Altaagen

 Altaagen «^ moment  dat.  unul  dintre  cei  mai  importanţi conducători din  lumea eterică, un  orr. prometeic din prima generaţie, pe numele de suflet Aagen Altai, a lansat o nouă "ideologie" - sau concepţie, aşa cum o numim astăzi - denumita Altaagen, în traducere aproximativă: "arătarea adevărului celor care mor". Acest om prometeic a lansat totodată ideea organizării unei alianţe între toţi oamenii decorporaţi care se opun răului prin folosirea forţei. Până atunci, grupările de oponenţi ai răului luptau fiecare pe cont propriu. Cu această ocazie, Aagen Altai a făcut un tur al principalelor Centre de putere: Centrul de la miazăzi, Centrele din Işşingghingher, Lirakashin, Illirin şi din Regatul morţilor vii. Modul în care s-a făcut această alianţă are şi un aspect anecdotic: se spune că, la început, Aagen Altai s-a dus la marele sfat al celor din Işşhinghingher, pe care a încercat să-i convingă de faptul că cei din Regatul morţilor vii sunt de acord cu propunerea formării unei alianţe împotriva răului. Apoi s-a dus în Centru de la miazăzi, unde a afirmat că cei din Işşhinghingher sunt de acord cu alianţa, fără a fi obţinut de la aceştia acceptul definitiv. în fine, s-a întors la concitadmii săi din Akca şi Parriess (cele două oraşe eterice), în faţa cărora a afirmat că a obţinut acceptul morţilor vii, al ferferilor, al celor din Işşhinghingher şi din Centrul de la miazăzi pentru a forma coaliţia împotriva răului. Auzind acestea, toţi au fost de acord cu propunerea, astfel că au decis să se reunească într-un mare conciliu de război. Marele conciliu de război a avut loc la interfaţa planului cuantic material, într-un loc despre care se sţ une că era situat "acolo unde apele de sus se unesc cu apele de jos" (loc situat "pe apele de la începuturi şi pe apele din zilele acelea"). La acel conciliu de război s-au pus bazele unei strategii pe termen mediu şi lung (aşa cum se spune astăzi). Această strategie prevedea declanşarea unui război nimicitor, prin care Cei răi să fie alungaţi pentru totdeauna din planul cuantic material. Această strategie poartă numele Lumini şi Umbre; oponenţii răului sunt numiţi Lumini, iar cei întunecaţi sunt denumiţi Umbre. După ce au stabilit strategiile şi tacticile de luptă, oponenţii transfizici ai răului au început războiul. Primul pas a constat în trimiterea vrăjitorilor (ferferiior) la oamenii din seminţia sâmtemilor - majoritari pe vremea aceea -. pe care i-au SUDUS unui proces de iniţiere, ce presupunea deeorporare £eprezantanţii sâmtemilor au avut astfel ocazia să transceandă lumea materială şi să observe, pentru prima oară, planurile cuantice transfizice; ei au putut vedea şi ce se întâmplă cu semenii lor după trecerea prin poarta morţii. Prin propriile lor puteri, care nu erau deloc mici, oponenţii transfizici ai răului din cele cinci grupări - morţii vii, oamenii prometeici, misionarii din Işşingghingher, ferferii şi cei de la miazăzi - au spart planurile cuantice şi au pătruns direct în planul material, acolo unde domneau, netulburaţi nici măcar de adierea vântului, Lorehh, Dree şi Primordialii întunericului. Astfel a început unul dintre cele mai crunte războaie din istoria celui de-al patrulea ciclu. Coaliţia oponenţilor răului a atacat fiinţele luciferice în toate elementele în care aveau acces: pe apă, la suprafaţa pământului sau în văzduh. Cele mai vizate au fost chiar găurile de vierme ale fiinţelor luciferice, care făceau legătura cu haosul. Oponenţii răului au dus lupte crâncene pentru fiecare gaură de vierme şi pentru fiecare teritoriu aurie formatat de Lorehh şi Dree. Aproape în fiecare dimineaţă, chiar la răsăritul soarelui - o dată cu primele raze ale acestuia -, oponenţii La un
răului spărgeau planurile cuantice şi pătrundeau, printr-un fel de perdea multicoloră, în lumea materială. Ei erau împărţiţi în oştiri imense, formate din milioane şi miloane de oameni decorporaţi de toate categoriile, de la fantome în trupuri de lumină la monştri descărnaţi şi la schelete (aşa cum se vedeau morţii vii în lumea materială). Oştirile se desfăşurau pe flamuri (echivalentul corpurilor de armată) şi se năpusteau asupra fiinţelor Dree şi Lorehh, pe care, pur şi simplu, le masacrau. Trupurile semimateriale în care Lorehh şi Dree se manifestau la nivelul lumii fizice erau spulberate în mii şi mii de particule. Spiritele lor erau absorbite instanteneu în haos, fără putinţa de mai reveni curând în lumea materială. în acele confruntări s-a petrecut şi un eveniment excepţional: mulţi dintre Fiii întunericului - fie Dree, fie Lorehh de rang mai mic, dar mai puţin Primordiali ai întunericului şi °amenii din sămânţa cea rea - au înţeles adevărul, s-au luminat 51 au trecut de partea oponenţilor răului. Oponenţii răului pătrundeau în găurile de vierme, unde distrugeau templele energetice situate chiar la intrare. Fiecare Palmă de pământ şi fiecare construcţie energetică cucerită a costat un preţ imens. Numărul total al fiinţelor distruse în război a fost colosal. Au pierit din formă (şi-au pierdut duhul de formă umanoidă, rămânând doar spirite) nenumăraţi Primordiali a, întunericului, fiinţe Lorehh şi Dree, care şi-au abandonat regatele, oameni din sămânţa cea rea, dar şi nenumăraţi morţi vii, oameni prometeici, oameni de la miazănoapte şi din Işşinghingher. Frica cea mai mare a oponenţilor răului a fost ca nu cumva îngerii din ierarhia Fiilor Luminii să intervină, precum la sfârşitul ciclului al treilea, dată fiind imensa distrugere din lumea materială. Din fericire, îngerii din Oastea cea mare condusă de îngerul Mihail, nu şi-au făcut simţită prezenţa. Nu a intervenit nici un Fiu al Luminii - nici măcar nu a fost observat vreunul. Cerurile au păstrat tăcerea. Cea mai importantă bătălie a cruntului război dintre Lumini şi Umbre s-a dat în localitatea numită pe atunci Utilmah - undeva în Iranul de astăzi. După bătălia de la Utilmah numărul zonelor formatate aurie de către fiinţele Lorehh şi Dree s-a împuţinat, iar amploarea lor a scăzut considerabil. 

