Semizeii

 În lumea entităţilor umane tehnologizate există mai multe categorii de entităţi umane, semiumane sau nonumane. Cele mai importante entităţi nonumane care există în această lume sunt cele denumite "Cei Vechi" sau "Strălucitorii". De fapt, cei din ierarhia îngerească le numesc Cei Vechi, spiritele naturii le denumesc Strălucitorii, iar entităţile umane tehnologizate înşişi le denumesc Semizei. 120
     Spiritele naturii spun despre aceaste entităţi că au pătruns în lumea eterică cu foarte mult timp în urmă "pentru a căuta uitare şi linişte", într-o epocă greu de determinat cu precizie, după ce a avut loc marele război ce a dus la căderea celor trei Regate. Cei Vechi au fost aduşi de Zeii alături de care luptaseră până atunci.     Evenimentele povestite de spiritele naturii seamănă cu vechile mituri greceşti. Astfel, poetul grec Hesiod, amintea în scrierile sale despre căderea rasei de aur în urma unui mare război. În Nopţi şi Zile, Hesiod afirma că rasa de aur a fost transmutată întro lume paradisiacă, în Câmpiile preafericiţilor, situată undeva la capătul pământului. Aceleaşi evenimente sunt reflectate în multe alte mituri ale umanităţii.     Cei Vechi, spre deosebire de entităţile luciferice, au ochi normali, cu iris la fel ca şi oamenii. Ca înfăţişare, Cei Vechi poartă o robă lungă, violetă, brodată cu fir de aur, iar în picioare sunt încălţaţi în sandale de culoare violetă, asemănătoare cu cele ale romanilor. Cum culoarea violetă pare să fie semnul lor distinctiv, reprezentând probabil nivelul lor evolutiv, Cei vechi poartă pe degete inele din aur masiv în mijlocul căroara se află spledide pietre preţioase de culoare violetă. Pe cap poartă coroane din aur masiv, foarte asemănătoare ca formă cu coroanele purtate cândva de domnitorii români. În jurul capului, se poate observa un nimb auriu strălucitor, foarte mare, iar în mână poartă un sceptru strălucitor, din aur, în vârful căruia se află o piatră preţioasă, desigur de culoare violetă.     Locuinţele Celor vechi din lumea eterică arată ca nişte semisfere luminoase, făcute parcă dintr-o lumină mată, albicioasă, care pulsează ritmic. Cei Vechi apar de multe ori în public, în cadrul unor sărbători, şi vorbesc mulţimii entităţilor umane tehnologizate. La aceste sărbători publice, locuitorii oraşelor eterice se adună pe un fel de platou de culoare roşie aprinsă, din care ies aburi,     Unul dintre Cei vechi, căruia i se spune Ariel, un personaj important, are părul lung şi bogat, de culoare alb-strălucitor, iar ochii îi sunt deschişi la culoare. Poartă aceeaşi robă lungă, violetă, aceeaşi coroană de aur pe cap şi acelaşi sceptru ca şi ceilalţi. În jurul capului are un nimb auriu strălucitor. Aura sa străluceşte puternic, pulsând succesiv în mai multe culori: roşu, galben, verde, albastru, auriu şi alb.     O altă entitate, al cărui nume, Promeu - nume apropiat fonetic de numele semizeului grec Prometeu - poartă o robă argintie, brodată cu galben, iar în picioare poartă sandale albe, asemănătoare cu sandalele vechilor greci şi romani. Pe cap poartă o diademă din argint, iar în dreptul frunţii poartă o piatră preţioasă de culoare albă. Şi el are părul alb şi lung, iar ochii îi are deschişi la culoare.     O alta categorie importantă de entităţi care se găsesc în această lume, sunt cei pe care entităţile umane tehnologizate îi numesc Învăţătorii.     În timpurile îndepărtate, când s-au manifestat la suprafaţa pământului, în lumea oamenilor, Învăţătorii erau un fel de mediatori între Zei şi oameni. În acea perioadă îndepărtată de timp, în care pe pământ existau cele Trei Regate, învăţătorii îmermediau între Zei şi oamenii.     Învăţătorii sunt foarte înţelepţi : ei cunosc tot ce poate fi numită ştiinţă şi înţelepciune. Ca înfăţişare, au părul negru ca pana corbului sau chiar alb, lung, prins într-un coc sau în cozi. Au ochii normali, deschişi la culoare, iar pe frunte poartă diademe. Nu au însă nici un fel de piatră prinsă în diademă. Învăţătorii sunt îmbrăcaţi simplu şi sobru, în robe închise la culoare, iar în picioare poartă sandale negre.     Învăţătorii posedă puteri psihice teribile, puteri considerate chiar şi de ceilalţi locuitori ai lumii eterice drept "paranormale". Aşa cum oamenii din lumea fizică consideră "paranormal" ceea ce depăşeşte capacităţile lor naturale, la fel şi entităţile umane tehnologizate de rând consideră drept "paranormale" puterile învăţătorilor.     Este de presupus că Învăţătorii posedă anumite puteri spirituale, diferite în esenţă de puterile psihice zise "paranormale", puteri care seamănă mai degrabă cu siddhisurile yoghinilor. Despre învăţători, Îngerul Gabriel spune că au o putere atât de mare, încât sunt capabili să se amestece în Ordinea cosmică şi să pătrundă în lumea 121
oamenilor, încurcând de multe ori planurile cereştri, care se fac cu privire la mersul evenimentelor. Îngerul Gabriel mai afirmă că învăţătorii pot specula tendinţa unor oameni spre îmbogăţire şi putere, oferindu-le ceea ce doresc, desigur, în schimbul unui anumit preţ.     O altă categorie de entităţi este cea denumită Constructorii. Aceştia sunt oamenii de ştiinţă ai lumii oamenilor tehnologizaţi. Ei sunt oameni obişnuiţi din rasa noastră, apărută după Potop. Mulţi dintre ei au trăit în lumea oamenilor şi, datorită opţiunii personale, nu au urmat traseul firesc al celor ce trec Pragul Morţii, şi care merg în Lumea astrală, rămânând în această regiune a lumii eterice.     Costructorii sunt îmbrăcaţi în funcţie de opţiunea lor personală. Ei muncesc continuu pentru a perfecţiona ştiinţa şi tehnologia acestei lumi. Se pare că, iniţial, au fost "şcoliţi" de către învăţători. Oricum, ei pot manipula energia şi substanţa lumii eterice, precum se joacă copiii în nisip în lumea noastră. Ei pot controla şi manipula după bunul plac elementele naturii şi energiile specifice lumii eterice.     Constructorii "poruncesc" elementelor naturale - apei sau focului - să se combine. Din elementele şi energiile naturii eterice, ei creează construcţii de toate tipurile. Există în această lume construcţii grandioase din apă sau din foc, lucruri desigur greu de crezut pentru orice minte omenească.     De fapt, Constructorii, încearcă să imite creaţiile Izvorului de lumină - HAUTI -, dar creaţiile lor nu pot avea strălucirea şi perfecţiunea creaţiilor celei mai înalte Entitaţi a cosmosului nostru.     Cum stau foarte prost la capitolul surse de energie, Constructorii, mai precis ajutoarele lor care reprezinţă "braţul înarmat" al ştiinţei oamenilor tehnologizaţi - fură sursele de energie chiar de la oameni.

19

 Obiectele zburătoare (ne)identificate
     Obiectele zburătoare - cele denumite astăzi OZN-uri - sunt vehicule eterice de forme diverse, transparente, care, spre deosebire de navele terestre, par vii şi inteligente. Obiectele zburătoare ale oamenilor tehnologizaţi sunt construite în laboratoare gigantice, luminate strălucitor.     Laboratoarele par a fi construite dintr-o formă de energie ciudată, semifluidă, asemănătoare apei. În interiorul acestor laboratoare imense, nenumăraţi savanţi ai lumii eterice lucrează la un fel de panouri de comandă, confecţionate din aceeaşi substanţă stranie, asemănătoare apei, de culoare albastru marin, albastru deschis sau verde.     În spatele sau mai precis în interiorul acestor panouri de comandă se află ceva ce seamănă cu ţurţurii de gheaţă sau cu stalactilele din lumea terestră, de diferite forme, culori şi mărimi. Atunci când vor să atingă aceşti ţurţuri, savanţii îşi cufundă mâinile în interiorul panourilor confecţionate din misteriosul fluid asemănător apei. Cînd îşi cufundă mâinile în panouri, fluidul asemănător apei face valuri la fel cum se întâmplă în lumea terestră dacă introduci mâna într-un vas cu apă. 118
     Stupefiant este faptul că, introducând mâna prin acele panouri semifluide, savanţii nu se udă. În momentul în care sunt atinşi, ţurţurii formaţi din cristale încep să pulseze şi să emită mirosuri înmiresmate şi sunete cristaline de tonalităţi diferite, înalte, medii sau joase.     În aceste laboratoare există mii şi mii de recipiente de diferite forme şi mărimi, confecţionate din acelaşi fluid misterios. De multe ori, recipientele par a fi confecţionate din elemente naturale, precum apă, foc, pământ, abur, fum.     Interiorul recipientelor este brăzdat neîncetat de strălucirea incandescentă a unor fulgere plasmalice. În interiorul recipientelor, lucru de mirare, căci imaginea seamănă mai mult cu filmele SF de duzină, sunt introduse organe sau părţi ale unor aure de trupuri omeneşti, care au aparţinut unor oameni sau chiar care au aparţinut unor spirite ale naturii     Toate recipientele sunt interconectate, prin intermediul unor furtunaşe sau cabluri transparente, la un fel de baterie-dinam şi la alte recipiente mari, un fel de rezervoare sau bazine, pline ochi cu o substanţă sau un fluid vâscos, multicolor.     Bateria dinam furnizează energia necesară care pune în funcţiune întregul sistem. Lichidul din bazine este pompat în recipientele în care se află fragmentele de aură ale unor trupuri omeneşti. Interesant este însă faptul că, în acele fragmente de aură umană chakrete sunt în activitate, menţinute probabil artificial cu ajutorul lichidului care se scurge din bazine.     Practic, din aceste fragmente de aure umană, precum şi din chakrele omeneşti adiacente, se construiesc, în urma unui proces tehnologic laborios, pretenţios şi sofisticat, navele cu ajutorul cărora se deplasează entităţile tehnologizate.     Într-un cuvânt, se poate spune că obiectele zburătoare ale oamenilor tehnologizaţi sunt construite din fragmente omeneşti, din dubluri aurice umane, care încă posedă chakrele în activitate. Chakrele dublurilor aurice umane sunt în stare de funcţionare, la fel cum arătau în momentul în care au fost furate de la oameni     Cele mai des utilizate obiecte zburătoare sunt un fel de nave în formă de lacrimă. Aceste nave par a fi foarte inteligente. Ele posedă o formă de conştienţă şi de simţire. Şi, nici nu este de mirare din moment ce sunt realizate din dubluri umane care încă au chakrele în activitate. Obiectele zburătoare ale entităţilor umane tehnologizate funcţionează ca nişte dubluri aurice umane. Îmbunătăţite şi  adaptate, având la bază însuşirile şi caracteristicile chakrelor, obiectele zburătoare capătă caracteristici deosebite.     Obiectele zburătoare sunt de mărimi diferite, în ele putând intra lejer două sau trei entităţi umane. Entităţile umane tehnologizate conduc obiectele zburătoare cu ajutorul unor panouri întrucâtva asemănătoare panourilor de comandă din marile laboratoare.     Atunci când se deplasează, obiectele zburătoare pot scoate un fel de sunete - ceva asemănător ultrasunetelor- care pot distruge orice obiect aflat în apropierea lor. În funcţie de modul în care sunt echipate, navele pot arunca fascicule strălucitoare, ca de laser, care au acelaşi efect.     În general, văzută de aproape, o astfel de navă are mai multe elemente componente. În partea din faţă a navei se află panoul de comandă dreptunghiular, în interiorul căruia se găsesc mai multe cristale de forma unor ţurţuri. În faţa panoului stă entitatea care conduce nava. În spatele navei se găseşte sursa de energie, care este identică cu o chakră omenească. Ceea ce este cu adevărat straniu pentru un om, este faptul că, atunci când pătrunde în navă, are senzaţia că spaţiul se dilată. Deşi, privită de afară, nava pare să aibă dimensiuni modeste, atunci când pătrunde înăuntru, omul are senzaţia că pătrunde într-un spaţiu imens, ca şi cum ar pătrunde în interiorul vast al unei catedrale.     În momentul în care se pune nava în funcţiune, de la sursa de energic situată la coada navei porneşte un impuls energetic care se transmite instantaneu la celelalte chakre situate în diferite părţi ale navei. Chakrele navei încep să se rotească şi să 119
pulseze cu o viteză extrem de mare. Imediat, după punerea în funcţiune, entitatea care pilotează nava se armonizează auric-energetic cu vehiculul zburător.     Sursa de energie cu care funcţionează aceste nave este de natură umană, bioeterică. Este vorba despre transpunerea funcţionalităţii aurice umane la un mijloc tehnologic. Toate chakrele unei nave sunt legate atât între ele, cât şi cu entitatea umană care conduce nava, formând un fel de entitate tehnologică bioeterică complexă.     Navele se comportă ca şi cum ar avea gândire şi simţire. Privite de la distanţă, navele apar ca nişte globuri strălucitoare care emit intermitent lumină. Există nave de apărare, de atac şi de transport.     În afara vehiculelor de deplasare rapidă - vestitele OZN-uri pe care unii dintre noi, pământenii le iubim foarte mult - entităţile umane tehnologizate au o gamă foarte diversă de "produse" de acelaşi calibru.     Există astfel destul de multe tipuri din ceea ce s-ar putea numi aparatură individuala întrebuinţată în diferite scopuri - aparatură montată pe un fel de brăţări sau coliere -, arme dintre cele mai diverse şi mai multe tipuri de aparatură de deplasare individuală rapidă.     Brăţările sau colierele sunt acele podoabe sau obiecte de folosinţă personală, pe care entităţi umane tehnologizate le poartă în anumite zone ale trupului : la încheieturile mâinilor, la gleznele picioarelor, la gât, la mijloc - ca un fel de centuri -, sau în jurul capului.     După cum lesne se poate remarca, aceste obiecte, care cu greu ar putea fi incluse în categoria podoabelor, sunt dispuse chiar în zonele în care se află principalele chakre ale corpului. Toate aceste podoabe sunt amplificatoare foarte puternice ale energiilor emise de chakre.     Brăţările pentru deplasare se ataşază la mâini şi la picioare, în dreptul chakrelor corespunzătoare. Cu aceste brăţări, entităţile tehnologizate se deplasează extrem de repede, dar nu la fel de repede ca Entităţile angelice. De la depărtare, aceste brăţări apar ca nişte fulgere globulare, care pulsează în culori multicolore.     Există însă şi coliere ce se pun la gât, în dreptul chakrei vishuddi. Aceste coliere, atunci când sunt activate, emit o lumină albastră. Se pare că, cu ajutorul lor, cel ce le foloseşte se poale materializa şi dematerializa (este vorba despre materializări, rematerializări şi dematerializări eterice şi nu materiale) după dorinţă, procedeu absolut necesar în durele confruntări ce se desfăşoară la nivelul lumii eterice.     Colierele care se pun în dreptul ajnei chakra emit o lumină alburie care răneşte ochii. Cu ajutorul acestor coliere, devenite arme redutabile şi periculoase, entitatea tehnologizată poate distruge obiecte sau chiar fiinţe cu ajutorul gândirii. Bucăţile de rocă, de metal sau chiar lichidele se transformă în praf la contactul cu fluidul emis de aceste coliere, care transformă gândirea în energie distrugătoare. Centurile care se aplică peste mijloc, undeva în dreptul chakrei manipura, sunt folosite mai ales pentru revitalizare energetică.     Brăţările, colierele, centurile nu au aplicabilitate numai în cazul indivizilor, ci şi în cazul grupurilor de persoane. Ele au aplicabilitate mai ales atunci când, în forme şi de mărimi diferite, sunt ataşate Obiectelor zburătoare cu ajutorul cărora circulă entităţile umane tehnologizate.

