Forma standard în Terra aurica
Toate entităţile diriguitoare se manifestă în lumea eterică într-o formă specifică, iar această formă specifica este cea umanoidă. Forma umanoidă este forma standard de manifestare a tuturor entităţilor nonumane în Terra aurica. Auzind astfel de afirmaţii, luând drept acceptabilă premisa că entităţile angelice se manifestă într-o formă umanoidă, deci apar exact ca oamenii, acceptând ca premisă şi faptul că există persoane care pot să perceapă alte lumi sau alte paliere cosmice, orice om cu scaun la cap şi cu o fărâmă de logică ar pune o întrebare banala: prin ce se deosebeşte o entitate diriguitoare cosmică de un om şi cum poate fi făcută distincţia dintre ei, căci, în definitiv, ambii îmbracă forma manoidă. Unde mai pui că, în Terra aurica există şi oameni defuncţi, care se manifestă tot în forma umanoidă. Vizitând Terra eterică, primul aspect major care poate fi înţeles de către un om în mod intuitiv, fără alte explicaţii, este acela că entităţile prezente în forme umanoide nu sunt oameni defuncţi şi nici extratereştri, ci entităţi diriguitoare cosmice. În lumea eterică, la fel ca şi în lumea astrală, capacităţile omului suni diferite de cele din lumea fizică. În lumea eterică, la fel ca şi în lumea astrală, omul posedă, ca un dar natural, anumite capacităţi, precum un anumit grad de omniştienţă spontană, care însă nu pot fi explicate corespunzător în termeni logici, raţionali. Pentru orice clarvăzător, cât de cât familiarizat cu realităţile din Terra aurica, răspunsul la întrebarea "de baraj" pusă anterior este destul de simplu: "trupurile" de lumină ale entităţilor diriguitoare ale Terrei aurica sunt diferite calitativ de corpul de lumină al oamenilor. Au o altă calitate, alte feluri de culori, altă strălucire, alt sunet, alt miros. Chiar dacă toate entităţile întâlnite în Terra eterică posedă o formă umanoidă, nu înseamnă automat că sunt oameni sau că sunt asemănători oamenilor din lumea fizică. Ele posedă o înfăţişare umană tipică, dar această înfăţişare poate fi detectată numai în momentul în care clarvăzătorul se apropie foarte mult. Aceste entităţi posedă o formă omenească înconjurată de o aură foarte intensă, total diferită de cea a oamenilor, atât a oamenilor încarnaţi, cât şi a oamenilor decorporaţi. De la o distanţă de aproximativ cinci, şapte metri, aceste entităţi apar ca un fel de bulgări strălucitori de foc, aura lor fiind extrem de intensă şi de luminoasă. Treptat, pe măsură ce se apropie de ele, pătrunzând cu privirea prin aură, clarvăzătorul descoperă o înfăţişare umanoidă, cu trăsături perfect umane. Nici o entitate umană defunctă sau vie - vie în lumea materială - nu are şi nu poate avea culorile şi strălucirea aurică pe care o prezintă aceste entităţi. Apropiindu-se de ele, cel ce pătrunde în Lumea eterică are aceeaşi senzaţie ca şi atunci când se apropie de un bec foarte strălucitor. Abia în momentul în care privitorul se obişnuieşte cu strălucirea becului, poate vedea filamentul incandescent. Desigur, atunci când priveşti de aproape un bec de mare putere, te dor ochii. Acelaşi fenomen se petrece şi în momenlul în care un clarvăzător priveşte aura unei astfel de entităţi. Dar, surpriza cea mai mare apare atunci când cel ce investighează lumea eterică 82
descoperă că nu toate entităţile sunt la fel. Apropiindu-se foarte mult de ele, atunci când deja s-a obişnuit să privească îndeaproape strălucirea aurei lor, privitorul descoperă faptul, de neconceput până atunci, că există o mare diferenţă între entităţi. Privindu-le de aproape şi cercetându-le fizionomia, se poate constatata că unele entităţi întâlnite în lumea eterică posedă ochii normali, omeneşti, cu iris normal, iar altele nu au iris şi au ochii complet negri. Astfel, ca o consecinţă, apare necesitatea de a le împărţi în două tabere. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Eugen. Treptat, în decursul timpului, meditând la acest aspect, Eugen a înţeles că trebuie să folosească un anumit sistem de referinţă pentru a se descurca în hăţişul acelor evenimente şi personaje dintr-o lume în care ajusese oarecum fără voia lui. Iar primul gând a fost acela de a adopta ca punct de sprijin principalele elemente teoretice ale dogmaticii creştine. Acest fapt s-a produs deoarece, după cum remarcase, în esenţa lui, cosmosul pare să fie aşa cum este prezentat în vechile cărţi sacre ale creştinismului. Astfel, pentru un clarvăzător apare evident faptul că entităţile diriguitoare ale aurei terestre nu sunt oameni în sensul strict al cuvântului, deşi îmbracă o formă umanoida. Ele sunt situate pe un nivel superior, dar pentru a se manifesta în Terra aurica sunt obligate, probabil datorită condiţiilor specifice ale acestei lumi, să "îmbrace" forme omeneşti. Înaltele entităţi diriguitoare sunt deci spirite pure, energii fără formă specifică, care pentru a se putea manifesta şi pentru a-şi îndeplini atribuţiile funcţionale, sunt nevoite să îmbrace forma cea mai desăvârşită, forma omenească. Atunci când sunt situate pe palierele cele mai înalte ale aurei terestre, aceste înalte entităţi au înfăţişări destul de înfricoşătoare pentru un om. Acest lucru a fost remarcat de mulţi cercetători ai lumii de dincolo, încă din cele mai vechi timpuri. Descrierile despre Fiinţele de lumină, despre Îngeri, Arhangheli, Heruvimi sau Serafimi din care ies flăcări, care ţin săbii de flăcări în mâini, sunt frecvente în Biblie şi în alte scrieri sacre, şi nu trebuie interpretate numai ca simple metafore. În planurile lor de reşedinţă, Arhanghelii sau Îngerii par a fi făcuţi din trupuri de foc, iar ochii lor emană efluvii de lumină. Pe de altă parte, în lumea eterică, la fel ca şi în celelalte paliere ale cosmosului spiritual - astral, eteric sau spiritual - nu există ipocrizia ce există în lumea materială, ipocrizie tipică omului încarnat, dar nu şi omului decorporat, de a se ascunde în spatele cuvintelor, în spatele hainelor sau în spatele laudelor. Nici o entitate nu pretinde că este altceva decât este şi nu se preface pentru a induce pe cineva în eroare. Oricum, problema în sine se pune altfel decât în lumea oamenilor, unde există fel de fel de impostori, unde există înşelăciune şi minciună. Este suficient să vezi în faţa ochilor o astfel de entitate diriguitoare, în splendoarea aurică cu care se manifestă în lumea eterică, şi nici nu ai nevoie de vreo explicaţie din partea ei. Mai mult decât atât, rămâi mut de uimire, şi se lasă genunchii şi ai neapărată nevoie de a fi încurajat şi susţinut. Oamenii care au ocazia de a vedea, chiar fără a fi clarvazători, într-un anumit moment al vieţii - moment uneori dramatic pentru ei - o înaltă entitate cosmică diriguitoare manifestată cu scopul de a fi văzută, n-au nevoie de nici un fel de explicaţii suplimentare: apare instantaneu un sentiment atât de copleştitor, încât nu le mai trece prin minte întrebarea dacă au în faţă un extraterestru, un înger sau un om decorporat. Ştiu interior, într-o fracţiune de secundă, cu cine au de-a face. Şi nici nu mai fac vreodată confuzia între entităţi diriguitoare cosmice, extraterestri şi oameni defuncţi. Tot astfel, ştiu în mod sigur - deşi nu-i crede nimeni, căci sentimentul interior provine din ceva foarte adânc pe care nu pot să-l transmită altora - ca nu au în faţă o proiecţie a propriului subconştient, un fenomen de tip poltergeist, o himeră sau un fenomen de tip fata morgana. Iar cei ce au fericirea de a-l vedea pe Iisus Hristos, care se manifestă în corpul său 83