Activitatea Centrelor de putere

Activitatea Centrelor de putere
Opozanţii transfizici ai răului voiau să continue lupta începută la sfârşitul ciclului al treilea. Pentru îndeplinirea acestor scopuri, ei au reactivat vechile Centre de putere, care erau "în adormire", sau au constituit altele noi. Ei nu s-au întrupat direct în lumea fizică, dar s-au manifestat prin materializări totale sau parţiale. Prima mare grupare a opozanţilor răului era formată în jurul câtorva Primordiali ai Luminii, care, la un moment dat, în ciclul al treilea, s-au desprins de cei care se găseau în Centrul de putere al Luminii. Separarea lor de Primordialii
Luminii s-a produs cam în aceeaşi perioadă în care Adam, Eva şi o parte din Cei curaţi au înfiinţat Işşinghingher-ul. în jurul acestei grupări a Primordialilor Luminii s-au adunat, ulterior, nenumăraţi oameni din toate generaţiile, inclusiv oameni din generaţia a patra. Această grupare a format Centrul de Putere de la miazăzi - undeva în apropierea Polului nord de astăzi (Hiperboreea). Centrul de la miazăzi există şi în ziua de astăzi. în Centrul de la miazăzi nu se află îngeri din ierarhia Fiilor Luminii. Central de putere de la miazăzi este dispus foarte aproape de Polul nord actual, într-un perimetru de aproximativ 10 kilometri pătraţi. întregul perimetru este învăluit într-o imensă sferă energetică. în interiorul sferei enegetice ce învăluie perimetrul de aproape 10 kilometri pătraţi există un peisaj tropical - aşa cum arăta pământul în momentul în care a fost construit acest centru. în perimetrul Centrului de la miazăzi se află nenumărate clădiri impozante, unele chiar gigantice, asemănătoare unor cetăţi medievale. Peste tot predomină culoarea portocalie şi aurie. în jurul clădirilor se află o vegetaţie tropicală abundenta, râuri şi pârâuri rapide, cascade minunate, ce par a se forma într-0 altă dimensiune pentru a se vărsa nicăieri. A doua grupare a oponenţilor transfizici ai răului a fost formată din cei care se aflau în străvechile Centre de putere din Işşinghingher, Lirakashin şi Illirin, care erau situate tot la nivelul    cuantic    al    lumii    materiale.    Construcţiile din Şşinghingher sunt asemănătoare cu cele din Centrul de la zi. fiind formate din aceeaşi materie fără păcat existentă în Evul de aur. Există cam acelaşi tip de clădiri impunătoare acelaşi tip de vegetaţie paradiziacă. Populaţia din Centrele de putere din Işşinghinghej Lirakashin şi fllirin era formată din misionarii Celor curaţi Majoritatea dintre ei au făcut parte din generaţia a treia, ^ existau şi oameni din generaţia a patra. A treia grupare de opozanţi ai răului a fost formată din cei care, la sfârşitul ciclului anterior, s-au retras în lumea eterică. Această grupare a fost, la rândul ei, împărţiţi în două facţiuni principale. Prima facţiune nu a mai dorit să se mai implice în lumea oamenilor şi în istorie, astfel că a adoptat o poziţie de neutralitate. A doua facţiune a fost constituită din oamenii prometeici, denumiţi ment, care au dorit să se implice în istoria oamenilor şi să-şi ducă cu consecvenţă scopul până la capăt. La sfârşitul ciclului al treilea, ei au construit în lumea eterică nouă mari citadele. în citadelele prometeice nu se manifestă îngeri din ierarhia Fiilor luminii, după cum nu se manifestă nici Primordiali ai Luminii. Dintre cele nouă citadele construite la începutul ciclului al patrulea, numai două au fost active din punctul de vedere al opoziţiei împotriva răului. Aceste citadele sunt numite AJkca şi Parriess. Oamenii eterici ce populează cele două citadele sunt cei denumiţi "extraterestri". Noi o să-i numim în continuare oameni prometeici. între oamenii prometeici şi oamenii din lumea materială există, cel mult, diferenţe de calitate. Oamenii prometeici au corpuri duh specifice ciclului al treilea (generaţiei a treia), ceea ce înseamnă că sunt extrem de puternici. în condiţiile în care folosesc tehnologie eterică, ne putem gândi că, într-adevăr, decalajul dintre ei şi oamenii din lumea materială este foarte mare. Oamenii prometeici din citadelele eterice Akca şi Parriess au construit, pe baza unei tehnologii eterice sofisticate, cunoscutele OZN-uri, cu ajutorul cărora, în ziua de astăzi, fac incursiuni în lumea materială. în perioada despre care este vorba, oamenii prometeici încă nu începuseră să construiască OZN-uri, dar aveau deja diferite dispozitive tehnologice de natură eterică ataşate la centuri sau pe braţe. OZN-urile au apărut abia în momentul în care, în lumea materială, au apăr™ primele temple, pe care nu oamenii prometeici ie-au cunstnlj : oamenii din lumea materială. Dimpotrivă, oamenii prometeici s-au opus construcţiei şi activităţii din aceste temple. Dar să nu anticipăm. A patra grupare a oponenţilor răului umani a fost constituită de oamenii care au ajuns, după moarte, în Regatul morţilor vii. O reminiscenţă din Regatul morţilor vii este actuala lume infraeterică. Primul om care a deschis regatul morţilor vii a fost Abel. (32) Cei care au pătruns în Regatul morţilor vii au fost victimele celor răi. Unii oameni au rămas în Regatul morţilor vii o lungă perioadă de timp, fără a se mai întrupa în lumea materială. în Regatul morţilor vii nu existau îngeri, spirite ale naturii sau Primordiali ai Luminii. Regatul morţilor vii era un (sub)palier cuantic întins, situat între lumea materială şi cea eterică, în care exista un
decor dezolant. Peste tot era ceaţă, frig şi vegetaţie (întocmiri de vegetaţie) stearpă. în momentul în care pătrundeau în Regatul morţilor vii, toţi oamenii erau semiconştienţi, nu aveau amintiri şi identitate. Cel mai adesea, ei hoinăreau prin ceaţă şi mâsgă, frig, mirosuri pestilenţiale, ca într-un loc viran în care sunt depozitate gunoaie, fără a şti cine sunt şi ce caută acolo. în acele locuri dezolante, nu exista iubirea, compasiunea, ocrotirea sau speranţa. Treptat, oamenii care au ajuns acolo au fost capabili să-şi revină. Prin eforturi susţinute, ei şi-au redobândit conştiinţa şi identiatea, iar în cele din urmă au devenit capabili să lumineze singuri - au devenit luminaţi (morţi vii). Ulterior, pe întinsul acestui plan cuantic, ei au construit citadele, regate şi imperii. Citadelele, regatele şi imperiile au devenit oaze de lumină pe întinderea dezolantă a infraetericului. La fel cum cerul întunecat este presărat pe alocuri de lumina stelelor, tot astfel infraetericul a fost presărat de zone luminoase - creaţii exclusive ale oamenilor de acolo. Acele oaze au fost constituite Prin puterea şi tăria oamenilor ce le locuiau: morţii vii. Morţii vii, care au fost victimele celor răi în lumea materială, pot fi împărţiţi în două categorii principale: prima categorie este formată din oameni neutri, iar a doua categorie este formată din oponenţi activi ai răului. Oamenii din prima categorie pot fi denumiţi altaizi, iar oamenii din a doua categorie pot fi denumiţi cerceri. (33) Morţii vii din a doua categorie, cercerii, s-au coalizat într-o veritabilă armată, cu scopul de a se opune răului din lumea materială. Conducătorul cercerilor a fost un om din a treia generaţie, pe nume Utref, care poate fi considerat al unsprezecelea mort de după Abel. în schimb, altaizii au avut drept obiect de activitate educarea treptată a tuturor celor care ajungeau în Regatul morţilor vii, pentru a redeveni fiinţe conştiente. Imediat după moarte, lipsită de continuitatea conştiinţei şi de amintirea a toate, orice fiinţă omenească devenită victimă a răului pătrundea direct pe întinderile dezolante ale infraetericului, nu în citadele. De aceea, altaizii s-au organizat în grupuri ce brăzdau în lung şi în lat acele ţinuturi dezolante în căutarea noilor veniţi, pe care-i pescuiau ca pe nişte naufragiaţi. în urma unui anevoios proces educativ (un fel de iniţiere post-mortem), altaizii redeşteptau în noii veniţi amintirea de sine şi conştiinţa deplină a propriei identităţi. Abia după ce deveneau morţi cu acte în regulă (morţi vii), defuncţii erau aduşi în vastele citadele, regate şi imperii - care erau adevărate bariere împotriva uitării, a pierderii identităţii şi a memoriei. Deveniţi morţi vii, noii veniţi se alăturau apoi efortului comun, devenind ori cerceii, ori altaizi, în funcţie de ceea le dicta conştiinţa. Datorită structurii lor aurice, morţii vii erau nişte făpturi înfricoşătoare pentru oamenii din lumea materială, care puteau să-i vadă în anumite perioade de timp (mai ales dimineaţa, la răsăritul soarelui). în infraetric, morţii vii arătau destul de bine: aveau trupuri relativ luminoase (erau între starea de iluminaţi şi starea de luminaţi), cu veşminte vaporoase, iar rănile primite în lumea materială erau închise şi, oarecum, cicatrizate. Spre deosebire de ei, oamenii din regiunile inferioare ale iadului păstrau rănile deschise, ca şi cum ar fi murit de curând. (34) Totuşi, atunci când se materializau în lumea materială, morţii vii aveau înfăţişări monstruoase. Aspectul lor monstruos - aproape terefiant - s-a datorat faptului că nu puteau să se materializeze direct, ca simple fantome, în lumea materială (la interfaţa lumii materiale), ci cu ajutorul trupurilor pe care le-au avut în viaţa fizică. Manifestarea morţilor vii în lumea materială a avut la bază un proces magic destul de straniu. Pentru a se materializa, morţii vii împrumutau imaginea fizică a trupului din momentul respectiv. Fireşte, cel mai adesea, trupul fizic era, în momentele respective, într-o stare de putrefacţie avansată - unii erau doar schelete. De aceea, în planul material se prezentau sub înfăţişarea unor cadavre în descompunere sau a unor monştrii înfricoşători. Rezultatul apariţiei acestor fiinţe monstruoase în lumea materială a sădit o groază de nedescris, de care ei erau conştienţi şi pe care au exploatat-o la maximum. Ca materializări în planul material, morţii vii erau atât de puternici, încât erau capabili să lupte direct cu fiinţele Dree şi Lorehh şi chiar cu Primordialii întunericului cei mari. Mai mult decât atât: erau capabili să-i urmărească în propriile lor găuri de vierme, pe propriul lor teritoriu, până aproape de haos. Nu au putut ajunge niciodată până în haos, care avea totuşi o vibraţie energetică diferită de a lor, dar făceau incursiuni nimicitoare de-a lungul găurilor de vierme. La un moment dat, morţii vii au vrut să cucerească nivelele inferioare ale iadului şi să-i elibereze pe oameni de acolo, dar acţiunile lor au fost sortite eşecului. Iadul era altceva decât ei şi aveau toate şansele, ca o dată pătrunşi acolo, să nu se mai poată întoarce.
în afara morţilor vii, mai exista o categorie specială de oameni, care avea un fel de Centru de Putere tot în Regatul morţilor vii (în infraeteric). Oamenii din această categorie se numeau ferferi, adică vrăjitori (magi). Existau atât ferferi transfizici (decorporaţi), cât şi fereferi întrupaţi. Vrăjitorii au constituit o categorie aparte de oponenţi ai răului. De-a lungul timpului, unii vrăjitori au rămas independenţi, iar alţii au aderat la unul dintre Centrele de putere ale oponenţilor răului. Existau şi ferferi întunecaţi, dar numărul lor era extrem de mic. Ferferii întrupaţi au atras de partea lor oameni din lumea materială pe care i-au iniţiat în diferite taine. Accentul era pus pe arta tămăduirii aurice şi trupeşti. într-un fel, se poate spune că ferferii au pus bazele a ceea ce ulterior a primit numele de medicină.