18

 Zona de reşedinţă
     Zona în care-şi desfăşoară activitatea entităţile umane tehnologizate se află destul de departe, în interiorul lumii eterice, departe de toate celelalte zone locuite de alte entităţi eterice.     Pentru a ajunge acolo, în cadrul turului de informare, însoţit de Călăuză -Călăuza este Îngerul Gabriel - Eugen a trebuit să se deplaseze cu o viteză foarte mare. De fapt, el a fost pur şi simplu luat de mâna şi purtat cu mare viteză în zona de reşedinţă a entităţilor umane tehnologizate. Este evident că, în lumea materială, clarvăzătorul nu se mişcă de pe locul pe care stă. Nu el străbate lumile, ci lumile vin spre el.     Senzaţia "vizitatorului" clarvăzător este că, începând de la un moment dat, se deplasează cu viteză fantastică. Treptat, în jurul lui, vegetaţia lumii eterice dispare încetul cu încetul, ca şi cum ar parcurge un ţinut arid, iar mediul - cerul şi pământul lumii eterice - capătă culori închise.     Cerul are nuanţe din ce în ce mai închise, iar norii sunt situaţi foarte sus, par că se prelungesc la infinit, semn că lumea eterică nu este sferică. În norii închişi, asemănători cu norii cumulus, au loc neîncetat descărcări electrice foarte puternice, un fel de fulgere strălucitoare, multicolore, în care are loc o eliberare imensă de energie.     Pământul eteric are aspectul bizar al unor conglomerate solide, uneori chiar lichide, de elemente minerale asemănătoare diamantului, foarte strălucitoare, aproape translucide. Interesant este şi faptul că nu se văd spiritele naturii, care împânzesc de regulă lumea eterică. Undeva, departe, se vad "marginile" lumii.      Pe măsură ce te apropii de zona oamenilor tehnologizaţi - situată chiar la  capătul lumii eterice - clarvăzătorul percepe o senzaţie intensă de căldură. Chakra muladhara se activează foarte puternic şi străluceşte în culori multicolore, - probabil, se apropie de ceva cu care vibrează sincron foarte intens. Chakra manipura radiază şi ea foarte puternic, cam la două lungimi de palmă în afara trupului. Muladhara este chakra responsabilă cu instinctele primare - instinctul conservării fizice şi a luptei pentru supravieţuire -, este deci evident că reşedinţa oamenilor tehnologizaţi are la bază caracleristicile acestor instincte.     Pretutindeni, în această lume se aud minunate acorduri muzicale, mii de voci şi  de ecouri  care  reverberează  neîncetat. Multe dintre aceste acorduri  muzicale, cântate pe 116
mii de voci, seamănă cu uitatele melodii ale celţilor sau cu rugăciunile murmurate în moscheile arabe.      Zona oamenilor tehnologizaţi are mai multe intrări. Spre deosebire de lumea eterică propriu-zisă, unde nu există noapte sau zi, ci exista numai o lumină difuză, care nu pare să emane de la o sursă anume, în lumea oamenilor tehnologizaţi există alternanţa noapte/zi, deşi Soarele nu este vizibil. Noaptea se pot vedea milioane de stele strălucitoare, de diferite culori : roşii, albe şi albastre. Undeva, departe, în înaltul cerului se văd două planete distincte, una care pare mai mare, cealaltă ceva mai mică, care sunt înconjurate de inele precum Saturn.     Este dificil de a şti ce se întâmplă în zona oamenilor tehnologizaţi, simpla observaţie a unui clarvăzător este totuşi insuficientă pentru a afirma ceva cu certitudine. În esenţă, entităţi umane tehnologizate trăiesc într-un fel de oraşe, în jurul cărora nu există vegetaţia luxuriantă ce caracterizează lumea eterică. Se pot observa clădiri imense, legate între ele printr-un fel de poduri.     În interiorul acestor clădiri imense există săli-laboratoare foarte spaţiose, unde se află un fel de bazine circulare. În bazine se poate observa un fel de fluid colorat. În aceste bazine sunt crescute forme bioeterice, care au aspectul unor mici baloane. Aceste baloane bioeterice sunt lăsate să se dezvolte, să crească sau să se maturizeze o bună perioadă de timp, fiind atent supravegheate. Ele sunt legale printr-un sistem complicat de tuburi, cordoane sau electrozi la diferite aparate. Este greu de aproximat la ce servesc fiecare în parte.     La început, nu era prea clar pentru Eugen dacă acele baloane sunt produse tehnologice sau sunt într-adevăr entităţi bioeterice artificiale. Ulterior, a apărut evident faptul că nevinovatele balonaşe sunt cu adevărat entităţi bioeterice, care urmează un proces de creştere, un fel de clone construite dintr-un material identic cu aura sau mai precis cu sufletul omului.     Aceste entităţi bioeterice dau impresia că sunt vii: ele pulsează ritmic, în culori strălucitoare. Ca aspect şi ca strălucire, ele au la bază ceva ce seamănă cu o chakră. Tratate corespunzător, aceste formaţiuni bioeterice vii de formă sferică, se dezvoltă treptat, devenind mari şi încăpătoare.     După ce sunt scoase din marile săli-laboratoare şi aduse pe un fel de rampe de lansare, entităţile umane tehnologizate pătrund în interiorul lor şi le folosesc ca vehicule de transport. Cu ajutorul lor, după cum se afirmă adeseori în planul eteric, entităţile umane tehnologizate sunt capabile să se deplaseze mai repede decât viteza luminii. Credem că aici rezidă marele mister al deplasărilor OZN-urilor, care sfidează legile fizicii...     Dar cel mai teribil lucru se produce în momentul în care înţelegi ce sunt de fapt aceste formaţiuni bioeterice sferice. Ele nu sunt altceva decât dublurile aurice umane, capturate de entităţi umane tehnologizate. Dublurile aurice umane capturate/ furate de la defuncţi sunt duse în marile laboratoare, din oraşele lor din lumea eterică, şi studiate în profunzime. Aparatele zburătoare "neidentificate"- atât de mediatizate în ziua de astăzi -, în care se deplasează entităţile umane tehnologizate, sunt formate din substanţă aurică umană, dublurile aurice servind ca materie brută.     Aceste vehicule sunt semivii şi semiconştiente. Ele păstrează un fel de conştienţă, mai precis de semiconştienţă difuză, pe care o are orice corp eteric uman. Aceste vehicule vii pot fi manevrate foarte uşor, numai prin puterea mentalului conductorului vehiculului. Dublul eteric, se ştie, poate fi infuenţat uşor de gândirea umană.     Ordinea fireasca a lumii, Ordinea cosmică divină, presupune ca puterile - zborul, deplasarea rapidă, mânuirea unor forţe imense - să fie obţinute de oameni numai în urma elevării spirituale, a "urcuşului" evolutiv pe scara vieţii. Entităţile umane tehnologizate încearcă să aceeadă la astfel de capacităţi prin intermediul unor obiecte realizate tehnologic, ceea ce înseamnă că ocolesc mersul firesc al lumii şi Ordinea creaţiei, că nesocotesc Planul lui Dumnezeu, şi că încearcă să ajungă la vârf sărind 117
peste etapele fireşti.     Puterile sunt, prin natura lucrurilor, atribute ale spiritului pur. Ele vin de la cei care le manifestă la scară mare în cosmos : Ierahia Puterilor Cosmice, Fiii Flăcării. Treptat, pe măsura evoluţiei normale, oamenii vor urca treaptă cu treaptă şi se vor putea manifesta plenar, potrivit planului cosmic, fără a avea nevoie de a mai apela la astfel de subterfugii tehnologizate.     Se spune că există două linii evolutive distincte : linia cunoaşterii şi linia fiinţei. Oamenii din lumea terestră cred, în ignoranţa lor, că linia cunoaşterii este cea mai potrivită pentru a evolua. Cunoaşterea lumii implică, cum este şi firesc, stăpânirea lumii. Oamenii din ziua de astăzi sunt de părere că ştiinţa sau cunoaşterea - sau cel puţin un anumit tip de cunoaştere - este cea care poate aduce bunăstarea şi fericirea, uitând cu desăvârşire cu nu linia cunoaşterii este primordială, ci linia fiinţei.     Linia fiinţei implică transformarea interioară morală, mentală, afectivă şi volitivă, fără de care cunoaşterea poate degenera în forţă necontrolată. Cunoaşterea, lipsită de o transformare interioară a propriei fiinţe duce la distrugere, iar acest fapt a fost de mult prea multe ori dovedit de istorie.     Linia fiinţei este în fond resortul interior după care se ghidează umanitatea. Nu are prea mare importanţă dacă omul dispune de tehnologie avansată, dacă posedă maşini foarte rapide, calculatoare performante şi tehnologie de vârf, dacă în interior spiritualitatea este la un nivel inferior.     Dacă spiritualitatea nu este la fel de mare precum cunoaşterea, atunci tehnologia nu va fi pusă în slujba omului şi a umanităţii, ci în slujba aservirii altora şi a cuceririi puterii prin care omul asupreşte, distruge şi face rău. Ştiinţa fără spiritualitate nu este nimic, după cum cunoaşterea lipsita de fiinţă poate deveni malefică.     Dar, după cum se vede, nu numai savanţii lumii noastre cochetează "în orb" cu puterile naturii şi cu manipularea energiilor fundamentale ale cosmosului - dorind să stăpânească natura şi să se înalţe pe linia cunoşterii, uitând cu desăvârşire de linia fiinţei -, ci şi savanţii Lumii eterice. Aproape că nu ştim cine pe cine a imitat în această goană nebunească după cunoştere şi tehnologie! Savanţii acestei lumi sau savanţii lumii eterice ?     Întrebarea este, desigur, formală, iar răspunsul este mai mult decât evident. Nimeni nu poate şti cu exactitate câte dintre descoperirile geniale ale ştiinţei moderne aparţin, cu adevărat efortului creator direct al savanţilor din ziua de astăzi şi câte aparţin transferului de informaţii dintre palierele cosmice eteric şi fizic.

