemat la întrupare un om primordial din grupa a doua de corpuri duh, care trăise cândva pe Perfer (Cain a fost din grupa întâi). La fel ca şi Cain, când a crescut, Abel a aflat Adevărul spus de însuşi Domnul Dumnezeu. Aflând Adevărul, Abel s-a luminat, astfel că a devenit luminos. Trebuie spus că atât Abel, cât şi Cain, la fel ca mulţi dintre oamenii care s-au întrupat ulterior, direct din haos, nu au fost oameni răi în sensul strict al cuvântului. în ciclul al doilea, ei au ajuns în lumea Celui rău ca victime, nu ca făptuitori direcţi ai râului. Ei au fost minţiţi, la fel ca mulţi oameni de astăzi, de adevăraţii făptuitori ai răului. Datorită faptului că, prin împreunarea protopărinţilor în Păcat, s-a blocat poarta alfa, nici un spirit pur nu a mai venit în lumea materială de-a lungul ciclului al treilea. în schimb, au 'nceput să se întrupeze oamenii ţinuţi captivi în haos de Cel rău- Planul de bătaie, ticluit de Adam, Eva, Cain şi Abel era foarte simpiu: voiau să cheme la întrupare, prin emiterea unor pharismah, cât mai mulţi oameni din lumile Celui rău, din haos, pentru a afla Adevărul în lumea materială. Aflând Adevărul, oamenii se luminau. Astfel, Cel rău a fost pe punctul de pierde bătălia în planul cuantic material. Urmaşii de trup ai protopărinţilor, n-au mai venit în lumea materială de-a lungul primei raze de creaţie, care deja devenise luminoasă datorită conştientizării Adevărului de către Cain, ci de-a lungul altor raze. Cu cât s-au înmulţit razele de creaţie, cu atât s-au întrupat mai mulţi oameni din haos. Concomitent, după acelaşi proces, au apărut mai multe găuri negre în cosmos. Treptat, oamenii s-au împărţit în linii principale de descendenţi, astfel că fiecare linie de descendenţi şi-a format o rază proprie de creaţie, de-a lungul căreia să se întrupeze. în momentul în care, potrivit, planului protopărinţilor, duhurile oamenilor proveniţi din haos aflau Adevărul, se luminau. Luminarea acestor duhuri de oameni a avut un corespondent macrocosmic: găurile negre au început să
lumineze. în momentul în care o gaură neagră se lumina, trecând astfel de la întuneric la lumină, se năştea o stea (un soare). Cu cât s-a înmulţit numărul stelelor (luminătorilor), spaţiul s-a expandat, iar pământul fizic, planeta mamă, s-a comprimat. Stelele, luminătorii, se depărtau proporţional de pământ, pe măsură ce oamenii se luminau în lumea materială. Astfel, cosmosul a intrat în expansiune cuantică. Procesul continuă şi în ziua de astăzi. Tot ce se petrece la nivelul pământului fizic, ca emisii de energii pharismah, este reflectat la nivelul macrocosmosului. Acesta este de altfel, motivul pentru care, potrivit Vechiului Testament, luminătorii (Soarele şi Luna) n-au apărut pe firmament decât în ziua a patra a creaţiei, în timp ce Lumina a apărut în ziua întâi. într-un fel, se poate spune că oamenii proveniţi din haos, vin, de fapt, din stele. Ei vin de-a lungul razelor de creaţie, sub formă de duh, pentru a se naşte prin femeie. Parcurgerea acestui traseu imens, care face o buclă ce are la un capăt haosul, iar la celălalt capăt nucleul întunecat al pământului se realizează nu în mii şi mii de ani-lumină, ci instantaneu. Tot astfel se propagă şi energiile Dharismah Procesul transformării corpurilor cereşti este dinspre întuneric spre lumină. Găurile negre au tendinţa de a absorbi Lumina şi de a deveni nebuloase, nebuloasele nasc sori, iar sorii nasc planete. Uimitor este însă faptul că, în ziua de astăzi, sorii încep să cam dispară. Mai întâi devin supernove, apoi explodează. Particulele lor luminoase sunt apoi absorbite de alte găuri negre, care se luminează într-un proces ciclic. Acest fapt se datorează înţelepţirii treptate a oamenilor din lumea materială, care află Adevărul şi se luminează. Cu cât se luminează mai mulţi oameni în lumea materială, cu atât se sting mai mulţi sori în cosmosul material. Cu alte cuvinte, oamenii spiritualizează materia. 

Atunci s-au cunoscut...