Antidotul

 Antidotul
Şi la începutul celei de-a patra perioade a ciclului actual, procesul cotropirii lumii materiale de către cei întunecaţi s-a desfăşurat după "scenariul" standard. S-a ajuns iarăşi ca fiinţele Lorehh şi Dree să se plimbe ca la ele acasă, corporal, în pseudoparadisurile terestre, la fel ca în trecut. în urma împreunărilor acestora cu fiicele oamenilor - care se făcuseră iarăşi frumoase, adevărate venere în came şi oase - s-a născut o nouă generaţie de semizei şi o generaţie de făpturi. La rândul lor, Primordialii întunericului s-au manifestat ca odinioară şi au ajuns să fie veneraţi ca nişte zei. Ei au fost, de altfel, zeii despre care vorbesc vechile religii. Ofensiva celor răi era condusă atât din Centrul de la miazănoapte, care era situat între Tigru şi Eufrat, cât şi din centrele de putere secundare, care se aflau pe tot cuprinsul pământului. Atât Centrul de la miazănoapte, cât şi centrele secundare ale întunericului - al căror număr depăşea, la un moment dat, 500 de locaţii - erau constituite la interfaţa găurilor de vierme ce făceau legătura dintre haos şi lumea materială. Chiar la intrarea în găurile de vierme se aflau giganticele temple energetice, pe unde pătrundeau fiinţele Lorehh, Dree şi Primordialii cei mari ai întunericului. Dar, de câte ori apare o boală sau un virus, apare şi antidotul. Uneori, antidotul este folosit pe scară largă mult mai târziu, dar momentul apariţiei sale nu este prea depărtat de momentul instaurării bolii. într-un fel, se poate spune că natura este foarte grijulie faţă de propria ei perpetuare. Când un organism este bolnav, natura creează un anticorp care să o vindece. Tot astfel s-au petrecut lucrurile în ceea ce priveşte râul (un virus de o altă natură). Totuşi, de această dată, antidotul nu a mai venit din partea Fiilor Luminii, care, desigur, erau extrem de îngrijoraţi ■^ privire la soarta umanităţii. îngerii din ierarhia Fiilor Luminii n" puteau interveni direct în lumea materială datorită infuziei răului în mediu şi în oameni. îngerii trăiesc în prezentul continuu, care este Timpul lui Dumnezeu, în timp ce lumea materială şi fiinţele de pe cuprinsul ei trăiesc într-un timp diferit - în timpul Celui rău. îngerii din ierarhia Fiiilor Luminii au devenit astfel doar observatori ai lumii materiale. Acelaşi lucru se poate spune despre Primordialii Luminii şi despre Copiii lui Dumnezeu. Marea lor majoritate s-a retras din istoria oamenilor, fără a părăsi totuşi planul cuantic material. Ei nu au pătruns în lumea eterică, astfel că în perioada despre care este vorba, au format diferite enclave în locurile pustii de pe suprafaţa pământului. Aceste enclave erau dispuse, cel mai adesea, în locurile cu multă vegetaţie din Africa, sud-estul Europei, America de sud şi Asia. Cei mai mulţi se aflau încă în Centrul de putere al Luminii, situat pe teritoriul României de astăzi. Motivul pentru care Primordialii luminii şi Copiii lui Dumnezeu au ales locurile cu multă vegetaţie nu presupune în mod necesar o materializare directă. Ei aveau nevoie de o contraparte cât mai pură a naturii pentru propriile lor enclave, ] ca un fel de "împământare" în material. Dacă nu ar fi avut acest tip de împământare, ei ar fi rupt definitiv contactul cu lumea materială. în acea perioadă de timp, cu totul accidental, Primordialii Luminii şi Copiii lui Dumnezeu puteau fi observaţi în lumea materială de unii călători rătăciţi; ei se prezentau ca nişte făpturi de o mare frumuseţe, mult mai înalţi decât oamenii materiali, ale căror trupri radiau lumina. De multe ori, călătorii din acele timpuri povesteau că au observat făpturi minunate formate din lumină, care apăreau şi dispăreau instantaneu. Astfel de evenimente se produc uneori şi în ziua de astăzi, mai ales în locurile pustii. Totuşi, Primordialii luminii şi Copiii lui Dumnezeu nu au intervenit în istoria oamenilor. Dacă ar fi intervenit direct în lumea oamenilor, ar fi trebuit să răspundă la forţă cu forţa, ceea ce însemna, pentru ei, încălcarea Ordinii cosmice şi, implicit, căderea în materie. Din acest motiv, în cea de-a patra perioadă a ciclului actual, antidotul la forţa răului nu a venit de la Fiii Luminii ori de la Copiii lui Dumnezeu, ci de la oamenii decorporaţi din principalele Centre de putere: oamenii din Centrul IşşinghingerJ oamenii din Centrul Lirakashin, oamenii din Centail de Iţfl miazâzi, oamenii din Centrul prometeic (din lumea eterică) şi oamenii din Regatul morţilor vii (infraetericul de azi). Toţi aceşti oameni decorporaţi au format opoziţia transfizică la forţele răului. Ei voiau să elimine răul din lumea materială prin forţă. Scopul lor final era alungarea definitivă a celor răi în haos. Concomitent, ei doreau iluminarea tuturor oamenilor întrupaţi, indiferent de seminţie: icon hlisa ori sâmtemi. Oamenii din aceste Centre de putere pot fi consideraţi drept "iluminaţi". în ceea ce priveşte expresia iluminaţi (care nu are nimic de-a face cu acea grupare denumită astăzi prin termenul
iluminaţi), trebuie să facem o scurtă paranteză, pentru a ţine cont de semnificaţiile multiple şi adesea ambigue ale cuvântului. Propriu-zis, cuvântul iluminat se referă la obiecte sau la fiinţe din lumea materială, care nu emit lumină proprie şi care, pentru a deveni vizibile, sunt iluminate de o sursă exterioară. La oameni, acţiunea de iluminare este, desigur, de natură spirituală - acesta fiind şi sensul în care folosim acest cuvânt. în cazul oamenilor, iluminaţii sunt acele persoane asupra cărora s-a exercitat din exterior o acţiune de iluminare. Oamenii respectivi nu au capacitatea de a se lumina singuri, cu de la ei putere; ei se luminează în urma unei acţiuni exercitate din exterior - la fel cum, la nivelul lumii materiale, un obiect devine vizibil doar dacă este luminat de o sursă: fie de un bec, fie de lumina soarelui. Din punct de vedere aurie, iluminaţii sunt de două feluri, în funcţie de calitatea celui care a exercitat acţiunea din exterior. Calitatea celui care a realizat acţiunea de iluminare poate fi determinată ţinându-se cont de respectarea Ordinii cosmice. în consecinţă, pot fi denumiţi iluminaţi atât cei care au receptat influenţa din partea celor care respectă Ordinea cosmică, cât şi din partea celor care nu o respectă. în ambele cazuri, sensul este clar: oamenii iluminaţi dobândesc caracteristici noi, printr-o influenţare directă. Din acest punct de vedere, şi oamenii din sămânţa cea rea P°t fi denumiţi, destul de impropriu, "iluminaţi", datorită Aptului că asupra lor a fost exercitată o acţiune din exterior de câtre cei care au această capacitate (Lorehh. Dree sau Primordialii întunericului, iniţiaţii cei răi). Ei sunt, fireşte, 'iluminaţi" ai răului în schimb, oamenii buni pot fi denumiţi iluminaţi a: binelui, datorită faptului că asupra lor a fost exercitată o acţimj. de iluminare pozitivă din exterior de către cei buni (FJJJ Luminii, Primordialii luminii, iniţiaţii cei buni etc). în momentul în care acţiunea de iluminare încetează indiferent din ce motiv, oamenii respectivi îşi pierd aceste caracteristici; ei redevin aşa cum erau înainte. Astăzi se foloseşte cuvântul iluminat doar în sensul benefic al cuvântului datorită faptului că nu se mai recunoaşte acţiunea răului fr cosmos - cu alte cuvintre, nu i se acordă răului realitate ontologică. La polul opus al iluminaţilor sunt luminaţii - cei care emit lumină prin propria lor putere. în urma unor eforturi personale, oamenii luminaţi au dobândit caracteristica de a lumina singuri. Dacă iluminarea este, teroretic, posibilă atât celor răi (care se "luminează" invers, adică se întunecă), cât şi celor buni, luminarea nu este posibilă decât celor buni. Doar cei ce se apropie de Lumină, pot lumina cu de la sine putere. Lumina Supremă este Dumnezeu, iar în momentul în care un om devine luminat se poate spune că Dumnezeu sălăşuieşte în fiinţa sa - în inima fiinţei sau în spiritul său. Cei răi sunt, de fapt, opusul luminaţilor: ei sunt cei întunecaţi. Exemplificând, în cazul unui om iluminat, structura sa aurică (sufletul şi corpurile aurice exterioare) reacţionează la fel ca un obiect din lumea materială. Dacă un obiect din lumea materială este luminat de un bec roşu, el pare să aibă culoarea roşie. Tot astfel se produc lucrurile în cazul structurii aurice a unui om iluminat: dacă asupra sa acţionează din exterior o fiinţă întunecată, structura sa aurică devine întunecată; dacă acţionează o fiinţă luminoasă, structura aurică devine luminoasă. Dacă, o lungă perioadă de timp, un om este supus unei influenţe luminoase, de la un moment dat, structura sa aurică începe să lumineze cu de la sine putere: astfel, el trece progresiv de la starea de iluminat la cea de luminat. Problema este că, în momentul în care un om luminat emite o pharismah aflată în disonanţă cu legile cosmosului, începe să se întunece din punct de vedere aurie. Acesta a fost, de altfel, procesul prin care oamenii cândva luminoşi s-au întunecat. Acest proces este valabil atât pentru oameni, cât fl pentru fiinţele îngereşti şi spiritele naturii Activitatea 

