Duhurile din lumea şcoală a duhurilor care urmau regulile de îndumnezeire nu se mai simţeau sigure. Ei au construit un scut de protecţie asemănător armurilor, pentru ca trupurile lor duh să nu fie afectate de atacurile energetice (de gând, cuvânt şi purtare ce conţineau lumină neadevărată) pe care le aruncau asupra lor duhurile căzute din regatele zeilor. Coiful ce acoperea capul duhului era construit din energie de gând ce conţinea foarte multă lumină. Obrajii şi gâtul era protejat de armuri construite din energie de cuvânt ce conţinea multă lumină. Corpul îl protejau cu părţi de armură construite din energie de purtare cu un conţinut mare de lumină. Încălţările, erau construite din energii de purtare, cuvânt şi gând. Scutul şi sabia erau construite din lumină puternică, sclipitoare, de gând, cuvânt şi purtare. S-a făcut război în „cerurile” lumii şcoală a duhurilor, precum şi în toate regatele zeilor din lumile de dinaintea lumii duhului dar şi în lumile de după lumea şcoală a duhurilor. S-a făcut război şi pe „pământul” lumii şcoală a duhurilor. Şi locul lui „satan” şi a „îngerilor” lui, adică locul zeilor şi a ajutoarelor lor zeii mai mici, îngerii şi spiritele naturii, nu s-a mai găsit în lumea şcoală a duhurilor. Zeii au fost siliţi să îşi construiască lumi proprii, regate ale zeilor, în afara lumii şcoală a duhurilor. Drumul lumilor a fost închis iar legăturile între regatele zeilor din toate lumile lui Dumnezeu au fost tăiate. Prin ruperea conexiunilor energetice între zeii din toate lumile, s-a stopat şi ajutorul energetic pe care îl primeau zeii din lumea şcoală a duhurilor. Prin alungarea lor din lumea şcoală a duhurilor, zeii şi apostolii lor mincinoşi nu au reuşit să „ispitească” nici un duh ca să „păcătuiască” împotriva lui Dumnezeu şi a semenilor.
Au fost timpuri când privind desfăşurarea forţelor răului şi numărul lor covârşitor, toate statisticile arătau o victorie clară a armatei celor întunecaţi care părea invincibilă. Războiul lumilor însă nu a fost câştigat de zei ci de duhurile mici ca număr (în comparaţie cu numărul armatelor zeilor) care îşi continuau procesul de îndumnezeire alături de Dumnezeu în lumea şcoală a duhurilor. Privind la alcătuirea fiinţelor celor căzuţi de la regulile îndumnezeirii şi la alcătuirea energetică a armelor din dotarea armatei luminii am aflat răspunsul. Mare parte din fiinţele umane foarte noi cad repede de la regulile procesului de îndumnezeire. În acest fel am constatat că fiinţele umane create de Dumnezeu în lumea şcoală a duhurilor şi îmbrăcate cu trup duh, sunt nerăbdătoare din lipsă de experienţă (de lumi la activ). Aceste fiinţe umane noi aflate în duh care au căzut de la regulile procesului de îndumnezeire formează o parte însemnată din „coaliţia întunericului”. Fiinţele vechi, foarte vechi şi străvechi care sunt aduse în lumea duhului şi în duh, sunt într-un număr redus în coaliţia întunecată. Toate aceste fiinţe noi, vechi, foarte vechi şi străvechi ce alcătuiesc coaliţia întunericului au căzut de la regulile stadiilor de îndumnezeire. Unii se aflau în stadiul unu, adică aveau o ştiinţă minimă în duh, alţii se aflau în stadiul doi şi aveau o ştiinţă medie în duh, iar alţii se aflau în stadiul trei şi aveau o ştiinţă înaltă în duh.
Existau deci:
- copii în duh, dar bătrâni ca fiinţă.
- părinţi în duh, dar bătrâni ca fiinţă.
- bătrâni în duh şi bătrâni ca fiinţă.
- copii în duh şi noi ca fiinţă.
- părinţi în duh şi noi ca fiinţă.
- bătrâni în duh şi noi ca fiinţă.