de glorie în Lumea eterică, nu mai au nevoie de nici un fel de explicaţii şi de nici un fel de teorii sofisticate. În acel moment, explicaţiile "inteligente" ale psihologilor moderni, care încearcă să explice că sunt proiecţii ale propriului subconştient sau ale inconştientului colectiv, la fel ca şi explicaţiile pseudosavante şi semidocte ale exegeţilor paleoastronauticii, care vor să demonstereze că este vorba despre un extraterestru, apar ca nebunii grosolane şi sinistre. Dacă îl vezi o singură dată în Lumea eterică pe Iisus Hristos, ştii pe cine ai văzut dintr-o privire, într-o fracţiune de secundă, înţelegi instantaneu cu cine ai de-a face şi simţi cum şi se înmoaie picioarele, fascinat de cea mai înaltă Entitate a Terrei aurica, Om şi Dumnezeu în acelaşi timp, Alfa şi Omega evoluţiei. Iar în cazul în care ai norocul, într-adevăr unic, să-L vezi de aproape şi să-I priveşti ochii, atunci nu le mai uiţi şapte vieţi de acum înainte şi nu mai ai chef să asculţi nici un fel de teorie pseudosavantă şi sfertodoctă despre extratereştri. Pe de altă parte, fiecare Entitate care apare în faţa unui om în Lumea eterică se prezintă cu cea mai mare seriozitate, fie că este vorba despre un spirit al naturii, fie că este vorba despre o Entitate angelică din Ierarhia Fiilor Luminii, fie -iar acesta este un fapt deosebit - de o entitate luciferică. Astfel, pentru cineva care poate percepe lumea eterică, nu există o problemă în a-şi da seama aproape instantaneu din ce categorie face parte personajul din faţă, cercetân du-i şi citindu-i aura. Tot astfel, în cazul întâlnirii unui om, fie acesta defunct sau încarnat în trup material, clarvăzătorul înţelege cu cine are de-a face, pe ce nivel evolutiv se află şi care sunt caracteristicile sale de bază. În lumea eterică, la fel ca şi în lumea astrală, există o foarte mare varietate de entităţi umane sau non-umane cu care poţi intra în contact, iar cercetarea aurică rapidă - o simplă aruncare a privirii - îţi spune cu cine ai de-a face. Dacă întâlneşti o entitate nonumană în lumea eterică şi aceasta simte că doreşti să discuţi cu ea, se apropie de tine şi te întreabă ce doreşti să ştii. Dacă o repingi sau nu doreşti să discuţi cu ea, pleacă imediat. Nimeni nu te fentează şi nici nu te "şmechereşte", aşa cum se întâmplă în lumea oamenilor. Acest fapt este valabil şi pentru entităţile luciferice. Orice entitate luciferică pleacă în momentul în care nu doreşti să discuţi cu ea. Fireşte, o entitate luciferică poate să-ţi promită avantaje sau facilităţi de toate felurile în existenţa pe care o desfaşori în lumea materială - avantaje materiale, spirituale, intelectuale sau sexuale - dar nu te obligă la nimic împotriva liberului tău arbitru. În cosmosul spiritual, liberul arbitru este sacru: nu ţi-l încalcă nimeni. Dar, în momentul în care ai vibrat prin sincronicitate cu o astfel de entitate luciferică, îi ceri ceva sau accepţi ceva de la ea, eşti mai mult decât pierdut. Orice gest de acest tip înseamnă implicit o acceptare tacită, iar din acel moment liberul tău arbitru nu mai valorează nimic: îi eşti datoare, iar preţul va fi plătit cu vârf şi îndesat mai târziu, atunci când se va împlini sorocul. În momentul în care întâlneşti o Entitate diriguitoare în lumea etrerică, aceasta îşi pronunţă numele o singură dată atunci când intri pentru prima oară în contaci cu ea şi, de aceea, trebuie să ciuleşti bine, urechile. Dar numele prin care se prezintă nu este numele ei de spirit, aşa ceva nu se spune niciodată, ci numele unui atribut specific. Noi, oamenii, denumim aceste Entităţi diriguitoare prin numele intrate în conştiinţa comună de mii de ani: Arhanghelul Gabriel, Arhanghelul Mihail etc, dar acestea sunt doar denumirile cunoscute în lumea oamenilor. Toate entităţile diriguitoare se prezintă sub o denumire oarecum metaforică care explică funcţia sau atributul funcţional specific. Astfel, Îngerul Gabriel se prezintă prin formula poetică: Eu, Acelaşi, Cel ce ţine cheile sau sub denumirea generică de Primul Veghetor. Numele real al Îngerului Gabriel nu-l cunoaşte nimeni, tot astfel cum numele de spirit al unui om nu trebuie să-l cunoască nimeni, nici prietenii temporari, nici duşmanii temporari. Dacă ar cunoaşte cineva 84
numele unei înalte entităţi cosmice ar putea să o invoce în orice moment.