&> Atunci s-au cunoscut... «^
La scurt timp după formarea planului cuantic material, Adam şi Eva s-au cunoscut unul pe celălalt din punct de vedere trupesc. în planul cuantic material, Adam şi Eva s-au cunoscut pentru prima oară în păcat, fără să fi avut binecuvântarea Domnului Dumnezeu. Prima naştere a unui om în plan cuantic material s-a realizat în păcat, astfel că a venit la încarnare, prin sintonie, un om care se afla, în acel moment, în planurile cuantice situate în afara Oceanului de lumină, stăpânite de Cel rău. în mod firesc, ar fi trebuit să se întrupeze un spirit pur provenit din Lumea fără formă, dar, datorită păcatului protopărinţilor, poarta alfa s-a blocat, astfel că s-a întrupt un om din a doua generaţie - cam al 300-lea om din a doua generaţie, care trăise pe planeta Perfer. Numele său este Cain. Cain a fost prima fiinţă omenească născută direct în planul cuantic material. Faptul că primul fiu al protopărinţilor Adam şi Eva nu a fost un spirit pur, provenit din Lumea fără formă, s-a datorat modului în care a fost conceput - stării părinţilor din momentul împreunării. Ca regulă generală, progenitura care vine la întrupare este în rezonanţă cu natura modului în care s-au împreunat părinţii săi. Progenitura este compatibilă cu natura energiei pharismah emisă de părinţi în momentul concepţiei. In funcţie de respectarea Ordinii cosmice, părinţii au acele progenituri pe care le merită. Acest proces se produce neîncetat, de la Adam şi Eva până în ziua de astăzi. Orice fiinţă omenească este atrasă la întrupare printr-o pharismah creată de o pereche din planul material. Pharismah este emisă chiar în momentul contactului sexual. Ca o paranteză, din acest punct de vedere, se poate spune că există două tipuri de contacte sexuale. Primul tip de contact sexual poate fi denumit - deloc eufemistic - contact sexual protejat. Al doilea tip poate fi denumit contact sexual neProtejat. Contactul sexual protejat este acel contact care se reahzează fie sub cupola protectoare a iubirii, fie sub cupola 'rotectoare a instituţiei căsătoriei, ce presupune nu atât actul oficial încheiat în faţa instanţelor laice (în faţa ofiţerului stării civile), cât, mai ales, actul ritual încheiat în faţa instanţelor divine (ceea ce Biserica defineşte drept taina sfântă a căsătoriei). Când două fiinţe omeneşti se împreunează sexual, emit, fiecare, o pharismah. Când se iubesc emit energii modulate informaţional luminoase - pharismah luminoase. în consecinţă, în urma unui astfel de contact sexual vine la întrupare o progenitură compatibilă cu emisia de energie - pharismah luminoasă - emisă în secunda concepţiei. Acelaşi lucru se produce în urma unui contact sexual realizat sub cupola instituţiei căsătoriei. De fapt, instituţia căsătoriei a apărut doar în momentul în care iubirea a început să pălească în lumea oamenilor, fiind înlocuită cu interesele, calculele financiare sau pasiunea oarbă a partenerilor în cauză. Contactul sexual neprotejat se produce în orice împrejurare care nu face parte din cazurile descrise anterior, în
care nu există iubire sinceră sau în care nu există unire obţinută prin ritualul ce consfinţeşte taina căsătoriei. Când două fiinţe omeneşti se împreunează sexual în acest fel, emit energii pharismah întunecate. în aceste din urmă cazuri este chemată la întrupare o fiinţă omenească compatibilă energetic cu energia pharismah întunecată emisă în momentul concepţiei. Astfel, în urma emiterii uneia dintre cele două tipuri de pharismah - luminoasă sau întunecată - este atrasă la întrupare fie o fiinţă omenească bună, fie o fiinţă omenească rea; fie din planurile astralului, fie din iad. De altfel, mulţi oameni deveniţi părinţi se întreabă de ce Dumnezeu le-a dat un copil incompatibil cu ei, fără a se gândi că nu Dumnezeu a făcut o alegere în locul lor şi că ei înşişi au ales în momentul emiterii energiilor pharismah; părinţii în cauză au uitat felul în care s-a desfăşurat contactul sexual (protejat sau neprotejat) ce a dus la întruparea copilului şi dau, cel mai adesea, vina pe Dumnezeu pentru nereuşitele lor. în procesul aducerii la întrupare a unei fiinţe omeneşti, nu contează calitatea părinţilor ca oameni ori ca stare socială, ci doar calitatea actului sexual. Acest aspect este valabil în ziua de astăzi, aşa cum a fost valabil de-a lungul existenţei planului cuantic material, începând de la Adam şi Eva. Fireşte, pentru protopărinţi problema s-a pus într-un mod întrucâtva   diferit.   Dacă   mai   aşteptau   puţin   şi   obţineau binecuvântarea de la Domnul Dumnezeu - ceea ce echivala cu unirea lor prin binecuvântare divină -, protopărinţii puteau aduce la întrupare un spirit pur, provenit din Lumea fără formă. Protopărinţii nu au avut însă răbdare, astfel că, alegând în inima lor să se împreuneze înainte de a fi venit sorocul ştiut numai de către Domnul Dumnezeu, au adus la întrupare o fiinţă omenească provenită din haosul controlat de Cel rău. Această fiinţă omenească s-a reîncarnat în ciclul al patrulea, fiind atrasă chiar de energiile pharismah emise de către protopărinţi în momentul concepţiei.