17

3.  Oamenii rebeli: Tehnologizaţii   Principiul prometeic
     La marginea lumii eterice există o zonă ce pare a fi fost vizitată, în decursul ultimilor cincizeci de ani, de mulţi oameni care au capacitatea de a voiaja "în duh". Această zonă, situată undeva la limita lumii eterice, este locuită de entităţi umane care au aparţinut unei anumite categorii de oameni din rasele anterioare. Este vorba în special despre entităţi umane din rasa a treia, la care s-au adăugat şi unele entităţi umane din primele două rase.     Aceste entităţi umane sunt cele care, cândva, aliindu-se cu entităţile luciferice, s-au războit cu Entităţile angelice. Fiind înfrânte, s-au refugiat la marginea lumii eterice, la 112
fel cum au făcut şi oamenii neutri. Dar, spre deosebire de oamenii neutri, aceste entităţi umane desfăşoară o vie activitate în scopuri proprii.     Actualmente, aceste entităţi defăşoară activităţi aflate în contradicţie cu legile cosmice, cu mersul evolutiv normal şi cu activitatea oamenilor. Ele şi-au construit acolo un fel de oraşe strălucitoare, iar activitatea lor principală constă în încercarea de a copia tehnologic caracteristicile şi puterile fiinţiale ale Entităţilor angelice.     Întrucât activitatea lor este axată cu preponderenţă asupra construirii unor producţii tehnologice - este desigur vorba despre o tehnologie eterică - am convenit să le denumim prin formula entităţi umane tehnologizate pentru a le deosebi de celelalte. Cu timpul, ele au atras în zona lor o mulţime de entităţi umane din rasa noastră, pe care le-au educat în spiritul învăţăturilor proprii.     Printre multe altele, entităţile umane tehnologizate au reuşit să construiască aparate de zbor individuale sau colective, prin intermediul cărora se manifestă uneori şi în planul fizic. Aceste aparate de deplasare rapidă, prin care aceste entităţi vor să se deplaseze la fel de repede ca şi Entităţile angelice, au fost denumite OZN-uri. Oamenii îi consideră extraterestri şi, în ultimul timp, încearcă să le construiască o falsă imagine, considerându-i civilizatorii umanităţii sau salvatorii pământului. Aceasta constituie o eroare de proporţii pe care, din păcate, o parte a umanităţii o îmbrăţişează tot mai mult.     În lumea eterică, la fel ca şi în cosmosul spiritual există "multe creaturi care au părăsit dreptele învăţături şi casele lor, pe fraţii lor mai mari în putere şi tărie, care îi învăţau zi şi noapte să se împlinească", după cum sună, tradus din limba eterică, formularea explicativă a Îngerului Gabriel cu privire la entităţile rebele care, dintr-un motiv sau altul, au căzut ori s-au abătut de la drumul drept al spiritelor - drum statornicit din vecie de Cel Preînalt.     Zona de reşedinţă a entităţilor tehnologizate este, după cum afirmă Îngerul Gabriel, "tărâmul celor ce se pierd în primul cerc al lumii, adică al cunoaşterii celor care au fost deja întocmite".     "Priveşte-i şi râde tare - mai spune Îngerul Gabriel -, şi toate vor râde cu tine. Ei sunt aceştia care, în nebunia lor, cred că vor afla un alt adevăr la sfârşitul muncii lor". "Altul (alt adevăr) nu este, căci adevărul este UNUL".     " Şi uite, i-a mai spus Îngerul Gabriel lui Eugen, cu toate că au trecut atâtea perioade de timp, nu au mai putut nici adăuga, nici scoate nimic din toată creaţia Lui (AUTI). Şi, deşi, în nebunia lor - întocmai ca unul în piaţă care îşi arată lucrarea mâinilor Lui - au reuşit să vadă mâinile Lucrătorului fermecaţi de lucrătura Lui, au uitat până aici să-l privească în faţă şi să-l întrebe. Însă tu fii în pace, căci Lucrătorul îi va aştepta până când ştiinţa lor va înceta şi nebunia lor va trece", a încheiat Arhanghelul Gabriel, referindu-se la entităţile umane rebele.     Entităţile umane tehnologizate sunt entităţi identice ca înfăţişare cu oamenii din cea de-a treia rasă pe care i-am numit neutri. Diferenţa dintre ei constă însă în felul de existentă pe care o duc în lumea eterică. Dacă oamenii neutri duc o existenţa mai mult pastorală, paşnică şi liniştită, în mici comunităţi presărate pe tot întinsul lumii eterice, entităţile umane tehnologizate duc o existenţă mai puţin paşnică, fiind grupaţi în mari comunităţi ce trăiesc în oraşe impunătoare. De-a lungul timpului, oamenii tehnologizaţi şi-au creat o tehnologie foarte avansată, superioară celei din lumea materială.     Datorită faptului că, în lumea eterică, la fel ca şi în lumea materială, omul nu poate atinge, prin intermediul puterilor proprii, calităţi specifice Entităţilor angelice, precum capacitatea de a se deplasa foarte rapid sau de a accede la anumite puteri care pot fi folosite drept arme, entităţile umane tehnologizate au încercat să fabrice singuri un fel de aparate auxiliare care să îndeplinească aceste funcţiuni.     Într-un fel, nici umanitatea terestră nu face altceva. Inconştient, ea doreşte să cucerească anumite puteri specifice spiritelor înalte, înainte de fi sosit vremea şi de fi 113
coaptă pentru asemenea experimente. Ceea ce spiritele decorporate sau marii iniţiaţi pot face în mod natural, umanitatea realizează prin intermediul aparatelor de zbor. Se ştie, de exemplu, că unii yoghini din India pot realiza anumite performanţe, numite astăzi paranormale, prin intermediul cuceririi sidhisurilor. Aceste puteri ar trebui însă atinse doar în momentul în care practicantul atinge un anumit nivel moral.     Oamenii doresc să atingă un nivel înalt din punct de vedere tehnologic. Înainte de a putea atinge un nivel moral corepunzător. Astfel, în lumea materială, lipsiţi fiind de capacităţi telepatice, oamenii au inventat telefonul, televiziunea, radioul şi internetul. Nefiind capabili de a memora rapid cunoştinţele existente, oamenii au inventat scrisul, sulurile de papirus, hârtia, tipografia, ziarele, cărţile şi calculatorul personal. Acelaşi procedeu l-au încercat, mult timp înaintea oamenilor din lumea materială, entităţile eterice tehnologizate care au prefaţat în planul eteric cam tot ce se produce în lumea fizică în materie de tehnologie.     Entităţile eterice tehnologizate nu doresc nimic altceva decât forţarea legilor cosmice. Neputând dobândi individual unele calităţi performante, caracteristice Îngerilor, ele doresc să le cucerească prin tehnologie.     Tehnologiile folosite de ei sunt atât de diferite de cele cunoscute actualmente în lumea materială, încât este greu de a face afirmaţii tranşante asupra lor. Datorită faptului că sunt secretoşi şi discreţi, dar şi datorită faptului că se depalsează rapid, esenţa tehnologiei lor se lasă foarte greu descifrată.     Nu este vorba însă despre o civilizaţie tehnologică materială, ci de una care se bazează pe ceea ce am putea denumi, printr-un termen preluat din lumea materială, biochimie eterică. Aşa ceva se încercă astăzi şi în lumea materială.     Scopul declarat al entităţilor umane tehnologizate este de a "redeschide Cerul", expresie foarte des folosită, spusă chiar cu multă mândrie. Practic, ele doresc să fie "ca la început, atunci când Fiii Flăcării nu se prigoneau între ei", adică în epoca de început a evoluţiei umanităţii pe Terra, când nu existau entităţi "căzute".     Pentru a-şi îndeplini scopul principal, entităţile umane eterice tehnologizate intră foarte des în conflict cu Entităţile angelice. La început, entităţile umane tehnologizate erau în relaţii foarte strânse cu entităţile luciferice. În timpul marilor războaie ale cerului, ele s-au aliat cu entităţile luciferice şi cu spiritele naturii căzute în lupta comună împotriva Fiilor Flăcării.     În ziua de astăzi, după toate probabilităţile, deşi îi uneşte aceeaşi luptă comună împotriva Fiilor Flăcării, interesele entităţilor umane eterice tehnologizate par să nu mai coincidă cu cele ale entităţilor luciferice. Acest fapt se datorează, după câte se pare, tendinţei naturale a entităţilor luciferice de a distruge umanitatea şi de a scăpa de oameni, "pentru a fi la fel ca înainte", când omul nu era creat.     Entităţile umane eterice tehnologizate sunt totuşi oameni care nu doresc în nici un fel distrugerea propriei lor seminţii. Ei au propria lor filozofie de viaţă, care stă la baza modului lor de comportament. Ei consideră că umanitatea nu are nevoie nici de Iisus Hristos, nici de Fiii Flăcării pentru a putea evolua. Tipul de umanitate pe care încearcă să-l construiască are la bază ceea ce vom numi de acum înainte "principiul prometeic", iar ca sinonim pentru sintagma "entităţile umane eterice tehnologizate " putem folosi, la fel de bine, sintagma oameni prometeici.     Se ştie, Prometeu a fost un semizeu din mitologia vechilor greci, care a furat focul zeilor şi l-a dăruit oamenilor pentru ca aceştia să evolueze independent de zei. Pentru a-l pedepsi pentru fapta sa, Zeus l-a legat pe o stâncă şi a pus un vultur să-i mănânce ficatul, care se refăcea de la sine.     Principiul prometeic este aşadar principiul potrivit căruia omul poate evolua independent, prin propriile sale puteri. Privit din perspectiva modernă, acest principiu poate fi considerat corect, iar acest lucru este dorit cel mai mult chiar de Fiii Flăcării. Dar, după modul în care s-a comportat umanitatea de la prima sa cădere şi până în prezent, este total irealizabil. 114
     Autonomia totală a omului este realizabilă, căci, prin intermediul omului a fost introdus un nou principiu în cosmos: libertatea. Nici Fiii Flăcării nu posedă darurile pe care Dumnezeu le-a dat omului, autonomia şi libertatea, iar acest fapt a atras supărarea entităţilor luciferice şi riposta lor împotriva planului evolutiv divin.     Autonomia totală a omului va fi posibilă însă în momentul în care toţi oamenii vor deveni capabili să o conştientizeze şi vor atinge un prag al procesului evolutiv, dincolo de care nu va mai fi nevoie de tutela nimănui. Omul trebuie să-l cunoască prin liberul său arbitru pe Dumnezeu prin Iisus Hristos, ca om liber şi autonom. Pentru aceasta se zbat Fiii Flăcării, pentru aceasta s-a încarnat şi a fost crucificat Iisus Hristos. Întrun cuvânt, aceasta este dorinţa lui Dumnezeu.     Omul avea de ales între a fi dintru început o fiinţă perfectă, autonomă, şi a fi un fel de automat incapabil să folosească liberul arbitru, incapabil de a fi liber şi de a conştientiza acest fapt. Omul, nici astăzi nu conştientizează libertatea decât în momentul în care nu o mai are, tot astfel cum nu apreciază sănătatea decât în momentul în care se îmbolnăveşte. Ca urmarea a primei căderi, a apărut moartea, boala, lupta acerbă pentru existenţă, munca şi... sexualitatea.     "Trofeele" după care jinduiesc atât entităţile luciferice, cât şi entităţile umane tehnologizate sunt aceleaşi, astfel încât se poate vorbi despre o concurenţă acerba. Practic, lupta cea mai dură pe care o dau atât entităţile umane tehnologizate, cât şi entităţile luciferice este cea pentru "materia primă".     Atât entităţile umane tehnologizate, cât şi entităţile luciferice doresc pentru scopurile lor drept materie primă aura umană, care se desprinde la moarte. Sigurii care se opun acestui furt grosolan de aură umana sunt Entităţile angelice, care au datoria de a veghea la integritatea aurică a tuturor oamenilor care mor.     Atunci când omul moare, o anumită parte din aura sa - în care s-au  înmagazinat informaţiile structurate energetic, ale tuturor experienţelor vieţii încarnate -, se desprinde de trupul material, împreună cu corpul eteric. Aura umană seamănă întrucâtva cu o ceapă, adică posedă mai multe învelişuri. Anumite învelişuri ale aurei exterioare conţin imprimate toate informaţiile experienţelor oamenilor din timpul vieţii încarnate. Aceste informaţii reprezintă însă zestrea cu care omul pleacă în lumea de dincolo, iar un evenutal furt este o catastrofă pentru orice om. Un om căruia îi este furată acea parte a aurei, este pus în situaţia deloc de invidiat de a fi trăit degeaba.     Puţin după momentul morţii, la câteva secunde după ultima expiraţie a omului, informaţiile sintetizate la nivelul aurei omului se varsă în corpul duh, unde sunt metabolizate. Acţiunea de furt de aură comisă de entităţile luciferice şi de entităţile umane tehnologizate se desfăşoară fulgerător în acele fracţiuni de secundă care despart momentul morţii de metabolizarea informaţiilor preţioase conţinute în acele straturi aurice.     Atât oamenii tehnologizaţi, cât şi entităţile luciferice sunt foarte interesate să preia - a se citi: să fure - aceste învelişuri aurice, întrucât ei nu se pot manifeasta în lumea materială pentru a putea acumula experienţe de viaţă necesară în procesul evolutiv. Ele au nevoie atât de aura propriu-zisă, cât şi de informaţiile stocate acolo.     În cazul oamenilor vii, învelişurile respective se separă numai în cazul dedublărilor spontane sau voluntare. Atunci, oamenii tehnologizaţi se prezintă drept "ghizi spirituali" ai oamenilor şi-i conduc pe cei naivi să le arate strălucitoarele lor oraşe din lumea eterică. Pătrunderea în zona lor de rezidenţă aduce de la sine încărcarea dublului energetic cu un anumit tip de vibraţie şi realizarea unei anumite simpatii energetice cu acea lume şi cu locuitorii ei, ceea ce este echivalent cu încheierea unui pact.     Dar, la moarte, "ghizii spirituali" se prezintă la căpătâiul defunctului şi-i smulg "dublura" cu care a voiajat în lumile lor. Defunctul, căruia i se întâmplă aşa ceva, este îngrozit observând, chiar înainte de a muri, cum se strâng "demonii" în jurul lui. De regulă, ei mor în spasme, cu spume la gură şi cu ochii ieşiţi din orbite.     Această "extragere" cu forţa a unei structuri aurice, chiar înainte ca omul să-şi fi 115
dat ultima suflare, este foarte dureroasă şi păgubitoare pentru oameni. Uneori, oamenii tehnologizaţi sau entităţile luciferice reuşesc să fugă foarte repede cu dublurile aurice şi, o dată pătrunşi în lumea lor, nimeni nu o mai poate recupera.     Dar, nici Entităţile angelice, conduse de Arhanghelul Mihail nu stau cu mâinile în sân. În momentul în care defunctul îşi dă ultima suflare, apar şi Îngerii conduşi de Arhanghelul Mihail care se opun "furtului" de aura.     Îngerii conduşi de Arhanghelul Mihail, puternici şi eficienţi, reuşesc de cele mai multe ori să recupereze dublurile aurice pe care oamenii tehnologizaţi jinduiesc să le fure. Dar, pentru ca aceste dubluri eterice să fie redate defuncţilor, se dau lupte înspăimântătoare. Aceste lupte se dau practic, de fiecare dată când moare un om. Se folosesc arme necunoscute nouă. Prin tehnologia lor, oamenii tehnologizaţi sunt incapabili să se opună puternicei armate a Arhanghelul Mihail. Dacă, pentru Îngeri, armele respective reprezintă caracteristici ontologice "naturale", pentru entităţile umane tehnologizate ele reprezintă producţii tehnologice, copii mai mult sau mai puţin eficiente ale acestora.     După ce dublurile sunt recuperate, sunt redate înapoi defunctului, care îşi transferă şi apoi îşi metabolizează informaţiile stocate la nivelul aurei exterioare în Corpul duh. Vidate de orice conţinut informaţional, dublurile rămân în preajma mormintelor - ca un fel de fantome - şi se descompun o dată cu trupul, în timp.