Spectrul mortii

 Spectrul morţii
O lungă perioadă de timp, în lumea materială au coexistat doar cele două mari seminţii de oameni: sâmtemii şi icon hlisa. Cele două seminţii coexistă şi în prezent. Prima seminţie este formată din sâmtemi, care, după cum a fost menţionat, sunt formaţi doar din ansamblul sufletului (compus din steaua sufletului care îndeplineşte rolul spiritului şi din corpul sufletului care îndeplineşte rolul corpului duh),
din corpul fizic, corpul eteric şi din structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental). A doua seminţie de oameni este formată din icon hlisa, care sunt formaţi din spirit, corp duh, suflet (format din steaua sufletului, ca proiecţie a spiritului şi din corpul sufletului), corp eteric şi corpuri aurice exterioare: corp emoţional, corp astral şi corp mental. Şi la oamenii din seminţia icon hlisa, steluţa sufletului îndeplineşte rolul spiritului, iar corpul sufletului îndeplineşte rolul corpului duh, dar acest fapt se produce doar pentru o singură întrupare. La oamenii icon hlisa, steluţa sufletului este reflectarea directă a spiritului pentru o singură existenţă, iar corpul duh doarme - nu este conştient - astfel că rolul său este preluat, de-a lungul unei singure existenţe, de corpul sufletului. (29) După reinfuzarea răului în planul cuantic material, oamenii icon hlisa s-au întrupat direct din locurile în care au fost surprinşi de evenimentele catastrofale: din haos sau din iad. Fiind atraşi de pharismah-urile emise în lumea materială, ei s-au întrupat natural, prin intermediul femeilor (trebuie făcută această specificaţie datorită faptului că au existat şi fiinţe omeneşti care nu s-au întrupat în mod natural, ci s-au materializat pentru  diferite perioade  de timp;  aceste  fiinţe omeneşti  nu  se  deosebeau  trupeşte  de  cele  născute  prin intermediul femeilor). După moarte, oamenii icon hlisa s-au reîntors în locaţiile (jin care au venit: în haos sau în iad. La oamenii icon hlisa, imediat după momentul morţii, structurile aurice exterioare sunt resorbite, prin intermediul chakrelor în corpul sufletesc, iar corpul eteric se disipează în mediu. Imediat după aceea, corpul sufletesc este, la rândul său, aspirat în corpul duh, care-şi continuă existenţa post-mortem în iaduri, în haos sau, în cel mai bun caz, în Regatul morţilor vii (pe atunci nu exista lumea astrală). (29). în cazul seminţiei sâmtemilor, procesul morţii era (şi este) diferit de cel al oamenilor din seminţia icon hlisa tocmai datorită diferenţei de structură aurică. Sâmtemii nu aveau corpuri duh, precum oamenii icon hlisa, astfel că, după moarte, nu puteau fi absorbiţi în iad, în haos sau în Regatul morţilor vii. Procesul morţii la sâmtemi se derula în felul următor: în momentul decesului, corpul fizic îşi înceta funcţiile vitale. Corpul eteric se risipea în mediul eteric o dată cu putrezirea cadavrului, iar corpurile aurice exterioare - corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental - erau resorbite în suflet, mai precis în fantoma alburie numită corpul sufletesc. Până în acest punct, procesul morţii la sâmtemi se desfăşura la fel ca la oamenii icon hlisa. Dar, începând din acest punct, se poate vorbi despre o diferenţă esenţială. Spre deosebire de oamenii icon hlisa, la sâmtemi nu exista un proces postmortem propriu-zis, datorită faptului că nu aveau corpul duh. De aceea, la sâmtemi, corpul sufletului suferea o transformare radicală: imediat după momentul morţii, forma umanoidă a corpului sufletului se estompa treptat, până în momentul în care se coagula într-o sferă de energie sufletească, în mijlocul căreia strălucea palid o steluţă - steluţa sufletului. Această structură sufletească ovoidală dăinuie la nesfârşit, în aceeaşi formă. Astfel, după moarte, structura aurică a oamenilor din seminţia sâmtemilor este redusă la o structură sufletească ovoidală. în această stare, ei nu mai sunt conştienţi şi zac într-o amorţire pe care, împreună cu vechile scrieri, o putem denumi adormire. Sâmtemii sunt cei adormiţi. Ei nu mai pot fi înviaţi decât la a doua venire a lui Iisus Hristos, atunci când se spune că trupurile lor vor învia. De fapt, atât Vechiul, cât şi Noul Testament vorbesc despre seminţia sâmtemilor atunci când se referă la învierea trupurilor. Vechiul şi Noul Testament nici nu au luat în calcul categoria oamenilor icon hlisa. Tot la sâmtemi se referă şi 0 parte din scrierile străvechi egiptene, mayaşe, sumeriene, feniciene sau greceşti, care tratează moartea şi lumea de' dincolo. Multe din ritualurile de înmormântare din civilizaţiile respective, ce par astăzi foarte ciudate, trebuie raportate la această seminţie de oameni: sâmtemii. Capitolul 