Această ultimă categorie de duhuri de spirite ale naturii, de îngeri şi de oameni, reprezenta o parte însemnată în coaliţia întunecată. Armele duhurilor luminoase fiind construite din lumină adevărată, dumnezeiască, de gând, cuvânt şi purtare, îi făcea pe întunecaţi să vadă aşa cum arătau cu adevărat duhurile lor, adică duhuri bolnave la nivel de familie, de relaţii sociale şi la nivel de relaţii cu Dumnezeu. Unele duhuri începuseră să se descompună datorită disipării luminii dumnezeieşti din ei, iar alte duhuri se aflau în plin proces de descompunere. Alte duhuri arătau ca schelete hidoase, deoarece erau duhurile care căzuseră prima dată de la regulile îndumnezeirii. În acele momente, groaza a pus stăpânire pe duhurile căzute în stadiile unu şi doi ale îndumnezeirii, dar şi pe duhurile din cel de-al treilea stadiu al îndumnezeirii căzuţi la începutul stadiului. Toate aceste duhuri au văzut minciunile zeilor despre „evoluţia rapidă”, „vindecarea rapidă” şi „trecerea în dimensiuni superioare”. Au văzut că de fapt duhurile lor erau golite de energie pentru ca duhurile zeilor şi apropiaţilor acestora să trăiască, iar regatele lor să rămână luminoase. Privind la trupurile lor duh în stare avansată de descompunere, au fost cuprinşi de frica de moarte şi au învinuit pe zei şi pe apropiaţii lor care iau minţit despărţindu-i de Dumnezeu. Am observat că toate fiinţele vechi, foarte vechi şi străvechi căzute în duh în primul stadiu(copii), în al doilea stadiu (maturi) şi în al treilea stadiu (dumnezei) de îndumnezeire erau foarte conştienţi de greşeala enormă pe care au făcut-o. Am observat că fiinţele nou create şi căzute de la regulile îndumnezeirii, se manifestau inconştient, comparativ cu cei despre care am vorbit înainte. Ei nu vedeau amploarea dezastrului pe care l-au produs semenilor şi lor înşişi, semeni pe care i-au minţit şi trădat, antrenându-i astfel în cădere după ei. Se poate spune că inconştienţa lor este efectul lipsei de experienţă a fiinţei lor nou create în alt trup decât în trupul duh. Conştientizând minciuna semenilor, fiinţele vechi, foarte vechi şi străvechi care căzuseră în trupul duh, au abandonat tabăra întunecată. S-a creat astfel un adevărat măcel. Cei care au scăpat şi care formează cele două categorii de duhuri căzute - duhurile mincinoase şi duhurile căzute, se duşmăneau între ele.
Zeii şi-au trimis „apostoli” care erau spirite ale naturii, îngeri şi oameni ce „căzuseră” de la regulile îndumnezeirii pe când se aflau în stadiul unu, doi şi trei de îndumnezeire. Zeii au trimis aceşti apostoli în familii, la părinţi şi la dumnezei care nu „căzuseră” de la regulile îndumnezeirii. Copiilor le-au promis „tehnici de evoluţie superioare” şi tehnici de „vindecare superioară”. Duhurilor aflate în primul stadiu de îndumnezeire, „copiilor” li s-a mai promis că vor ajunge „părinţi” de familii mult mai repede. Părinţilor de familii le-au promis „tehnici de evoluţie şi vindecare superioare”, pe care dacă le urmează vor ajunge repede „dumnezei” adică stăpâni peste duhuri părinţi şi peste familiile lor alcătuite din copiii „dumnezeilor”, apostolii întunecaţilor le-au promis că vor ajunge repede „creatori nemuritori” dacă vor urma „tehnicile de evoluţie superioare şi tehnicile de vindecare superioare ale celor întunecaţi.” Au „căzut” atunci de la reguli o treime din duhurile spiritelor naturii, îngeri şi duhuri ale oamenilor care se aflau în stadiile unu, doi şi trei de îndumnezeire. Aceste duhuri întunecate ale oamenilor care au ispitit prin minciună duhurile pentru a le rupe de Dumnezeu şi a cădea de la regulile îndumnezeirii, sunt cunoscute ca „ispititori” sau „diavoli”. Duhurile căzute ale spiritelor naturii sunt cunoscute ca „demoni” iar duhurile căzute ale îngerilor, ca „draci”. Aşa cum termenul de „diavol” desemnează un duh căzut care minte alt duh cu scopul de a-l face să cadă şi acesta din banda de frecvenţă luminoasă a procesului de îndumnezeire, termenii „draci” şi „demoni” desemnează duhurile de îngeri şi spirite ale naturii care au căzut de la procesul de îndumnezeire, termenul „satan” desemnează un duh de om, înger sau spirit al naturii care se împotriveşte procesului de îndumnezeire. Acest proces de îndumnezeire este stopat prin minciuni, ispitirea la cădere şi promisiuni care nu se respectă. Această „prigonire” a propriilor fraţi de către „satan” cunoaşte forme de manifestare al căror efect face ca duhurile minţite să „cadă”, după care li se folosesc energiile de gând, cuvânt şi purtare ale duhului.