16

  Oamenii neutri  
     Entităţile umane din rasa anterioară pe care le numim "neutre", care au reuşit să se salveze de la ceea ce ele denumesc "Marea cădere", nu fac parte din nici una dintre taberele care se confruntă în lumea eterică. Ele stau "cuminţi" în zona lor din lumea eterică, au propria lor politică şi nu se aliază cu niciuna dintre părţi.     Aceste entităţi umane, cu o înfăţişare aurică impunătoare, sunt posesoarele unei înalte ştiinţe spirituale. Structura lor aurică este diferită de cea a umanităţii din zilele noastre. Deşi nu sunt multe ca număr, continuă să locuiască în zonele lor paradisiace din lumea eterică, aşteptând timpul în care, după spusele lor, se vor alipi curentului evolutiv uman. Deocamdată, afirmă ei, "încă nu a sosit timpul", căci umanitatea trece prin perioade destul de grele.     Oamenii eterici neutri trăiesc într-un fel de comunităţi închise, un fel de colonii, situate în diferite zone din lumea eterică. Cum fiecare zonă din lumea eterică corespunde precis, matematic, unei zone din lumea materială, este evident că zonele oamenilor eterici neutri pot fi situate în funcţie de anumite puncte de referinţă din lumea materială.     Locuitorii unei astfel de colonii au o înfăţişare exterioară asemănătoare cu cea a oamenilor obişnuiţi, cu deosebirea că au părul lung, alb strălucitor, ochii albaştri sau verzi şi trăsăturile feţei foarte frumoase. Unii dintre ei, puţin la număr, au părul de culoare roşu aprins.     Îmbrăcămintea lor este destul de simplă: poartă un fel de togi lungi, albe, cu mâneci largi, iar în picioare au sandale. Toţi poartă prinse pe frunte un fel de coroniţe în formă de V, la care este ataşată o piatră preţioasă. Acestea seamănă întrucâtva cu diademele care sunt atribuite atlanţilor. Înălţimea lor este normală: un metru optzeci de centimetri; femeile sunt'puţin mai scunde. 110
     O comunitate a oamenilor neutri arată în felul următor: printre copaci masivi, întrun mic luminiş al lumii eterice, înconjurat de arbori fructiferi şi de multe flori asemănătoare trandafirilor, există un fel de alei sau străduţe care duc de la o casă la alta. Majoritatea caselor au un singur etaj. Totul radiază culori eterice foarte frumoase şi, mat ales, foarte luminoase. Casele sunt cochete, frumos împodobite cu basoreliefuri şi cu sculpturi magnifice.     În centrul micii colonii se află un fel de sanctuar, oarecum asemănător cu cel aflat cândva la Sarmisegetusa Regia. Sanctuarul este format dintr-un postament piramidal cu nouă trepte, în vârful căruia se află un altar. Altarul are la bază patru figuri animaliere, care-l susţin. Altarul mai are numeroase scrieri şi însemne simbolice, trasate cu roşu. Deasupra altarului este un fel de baldachin, pe care sunt desenaţi cavaleri în armuri ciudate. Sub desenele care-i reprezintă pe cavaleri se pot vedea alte înscrisuri.     Între locuitorii acestei comunităţi se pare că nu există diferenţieri şi nu există nici o ierarhie strictă. Toţi însă au un mare respect pentru personajul care ar putea fi numit, în limbajul nostru, "Moşul".     Moşul este un personaj foarte vechi. El este foarte vechi chiar şi pentru oamenii neutri. După câte se pare, Moşul este o entitate nonumană, care poate fi catologat mai degrabă în categoria vechilor zei despre care vorbeau scrierile sacre ale antichităţii.     Moşul are barba şi mustăţile foarte lungi şi foarte albe, faţa osoasă, ochii foarte mari, albastru verzui. Calota craniană este disprportionat de mare, mai ales în partea posterioară, în contrast cu ceilalţi membri ai comunităţii, care au craniul normal.     În mâna dreaptă, Moşul poartă un toiag, asemănător toiagului de conducător al sacerdojilor din vechime. Este foarte ciudat faptul că pe toiag cresc flori adevărate.     În timpul ritualurilor care se desfăşoară pe treptele sanctuarului situat în mijlocul micii comunităţi, Moşul foloseşte mai multe obiecte rituale, printre care şi un pocal împodobit cu basoreliefuri ce înfăţişează un om înconjurat sau flancat de oamenipasăre. În pocal, Moşul are ceea ce membrii comunităţii numesc "lichidul sfânt". În cadrul fiecărui ritual, Moşul îşi crestează mâna cu un cuţit şi lasă să picure câţiva stropi de sânge în pocal.     Oamenii neutri nu sunt prea vorbăreţi. Doar unul dintre ei, căruia îi place să fie numit Shaka Than, are deschiderea de a dialoga cu oamenii rasei actuale. Oricum, este un mare privilegiu pentru un clarvăzător să poată discuta cu cineva care a făcut parte din rasa a treia antediluviană, a trăit în timpul "Celor trei regate", a cărui ştiinţă a rămas nealterată timp de multe mii de ani.     Shaka Than are o înălţime medie, adică aproximativ 1,80 metri, părul lung, alb strălucitor, ochii albaştri, buze roşii, pline. Shaka Than are veşmântul asemănător celorlalţi din grupul lui, adică o togă albă, lungă, cu mânecile largi şi cu sandale în picioare. De multe ori, Shaka Than îşi aminteşte cu multă plăcere, dar şi cu multă melancolie, despre vremurile de demult, când trăia în lumea materială. Poveştile sale, care seamănă cu vechile mituri, pot şoca un om al zilelor noastre prin insolitul evenimentelor.     Atunci când povesteşte despre vremurile de demult, la fel ca orice om din lumea noastră, de care nu se deosebeşte decât ca nivel evolutiv şi ca structură aurică, Shaka Than se reazimă de unul din copacii înalţi din lumea eterică, pune o crenguţă în gură şi mâinile sub cap, privind undeva în depărtările lumii eterice, spre epoci ce par apuse definitiv.     Oamenii antediluvieni neutri au trăit în trupuri materiale în ciclul anterior; sau, după propriile lor spuse, pe vremea "celor trei Regate". După opinia noastră cele trei Regate sunt cele trei insule care formau cândva Atlantida. Oricum, acestor entităţi nu le spune nimic cuvântul Atlantida şi, de cele mai multe ori, vorbesc despre realităţi geografice şi istorice care nu mai există astăzi în lumea materială şi despre care ştiinţele actuale nu cunosc nimic. Se pare totuşi că Atlantida a apărut după epoca 111
celor trei Regate.     Oricum, Shaka Than nu-şi aminteşte să fi auzit vreodată cuvântul atlant sau Atlantida, dar a admis faptul că, astăzi, oamenii actuali foloseasc alte denumiri pentru a desemna ceea ce exista cândva în trecut.     În acele timpuri în care era încarnat în lumea materială, povesteşte Shaka Than, oamenii se închinau la Fiii Flăcării, adică la Entităţile angelice, denumite cândva Zei. Fiii Flăcării, care se manifestau pe atunci în lumea terestră, îi civilizau pe oameni.     Dar, cu timpul, oamenii au început să se închine şi să venereze unele spirite ale naturii sau unii Fii ai Flăcării, cele pe care le-am numit rebele, cum era cazul unei entităţi pe care Shaka Than a denumit-o Zeiţă, afirmând că avea un "regat" în Lumea văzduhului.     Shaka Than nu a specificat însă ce înţelege prin Văzduh, socotind probabil că nu este cazul să explice ceea ce şi copii mici ştiu. El mai spune că Zeiţa respectivă, practic un fel de spirit al naturii foarte puternic care-şi avea sălaşul în văzduh, l-a luat în regatul ei, însărcinându-l drept "purtător de arc şi de pocal".     În acea perioadă, nu era de mirare faptul ca un om să fie luat sub protecţia unei Entităţi nonumane, ba chiar era o mare cinste. Ulterior, a avut loc Războiul între Fiii Flăcării şi entităţile luciferice aliate cu o parte din oameni, iar regatele existente, atât cele terestre cât şi cele situate în diferitele elemente ale naturii, aer, apă, văzduh, au fost distruse.     Shaka Than, împreună cu mulţi alţi oameni care s-au aliat, din diferite interese, cu spiritele naturii rebele, a reuşit să se refugieze, nu înainte de a fi "străbătut oceane de timp", pentru a folosi o expresie de-a lui, în locul unde se află în prezent, adică în lumea eterică, unde a găsit "linişte şi uitare". Ceilalţi oameni ai acelei rase au dispărut la Potop.     Oamenii neutri trăiesc în această lume de foarte mult timp, deşi, ca trup eteric, nu par sa aibă mai mult de treizeci de ani. Numai ochii îi trădează, privirea lor indicând parcă o vârstă imensă. Nu posedă nici un fel de tehnologie, cu excepţia unor cristale, care emană o lumină blândă şi emit un parfum înmiresmat.     La fel ca toate celelalte entităţi care se manifestă în lumea eterică, oamenii neutri se pot deplasa foarte repede în diferite locuri. Totuşi, viteza lor de reacţie şi de deplasare nu este chiar atât de mare precum a celorlalte entităţi ale lumii eterice şi nu poate fi comparată cu cea a Entităţilor angelice.     Oamenii neutri nu se manifestă sub nici un chip în lumea materială. De fapt, ei nici nu se deplasează în afara zonei lor de reşedinţă, despre care spun că le-a fost acordată de către Domnul Lumilor. Ei sunt foarte trişti datorită faptului că "Dumnezeu nu le mai vorbeşte, aşa cum făcea cândva". Oamenii neutri nu au linie divină.