Toiagul a fost sfaramat

 Toiagul păstorului a fost sfărâmat «^
Totuşi, răul nu a fost epurat definitiv; nici nu avea cum. El încă exista, fiind manifestat de fiinţele care pot fi denumite generic Cel rău: Primordialii întunericului, fiinţele Lorehh şi Dree care se aflau în haos, oamenii icon hlisa din iaduri. Toate aceste fiinţe se aflau departe de prezentul continuu ce învăluia pe atunci lumea materială. La fel ca în ciclurile cosmice anterioare, conexiunea cu haosul s-a produs datorită emiterii unor pharismah aflate în disonanţă cu Ordinea cosmică. După potop, conexiunea cu Cel rău s-a înfiripat începând de la vârful piramidei: de la unii dintre Primordialii capi de linii genealogice. Imediat după ce vârful piramidei s-a prăbuşit, nici urmaşii sâmtemi n-au mai respectat legile cosmice şi au emis pharismah întunecate, moment în care Cel rău (fiinţele care-1 manifestă) a revenit, de-a lungul razelor de creaţie, în lumea oamenilor. De-a lungul unei singure generaţii, răul s-a infuzat iarăşi în lumea materială: tot ce a fost absobit în centru a reapărut la periferie. în mai puţin de 30 de ani după timpul de astăzi, stricăciunea s-a abătut iarăşi asupra creaţiei perfecte, la fel ca în epocile anterioare. Astfel s-a încheiat a treia perioadă şi a început a patra perioadă a ciclului al patrulea. Cea de-a patra perioadă a fost marcată de mari transformări şi a fost presărată cu răsturnări spectaculoase de situaţii. A fost, de asemenea, şi cea mai dramatică epocă a istoriei umanităţii, datorita amplorii evenimentelor şi diversităţii forţelor implicate. Multe dintre evenimentele desfăşurate în acea perioadă au fost consemnate în vechile scrieri sacre - de exemplu în Enuma Eliş a sumerienilor, în Ramayana şi în Mahabharata   a.   indienilor,   în   Cosmogonia   iui    Berossos (reprodusă de Eusebiu din Cesaieea în cartea sa Preparatia Evanghelica), în Popol Vuh (Cartea creaţiei vechilor mayaşi), fo Vechiul Testament. Ceea ce este foarte important de remarcat - şi, în acelaşi timp, uimitor - este faptul că, în a patra perioadă, după infuzarea răului în natură, s-au înmulţit elementele chimice din lumea materială; au apărut elemente chimice noi (este vorba despre elementele chimice din tabelul lui Mendeleev), în care ponderea de întuneric era majoritară, iar lumea materială s-a densificat aproape ca în ziua de astăzi. Prăbuşirea a pornit de la ceea ce s-ar putea numi iubirea bolnavă; unii Primordiali, capi de reţea, şi-au făcut ţiitoare din fiicele sâmtemilor, astfel că au început să emită energii pharismah întunecate, prin care au făcut iarăşi conexiunea cu haosul şi cu iadurile. De la un moment dat, liniile de descendenţi sâmtemi au început să se amestece, prin împreunarea bărbaţilor şi a femeilor din toate liniile genealogice. Problema esenţială a constat în faptul că progeniturile aduse la viaţă prin emiterea unor pharismah întunecate n-au
mai făcut parte din seminţia sâmtemilor, ci din seminţia oamenilor icon hlisa, care abia aşteptau o asemenea oportunitate. în timpul potopului, chiar şi iconii au fost aspiraţi în haos şi în iaduri, astfel că nu se mai poate face o distincţie prea clară între ei şi cei din generaţiile anterioare, denumiţi icon hîisa. Ca alcătuire de corp duh, între iconi şi iconi hlisa este o diferenţă de generaţie, dar datorită faptului că ambele categorii au fost aspirate în haos şi în iaduri în timpul potopului, pentru simplificare se poate vorbi despre o singură seminţie de oameni, pe care-i putem desemna generic prin expresia icon hlisa. Când râul s-a infuzat în natură şi în structura corporală a oamenilor, iar materia s-a densificat, a apărut moartea. Toate fiinţele omeneşti, fie icon hlisa, fie sâmtemi au început să îmbătrânească şi apoi să moară. Nimeni nu mai era capabil să trăiască opt, nouă sute de ani, precum strămoşii lor. Durata de viaţă s-a micşorat progresiv: de la opt sute de ani a scăzut la cinci sute de ani; de la cinci sute de ani a scăzut la maximum o sută cinci zeci de ani. Apoi a scăzut vertiginos sub o sută de ani. Chiar dacă un om respecta legile cosmice - Ordinea cosmică - nu mai putea trăi decât până la aproximativ o sută cincizeci de am. Nu putea atinge o vârstă înaintată datorită faptului că răul (întunecimea) se impreganse în natură: în hrană, ţn aer şi în apă. Tot ce era fiinţă de carne a fost astfel contaminat cu râu (cu păcat) şi condamnată să trăiască foarte puţin, în comparaţie cu strămoşii din vechime. Când a murit primul om în lumea materială s-a spus că "toiagul păstorului a fost sfărâmat, iar oile sale au fost risipite". Păstorul absolut al oamenilor de la începutul ciclului al patrulea a fost Noe (care poate fi considerat noul Adam), care avea un toiag de conducător. Noe şi familia sa au trăit extrem de mult, chiar şi după revenirea răului. Locul în care ei au rămas a fost Araratul, locul în care s-a oprit arca. Chiar şi în prima perioadă a infuzării răului, structurile trupeşti (corpurile fizice) ale oamenilor de atunci nu erau încă complet materiale, ci, mai degrabă, semieterate. Ulterior, ele s-au densificat treptat, pe măsură ce răul s-a infuzat în natură. Chiar şi în ziua de astăzi, dacă o fiinţă omenească ar reuşi, prin purificare extremă, să elimine ponderea de rău (de întunecime) din structura sa aurică şi trupească, corpul său fizic ar deveni asemănător unei fantome: eterat şi aproape invizibil percepţiei normale. La început, trupul său fizic ar deveni relativ luminos, apoi s-ar etera încetul cu încetul. Omul în cauză ar deveni nemuritor şi ar obţine viaţa veşnică. Deocamdată, doar unii sfinţi creştini au reuşit să străbată jumătate din drum: trupurile lor a fost atât de mult purificate de-a lungul vieţii, încât, după moarte, nu au mai putrezit. în condiţiile în care, actualmente, răul este infuzat atât de mult în natură, iar hrana, aerul şi apa sunt deja contaminate, nu se poate mai mult. Venirea, direct din haos şi iaduri, a oamenilor icon hlisa a reprezentat o adevărată catastrofa: ei au adus cele mai felurite forme de manifestare ale răului în lumea materială, educându-i în sens negativ pe sâmtemi (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul iconilor). Concomitent cu apariţia oamenilor icon hlisa, au venit, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree. In scurt timp, fiinţele Lorehh şi Dree, ca şi o parte din Primordialii întunericului cei mari au început să se manifeste direct, spărgând planurile cuantice pe scurtături, aşa cum făcuseră în ciclul al treilea. Istoria s-a repetat. Fiinţele Lorehh şi Dree au formatat iarăşi diferite teritorii sau regate, iar oamenii din seminţia sâmtemilor au primit pecetea luciferică. Cei mai puternici şi cei mai virusaţi oameni din seminţia icon hlisa au atras de partea lor mari mase de sâmtemi, cu care au migrat în cele patru puncte cardinale, formând noi şi noi regate. Ei s-au erijat în purtători de stindard (conducători) ai unor zei. Zeii nu erau alţii decât Primordilaii întunericului cei mari. Purtătorii de stindard au ascuns Adevărul şi au ocultat Numele lui Dumnezeu, Creatorul. Ei s-au proclamat drept fii direcţi ai zeilor.