Duhurile aflate în stadiile unu şi doi de îndumnezeire erau minţite să adere la tabăra întunecată şi să se „închine”(să-şi predea energiile de gând, cuvânt, purtare şi lumină) la „dumnezei” adică la zeii care erau conducătorii regatelor zeilor. Acolo trebuiau să se supună orbeşte regulilor „zeilor”. Conectarea duhurilor minţite prin gândul, cuvântul şi purtarea lor, ducea la un proces energetic de „reformatare” a minţii. Acest proces energetic consta în „deformatarea” duhurilor „formatate” deja de Dumnezeu şi „reformatarea” lor prin conectarea la zei.
Zeii îşi minţeau supuşii că prin deschiderea de porţi către „universuri” în care se află fiinţe „evoluate” pot afla mai multă lumină. Această lumină era necesară pentru ca duhurile lor despărţite de Dumnezeu să nu se îmbolnăvească şi să nu dispară, să nu moară. Această lumină era necesară şi creaţiilor din regatele zeilor pentru a nu se dezintegra. În acest fel toate regatele zeilor care erau în număr de mii de miliarde, îşi focalizau energiile de gând, cuvânt şi purtare pentru a sparge cerurile lumii şcoală a duhurilor şi a deschide „drumul lumilor”. Prin aceste porţi, zeii chemau în regatele lor, spirite nedesăvârşite din regatele spiritelor care se împotriveau lui Dumnezeu Spirit. Odată aduse aceste duhuri „neîndumnezeite încă”, zeii le construiau trupuri duh. În acest fel puterea fiecărui regat creştea, iar opoziţia dintre duhurile căzute de la reguli şi duhurile care continuau drumul îndumnezeirii se accentua. O altă strategie iscusită a zeilor era „accesare”, sau „trecerea” nestingherită în dimensiunile cosmosurilor lui Dumnezeu, care s-a făcut odată cu spargerea cerurilor lumii şcoală şi accesarea dimensiunii planului spiritual unde existau regate ale zeilor ce luptau împotriva lui Dumnezeu Spirit şi prigoneau pe fraţii lor din lumea şcoală a spiritelor care urmau procesul de îndumnezeire alături de Dumnezeu. Odată deschis drumul lumilor dintre regatele zeilor din lumea spiritelor şi regatele zeilor din lumea duhurilor, zeii au plănuit ca puterile lor să crească prin accesarea celorlalte „dimensiuni cosmice” adică lumile de dinaintea lumii duhului şi a spiritului, dar şi a lumilor de după lumea şcoală a duhurilor. „Accesarea”, „trecerea” în alte dimensiuni ale cosmosului presupunea formarea de drumuri energetice de gând, cuvânt, purtare şi lumină între toate regatele zeilor din toate lumile situate în urma lumii duhului şi după lumea duhului. Toate aceste regate ale zeilor odată unite, trebuiau să formeze o „împărăţie” întunecată a zeilor alcătuită din mai multe dimensiuni adică din miliardele de lumi din sistemul de lumi ale formelor „Altapaat”.