15

1.  Oamenii raselor anterioare  
     Oamenii rasei actuale se pot manifesta în Terra aurica în două feluri: oameni incarnaţi în lumea materială şi oamenii decorporaţi, care continuă să existe în lumea de "dincolo", pe unul dintre nivelele evolutive ale lumii astrale sau spirituale.     În lumea eterică nu există oameni din rasa actuală încarnaţi sau decorporaţi. În afară de sine, Eugen nu a întâlnit încă nici un om din rasa actuală aflat în circuitul palingeneziei cosmice. Aceasta nu înseamnă, desigur, că nu mai sunt şi alţi oameni care se "plimbă" prin lumea eterică, ci doar că încă nu a întâlnit nici unul. Singurii oameni din rasa actuală întâlniţi în lumea eterică sunt oamenii strălucitori care fac parte din Alaiul lui Iisus Hristos. În afara acestor oameni, par să nu mai existe alţii.     Dar, în lumea eterică mai există zone locuite de alte categorii de entităţi umane, care fac parte din rasele ce au trăit cândva în trecut, pe suprafaţa pământului. Rasa actuală este a patra rasă ce a trăit pe pământ.     Prin "rasele" anterioare înţelegem toate entităţile de nivel ontologic uman care s-au încarnat în lumea materială înainte de Potop. Cât au trăit în lumea materială, oamenii raselor anterioare au atins un nivel evolutiv foarte înalt, astfel încât, în lumea eterică, ei manifestă caracteristici distincte de cele ale oamenilor de astăzi.     Potopul, evenimentul dramatic descris de toate vechile cărţi sacre ale antichităţii, inclusiv de Biblie, a pus capăt unei epoci în care umanitatea a decăzut într-un mod fără precedent. După cum se povesteşte în Lumea eterică, Potopul a distrus nu numai ecosistemul material al pământului, ci şi pe cel spiritual. Pur şi simplu, s-a făcut curat atât în cer cât şi pe pământ. Umanitatea a fost retrasă din circuitul evolutiv, iar lumea astrală a rămas fără "chiriaşi".     Înainte de a fi declanşat teribilul eveniment, anumite elite ale umanităţii existente în acea perioadă s-au retras prin procedee magice într-un palier neutru: lumea eterică. Lumea eterică nu a fost atinsă de marea distrugere din anumite raţiuni, pe care am putea să le denumim de "siguranţă cosmică". Aşa cum există la nivelul statelor o "siguranţă naţională" şi o politică globală, tot astfel există o "siguranţă cosmică" şi o politică globală - globalpolitik - la nivelul taberelor care se înfruntă în cosmosul spiritual.     Lumea eterică, ultimul refugiu pentru entităţile luciferice, reprezintă ultimul bastion cosmic al luptei pentru "cucerirea cerurilor". Dacă această lume ar fi distrusă, lumea materială ar fi ruptă de "cer", de lumea astrală şi de lumea spirituală şi, în consecinţă, Entităţile angelice ar fi rupte total de oamenii încarnaţi. Acest fapt este de altfel urmărit de entităţile luciferice.     Practic, în lumea eterică nu mai există chiar aşa de mulţi oameni din primele două rase de oameni, dar în schimb există destul de mulţi oameni din rasa a treia, rasă care a precedat rasa actuală. Oamenii rasei anterioare se deosebesc într-un mod evident de oamenii rasei actuale prin structura aurică diferită. Ei posedă un alt aranjament al chakrelor şi o altă strălucire aurică.     În mod normal, dacă s-ar fi urmat întocmai planul evolutiv cosmic, oamenii raselor anterioare nu prea au ce să caute astăzi în lumea eterică. Ei au pătruns acolo, ieşind pur şi simplu din circuitul evolutiv uman, care prevede ciruitul evolutiv obligatoriu prin straturile aurice ale Terrei: naştere în lumea materială, moarte, un stagiu petrecut în lumea astrală şi spirituală, renaştere în lumea materială.     Aceste entităţi umane au ales însă un alt drum, ieşind din circuitul cosmic, evadând în nobodyland-ul care este lumea eterică. Multe dintre aceste entităţi umane din rasele anterioare s-au răzvrătit într-o formă sau alta, pasiv sau activ, opunându-se planului cosmic de evoluţie. Unele dintre ele s-au aliat cu entităţile luciferice sau cu 109
spiritele naturii rebele.     Toate aceste entităţi sunt foarte triste că Dumnezeu nu le mai vorbeşte, ceea ce este foarte adevărat dacă le privim structura aurică. Faţă de oamenii rasei actuale, acestor entităţi din rasele anterioare le lipseşte un element definitoriu: linia divină. Aceste entităţi nu au, la fel cum au toţi oamenii rasei noastre, linia divină. Ele posedă spirit şi toate elementele componente ale structurii aurice umane descrise anterior - cu deosebirea că chakrele sunt dispuse altfel decât la omul actual - dar nu posedă linia divină, elementul prin care omul, pe toată perioada palingeneziei cosmice, este în legătură cu  Tatăl Divin.     În mare, după modul lor de comportare, oamenii raselor anterioare pot fi împărţiţi în trei categorii distincte. În prima categorie intră entităţi umane pe care am putea să le numim "neutre", în a doua categorie intră entităţile umane rebele tehnologizate, iar în a treia categorie intră entităţile umane care îndeplinesc anumite activităţi în folosul Ierarhiei Fiilor luminii. Toate aceste tipuri de entităţi umane au statutul ontologic de oameni.     De-a lungul erelor, entităţilor umane din rasele anterioare Potopului li s-au alăturat entităţi umane din rasa noastră, rasa actuală care a apărut după Potop. Există oameni actuali care, după moarte, se aliază cu taberele care-şi desfăşoară activitatea în lumea eterică în funcţie de dorinţa proprie. Dar, în momentul în care un om din rasa-actuală se aliază entităţilor din primele două categorii, pierde acel atribut fundamental al fiinţei umane, care menţine omul în raza de acţiune a  Creatorului: linia divină.     În ziua de astăzi, în lumea eterică, fiecare dintre cele trei mari tabere este compusă dintr-o populaţie destul de eterogenă. Se poate face însă distincţie foarte clară între oamenii din rasele anterioare şi oamenii din rasa actuală, datorită  configuraţiei aurice.