Toate entităţile diriguitoare se manifestă în lumea eterică într-o formă specifică, iar această formă specifica este cea umanoidă. Forma umanoidă este forma standard de manifestare a tuturor entităţilor nonumane în Terra aurica. Auzind astfel de afirmaţii, luând drept acceptabilă premisa că entităţile angelice se manifestă într-o formă umanoidă, deci apar exact ca oamenii, acceptând ca premisă şi faptul că există persoane care pot să perceapă alte lumi sau alte paliere cosmice, orice om cu scaun la cap şi cu o fărâmă de logică ar pune o întrebare banala: prin ce se deosebeşte o entitate diriguitoare cosmică de un om şi cum poate fi făcută distincţia dintre ei, căci, în definitiv, ambii îmbracă forma manoidă. Unde mai pui că, în Terra aurica există şi oameni defuncţi, care se manifestă tot în forma umanoidă. Vizitând Terra eterică, primul aspect major care poate fi înţeles de către un om în mod intuitiv, fără alte explicaţii, este acela că entităţile prezente în forme umanoide nu sunt oameni defuncţi şi nici extratereştri, ci entităţi diriguitoare cosmice. În lumea eterică, la fel ca şi în lumea astrală, capacităţile omului suni diferite de cele din lumea fizică. În lumea eterică, la fel ca şi în lumea astrală, omul posedă, ca un dar natural, anumite capacităţi, precum un anumit grad de omniştienţă spontană, care însă nu pot fi explicate corespunzător în termeni logici, raţionali. Pentru orice clarvăzător, cât de cât familiarizat cu realităţile din Terra aurica, răspunsul la întrebarea "de baraj" pusă anterior este destul de simplu: "trupurile" de lumină ale entităţilor diriguitoare ale Terrei aurica sunt diferite calitativ de corpul de lumină al oamenilor. Au o altă calitate, alte feluri de culori, altă strălucire, alt sunet, alt miros. Chiar dacă toate entităţile întâlnite în Terra eterică posedă o formă umanoidă, nu înseamnă automat că sunt oameni sau că sunt asemănători oamenilor din lumea fizică. Ele posedă o înfăţişare umană tipică, dar această înfăţişare poate fi detectată numai în momentul în care clarvăzătorul se apropie foarte mult. Aceste entităţi posedă o formă omenească înconjurată de o aură foarte intensă, total diferită de cea a oamenilor, atât a oamenilor încarnaţi, cât şi a oamenilor decorporaţi. De la o distanţă de aproximativ cinci, şapte metri, aceste entităţi apar ca un fel de bulgări strălucitori de foc, aura lor fiind extrem de intensă şi de luminoasă. Treptat, pe măsură ce se apropie de ele, pătrunzând cu privirea prin aură, clarvăzătorul descoperă o înfăţişare umanoidă, cu trăsături perfect umane. Nici o entitate umană defunctă sau vie - vie în lumea materială - nu are şi nu poate avea culorile şi strălucirea aurică pe care o prezintă aceste entităţi. Apropiindu-se de ele, cel ce pătrunde în Lumea eterică are aceeaşi senzaţie ca şi atunci când se apropie de un bec foarte strălucitor. Abia în momentul în care privitorul se obişnuieşte cu strălucirea becului, poate vedea filamentul incandescent. Desigur, atunci când priveşti de aproape un bec de mare putere, te dor ochii. Acelaşi fenomen se petrece şi în momenlul în care un clarvăzător priveşte aura unei astfel de entităţi. Dar, surpriza cea mai mare apare atunci când cel ce investighează lumea eterică 82
descoperă că nu toate entităţile sunt la fel. Apropiindu-se foarte mult de ele, atunci când deja s-a obişnuit să privească îndeaproape strălucirea aurei lor, privitorul descoperă faptul, de neconceput până atunci, că există o mare diferenţă între entităţi. Privindu-le de aproape şi cercetându-le fizionomia, se poate constatata că unele entităţi întâlnite în lumea eterică posedă ochii normali, omeneşti, cu iris normal, iar altele nu au iris şi au ochii complet negri. Astfel, ca o consecinţă, apare necesitatea de a le împărţi în două tabere. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Eugen. Treptat, în decursul timpului, meditând la acest aspect, Eugen a înţeles că trebuie să folosească un anumit sistem de referinţă pentru a se descurca în hăţişul acelor evenimente şi personaje dintr-o lume în care ajusese oarecum fără voia lui. Iar primul gând a fost acela de a adopta ca punct de sprijin principalele elemente teoretice ale dogmaticii creştine. Acest fapt s-a produs deoarece, după cum remarcase, în esenţa lui, cosmosul pare să fie aşa cum este prezentat în vechile cărţi sacre ale creştinismului. Astfel, pentru un clarvăzător apare evident faptul că entităţile diriguitoare ale aurei terestre nu sunt oameni în sensul strict al cuvântului, deşi îmbracă o formă umanoida. Ele sunt situate pe un nivel superior, dar pentru a se manifesta în Terra aurica sunt obligate, probabil datorită condiţiilor specifice ale acestei lumi, să "îmbrace" forme omeneşti. Înaltele entităţi diriguitoare sunt deci spirite pure, energii fără formă specifică, care pentru a se putea manifesta şi pentru a-şi îndeplini atribuţiile funcţionale, sunt nevoite să îmbrace forma cea mai desăvârşită, forma omenească. Atunci când sunt situate pe palierele cele mai înalte ale aurei terestre, aceste înalte entităţi au înfăţişări destul de înfricoşătoare pentru un om. Acest lucru a fost remarcat de mulţi cercetători ai lumii de dincolo, încă din cele mai vechi timpuri. Descrierile despre Fiinţele de lumină, despre Îngeri, Arhangheli, Heruvimi sau Serafimi din care ies flăcări, care ţin săbii de flăcări în mâini, sunt frecvente în Biblie şi în alte scrieri sacre, şi nu trebuie interpretate numai ca simple metafore. În planurile lor de reşedinţă, Arhanghelii sau Îngerii par a fi făcuţi din trupuri de foc, iar ochii lor emană efluvii de lumină. Pe de altă parte, în lumea eterică, la fel ca şi în celelalte paliere ale cosmosului spiritual - astral, eteric sau spiritual - nu există ipocrizia ce există în lumea materială, ipocrizie tipică omului încarnat, dar nu şi omului decorporat, de a se ascunde în spatele cuvintelor, în spatele hainelor sau în spatele laudelor. Nici o entitate nu pretinde că este altceva decât este şi nu se preface pentru a induce pe cineva în eroare. Oricum, problema în sine se pune altfel decât în lumea oamenilor, unde există fel de fel de impostori, unde există înşelăciune şi minciună. Este suficient să vezi în faţa ochilor o astfel de entitate diriguitoare, în splendoarea aurică cu care se manifestă în lumea eterică, şi nici nu ai nevoie de vreo explicaţie din partea ei. Mai mult decât atât, rămâi mut de uimire, şi se lasă genunchii şi ai neapărată nevoie de a fi încurajat şi susţinut. Oamenii care au ocazia de a vedea, chiar fără a fi clarvazători, într-un anumit moment al vieţii - moment uneori dramatic pentru ei - o înaltă entitate cosmică diriguitoare manifestată cu scopul de a fi văzută, n-au nevoie de nici un fel de explicaţii suplimentare: apare instantaneu un sentiment atât de copleştitor, încât nu le mai trece prin minte întrebarea dacă au în faţă un extraterestru, un înger sau un om decorporat. Ştiu interior, într-o fracţiune de secundă, cu cine au de-a face. Şi nici nu mai fac vreodată confuzia între entităţi diriguitoare cosmice, extraterestri şi oameni defuncţi. Tot astfel, ştiu în mod sigur - deşi nu-i crede nimeni, căci sentimentul interior provine din ceva foarte adânc pe care nu pot să-l transmită altora - ca nu au în faţă o proiecţie a propriului subconştient, un fenomen de tip poltergeist, o himeră sau un fenomen de tip fata morgana. Iar cei ce au fericirea de a-l vedea pe Iisus Hristos, care se manifestă în corpul său 83