Procesul de îndumnezeire, proces care presupune trei stadii prin care trebuie să treacă duhul, copilăria, maturitatea şi bătrâneţea sau coacerea, durează vreme îndelungată şi este nevoie de foarte multă disciplină, adică ascultarea de legile şi regulile fiecărui stadiu în parte. Am observat că în timpul acestui proces de îndumnezeire fiecare duh şi-ar dori să „ardă” deodată tot procesul şi să-l străbată mai repede, să treacă rapid peste „etapele” îndumnezeirii. Această nerăbdare a făcut ca unele duhuri din primul, al doilea şi al treilea stadiu de îndumnezeire să facă greşeli(păcate) şi să „cadă” fiecare de la regula principală, specifică fiecărui stadiu în parte. Această regulă spune că gândul, cuvântul şi purtarea trebuie să conţină lumină atunci când te manifeşti ca duh în relaţia de familie, în relaţia socială, în relaţia cu Dumnezeu.
Nerăbdarea a făcut ca unii copii să dorească să ajungă mai repede părinţi. Ei au creat dizarmonii de gând, cuvânt şi purtare ce nu conţin lumină, între ei, între ei şi părinţii lor a căror autoritate au început să o sfideze - „nu eşti tu tatăl nostru” spuneau ei părintelui. Dar neascultând de părinte, copiii nu ascultau de Dumnezeu care „era” în părinte.
Aceeaşi nerăbdare a făcut ca unii părinţi să dorească să ajungă mai repede „dumnezei”. Ei au creat dizarmonii de gând, cuvânt şi purtare ce nu conţin lumină, între ei, între ei şi „părinţii” lor „dumnezeii” a căror autoritate au început să o sfideze. Am observat că aceşti părinţi au „clacat” şi au sfidat pe „dumnezei” pe fondul unor tensiuni cu copiii rebeli care îi nesocoteau şi le sfidau autoritatea.
Aceeaşi nuanţă de nerăbdare a făcut ca un număr de dumnezei să dorească să ajungă mai repede „creatori”, „îndumnezeiţi”. Ei au creat dizarmonii de gând, cuvânt şi purtare ce nu conţin lumină între ei, între ei şi Părintele lor, Dumnezeu, a cărui autoritate au început să o sfideze. Am observat că aceşti „dumnezei” au „clacat” sfidând pe Dumnezeu pe fondul tensiunii cu duhurile părinţi care le sfidau autoritatea pentru că şi pe ei pe aceşti părinţi îi sfidau copiii lor.
La un moment dat existau în lumea şcoală a duhurilor două categorii de duhuri:
- duhuri căzute de la reguli de copii, părinţi şi părinţi ai părinţilor, „dumnezeii”.
- duhuri care au respectat în continuare regulile procesului de îndumnezeire.
Aceste duhuri tinere, mature sau „coapte”, dumnezeii, au făcut să se creeze opoziţii între duhurile „căzute” „întunecate” şi între duhurile care nu au abandonat îndumnezeirea. Acest lucru a făcut ca duhurile căzute să persiste în manifestarea lor nedumnezeiască(fără lumină) prin gând, cuvânt şi purtare. Ei au observat că duhurile încep să se descompună şi să dispară. Frica de moarte a fost atât de mare încât a dus la unirea tuturor duhurilor întunecate. Acest lucru a condus la revitalizarea duhurilor căzute printr-un principiu energetic care a început să funcţioneze prin formarea unor noi conexiuni energetice între duhurile căzute de spirite, îngeri şi oameni. Aceste energii „surogate” „suplineau” energiile care dispăreau din trupurile duh căzute. Astfel părţile stânga, dreapta şi mijlocul duhurilor căzute începeau să lumineze din nou deoarece se întocmiseră familii noi, relaţii sociale noi şi „dumnezei” pentru toţi aceştia. În acest fel duhurile aflate în primele două stadii ale îndumnezeirii(duhurile noi, tinere şi duhurile mature, părinţii) îngeri, spirite şi oameni au ajuns să fie conduşi de duhurile oamenilor aflate în al treilea stadiu al îndumnezeirii, adică „dumnezeii”. Aceştia sau autointitulat zei şi au cerut închinare, adică aceeaşi ascultare de reguli pe care o cerea Dumnezeu. În acest fel, zeii au început o cârmuire strâmbă şi crudă cu supuşii lor. Prin minciună, zeii au atras în tabara întunecată multe duhuri aflate în drumul lor spre desăvârşire. Puterea întunericului ajunsese foarte mare. Zeii au creat copii ale lumilor, identice cu lumea şcoală a duhurilor şi le-au numit „regate ale zeilor”. Însă atât duhurile zeilor cât şi creaţiile din regatele lor consumau lumina iar aceasta trebuia înlocuită.