14

  Din nou despre clarvedere  
      Structura aurică umană se vede diferenţiat în funcţie de tipul de clarvedere folosit: clarvederea infraeterică şi clarvederea eterică. Prin clarvederea infraeterică se pot vedea foarte bine corpurile exterioare: corpul eteric al omului, corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul astral, în schimb, prin clarvederea eterică se pot observa toate celelalte structuri interioare: spiritul, învelişul spiritului, corpul cauzal, corpul duh, linia divină. Se mai pot vedea corpul mental superior şi corpul mental spiritual, care nu sunt vizibile nici ele prin clarvederea infraeterică. De asemenea, prin clarvederea eterică se mai pot vedea plasele mesianice şi corpul eteric transformat. Se vede foarte clar sufletul, care apare ca un fel de abur auric foarte fin, situat între corpul duh şi corpul eteric-vital. Clarvăzătorii "specializaţi" numai în clarvederea infraeterică pot vedea, de regulă, numai contrapartea eterică a lumii materiale şi corpurile ce depăşesc limitele trupului material. Clarvăzătorii infraeterici pot observa şi entităţile nonumane care au capacitatea de a se manifesta în contrapartea eterică a lumii materiale, adică undeva la graniţa lumii materiale. Dar, manifestându-se în contrapartea eterică a lumii materială, aceste entităţi arată diferit decât pot fi observate prin clarvederea eterică.     Observând aura umană şi entităţile nonumane sau supraumane care au capacitatea de a se manifesta în contrapartea eterică a lumii materiale, clarvăzătorii infraeterici au impresia că acesta trebuie sa fie tot spectrul perceptiv ce poate fi observat de către un om încarnat în trup material. Poţi fi astfel un clarvăzător infraeteric, a cărui capacitate paranormală sau spirituală "bate" până în contrapartea eterică a lumii materiale, fiind astfel capabil să vezi aura omului sau numai o parte a sa, fără a cunoaşte nimic despre entităţile spirituale sau despre lumea eterică.     Mai mult decât atât, un clarvăzător ce"bate" numai în contrapartea infraeterică nu poate vedea structuri aurice umane extrem de importante precum spiritul, corpul duh sau sufletul.. Pentru acest tip de clarvăzători nu există nici un fel de entităţi spirituale, nu există spiritul omului, nu există corpul duh sau sufletul. Prin clarvederea infraeterică nu se pot vedea decât structurile aurice exterioare corpului material, care apar ca un fel de corpuri divers colorate, a căror formă şi luminozitate se modifică cu repeziciune.     Privit prin clarvedere infraeterică, omul se compune numai din structuri aurice - corpuri sau radiaţii - ovoidale, de diferite aspecte cromatice şi luminozităţi, care înconjoară trupul material până la o anumită distanţă. Toate aceste structuri aurice - structuri care au primit diferite nume în nomenclatura domeniului: corp astral, corp mental intetectiv, corp spiritual etc - sunt într-o continuă schimbare, atât ca aspect cromatic, cât şi ca aspect sonor.     Astfel, există mulţi cercetători eminenţi ai fenomenului, care consideră că la baza structurii aurice umane se află corpul astral. Ei vorbesc despre corpul astral ca despre fundamentul etern al fiinţei umane, afirmând în acelaşi timp faptul că acesta îşi modifică neîncetat culoarea şi luminozitatea, în funcţie de pasiunile şi de dorinţele omului.     Desigur, această constatare este absolut corectă, numai că, respectivii cercetători se 104
referă la corpul emoţiilor sau al dorinţelor, care nu este însă modulul auric principal al fiinţei umane. Este logic pentru oricine că aspectul cromatic al modulului auric fundamental al fiinţei umane nu poate şi nu are cum să se modifice în funcţie de dorinţe sau pasiuni, căci ce fel de modul auric principal al fiinţei umane este acela care-şi modifică aspectul cromatic în funcţie de stările momentane ?!     Dacă s-ar întâmpla o fracţiune de secundă acest lucru, omul şi-ar pierde definitiv busola existenţială şi ar fi aruncat în haos mental. Un corp auric aflat într-o continuă schimbare, nu poate constitui baza aurică a omului pentru simplul motiv că omul şi-ar pierde identitatea şi continuitatea conştiinţei. În fiecare secundă omul ar fi altul şi nu ar mai poseda nici un fel de aminitiri, iar acest lucru este imposibil.     Privind însă fiinţa umană prin clarvederea eterică, întrega perspectivă se modifică radical. Corpurile exterioare, care radiază în jurul trupului material - indiferent dacă le numeşti câmpuri sau corpuri - nu sunt decât manifestări ale unor structuri aurice situate în interiorul trupului material, care nu depăşesc limita epidermei. Cercetând cu atenţie omul de-a lungul vieţii - atât la naştere, cât şi la moarte şi, în special, ceea ce se petrece după momentul morţii -, clarvederea eterică conferă răspunsul la această problemă. Corpurile aurice exterioare nu sunt decât manifestarea, pe durata existenţei încarnate a omului, a unui element fundamental ai fiinţei umane: corpul duh.     Corpul duh este mai mic ca dimensiuni decât trupul material. El are o extensie sau o reflectare pe timpul vieţii încarnate a omului, reflectare care este ceea ce noi numim corpul astral, dar nu trebuie confundat cu acesta. Corpul duh nu posedă caracteristicile unui strat auric exterior. Are o altă luminozitate şi nu-şi modifica culoarea pe timpul existenţei încarnate a omului.     Pe timpul existenţei încarnate a omului, corpul duh nu este vizibil decât într-o singură zonă limitata - vizorul de control - situată în centrul corpului. Abia după momentul decesului, când toate structurile aurice exterioare dispar, corpul duh este complet vizibil clarvederii eterice.     Nu are importanţă dacă numeşti acest element central - care este, în primul rând, purtătorul energetic de formă umanoidă al spiritului - corp duh sau corp astral, dar are importanţă atunci când confunzi pur şi simplu corpul emoţional, numit uneori astral, care se modifică neîncetat, cu corpul duh, care nu este rezultatul stărilor emoţionale trecătoare. Corpul duh este modulul peren al fiinţei umane.          Nu numai aura umană se vede diferit în funcţie de tipul de clarvedere folosit, ci şi contrapartea eterică a lumii materiale. Deşi, în mod aparent, ca model ontologic, contrapartea eterică a lumii materiale pare a fi foarte apropiată de lumea materială, simţurile care secondează clarvederea eterică - auzul, vederea, mirosul şi simţul vechimii - par să indice altceva. Contrapartea eterică a lumii materiale, care se percepe prin clarvederea infraeterică, pare a face parte dintr-un alt plan decât lumea materială.     Cu atât mai mult se pune problema atunci când este vorba despre lumea eterică care, din această perspectivă, pare şi mai îndepărtată de lumea materială decât contrapartea eterică a lumii materiale. Cele trei lumi - lumea materială, contrapartea eterică a lumii materiale (infraetericul) şi lumea eterică - par a fi ca un fel de păpuşi ruseşti, introduse una în alta, cu deosebirea că ele coexistă în acelaşi spaţiu.     Pe de altă parte, în momentul în care se activează atât clarvederea infraeterică, cât şi clarvederea eterică, există senzaţia că distanţele se topesc de la sine: spaţiul şi legile fizicii nu mai au nici un fel de raţiune de a mai exista. Atât în contrapartea eterică a lumii cât şi în lumea eterică există alte legi ale "naturii".     Un cercetător superficial ar spune că lumea materială generează prin anumite procese fizico-chimice deocamdată necunoscute, celelalte două lumi; dar, acest fapt este eronat. Nu lumea materială generază ceva, ci lumea eterică este cea care generează atât contrapartea lumii materiale, cât şi lumea materială în sine. În momentul în care părăseşte starea de conştienţă specifică lumii materiale, clarvăzătorul are senzaţia că se trezeşte dintr-un sornn lung şi greu. În acel moment, el este asaltat din toate părţile 105
de impresiile provenite din mediul în care pătrunde.     Diferenţa dintre cele două tipuri de clarvedere, clarvederea infraeterică şi clarvederea eterică, este evidentă şi în ceea ce priveşte modul de manifestare al entităţi tor spirituale.     Prin clarvederea infraeterică, un spirit al naturii se vede iniţial ca un fel de bulgăre sau ca un norişor colorat, aproape transparent, foarte parfumat. Acel norişor seamănă cu un fel de spumă aurică colorată care fierbe în sine, la fel ca un praf de bicarbonat pus într-un pahar cu apă.  Înăuntrul acestei spume nu se percepe nimic.     Nouraşul respectiv nu este decât reacţia spiritului naturii la trecerea dintr-un plan cuantic în altul, din lumea eterică, care este "locuinţa" sa de drept, în contrapartea eterică a lumii materiale. Treptat, acea spumă aurică, în formă de nor străveziu, atrage către sine particule elementare din mediul material, de la plante şi de la elementul pământ, şi începe să se "materializeze", devenind vizibilă în planul contrapărţii eterice a lumii materiale. În scurt timp, spiritul naturii devine la fel de "obiectiv", ca şi un om, cu singura deosebire că este luminos în interior.     Modul de deplasare a spiritelor naturii este extrem de rapid. Spiritele naturii se deplasează fantastic de repede la stânga sau la dreapta, înainte sau înapoi, în jos sau în sus, fără să se întoarcă, rămânând în aceeaşi poziţie corporală. Uneori, pur şi simplu, dispar instantaneu din planul infraeteric, dar ele nu fac altceva decât să schimbe planul cunatic, mutându-se în planul eteric. Ele rămân spaţial chiar în acel loc, dar schimbă planul cuantic. În momentul în care schimbă planul cuantic, imaginea lor se modifică: ele îşi schimbă luminozitatea, sunetul şi mirosul.     Uneori, spiritele naturii pot fi observate de către persoanele mai sensibile, care posedă o clarvedere difuză infraeterică. Unele vânturi sau vârtejuri de aer care se produc din senin în luminişuri sau printre arborii unei păduri au drept autori spirite ale naturii.     În lumea eterică, privite deci prin clarvederea eterică, spiritele naturii par a se întrupa din mii şi mii de steluţe parfumate, multicolore şi foarte strălucitoare, care se formează ca un fel de vârtej. Alteori, ele apar ca de nicăieri. În momentul în are dispar, de multe ori se "sparg" în mii şi mii de steluţe strălucitoare, care sunt absorbite instantaneu de mediul înconjurător. Din spiritele naturii par a izvorî lumini calde.     Spiritele naturii rebele sau Lore sunt denumite de unii oameni "demoni", datorită înfăţişării cam neobişnuite pentru canoanele noastre estetice. Lore au o înfăţişare identică cu cea a spiritelor naturii "normale", dar, datorită rebeliunii şi alierii cu entităţile luciferice, şi-au schimbat luminozitatea, sunetul şi mirosul pe care-l aveau la începutul timpului. Lore arată cam cum îşi imaginează unii oameni că arată "dracii".     Atunci când se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, datorită unei distorsiuni spaţiale, atât aurele lor, cât şi înfăţişările propriu-zise, par mult mai deformate, arătând destul de grotesc. Nefiind legate strict de activitatea în lumea eterică, Lore, spiritele naturii fără slujbă în folosul cosmosului, reuşesc uneori să pătrundă în infraeteric, fiind adesea vizibile de către oameni. În infraeteric, Lore radiază culori şterse, murdare, mirosuri urâte şi sunete groteşti.     Singura deosebire dintre Lore şi spiritele naturii "normale", rămase fidele planului Creatorului, sunt ochii negri, fără iris, identici cu cei ai entităţilor luciferice. O altă diferenţă izbitoare faţă de simpaticele spirite ale naturii rămase fidele Creatorului, este aceea că un Lore, ca entitate individuală, conţine în sine sute de alte entităţi de acelaşi tip. Este vorba despre entităţi colective, care uneori vorbesc pe mii de voci. "O mulţime într-una singură", spunea Shaka Than - prietenul lui Eugen din lumea eterică - despre ele.     Uneori, Lore par a se lega de oameni, iar atunci este nevoie de exorcizări pentru a fi date afară. De fapt, nu ele se leagă de oameni, ci oamenii permit să fie cuceriţi prin viciile sau apucăturile nesănătoase pe care le practică. De exemplu Lore sexuale, denumite Saferi, au prostul obicei de a se lipi de oamenii care fac excese sexuale. 106
     Lore sunt atrase de anumite practici nefireşti, fie sexuale, fie de altă natură. Ele se prind de aura umană, de exemplu de corpul eteric-vital al unui om, ca un fel de pojar. Privite cum arată pe aura unui om, Lore par un fel de puncte întunecate, dar strălucitoare - un negru strălucitor - care murdăresc aura şi în special corpul etericvital.     În momentul în care sunt exorcizate, deci scoase din aură, acele puncte minuscule se transformă în mici vârtejuri luminoase care tind a se învârti în jurul omului exorcizat. Fiecare dintre aceste vârtejuri este format din sute de Lore, care în acel moment ies din vârtej şi arată ca un fel de fiinţe-hologramă, care strigă şi se comportă straniu. Ulterior, sutele de entităţi Lore intră la loc una în alta şi devin o persoană.      Este un lucru destul de straniu faptul că, intrând în corpul auric al unui om, Lore reuşesc să perceapă ceea ce nici un spirit fidel al naturii şi nici o entitate angelică nu pot percepe: durerea omenească şi, uneori, moartea.     Dacă în planul cuantic eteric un Lore este nemuritor, atunci când e atras în infraeteric şi apoi prins în lumea materială pe aura unui om – despre acel om se spune că este posedat -, riscă, prin exorcizare, să fie pur şi simplu absorbit de aura pământului, căreia îi face mare plăcere să se "hrănească" cu ele. Acesta este şi motivul pentru care, pentru a nu fi servit la micul dejun, un Lore exorcizat intră, de frică, foarte repede în aura unui alt om sau chiar în aura unui animal.     Numai după moartea naturală a omului, Lore se poate întoarce în lumea eterică. Omul, prins auric prin rezonanţă de un Lore, suferă cumplit datorită agresiunii unei forţe străine asupra corpului său eteric. Chiar dacă nu se realizează o exorcizare, Lore nu poate rămâne prea mult timp în aura unui om, datorită incompatibilităţii aurice. Pe măsură ce stă în aura unui om, Lore moare puţin câte puţin, dar acelaşi lucru se petrece şi cu omul.     Faptul că o entitate nonumană, cum este Lore, poate muri, este un fapt nou în cosmos, întrucât toate entităţile nonumane, în forma în care se prezintă în cosmosul spiritual, au fost create nemuritoare. Chiar rebele, Lore rămân entităţi nonumane nemuritoare. Noutatea absolută pentru ele - faptul de a muri - reprezintă, după cum afirma Îngerul Gabriel, "ceva educativ în cosmos".     Dar, toate aceste aspecte nu pot fi observate decât prin clarvederea eterică şi mai puţin prin clarvederea infraeterică. Prin clarvederea infraeterică nu se poate observa decât câteva puncte negre, strălucitoare, prinse în aura unui om.     Şi îngerii căzuţi - entităţile luciferice, dree - pot fi observaţi diferenţiat în funcţie de tipul de clarvedere folosit. În forma lor din lumea eterică, Dree, entităţile luciferice, arată la fel ca şi îngerii fideli, Fiii Focului, dar spre deosebire de aceştia au ochii negri, lipsiţi de iris. Aura entităţilor luciferice este la fel de vie ca şi a Fiiilor Flăcării fideli, dar iubirea ce emană din ei are o tentă diferită.     Privite prin clarvederea infraeterică, în momentul în care se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, culorile aurei entităţilor luciferice devin extrem de urâte, sunetele groase şi înfundate, iar mirosurile neplăcute. Imaginea lor generală devine înspăimântătoare. Dree nu se pot manifesta direct în lumea materială, la fel cum nu se pot manifesta nici celelalte entităţi rebele. Pot fi văzute însă direct din lumea materială, mai ales în mediile în care noxele negative sunt foarte ample.     Dree sunt entităţi singulare, unice, indivizibile. Ele nu se pot manifesta ca entităţi colective, precum Lore. Aflat lângă o astfel de entitate manifestată în infraeteric, oamenii simt prezenţa unei imensităţi insondabile, comprimată într-o formă strălucitoare umanoidă.                              Văzute ocazional de oameni, în anumite momente ale existenţei lor, aceste entităţi arată aproximativ în felul în care se pot vedea prin clarvederea infraeterică. Privitorii ocazionali se pomeneasc lângă ei cu o lumină strălucitoare, o aură imensă asemănătoare cu un glob de foc din care le vorbeşte cineva în cuvinte cunoscute.     Unii oameni se trezesc lângă ei cu fel de fel de creaturi sinistre sau fioroase despre 107
care spune că sunt "draci". Atât formele de lumină radiantă - lumini pe care unii le confundă cu OZN-urile, iar alţii cu fulgerele globulare -, cât şi "dracii" sunt manifestări distorsionate ale unor entităţi pe care, în anumite împrejurări, oamenii le pot vedea printr-o formă spontană de clarvedere infraeterică.     Privite prin străfulgerările spontane ale clarvederii infraeterice, aceste entităţi apar şi dispar instantaneu, iar oamenii nu ştiu în ce categorii să le includă. De fapt, dacă ar poseda măcar clarvederea infraeterică completă, oamenii le-ar vedea tot timpul, căci astfel de entităţi sunt mereu alături de oameni. Entităţile rebele Dree sau Lore arată aşa de distorsionat şi de urât în infraeteric datorită faptului că, prin însuşi faptul rebeliunii lor, au rupt legăturile cu Creatorul şi cu Energiile chintesenţiale cosmice.     Energiile necreate - este vorba despre Energia argintie a Creatorului, Energia aurie a Fiului şi Energia roşie a Duhului Sfânt - sunt prezente în planul eteric, de unde se "alimentează" aceste entităţi, dar nu sunt în aceeaşi măsură prezente şi în planurile inferioare: contrapartea eterică a lumii materială şi lumea materială.     Despre Lore şi Dree, Îngerul Gabriel spunea următoarele: "Ei nu mai sunt sfinţi, nici drepţi, nici iubitori. Cum poate sta Cel Sfânt în cel murdar, Cel Bun în rău şi Cel Iubitor în Cel neiubitor ? "     În schimb, Entităţile angelice au legătura permanentă cu Creatorul şi pot fi văzute în forma lor reală şi prin clarvederea infraeterică. Hemin Hem sau Eminem, Fiii Focului, Entităţile angelice pot fi remarcate de oameni şi prin străfulgerări sporadice ale clarvederii infraeterice.     Privite prin clarvederea eterică, Entităţile angelice lasă un sentiment copleşitor generat de imensitatea lor de necuprins. Observatorul se poate întreba cum este posibil ca o astfel de imensitate să fie cuprinsă într-un trup de formă umanoidă din lumină. Strălucirea lor este atât de mare încât afectează ochii şi după ce au dispărut.     Ochii Entităţilor angelice sunt asemănători cu ochii oamenilor, dar în unele momente, ochii lor, la fel ca şi părul, gura, faţa sau hainele, radiază lumini intense, iar vocile lor se aud precum ecourile, pe mai multe tonuri.     Eminem, Entităţile angelice, au cam 2,5 metri înălţime şi o înfăţişare umană perfectă. Nu au aripi şi sunt androgine. Ca aspect de fiinţe umanoide nu par să aibă mai mult de 20-22 de ani, dar percepţia adiacentă, obţinută prin simţul vechimii unui clarvăzător, cu privire la vârsta lor pare de necuprins pentru o minte omenească.     Entităţile angelice, Eminem, pot fi observate, în special, de către cei care au probleme şi care primesc un ajutor nesperat de la "străini" sau de la necunoscuţi. Dacă oamenii ar urmări pe acei necunoscuţi care le întind o mână de ajutor în momentele de cumpănă, ar fi uimiţi să constate că, puri şi simplu, dispar după câţiva paşi.      Cei ce se roagă intens şi care reuşesc să-şi deschidă chakra inimii reuşesc să-i observe. Mai întâi îi observă ca pe nişte globuri de foc - ceea ce corespunde aspectului general al aurei lor - iar apoi, de la mică distanţă, pot să-i observe în forma lor umană în care se manifesta în lumea eterică.     Privite de departe, cam de la 20 de metri, Entităţile angelice par globuri incandescente de lumină, dar apropiindu-te de ele şi privindu-le foarte atent dincolo de strălucirea orbitoare a aurei emanate de corpul lor de lumină, le poţi vedea înfăţişarea umanoidă în care se manifestă în lumea eterică. Este ca şi cum ai privi un bec de mare putere până ce te obişnuieşti cu strălucirea lui, pentru a-i observa filamentrul din interior.     Când se manifestă în infraeteric, Entităţile angelice îşi modifică luminozitatea aurei, culorile, sunetul şi mirosul, dar nu-şi schimbă înfăţişarea. Ei rămân perfecţi, indiferent de planul cuantic în care sunt văzuţi.