Noua semintie

Procesul apariţiei seminţiei sâmtemilor a reprezentat o noutate, fiind diferit de cel al întrupării oamenilor din generaţiile anterioare - icon şi icon hlisa. De altfel, sâmtemii erau diferiţi, ca structură aurică, de oamenii care se întrupaseră până în acel moment. Cum era şi firesc, în momentul contactului sexual, progeniturile fiilor lui Noe, Primordialii, au emis energii pharismah, prin care urmau să atragă la întrupare alte fiinţe omenştii - fii şi fiice. Datorită faptului că erau deosebit de puternici, fiind Primordiali şi având corpuri duh specifice, ei au emis energii pharismah atipice, care nu existaseră nicicând în cosmos. într-un fel, se poate spune că aceşti Primordiali erau unici în cosmos. Unici şi cu puteri de manifestare foarte mari, datorită calităţii deosebite ale corpurilor duh. Nici energiile pharismah emise de ei nu au fost suficient de luminoase pentru a debloca poarta alfa şi pentru a atrage la întrupare iconi. Nu au fost nici atât de întunecate pentru a atrage iconi hlisa din haos sau din iaduri. Energiile pharismah ale acestor Primordiali n-au întâlnit, în drumul lor, nici un mediu (nici un palier cosmic) de unde să atragă la întrupare fiinţe compatibile. Energiile pharismah emise în momentul concepţiei, s-au întors tot la ei. Lumea materială devenise ca o seră ermetic închisă, în care nu putea pătrunde nici un spirit din exterior - nici din Lumea fără formă, nici din haos. Rezultatul a fost că a apărut o nouă seminţie de oameni: sâmtemii. Din punct de vedere aurie, oamenii din seminţia sâmtemilor au o alcătuire atipică, diferită de cea a oamenilor icon hlisa. Sâmtemii sunt formaţi doar din ansamblul sufletului - format din steluţa sufletului de la nivelul laringelui şi din corpul sufletului. La sâmtemi, steluţa sufletului îndeplineşte rolul spiritului, iar corpul sufletului îndeplineşte rolul corpului duh. Ceea ce este important de remarcat este însă faptul că la oamenii din seminţia sâmtemilor, corpul sufletului este un fel de corp duh nou, nevirusat de experienţa rebeliunii, precum la oamenii din seminţia icon hlisa. Ulterior, în urma existenţei întrupate, la fel ca şi cei din seminţia icon hlisa, oamenii din seminţia sâmtemilor şi-au format structurile aurice exterioare: corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental. De-a lungul liniilor genealogice pe care le-au format, sâmtemii au avut fii şi fiice, populând pământul. încă de la început, sâmtemii dintr-o linie genealogică au primit interdicţia de a se împreuna cu cei din alte linii. în această primă etapă a celei de-a treia perioade, desfăşurată imediat după potop, pământul â fost populat aproape în exclusivitate de sâmtemi. Singurele fiinţe omeneşti din categoria icon hlisa - care mai trăiseră în ciclurile cosmice anterioare - erau, de-o parte, cei din casa lui Noe, iar de cealaltă parte Primordialii aduşi la întrupare de aceştia. în momentul apariţiei sâmtemilor, majoritatea oamenilor icon hlisa se afla fie în haos sau în iaduri, fie în Regatul morţilor vii sau în lumea eterică. Primordialii erau consideraţi drept taţi sau strămoşi ai liniilor genealogice principale de sâmtemi. Sâmtemii se numeau Pe ei înşişi "Fiul lui ..., care este strămoşul şi tatăl seminţiei mele" O dată cu apariţia sâmtemilor, relaţiile dintre oameni s-au Codificat.   Dacă,  în  ciclurile  cosmice  anterioare,  în  cazul seminţiei icon hlisa, legăturile dintre oameni erau exclusiv energetice, având la bază energiile pharismah, în cazuj sâmtemilor se poate vorbi şi despre legături de sânge şi fe carne. într-un fel, se poate spune că sufletul strămoşului - care era un Primordial - se transmitea prin sânge şi prin carne la toţi membrii liniei genealogice, printr-un fel de rezonanţă morflcâ (astăzi se vorbeşte despre genotip şi fenotip). O astfel de transmitere prin structurile materiei (prin sânge şi prin came) a unor energii modulate informaţional era ceva nou în cosmos. Nu se mai petrecuse niciodată aşa ceva. Din acele timpuri se poate vorbi despre ereditatea fizică, care era generată de anumite câmpuri morfice de la nivelul structurii corpului sufletului şi, implicit, ale corpului eteric. Tot din acele timpuri se poate vorbi despre formarea incipientă a raselor din ziua de astăzi; tipologiile fizice ale principalelor linii genealogice de sâmtemi s-au perpetuat până în ziua de astăzi. De-a lungul Veacului fericit ce s-a derulat după potop, sâmtemii au fost nemuritori. încă nu exista îmbătrânirea şi
moartea, datorită faptului că Cel rău nu fusese atras prin rezonanţă în nou constituita lume. De asemenea, nu exista timpul, schimbarea şi eterna devenire. îngerii din ierarhia Fiilor Luminii şi spiritele bune ale naturii s-au manifestat iarăşi în lumea materială. Ei au educat o ] lungă perioadă de timp pe fiii şi pe fiicele sâmtemilor. Glasul lui Dumnezeu se făcea adesea auzit în natură, iar Slava Sa putea fi observată uneori în locurile înalte - cel mai adesea, pe munţii cei mai înalţi. Când vorbea Dumnezeu, toată natura vibra; fiecare element vegetal transmitea Cuvântul Tatălui Ceresc, precum o membrană de difuzor. Mai mult decât atât, spiritele bune ale naturii au adus noi elemente de mediu (întocmiri) pentru a veni în sprijinul seminţiei sâmtemilor. La fructele şi rădăcinile bune de mâncat, care existaseră şi în ciclurile cosmice anterioare, spiritele naturii bune au adus noi vegetale. Astfel au apărut, pentru prima oară, grâul, cartoful şi porumbul, care anterior nu existau. După o lungă perioadă, sub supravegherea unor conducători - care pot fi consideraţi capi de spiţă genealogică -, sâmtemii s-au răspândit pe toată suprafaţa pământului. Ca particularitate frapantă, tipologic vorbind, sâmtemii dintr-o linie genealogică nu erau diferenţiaţi prea mult unii de alţii, în sensul că glasul strămoşului (Primordialului) vorbea prjn sângele şi prin carnea lor. Cuvintele Primordialului le răsunau mereu în urechi, ca un glas al subconştientului: "Să nu te depărtezi de mine şi să faci ce îţi spun eu". în acea perioadă de timp, sâmtemilor nici nu le trecea prin cap să facă altceva. Existau legi extrem de stricte în ceea ce priveşte hrana, comportamentul şi relaţiile sexuale. Sâmtemilor dintr-o spiţă le era interzis cu desăvârşire să se împreuneze şi să aibă fii şi fiice cu cei din alte spiţe genealogice. 

Fiii lui Noe

FIII LUI NOE
&» Primele linii de descendenţi <&
După revenirea la viaţă a pământului, a început a treia perioadă a celui de-al patrulea ciclu. în noul Eden, familia lui Noe s-a despărţit. Cei trei fii ai săi, împreună cu nevestele lor, s-au dus, fiecare, într-o altă zonă a acelui paradis vast şi au avut fii şi fiice. în cinci-şase generaţii, o mare mulţime de oameni popula deja globul terestru.
Acest proces de populare al globului terestru a avut loc destul de rapid, dar pentru a înţelege cum de-a fost posibil aşa ceva trebuie să ne gândim la faptul că, din punct de vedere trupesc, noua creaţie era formată în mod majoritar dm lumină. Datorită condiţiilor acelei perioade, nu era loc de bătrâneţe şi de moarte. La fel ca şi natura, trupurile oamenilor nu îmbătrâneau, iar oamenii ajunseseră la vârste impresionante, precum strămoşii lor care au trăit în perioada de început a ciclului. De fapt, acea perioadă poate fi caracterizată prin absenţa timpului. Timpul - ca transformare biologică a formelor de viaţă materiale - nu apare decât în condiţiile existenţei răului. Răul presupune discontinuitatea creaţiei; răul înseamnă îmbătrânirea şi, în final, moartea trupească. în absenţa răului, a timpului şi a eternei deveniri, fiinţele omeneşti pot atinge vârste foarte înaintate, de cinci-opt sute de ani, continuând să se prezinte sub înfăţişarea unor tineri de maxim 30 de ani. Pe toată durata vieţii lor, astfel de oameni pot procrea - pot avea fii şi fiice. De-a lungul acestei perioade de timp, răul nu a făcut joncţiunea cu lumea fizică. Nu avea cum, datorită faptului că lumea materială se afla inclusă în prezentul continuu, Timpul lui Dumnezeu. Fiind înfrânte în războiul necruţător ce adusese potopul, fiinţele ce manifestau răul au fost fie înlănţuite în adâncurile "abisului" de ape şi de foc din interior, fie alungate în afara Oceanului de Lumină, în haos. începând cu membrii principali ai casei lui Noe, s-au format mai multe linii de descendenţi. După cum s-a menţionat, o fiinţă omenească vine la întrupare doar datorită energiilor oharismah emise de către părinţii săi în momentul concepţiei. Teoretic, o fiinţă omenească poate să vină la întrupare din următoarele locuri: din Lumea fără formă, caz în care este un spirit pur (icon), din iaduri sau din haos (icon hlisa). Actualmente, o fiinţă omenească poate să vină la întrupare şi din lumea astrală, dar în perioada de după potop nu exista încă lumea astrală. De asemenea, o fiinţă omenească se poate întrupa, în condiţii speciale, direct din lumea eterică sau din Regatul morţilor vii  (aceste ultime cazuri  sunt mai mult teoretice). Imediat după potop, lucrurile au stat într-un mod diferit faţă de toate celelalte epoci, datorită faptului că, pe de-o parte, poarta alfa, care face legătura cu Lumea fără formă, era blocată: nici un spirit nou (icon) nu mai putea veni în lumea materială. La rândul lor, Primordialii Luminii, la fel ca şi Copiii Lui Dumnezeu, care populaseră Pământul la începutul ciclului al patrulea, se retrăseseră definitiv din lumea materială. Pe de altă parte, trebuie ţinut seama de faptul că, dată fiind puritatea fiilor lui Noe, energiile pharismah emise în momentul concepţiei au fost, la rândul lor, relativ luminoase. Nu au fost însă suficient de luminoase pentru a deschide iarăşi poarta alfa şi pentru a lăsa să pătrundă în lumea materială spirite pure (iconi), nici suficient de întunecate pentru a face conexiunea directă cu Cel rău - cu fiinţele din haos sau din iaduri (iconi hlisa). în consecinţă, urmaşii direcţi ai fiilor lui Noe au constituit o categorie aparte de fiinţe omeneşti: nici perfect luminoase, nici extrem de întunecate. Aceste fiinţe omeneşti aduse la întrupare prin energiile pharismah emise de fiii lui Noe au fost, de fapt, foşti Primordiali ai întunericului deveniţi luminoşi - Primordiali de rang mai mic în ierarhia Celui rău. Ei nu erau situaţi la acelaşi nivel cu Primordialii întunericului cei mari, tot astfel cum un elev de clasa întâi nu are acelaşi nivel de pregătire ca un elev de clasa doisprezecea, deşi, ca termen generic, ambii au calitatea de elev. în ultima parte a celui de-al treilea ciclu, puţin înainte de războiul de la Harimateea, aceşti Primordiali ai întunericului şi-au dat seama de răul făcut şi s-au întors la Dumnezeu. Ei au fost cei care s-au opus lui Hallshithan, trimiţând misionari la câmpie, care să vestească noroadelor existenţa unicului dumnezeu. Reîntorcându-şi faţa spre Dumnezeu, ei au devenit luminoşi, dar nu se puteau ridica la calitatea adevăraţilor Primordiali ai Luminii, care nu s-au răzvrătit niciodată. Tocmai aceşti Primordiali deveniţi luminoşi au fost atraşi de phansmah-urile fiilor direcţi ai lui Noe în nou constituita lume materială de după potop. Totuşi, o dată cu atragerea lor în lumea materială, s-a produs un fenomen memorabil: ei s-au întrupat prin femeie, ceea ce nu s-a mai petrecut nicicând înainte. Până în acel moment, toţi Primordialii întunericului - la fel ca şi Primordialii Luminii - s-au manifestat în lumea fizică prin materializare, în duhul lor originar, nu prin naşterea firească, prin femeie.. Imediat după potop, Primordialii despre care este vorba s-au născut prin femeie şi au devenit oameni obişnuiţi. La rândul lor, aceşti Primordiali au avut fii şi fiice, care s-au ramificat în mai multe linii genealogice. Fiii şi fiicele acestora au avut şi ei progenituri, astfel că numărul oamenilor s-a înmulţit considerabil.
Toate progeniturile acestor Primordiali au format o nouă seminţie, denumită sâmtem. (Seminţia se numeşte sâmtem, iar oamenii ce formează această seminţie pot fi denumiţi sâmtemi.) 