Momentul căderii duhurilor nu poate fi aproximat în timpul nostru liniar. Cert este că toate duhurile care nu au mai respectat regulile stadiilor de îndumnezeire, au fost atât din tabăra îngerilor, din spiritele naturii ca şi a oamenilor. Toate aceste duhuri căzute de la regulile îndumnezeirii erau şi din primul stadiu(copii) şi din al doilea stadiu(maturi) ca şi din al treilea stadiu(dumnezei). Atunci când nu au mai respectat regulile stadiilor îndumnezeirii, unii copii s-au împotrivit părinţilor prin gânduri, cuvinte şi purtări neluminoase. Aceleaşi împotriviri le-au avut între ei ca şi faţă de duhul aşezat peste ei ca dumnezeu. Unii părinţi nu au mai respectat regulile stadiului în care se aflau şi s-au manifestat (faţă de copii, între ei, ca şi faţă de duhul aşezat peste ei ca dumnezeu) prin gânduri, cuvinte şi purtări care nu conţineau lumină. Unele duhuri aflate în cel de-al treilea stadiu al îndumnezeirii şi care fuseseră aşezate ca dumnezei peste duhurile aflate în primul şi în al doilea stadiu de îndumnezeire, nu au mai respectat nici ei regula stadiului de îndumnezeire în care se aflau. Astfel au început să se manifeste între ei şi faţă de părinţii şi copii lor, prin gânduri, cuvinte şi purtări care nu conţineau lumină. Ei nu s-au mai dus în Adunarea lui Dumnezeu ca să afle cum să soluţioneze problemele cu care se confruntau şi să se vindece. Motivele pentru care au „căzut” de la regulile îndumnezeirii duhurilor, nu aveau lumină în ele, deci nu erau adevărate. În acest fel duhurile care se exprimau prin gânduri, cuvinte şi purtări care nu conţineau lumină, au început să se descompună și să se retragă treptat din alcătuirea propriului trup duh care începea să arate din ce în ce mai incomplet, mai hidos. Din primul stadiu al îndumnezeirii au căzut de la reguli doar o mică parte din numărul total de duhuri. Tot la acelaşi nivel s-au petrecut lucrurile în stadiul al doilea şi în stadiul al treilea de îndumnezeire. Şi de acolo au căzut de la regulile îndumnezeirii doar un număr mic de duhuri, faţă de numărul total al duhurilor din fiecare stadiu. Numărul total al duhurilor căzute din reguli, duhuri de spirite ale naturii, îngeri şi oameni este de miliarde de miliarde.
În procesul ei de îndumnezeire în trupul duh şi în lumea şcoală a duhurilor, fiinţa umană parcurge trei stadii de dezvoltare, trei procese energetice de transformare: stadiul „copilăriei” fiinţei în trupul duh, stadiul „maturităţii” fiinţei în trupul duh și stadiul „bătrâneţii” fiinţei în trupul duh.
S-a observat că fiecare dintre aceste procese energetice de transformare a fiinţei în trupul duh este o „iniţiere” în ştiinţa lui Dumnezeu „Arta de a lumina”. Această ştiinţă minunată conţine atât noţiuni şi informaţii necesare acomodării ideale a fiinţei umane în minunatul vehicol care este trupul duh, cât şi noţiuni, informaţii, prin care fiinţa umană îşi poate construi propria lume şi creaţie fără de sfârşit. Prin această artă dumnezeiască, într-un cuvânt, fiinţa umană poate trăi la infinit în trupul duh, în lumea sa proprie alături de Dumnezeu, semeni, îngeri şi spirite ale naturii. Aşa cum vom vedea, fiecare proces în sine conţine şi reguli specifice fiecărui pas, reguli pe care fiinţa umană în duh trebuie să le respecte neapărat. Aceste reguli pot fi numite legi dumnezeieşti. Dumnezeu a stabilit aceste reguli, legi, ce îi arată clar fiinţei umane aflate în trupul duh două tipuri de comportament: ideal, dumnezeiesc și defectuos, nedumenzeiesc.