13

  Fiii Întunericului: Dree  
     Prin cea de-a doua Poartă - mai precis prin al doilea tip de Poartă, întrucât nu există Porţi fixe, dispuse în acelaşi loc, Porţile formându-se în cele mai diferite locuri în funcţie de anumiţi parametri - intră în lumea eterică, entităţile pe care le considerăm căzute sau rebele.     Ierarhia entităţilor angelice rebele, denumite Dree, adică Cei rupţi, este şi ea, la rândul ei, structurată într-o ierarhie similară celei a Fiilor luminii, care este copia inversată, de semn opus, a acesteia. Datorita căderii, eveniment petrecut în timpuri imemoriale, această categorie de entităţi, care iniţial a avut rolul său bine precizat în evoluţia cosmică, este situată, de cealaltă parte a baricadei.     Pe drept cuvânt, aceste entităţi au fost denumite "luciferice", şeful lor incontestabil nefiind altul decât Lucîfer. Prin activitatea lor curentă în lumea eterică, această categorie de entităţi se opun mersului evolutiv uman şi planului stabilit de Divinitate.     Deşi aceste entităţi pot fi considerate "stăpânii mentalului", pentru că nu cunosc elementul iubire introdus în cosmos prin activitatea lui Iisus Hristos. Influenţa lor asupra oamenilor este total nefastă. Ei se ghidează după un plan evolutiv propriu, aflat în opoziţie structurală cu cel conceput de Dumnezeu şi pus în aplicare prin activitatea lui Iisus Hristos şi a Ierarhiei Fiilor Luminii.     În lumea eterică, toate Entităţile cosmice se manifestă prin formă umanoidă, atfel că nu poţi să-ţi dai seama de la început de faptul că sunt diferiţi. Între Eminem, Fii Luminii şi Dree, Cei căzuţi, există însă o diferenţă de esenţă, diferenţă care nu este clară decât în momentul în care te apropii la mică distanţă de ei şi poţi vedea prin strălucirea aurei care-i înconjoară.     În timp ce toţi membrii ierarhiei Fiilor Luminii au ochi asemănători cu cei omeneşti, adică cu iris normal, entităţile luciferice nu posedă iris şi au ochii negri-intunecaţi. Se spune că ochii lor s-au întunecat după răzvrătire/cădere.     De la distanţă, această deosebire fundamentală nu este vizibilă, datorită strălucirii aurei şi probabil din acest motiv, cei care, ocazional, îi pot vedea, nu devin conştienţi de acest fapt decât în momentul în care se apropie de ei foarte mult. Sunt suficient de inteligenţi - de altfel inteligenţa este arma lor principală, ei fiind cei ce au dotat omul cu mental - pentru a nu-i lăsa pe oameni să se apropie prea mult de ei.     Prezentând această categorie de entităţi lui Eugen, Îngerul Gabriel a spus că reprezintă acea "mică parte" din entităţile angelice care "au voit locuri ce nu le puteau cuprinde şi case pe care nu le puteau susţine". Şi, mai spune Îngerul Gabriel, "locurile şi casele nu le puteau fi date, nicidecum din rea voinţă, ci pentru că erau preaiubiţi şi menajaţi, şi nu aveau puterea şi tăria să le ocupe corect, fără a fi sfătuiţi"     Totuşi, datorită faptului că toate fiinţele din cosmosul spiritual au liber arbitru şi, în consecinţă, pot face ceea ce doresc, aceste entităţi au fost lăsate să facă ceea ce doresc, dar au dat greş şi, "în loc să se disciplineze, i-au atras şi pe alţii ca ei, creînd astfel sfadă şi mari răscoale între Fiii Flăcării", după cum afirmă Îngerul Gabriel.     Conducătorul entităţilor luciferice este Lucifer. Aspectul lui Lucifer poate arunca o lumină clarificatoare asupra personalităţii sale complexe şi, fără nici o îndoiala, fascinantă prin dramatismul ei.     Lucifer este întruchiparea frumuseţii. La fel ca toate Entităţile angelice, este asexuat, în pofida aspectului predominant bărbătesc, Lucifer are sâni ca de femeie, şolduri rotunde şi picioare foarte lungi. Are un păr foarte lung, care ajunge până la genunchi, dinţi albi, puternici, strălucitori, ochi negri, lipsiţi de iris, buze rozalii, foarte senzuale.     Aspectul lui fizic este unic : pe cap poartă o coroniţă, iar în dreptul frunţii, ca şi cum ar fi prinsă în acea coroniţă, străluceşte o lumină extrem de puternică. În mână poartă un sceptru, precum cel al regilor medievali, pe care este sculptat un soclu cu două aripi imense şi un fel de instrumente muzicale. Lucifer, la fel ca şi alte entităţi 102
angelice, poate să se deplaseze foarte rapid, reuşind să fie în mai multe locuri deodată. Lucifer nu apare însă în lumea eterică. Eugen i-a văzut înfăţişarea numai în cronica akasha.                                                                 O altă entitate luciferica importantă este una dintre cele patru femei primordiale, care au trăit la "începutul timpurilor". Ea a trăit aproape "12 timpuri" în vremurile în care, după cum se exprimă entităţile lumii de dincolo, "luna putea fi cuprinsă în palmă, cu mâna îndoită de la cot", iar "Soarele lumina în coloarea verde", adică luna, privită de un om de pe suprafaţa pământului, era atât de apropiată, încât, dacă puneai mâna în dreptul ochilor, circumferinţa ei era cam cât palma întinsă. Numele acestei entităţi este redat în terminologia talmudică prin Lillith. Ea însăşi se prezintă simplu Lili.     Lili sau Lillith ar putea fi caracterizata printr-o feminitate debordantă şi un sexappeal impresionant. Are sânii mari, "materni", mijlocul subţire şi picioarele lungi. Vorbeşte cu "r", are o înălţime de 1,80 metri, ochii mari, negri, fără iris, părul negru, drept, foarte lung şi o carnaţie foarte albă, cu buzele roşii care contrastează puternic cu dinţii albi, puternici şi strălucitori. Interesant, şi mai ales atipic, în înfăţişarea ei, sunt dinţii canini, un pic mai lungi decât cei normali, ceea ce duce cu gândul la un vampir. Poartă o sutană vaporoasă, roşie-mărgean.     Belial, o altă entitate luciferică, are părul negru, cârlionţat, care-i trece de umari. Ochii, la fel ca la toate entităţile luciferice, sunt mari şi negri, lipsiţi de iris Are buze şi bot asemănătoare cu ale unui leu. Caninii, asemănători cu ai lui Lilith, sunt alungiţi. Înveşmântat într-un fel de robă de culoare neagră, poartă mereu o sabie cu două tăişuri. Şi această entitate are un sceptru, pe care sunt sculptate fiinţe înaripate cu figuri de berbeci, tauri şi ţapi. De fapt, el este conducătorul unei armate foarte puternice, ce numără foarte mulţi "soldaţi" cu înfăţişare nonumană.     În lumea sa, Belial are un soclu impresionant, cu cinci trepte din marmură roşie. Pe fiecare treaptă a Soclului stau entităţi feminine nude care întreţin relaţii sexuale. Alături, pe treptele Soclului, stau amfore cu lichide şi cu fructe exotice.     Belhemot, o altă entitate luciferică importantă, are un păr lung, castaniu pe care este pusă o coroniţă din viţă de vie, precum Bacchus. Şi el are ochii mari şi negri, lipsiţi de iris, buzele roşii şi caninii mari. Poartă o haină lungă, încinsă la mijloc. Şi el are un Soclu, de culoare roşie, cu trei trepte. Pe treptele soclului, femei nude se împerechează cu animale. Alături, pe scările soclului, sunt amfore cu lichid, probabil vin, şi tipsii cu struguri. Şi el are în subordine o mare armată.     O altă entitate luciferică este Iozael, o entitate desprinsă la Marea Cădere din gruparea Veghetorilor Eminemo, care în vremurile îndepărtate dinainte de cădere avea funcţia de Giarsi, adică era un fel de aghiotant sau locotenent.     Lumea entităţilor luciferice, în care sm, au abuzat de practici vrajitoreşti sau au încheiat pacturi. Pactele încheiate între vrăjitoare şi entităţile lucilerice se fac pentru obţinerea unor beneficii materiale, răzbunări sau farmece de diferite tipuri.     Pe primele trei nivese pătrunde numai prin Poarta 2, are cinci niveluri diferite. Principala "activitate" a entităţilor luciferce este aceea de a impune propriul lor "orar" evolutiv.                              Fiinţele luciferice, după cum singure afirmă, doresc "să redeschidă cerul pentru ca totul să fie la fel ca la început, când noi eram cei mai iubiţi" de Domnul tuturor lumilor.     O altă ocupaţie predilectă a entilăţilor luciferice este de a fura cât mai multe suflete umane, în special ale acelor oameni care au colaborat cu ele de-a lungul unei existenţe încarnate.     Sufletele furate aparţin oamenilor care, pe timpul vieţii, au participat la şedinţele de spiritiluri ale Lumii entităţilor luciferice, se produc materializări şi recondiţionări ale sufletelor umane furate. Pe nivelurile 4 şi 5 ale Lumii entităţilor luciferice, există un fel de "paradisuri", în care sufletele umane furate se prosternează în faţa entităţilor luciferice. Acolo, sufletele furate n-au altă grijă decât să mănânce, să bea şi să se împerecheze cu o frenezie inimaginabilă. 103
     În timpul împerecherii se produc fenomene extrem de ciudate : explozii energetice, lumini, mirosuri stridente. În urma împerecherii cu sufletele umane furate, entităţile luciferice devin extrem de puternice, de strălucitoare şi de eficiente în lupta lor continuă cu entităţile îngereşti.     Astfel, fiecare entitate luciferică posedă o armată de "sclavi",- sufletele furate de la oameni - bărbaţi şi femei nude, care le cântă osanale şi le aduc laude.