Noul Eden

Noul Eden
Imediat după potop, prin intermediu] Duhului Sfânt, totul a fost recreat pe baza patternurilor energetice ale vechilor întocmiri. Astfel, a fost reinstaurat un nou Eden fizic. După fiecare eveniment care afectează habitatul terestru (perioadă de nemanifestare, mare şteregere, potop) şi după fiecare nouă re-creaţie, care nu poate fi decât perfectă deoarece este Opera lui Dumnezeu, se reinstaurează Edenul. Atâta timp cât persistă Edenul, durează şi Veacul fericit. în   prima   etapă   de   după   potop,   totul   se   prezenta 1 aproximativ   la   fel   ca   la   începutul   ciclului   al patrulea. Aproximativ, deoarece, în decursul diluviului, planul cuantic material nu a dispărut, iar aspectul mineral al pământului a rămas  intact.  La potop  s-a produs  doar o  "reaşezare" a elementelor. Nucleul întunecat - mama tuturor întunecimilor - a rămas intact, la fel ca şi razele de creaţie. Cei întuncaţi au fost doar "consemnaţi" în adâncul pământului: focul cel rău, ca manifestare a fiinţelor Lorehh şi Dree de foc, a fost azvârlit în profunzimile materiei, apa cea rea, ca manifestare a fiinţelor Lorehh şi Dree de apă, s-a scurs în adâncuri etc. într-un cuvânt, Cel rău a fost întemniţat în materie. După retragerea apelor, pământul a rămas golaş. Nu exista nici o formă de vegetaţie, nici un copac, nici un animal şi nici un om. Nici măcar cadavrele celor dispăruţi în timpul potopului nu se mai zăreau; existau forme de relief, munţi, văi, dealuri, câmpii, dar acestea erau golaşe. Solul semăna întrucâtva cu cel care exista în paradisul terestru de la începutul celui de-al patrulea ciclu: era roşu, cam ca argila proaspătă. Solul globului terestru era în totalitate roşu. într-un fel, se poate spune că, după potop, a apărut un alt pământ - un pământ în care predomina proporţia de lumină. în prima zi de după retragerea apelor, pământul de culoare roşiatică emitea o strălucire interioară, ca şi cum ar fi fost luminat din interior. Până la o înălţime de mai mulţi metri (zece-douăzeci de metri, dacă nu mai mult), solul era învăluit de un abur strălucitor şi extrem de parfumat, care conţinea cumulul patternurilor creaţiei pe cale de a se naşte. Aburul învăluia ca un halou întregul pământ. Noe şi familia sa nu aveau nevoie să se hrănească ori să bea apă, datorită aburului ce învăluia solul. Inspirând acel abur, nu mai simţeau setea ori foamea. Aburul le genera o senzaţie de fericire totală, un fel de beatitudine. Din cauza aburului, nu se mai zărea Soarele şi Luna, nu se mai zăreau nici stelele. Din aburul lăptos ce învăluia Pământul se întruchipau forme fermecătoare de vegetaţie (întocmiri); după ce se întruchipau aievea, formele se topeau de la sine, apoi se recompuneau foarte rapid, creând o impresie de vis. Toate aceste forme şi întocmiri erau manifestări ale fiinţelor îngereşti şi ale spiritelor bune ale naturii. Prin intermediul lor li se arătau supravieţuitorilor potopului toată istoria creaţiei, ca rezultat al activităţii fiinţelor îngereşti şi spiritelor naturii, creatoare de forme. Creaţia efectivă a întocmirilor noului pământ a început din locul în care s-a oprit arca - loc denumit Ararat. Acolo, Noe Şi familia sa au eliberat din arcă toate vieţuitoarele şi toate seminţele vegetalelor. Noua creaţie de vegetale (întocmiri) -căci se poate vorbi despre o nouă creaţie - a pornit, aşadar, omnidirecţional din locul numit Ararat. Ararat a fost, astfel, locul dintâi al noii creaţii de întocmiri. Valul de viaţă, ca emanaţie a Duhului Sfânt, s-a Propagat ca un tsunami prin aburul lăptos. în urma sa, vegetaţia s-a recompus de la sine, într-un proces de creştere miraculos. în scurt timp, întreaga suprafaţă a pământului a fost acoperită de o Minunată floră tropicală. Astfel a fost restaurat un nou Eden 