Pe scurt, fiinţei umane aflată în trup duh i se arată cum trebuie să se comporte şi cum nu trebuie să se comporte. Regulile, legile dumnezeieşti stabilite pentru fiecare din cele trei stadii ale îndumnezeirii, feresc fiinţa umană de eventualul eşec în trupul duh. Acest eşec poate surveni prin autodistrugerea posibilităţilor de manifestare a fiinţei în trupul duh, în lumea şcoală a duhurilor sau în relaţia sa cu Dumnezeu şi semenii, cu îngerii şi cu spiritele naturii.
Procesul de desăvârşire a fiinţelor lumii duhurilor - spiritele naturii - constă în acumularea de noţiuni cu privire la alcătuirea şi principiul de funcţionare al lumii duhurilor. Ele sunt formate de Dumnezeu ca adevăraţi maeştri, învăţători pentru om pe drumul desăvârşirii acestuia. Vrem să spunem cu asta că spiritele naturii repară stricăciunile făcute de om datorită manifestării lui defectuoase, până învaţă să se manifeste dumnezeiesc. Spiritele naturii sunt fraţii omului din marea familie a lui Dumnezeu din lumea şcoală a duhurilor.
Procesul de desăvârşire al fiinţelor formelor lumii şcoală a duhurilor - îngerii - constă în acumularea de noţiuni cu privire la alcătuirea şi principiul de funcţionare al tuturor trupurilor formelor din lumea şcoală a duhurilor. Mai bine zis, îngerii au fost creaţi ca adevăraţi maeştri care se îngrijesc de apărarea tuturor formelor lumii şcoală a duhurilor: lumea vegetală, lumea animală, precum şi a tuturor trupurilor duh ale spiritelor naturii, îngerilor şi oamenilor din lumea şcoală a duhurilor. Îngerii repară toate duhurile îmbolnăvite din cauza manifestării defectuoase a spiritelor naturii şi a oamenilor pe drumul desăvârşirii lor în duh.
Procesul de îndumnezeire al fiinţelor umane în trupul duh- reprezintă idealul, scopul lui Dumnezeu cu omul şi de ce nu şi scopul omului. Îndumnezeirea omului în duh presupune manifestarea fiinţei umane prin puterile de manifestare a trupului duh, în aşa fel încât să poată crea la rândul său lumi şi creaţii proprii care să dăinuie veşnic. Pentru aceasta trebuie să imite, să copieze manifestarea Fiinţei lui Dumnezeu prin trupul Său Duh şi prin puterile dumnezeieşti creatoare, adică gândul, cuvântul, purtarea şi lumina. Mai concis omul trebuia să observe cu atenţie cum gândeşte, cum vorbeşte şi cum se poartă Fiinţa lui Dumnezeu prin Trupul Său Duh în relaţia Sa interioară şi exterioară trupului său duh.
Putem delimita vechimea lor fiinţele umane în lumea şcoală a duhurilor astfel:
1. - fiinţe umane nou create, adică fiinţele din lumea şcoală a duhurilor.
2. - fiinţe umane mai puţin vechi, create în cadrul sistemului de lumi ale formelor în care ne aflăm azi. Această vechime presupune un număr care începe de la o lume până la miliarde de lumi prin care fiinţa umană a umblat până să ajungă în lumea şcoală a duhurilor.
3. - fiinţe umane vechi. În cadrul categoriei de fiinţe vechi sunt incluse fiinţele care au trecut prin mai multe sisteme până să ajungă în sistemul nostru de lumi ale formelor în care se găseşte lumea şcoală a duhurilor.
4. - fiinţele umane străvechi constituie o categorie care vine din afara sistemului şablon ŞTAD adică din acele locuri de dinaintea trupurilor şi de dinaintea învelişurilor fiinţei umane. Atunci oamenii încă nu îmbrăcaseră trupurile fiinţei şi nici miliardele de trupuri dea lungul sistemului ŞTAD.