12

 Lucrarea Duhului Sfânt     Energia Sfântului Duh are o viteză de reacţie extrem de rapidă. Practic, prin intermediul simţurilor eterice, care oricum sunt mult mai dezvoltate decât cele fizice, nici nu se poate urmări cu precizie lucrarea Duhului Sfânt, care poate fi într-o fracţiune de secundă în foarte multe locuri simultan şi poate desfăşura activităţi care nici nu pot fi bănuite sau aproximate.     De regulă, Duhul Sfânt se manifestă ca un fel de energie de mare intensitate, de mare putere - Duhul Sfânt este cea mai puternică energie existentă  în cosmos; Duhul Sfânt este manifestarea directă a lui Dumnezeu -, foarte melodioasă şi foarte parfumată, care se mişcă cu cea mai mare rapiditate posibilă.     Lucrarea Duhului Sfânt se remarcă cel mai bine în timpul slujbelor religioase în bisericile creştine. În anumite momente ale slujbelor, Duhul Sfânt devine Persoană şi se manifestă sub formă umanoidă, la fel ca şi toate celelalte Entităţi cosmice angelice.     Astfel, în Sâmbăta morţilor, prin clarvederea eterică se poate observa cum, din miile de steluţe strălucitoare ce circulă prin linia divină a unei biserici, se întrupează aproape instantaneu o făptură umanoidă desăvârşită atât ca formă, cât şi ca strălucire. Modul de formare a înfăţişării umanoide a Duhului Sfânt, este imposibil de descris în cuvinte chiar şi pentru un clarvăzător eteric experimentat. Această manifestare este o minune chiar şi pentru Îngeri.     În Sâmbăta morţilor, Energia Duhului Sfânt, care are o culoare roşu închis, se retrage la un anumit moment dat din tot ce există. Această retragere se manifestă foarte rapid, aprioape instantaneu, iar procesele care urmează se derulează cu  viteza fulgerului. Energia Sfantului Duh pare atunci a se concentra în altarul Bisericii. Este ca şi cum ai spune că tot nisipul din lume se retrage într-un pahar cu apă. Atunci când clarvăzătorul eteric priveşte altarul are senzaţia vizuală că priveşte adâncimi, distanţe şi lărgimi infinite.     Acolo, în interiorul altarului, undeva foarte adânc, în profunzimi insondabile, ca de la miliarde de ani lumină, străluceşte ceva ce pare mai mare decât întreaga boltă cerească şi decât toate universurile la un loc. Acel ceva, maifestat ca o lumină imensă pare a veni spre tine cu o viteză ameţitoare. Dar, pe măsură ce se apropie, această lumină pare a se micşora.     Nu după mult timp - răstimp în care pe clarvăzătorul eteric ori îl lasă picioarele, ori păleşte involuntar, ameţit de manifestarea imposibil de conceput pentru o minte omenească a acestei forţe fabuloase -, din mijlocul altarului se  insinuează o boare plăcută, luminoasă, ca un praf de diamant aruncat în sus de un copil poznaş. Acest abur se configurează rapid într-o făptură umanoidă, cea mai dulce, suavă şi cea mai 100
frumoasă făptură ce poate exista pe lume. "Nimic nu o întrece în nimic", spun Îngerii despre această manifestare fascinantă, folosind limba lumii eterice, atât de plină de sensuri.     Faţa acestei făpturi este asemănătoare cu cea a Tatălui - HAUTI - şi cu cea a  Fiului - SHONA -, dar şi cu structura fiinţei umane atunci când, după moartea astrală, pătrunde în cer, acolo unde pentru clarvăzător nu există decât sunete spirituale modulate informaţional.     În Sâmbăta morţilor, se deschid toate porţile cerului, iar bisericile sunt invadate de fel de fel de entităţi umane defuncte. Unele dintre ele au o culoare întunecată, ceea ce înseamnă că vin de  undeva din nivelurile inferioare ale cosmosului spiritual, în timp ce altele sunt luminoase. În momentul în care preotul pronunţă formula sacramentală "Dumnezeu să-i  ierte", toate entităţile umane încep să lumineze feeric.     În acele momente, Duhul Sfânt se manifestă peste tot în Terra aurica, luminând sufletele şi aurele tuturor oamenilor care sunt pomeniţi, fie defuncţi, fie în trup material.     În Sâmbăta morţilor, se deschid "cerurile" şi toate palierele cosmosului spiritual - de la cel mai de jos la cel mai înalt, de la Iad la Rai - comunică intre ele, printr-un fel de Pod sau Cale.     În limba eterică această Cale este numită AŞIŞ, adică, în traducere aproximativă Valea Umbrei Morţii sau Valea opusului Îngerului Morţii. Făptura diafană a Duhului Sfânt luminează Calea AŞIŞ care se formează instantaneu, iar pe această Cale se pot vedea sufletele defuncţilor - umbre întunecate, însoţite şi călăuzite de Îngerii lor Veghetori -, care ies din Iad şi din nivelurile inferioare ale cosmosului spiritual, pentru a urca spre nivelurile luminoase ale lumii astrale.     Calea AŞIŞ este, într-adevăr, o Cale cu înfăţişare paradisiacă, sau oricum aşa se prezintă atât clarvăzătorului, cât şi celor ce o traversează. Ea are forma unui pod cam de un kilometru lăţime, foarte parfumată şi luminoasă, care emite acorduri sonore melodioase, nepământene. Pe marginile ei sunt înşirate izvoare minunate, în jurul cărora, în adevărate oaze de verdeaţă cu arbori şi multe flori, se zbenguie o mare mulţime de păsări cu penaj multicolor. Florile şi fructele ce cresc în arbori descreţesc frunţile celor ce ies din Iad şi urcă spre nivelurile superioare.     Din loc în loc, pe un fel de flamuri, sunt înscrise propoziţii scurte atât în limba akataka, limba folosită în lumea eterică, cât şi în limba spiritelor, limbă care se foloseşte pe nivelul cel mai înalt al lumii spirituale. Citind aceste înscrisuri, sufletele celor care ies din Iad încep să se învioreze. Acest fapt se poate remarca din aurele celor ce părăsesc Iadul. Citind o flamură sau alta, din centrul aurei defuncţilor ce urcă din Iad creşte o lumină trandafirie-aurie-argintie, care emană un miros puternic de dulceaţă de trandafiri. Credinţa în AUTI, DUMNEZEU şi în SHONA, IISUS HRISTOS se întăreşte mereu.     Dar pot ieşi din Iad doar cei ai căror nume este pomenit de cei ce încă stau în lumea materiala şi dau de pomană în Sâmbăta morţilor. Sunt cazuri în care urmaşii din a doua sau din a treia generaţie îşi amintesc de strămoşii lor şi le dau de pomană.     Indiferent cât timp a trecut în lumea materială, iar defunctul este pomenit de urmaşi, în Sâmbăta morţilor, Iadul se deschide şi Calea strălucitoare spre Lumină, AŞIŞ, se formează.     Şi iarăşi unul din Îngerii Veghetori oferă o explicaţie copleşitoare care, tradusă din limba lumii eterice, ar suna cam aşa: "Pomenirea omului ajută deoarece acolo unde nu este iubirea, te copleşeşte uitarea a toate".

11

 Putere şi Tărie
     Fiecare dintre marile Entităţi angelice posedă un fel de curte personală sau mai degrabă un fel de Stat major, format din ceea s-ar numi în lumea oamenilor aghiotanţi, scribi, stegari, purtători de "sabie", consilieri etc.     Privind o Entitate angelică, clarvăzătorul obţine foarte multe informaţii cu privire la caracteristicile pe care aceste Entităţi le manifestă în marea simfonie a cosmosului. 98
Astfel, există două mari caracteristici principale : Puterea şi Tăria, care reflectă gradul evolutiv şi situarea Entităţii respective în ierarhia Fiilor Luminii.     Puterea şi Tăria sunt ceea ce în lumea noastră am denumi intensitatea şi tensiunea unui curent electric. Privite de la o anumita depărtare, Entităţile angelice par un fel de bulgări de foc. Puterea lor este dată de rezonanţa vibratorie interioara care se manifestă ca strălucire aurică.     Şi în lumea noastră, există, de pildă, becuri de 60 W sau de 75 W, dar există şi becuri de 500 sau 1000 de W. Strălucirea emanată de filamentul unui bec de 60 de W este diferită de cea a unui bec de 1000 de W. Exact aşa este şi diferenţa de Tărie dintre un Înger aflat, ierarhic, pe o treaptă mai mică şi unul din marii Îngeri ai Ierarhiei.     În momentul în care se apropie de o Entitate angelică, în momentul în care se obişnuieşte cu strălucirea aurei şi nu-l mai dor ochii - la fel cum în lumea materială te obişnuieşti după un timp să priveşti direct filamentul unui bec - clarvăzătorul poate percepe forma umanoidă şi înfăţişarea concretă a respectivei entităţi.     Privind o Entitate angelică de la o oarecare distanţă, clarvăzătorul percepe un fel de bâzâit continuu. Apropiindu-se, clarvăzătorul percepe sonor în locul bâzâitului de fond o anumită melodie specifică. Fiecare Entitate angelică posedă propria sa melodie după care poate fi recunoscută, la fel ca şi propriul său miros specific.     Perceperea unei înalte Entităţi angelice activează anumite simţuri specifice unui duh uman, care permit detectarea şi altor caracteristici specifice, caracteristici care există doar într-o mică măsură la omul încarnat: vechimea, iubirea, compasiunea, simţul datoriei sau simţul apartenenţei.     Astfel, simţul apartenenţei este foarte dezvoltat, căci în momentul în care este percepută o entitate în lumea eterică sau pe alt palier cosmic, ştii instinctiv din ce tabără cosmică face parte entitatea respectivă. Iubirea, compasiunea şi alte calităţi care în lumea oamenilor nu pot fi măsurate sau scanate, constituie caracteristicile fiinţiale ale fiecărei entităţi, care reprezintă "cartea sa de vizită".     De fapt, aceste caracteristici fiinţiale definitorii sunt valabile şi pentru oamenii decorporaţi care locuiesc în Lumea astrală. Dacă percepe prin clarvedere un  om decorporat, care-şi desfăşoară activitatea în lumea astrală, un clarvăzător ştie, într-o fracţiune de secundă, prin empatie, cu cine are de-a face: care este capacitatea sa fiinţială, care este puterea şi tăria ce se reflectă în aură, cum stă la capitolul iubire, compasiune, înţelegere şi aşa mai departe. Aici, în lumea oamenilor, astfel de capacităţi nici nu sunt luate în seamă, căci aici contează numai hainele, contul în bancă şi aspectele exterioare. În schimb, în lumea eterică sau în lumea astrală, omul este "gol puşcă": nu există haine care să-i acopere slăbiciunile, nu există conturi în bancă care să constituie pavăză.     Tot ce este omul se reflectă în aură şi, astfel, orice om poate fi scotocit cu privirea. În lumea astrală sau în lumea eterică, interiorul se transformă în exterior. Acesta este şi motivul pentru care foarte mulţi oameni au în lumea astrală sau eterică ca element definitoriu sentimentul de ruşine. Tot ce au făptuit în lumea materială, tot ce înseamnă karma, se reflectă în aură şi poate fi citit. În lumea eterică sau astrală, "coroana" creaţiei sau "regele" creaţiei - aşa cum îi place omului să se autodefinească - este gol puşcă şi se prezintă în toată nuditatea sa interioară.     Entităţile angelice sunt însă foarte îngrijorate pentru om şi pentru viitorul său, iar acest fapt se reflecta în aura lor, fiind perceptibil de un clarvăzător. Acest sentiment este extrem de copleşitor. Îngerii nu sunt îngrijoraţi pentru ei înşişi, nici nu-ţi fac probleme cum ne facem noi oamenii, de a urca pe cine ştie ce treaptă a scării ierarhice. "Îngerii nu ştiu viitorul", afirma Îngerul Gabriel. Îngerii nu ştiu viitorul pentru că nu cunoasc modul de reacţie al oamenilor, care posedă liberul arbitru şi se pot schimba de la o oră la alta, de la o zi la alta, de la o secundă la alta.     "Doar IŞŞ (celălalt nume al lui HAUTI, IŞŞ înseamnă Dumnezeu nemanifestat) îl ştie (viitorul), pentru că IŞŞ îl lucrează. 99
     IŞŞ - mai spune Îngerul Gabriel -, este drept şi singurul drept, este bun şi singurul bun, este viu şi singurul viu. Fiul femeii care se lipeşte cu sufletul şi cu inima de EL va trăi. Şi ce trebuie să facă fiul femeii nu este greu.     Spune asta fraţilor tăi şi surorilor tale, şi dacă vor vrea, vor trăi. Iar noi, suntem deasupra, lângă, împrejurul şi înlăuntrul lor: să nu uite niciodată asta. Am zis!!!" a încheiat Îngerul Gabriel.     Întrebat ce se întâmplă cu cei ce nu vor face acest lucru, Îngerul Gabriel a mai spus: "Ei vor veni în faţă şi vor spune cu inima curată ori necurată, dreaptă ori nedreaptă, fiecare unde îl conduce vrerea sa. Se vor închina, cum o vor face cei aleşi, şi vor spune: TU eşti IŞŞ (Singurul Dumnezeu) !!!".     Însă ţi se va răspunde: "Voi nu îmi sunteţi cunoscuţi ca prieteni", şi cei ce păzesc locuinţele LUI vor trage zăvoarele şi le vor spune: "Depărtaţi-vă de la EL". Dar afară din Locuinţele LUI sunt plânsul şi deznădejdea. De acolo nu-i întoarcere. Am zis!!!", a încheiat Îngerul Gabriel.