de glorie în Lumea eterică, nu mai au nevoie de nici un fel de explicaţii şi de nici un fel de teorii sofisticate. În acel moment, explicaţiile "inteligente" ale psihologilor moderni, care încearcă să explice că sunt proiecţii ale propriului subconştient sau ale inconştientului colectiv, la fel ca şi explicaţiile pseudosavante şi semidocte ale exegeţilor paleoastronauticii, care vor să demonstereze că este vorba despre un extraterestru, apar ca nebunii grosolane şi sinistre. Dacă îl vezi o singură dată în Lumea eterică pe Iisus Hristos, ştii pe cine ai văzut dintr-o privire, într-o fracţiune de secundă, înţelegi instantaneu cu cine ai de-a face şi simţi cum şi se înmoaie picioarele, fascinat de cea mai înaltă Entitate a Terrei aurica, Om şi Dumnezeu în acelaşi timp, Alfa şi Omega evoluţiei. Iar în cazul în care ai norocul, într-adevăr unic, să-L vezi de aproape şi să-I priveşti ochii, atunci nu le mai uiţi şapte vieţi de acum înainte şi nu mai ai chef să asculţi nici un fel de teorie pseudosavantă şi sfertodoctă despre extratereştri. Pe de altă parte, fiecare Entitate care apare în faţa unui om în Lumea eterică se prezintă cu cea mai mare seriozitate, fie că este vorba despre un spirit al naturii, fie că este vorba despre o Entitate angelică din Ierarhia Fiilor Luminii, fie -iar acesta este un fapt deosebit - de o entitate luciferică. Astfel, pentru cineva care poate percepe lumea eterică, nu există o problemă în a-şi da seama aproape instantaneu din ce categorie face parte personajul din faţă, cercetân du-i şi citindu-i aura. Tot astfel, în cazul întâlnirii unui om, fie acesta defunct sau încarnat în trup material, clarvăzătorul înţelege cu cine are de-a face, pe ce nivel evolutiv se află şi care sunt caracteristicile sale de bază. În lumea eterică, la fel ca şi în lumea astrală, există o foarte mare varietate de entităţi umane sau non-umane cu care poţi intra în contact, iar cercetarea aurică rapidă - o simplă aruncare a privirii - îţi spune cu cine ai de-a face. Dacă întâlneşti o entitate nonumană în lumea eterică şi aceasta simte că doreşti să discuţi cu ea, se apropie de tine şi te întreabă ce doreşti să ştii. Dacă o repingi sau nu doreşti să discuţi cu ea, pleacă imediat. Nimeni nu te fentează şi nici nu te "şmechereşte", aşa cum se întâmplă în lumea oamenilor. Acest fapt este valabil şi pentru entităţile luciferice. Orice entitate luciferică pleacă în momentul în care nu doreşti să discuţi cu ea. Fireşte, o entitate luciferică poate să-ţi promită avantaje sau facilităţi de toate felurile în existenţa pe care o desfaşori în lumea materială - avantaje materiale, spirituale, intelectuale sau sexuale - dar nu te obligă la nimic împotriva liberului tău arbitru. În cosmosul spiritual, liberul arbitru este sacru: nu ţi-l încalcă nimeni. Dar, în momentul în care ai vibrat prin sincronicitate cu o astfel de entitate luciferică, îi ceri ceva sau accepţi ceva de la ea, eşti mai mult decât pierdut. Orice gest de acest tip înseamnă implicit o acceptare tacită, iar din acel moment liberul tău arbitru nu mai valorează nimic: îi eşti datoare, iar preţul va fi plătit cu vârf şi îndesat mai târziu, atunci când se va împlini sorocul. În momentul în care întâlneşti o Entitate diriguitoare în lumea etrerică, aceasta îşi pronunţă numele o singură dată atunci când intri pentru prima oară în contaci cu ea şi, de aceea, trebuie să ciuleşti bine, urechile. Dar numele prin care se prezintă nu este numele ei de spirit, aşa ceva nu se spune niciodată, ci numele unui atribut specific. Noi, oamenii, denumim aceste Entităţi diriguitoare prin numele intrate în conştiinţa comună de mii de ani: Arhanghelul Gabriel, Arhanghelul Mihail etc, dar acestea sunt doar denumirile cunoscute în lumea oamenilor. Toate entităţile diriguitoare se prezintă sub o denumire oarecum metaforică care explică funcţia sau atributul funcţional specific. Astfel, Îngerul Gabriel se prezintă prin formula poetică: Eu, Acelaşi, Cel ce ţine cheile sau sub denumirea generică de Primul Veghetor. Numele real al Îngerului Gabriel nu-l cunoaşte nimeni, tot astfel cum numele de spirit al unui om nu trebuie să-l cunoască nimeni, nici prietenii temporari, nici duşmanii temporari. Dacă ar cunoaşte cineva 84
numele unei înalte entităţi cosmice ar putea să o invoce în orice moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.