De asemenea putem face o delimitare a duhurilor aflate în lumea şcoală a duhurilor în funcţie de alcătuirea energetică astfel:
- duhurile naturii alcătuite din patru energii, de gând, cuvânt, purtare şi lumină luate din lumea şcoală a duhurilor.
- duhurile îngereşti alcătuite din opt energii de gând, cuvânt, purtare şi lumină, din lumea şcoală a duhurilor şi din duhurile naturii.
- duhurile omeneşti alcătuite din 16 energii, de gând, cuvânt, purtare şi lumină luate din cele patru direcţii: lumea şcoală a duhurilor, duhurile naturii, duhurile îngereşti, duhurile oamenilor.
În procesul de desăvârşire a duhurilor din lumea şcoală a duhurilor, s-a ţinut cont în primul rând de categorii distincte de fiinţe. În funcţie de acest criteriu ne putem referi la trei procese de desăvârşire începute paralel:
1. - procesul de desărvârşire a fiinţelor lumii duhurilor.
2. - procesul de desăvârşire a fiinţelor formelor din lumea duhurilor.
3. - procesul de desăvârşire a fiinţelor tuturor lumilor şi a tuturor formelor - oamenii.
S-a observat că dorinţa fierbinte de reîntoarcere la Dumnezeu trezeşte în om dispoziţii sau capacităţi latente, adormite. Această dorinţă are ca fundament imposibilitatea de a se adapta şi de a continua viaţa în trup a fiinţei umane. Astfel fiinţa umană aflată în trup, minţită, trădată, lovită, bolnavă, speriată, ameninţată, aflată în lipsuri şi neajutată de nimeni, îl cauta din nou pe Dumnezeu. În acest fel multe din fiinţele umane care se manifestă într-un trup pe care se tem să nu-l piardă, îşi ridică gândul, cuvântul, purtarea şi lumina lor la un nivel vibraţional diferit de cel al lumii în care trăiesc. Percepţia reală a lumii cât şi a sa, se trezeşte atunci când vede cu ochii săi, adevărata întocmire a lumii şi a trupurilor, energia. O astfel de vedere clară, valabilă pentru lumea materială poartă numele de vedere clară aurică sau clarvedere aurică. Clarvederea aurică este una din capacităţile cu care este înzestrată fiinţa umană. Acest tip de clarvedere aurică presupune vederea clară a aurei umane, a alcăturii şi a principiului de funcţionare la nivel de lume constituită din elemente aurice, cât şi a lumii vegetale, animale şi a oamenilor, lumi înzestrate cu aură energetică. Observarea clară a tuturor tipurilor aurice ale fiinţelor umane de pe pământ oferă o largă viziune asupra categoriilor distincte de oameni cât şi a rolurilor acestora în această lume.
Clarvederea materială oferă posibilitatea de a vedea clar alcătuirea şi principiul de funcţionare energetică al fiecărui organ din trupul fizic. S-a constatat că multe fiinţe au trezite ambele capacităţi de vedere clară, adică clarvederea aurică şi clarvederea materială. Trebuie specificat că dorinţa de a ajuta trupurile suferinde prin care se manifestă fiinţele în lumea materială a făcut posibilă şi o clarvedere artificială, indirectă. Această clarvedere artificială, indirectă, prin aparatură medicală sofisticată creată de om, aduce un aport nou la detectarea unor boli precum şi la modele de tratament pentru aceastea. Printre aceşti clarvăzători aurici şi materiali, dea lungul timpului au fost unii care şi-au pus nenumărate întrebări. Ei credeau că dacă există capacitatea de a vedea aura şi trupul fizic în interior, ar trebui să existe şi alte capacităţi prin care să poată fi văzut sufletul, duhul, spiritul şi mai mult, fiinţa umană care se manifesă prin ele. Şi dacă există aceste capacităţi latente cum se pot redeştepta ele? Mulţi dintre aceşti clarvăzători aurici şi materiali au aflat că răspunsul era la îndemâna lor deoarece dorinţa de a-l regăsi pe Dumnezeu, trezeşte toate aceste capacităţi.
Clarvederea directă este vederea de odinioară a fiinţei umane care trăieşte şi se manifestă într-o multitudine de lumi în trupuri specifice fiecărei lumi în parte. Clarvederea directă presupune capacitatea normală a fiinţei umane de a vedea clar şi de a înţelege alcătuirea şi principiul de funcţionare ca fiinţă umană creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aceasta presupune capacitatea fiinţei umane de a vedea clar alcătuirea, principiul de funcţionare şi rolul fiecărui trup prin care este adusă să se manifeste: spiritul, duhul, sufletul, prototrupul fizic, trupul fizic, aura, plasele mesianice şi viitorul trup. Tot prin clarvedere directă, fiinţei umane i se dă posibilitatea de a urmări cele două modele de comportament existente în toate lumile create de Dumnezeu: comportamentul ideal al fiinţei umane prin trupurile spirit, duh, suflet, trup şi aură și comportamentul defectuos al fiinţei umane prin trupurile în care se manifestă.
1. Fiinţa umană şi bolile cu care aceasta intră în lumea materială.
Prin clarvedere observăm că fiinţa umană se manifestă ca spirit prin trupul duh în lumile duhurilor, înainte să vină în lumea materială. Sau înregistrat boli ale trupului duh, ale trupului spirit şi ale fiinţei umane. Unele boli sunt mai puţin grave, altele mai grave. Din totalul fiinţelor care se încarnează, 99% din acestea au aceste tipuri de boli.
2. Fiinţa umană şi bolile pe care le manifestă în lumea materială.
Există patru categorii de boli vizibile prin clarvedere directă la oamenii care se încarnează:
1. boli contractate în burta mamei.
2. boli contractate în copilărie.
3. boli contractate la maturitate.
4. boli contractate la bătrâneţe.
Prin clarvedere se observă că fiinţa umană intrată la încarnare se manifestă ca spirit prin suflet, în trup şi aură. Majoritatea oamenilor care părăsesc lumea materială pleacă bolnavi din această lume. De regulă se observă boli de aură, de trup fizic, de suflet, de spirit, de fiinţă.
3. Fiinţa umană şi bolile cu care iese din lumea materială.
Prin clarvedere directă se observă că fiinţa umană plecată din lumea materială se manifestă ca spirit prin suflet într-o primă fază, după care se manifestă ca spirit prin duh, atunci când duhul culege informaţiile sufletului dintr-o viaţă. Putem vorbi aşadar de trei categorii de boli ale fiinţei umane pe care le contractează în împrejurări diferite:
1. Bolile de duh şi spirit ale fiinţei umane aflate la intrare în lumea materială.
2. Bolile de aură, de trup, de suflet şi de spirit ale fiinţei umane aflate în lumea materială.
3. Bolile de suflet şi spirit ale fiinţei umane care iese din lumea materială.
Această carte se înscrie în ciclul de cărţi intitulat “Omul şi arta de a lumina”. Citind aceste cărţi ne putem iniţia în istoria, alcătuirea energetică şi principiul de funcţionare a fiecărei structuri energetice care alcătuieşte omul aflat în lumea materială. În această carte ne vom ocupa cu precădere de manifestările care generează boli la nivel de spirit, duh, suflet, trup şi aură ale fiinţei umane. Informaţiile din acest ciclu de cărţi sunt rodul observării atente a fiinţelor umane care intră, se manifestă, apoi pleacă din lumea materială. Aceste informaţii au fost verificate şi ordonate în decursul a 16 ani de zile, după care au fost concretizate în cărţi. Acestea oferă cititorului o largă viziune asupra a ce este de fapt omul, dar mai ales de ce se îmbolnăveşte şi moare. Aceste cărţi iniţiatice sunt rodul clarvederii directe a fiinţei umane prin spirit, duh, suflet şi trup, aflată în stare de veghe. În această carte vom face referiri la bolile fiinţei umane şi mai mult decât atât, la bolile fiinţei umane care se manifestă printr-o multitudine de trupuri energetice amintite anterior: spirit, duh, suflet, trup şi aură.