Potopul

A» Potopul «^
Potopul a fost rezultatul unei mari confruntări între elementele principale - apa, aerul, focul şi pământul - şi, fireşte, între fiinţele spirituale care le controlau. De-o parte s-au înfruntat cei răi, în frunte cu Primordialii întunericului, cu Lorehh şi cu Dree de toate orientările "doctrinare", iar de cealaltă parte Fiii Luminii. în fruntea armatei Fiilor Luminii s-a aflat îngerul Mihail (în limbajul actual, îngerului Mihail / Mikael i se conferă gradul ierarhic de Arhanghel, dar se pare că gradul său este mult mai mare decât cel al unui Arhanghel. Mihail sau Mikael este unul dintre cei patru mari Principi/Prinţi Ocrotitori, alături de Prinţii Gabriel, Rafael şi Uriel. Din aceste considerente, am ales să-1 desemnăm în continuare fie cu apelaţia generică de înger, fie cu cea de Prinţ sau Principe). Fiii Luminii şi Fiii întunericului s-au înfruntat atât ca energii, cât şi sub formă umanoidă. La această confruntare nu au participat oamenii întrupaţi, care, de această dată, au fost spectatori, dar mai ales victime. Oastea îngerului Mihail a pătruns iarăşi pe la Polul Nord al Pământului şi s-a infuzat în materie (ca energii), atacându-i pe cei întunecaţi la nivelul tuturor elementelor: focul de sus s-a luptat cu focul din adâncuri, apa din cer s-a luptat cu apa coruptă de pe pământ, aerul pur cu aerul impur, pământul a fost răvăşit. Spiritele bune ale naturii de foc s-au luptat cu spiritele rele ale naturii de foc - Lorehh de foc -, spiritele bune ale naturii de apă s-au înfruntat cu cele rele, spiritele bune ale naturii de aer s-au înfruntat cu Lorehh de aer, îngerii cei buni s-au înfruntat cu Dree. Potopul propriu-zis a început în momentul în care, pe fondul răutăţii oamenilor din lumea materială (şi, implicit, a emiterii de energii pharismah întunecate), focul negru din adâncuri s-a revoltat şi a irupt la suprafaţă. împreună cu el au ieşit din trecutul în care erau captive, spiritele naturii rebele de foc, Lorehh. După aceea, apele din adâncuri (Lorehh de apă) s-au ridicat la suprafaţă, iar cele de la suprafaţă au căzut în adâncuri. Aerul a devenit impur şi s-a încins datorită acţiunii focului din adâncuri, ceea ce denotă o acţiune în forţă a Lorehh de aer. In urma acestei incursiuni în forţă a spiritelor naturii rebele de foc, apă şi aer, Fiii Luminii au pornit o ofensivă de mari proporţii. Pentru a pune capăt acestei rebeliuni a elementelor, Fiii Luminii au adus apa din "cer" - ploaia. Ploaia nu s-a oprit o perioadă foarte lungă de timp (Textul Vechiului Testament afirmă laconic că "s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis zăgazurile Cerurilor" - cap 7; 11). După timpul de astăzi, ploaia "dulce" a durat foarte mult timp, dar după timpul acelor vremuri a durat doar 40 de zile şi 40 de nopţi. in prima fază, un observator fizic aflat ia suprafaţa pământului ar fi observat cum pământul se crapă îngrozitor, iar focul din adâncuri irupe in cele mai neaşteptate locuri; în a doua fază ar fi observat cum focul este stins treptat de ploaia
torenţială ce cade neîncetat din cer. în fine, observatorul fizic ar fi observat cu adâncă groază cum ploaia inundă treptat globul terestru, astfel încât, chiar şi munţii cei mai înalţi sunt acoperiţi de ape. în răstimul potopului, care nu trebuie confundat nici cu perioadele de nemanifestare, dar nici cu marea ştergere, pământul fizic a fost acoperit integral cu ape. în faza de apogeu a potopului, nu mai exista nici o porţiune de uscat pe tot pământul, ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puţin, că munţii cei mai înalţi, care pe atunci atingeau înălţimi de cel puţin nouă mii de metri, erau acoperiţi de ape. în schimb, un clarvăzător ar fi observat faptul că focul provenit din adâncuri este reflectarea fiinţelor răului de foc -Lorehh şi Dree de foc -, cu anumite înfăţişări şi forme. Aceste fiinţe de foc puteau fi observate chiar şi de neclarvăzători, dacă ar fi avut timpul necesar să analizeze situaţia. Un clarvăzător ar fi observat că apele din adâncuri, ce irupeau la suprafaţa pământului, aveau diferite forme stranii, cel mai adesea hidoase, fiind manifestările unor Dree şi Lorehh de apă, în timp ce apele de sus (din cer) erau manifestările unor spirite bune de apă, sprijinite de o impunătoare armată de fiinţe îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii. Potopul a pus capăt celei de-a doua perioade a celui de-al patrulea ciclu. Spre deosebire de marea ştergere, când planul cuantic material a dispărut, în decursul potopului mediul fizic a fost acoperit cu ape. Totuşi^ apele din timpul potopului nu trebuie confundate cu cele de astăzi. în acele vremuri, apa avea un alt aspect. Acoperirea pământului cu ape a reprezentat întoarcerea creaţiei la starea originară - la indistinct sau la nediferenţiat. Starea de nediferenţiat presupune reîntoarcerea lumii la un fel de prematerie incipientă, în care toate elementele -pământul, aerul, focul şi apa, precum şi elementele chimice corespondente - se topesc într-un element unic, care este originea a toate. Acest element doar corespunde (în sens general) apei de astăzi, dar el nu mai există în această formă. Este o altfel de apă - un numen de apă -, o stare incipintă a materiei, asemănătoare celei despre care un vestit philosophus al antichităţii greceşti, Thales din Milet, afirma că se află la originea a toate. Imediat după retragerea apelor - de fapt, după transformarea acelei prematerii indistincte care poate fi înţeleasă ca un numen al apei de astăzi - s-a născut un nou pământ. Originea acestei transformări nu trebuie căutată însă tot în apă, ci în foc - mai exact în Focul de Sus, care este Duhul Sfânt, a treia Persoană a lui Dumnezeu. După potop, la fel ca la fiecare început de ciclu, Duhul Sfânt (A treia Revărsare, Focul de Sus sau Focul eteric, cum a fost numit cândva) a infuzat iarăşi viaţă în tot ce există. O dată cu infuzia de viaţă a Duhului Sfânt, a început a treia perioadă a celui de-al patrulea ciclu. Duhul Sfânt a "fecundat" premateria existentă -nediferenţiatul de ape -, aşa cum se petrecuseră lucrurile de atâtea ori în trecut. Acesta este şi motivul pentru care un contemporan al lui Thales, pe nume Heraclit, avea dreptatea sa când afirma că la originea lumii se află focul. Ulterior, ca rezultat al hierogamus-ului primordial {hierogamos: unirea sacră) dintre "apă" şi "foc", s-au născut următoare două elemente: aerul şi pământul (elemente despre care aminteau alţi doi filozofi ai antichităţii greceşti: Anaximene şi Anaximadros). Din amestecul celor patru elemente, prin transformări succesive, s-a format tot ce există. Şi iarăşi trebuie să dăm dreptate unui vestit philosophus al antichităţii, pe nume Empedocles, care afirma că la originea lumii se află patru elemente fundamentale: apa, focul, aerul şi Pământul. Toţi au avut dreptate, fiecare în felul său, chiar dacă unii au luat trenul cunoaşterii de la prima staţie, iar alţii de la taţiile următoare. Toţi însă afirmau cu mâna pe inimă că "totul este plin de zei". Şi ce dreptate aveau. Toate fiinţele omeneşti surprinse în planul cuantic material şi-au găsit sfârşitul la potop. Corpurile lor duh au fost eliminate de pe scena evoluţiei, iar spiritele au fost absorbite îh Lumea fără formă. Au supravieţuit doar fiinţele omeneşti care se aflau (decorporate) în haos, în iaduri, în lumea eterică, în Centrele de putere şi în Regatul morţilor vii (supravieţuitorii au fost aceiaşi ca şi la sfârşitul ciclului al treilea). La nivelul planului cuantic material, au supravieţuit teribilului diluviu doar persoanele care s-au refugiat pe arcă, în frunte cu Noe (spre deosebire de marea ştergere, în răstimpul căreia nu a supravieţuit nici o fiinţă întrupată). 

Arca lui Noe

 Arca lui Noe
Istoria celei de-a doua părţi a celui de-al patrulea ciclu, de după reinfuzarea răului, seamănă cu ceea ce s-a petrecut la sfârşitul ciclului al treilea. Datorită faptului că oamenii întrupaţi nu mai respectau legile cosmice, forţele răului au obţinut un avantaj nesperat în lumea materială, astfel că au periclitat existenţa acesteia. O catastrofă nu vine niciodată singură, astfel că, de la un moment dat, celor întunecaţi le-a venit iarăşi ideea nebunească de a sparge cerurile şi de a crea un imperiu universal al răului în planul material, ceea ce a declanşat riposta Fiilor Luminii. Războiul dintre Fiii Luminii şi Fiii întunericului s-a concretizat printr-un nou eveniment catastrofal: potopul. Situaţia se înrăutăţise atât de mult în acea perioadă încât, pe toată suprafaţa pământului, nu existau prea multe persoane care să respecte legile cosmice. Dumnezeu a cercetat inima tuturor fiinţelor întrupate în lumea materială. Singura fiinţă omenească a cărui inimă 1-a mulţumit pe Domnul Dumnezeu a fost Noe. Noe a primit poruncă direct de la Domnul Dumnezeu să construiască o arcă, pe care să îmbarce "casa" sa, împreună cu anumite elemente de floră şi faună. Arca lui Noe avea o formă extrem de simplă: arăta ca o jumătate de nucă, fiind împărţită în mai multe compartimente. După cum s-a menţionat, corpul (învelişul) fizic al naturii vegetale este constituit din proporţii inegale de întuneric şi lumină. Iniţial, corpul fizic al unui eiement din natură a fost constituit din lumină, dar, treptat, compoziţia sa a cunoscut un proces de întunecare. Astfel, o vegetală "luminoasă" care, cândva, era bună la gust şi hrănitoare, s-a transformat într-una nocivă şi otrăvitoare. Un animal blând a devenit agresiv, ca şi cum agresivitatea şi violenţa oamenilor s-ar fi transferat acestuia. De fapt, animalele reprezintă ceea ce oamenii au făptuit rău şi au lăsat în urmă - trecut cristalizat. (Procesul prin care plantele  şi  animalele  s-au transformat,  trecând de  la întuneric la lumină, a fost expus în paginile anterioare: dinspre centru spre periferie.) Noe a adunat în arca sa, alături de membrii casei sale, doar acele elemente vegetale şi animale necorupte total de reziduurile aurice, în care lumina era preoponderentă. Celelalte elemente vegetale şi animale au fost distruse de potop. La începerea diluviului propriu-zis, Noe şi familia sa şi-au găsit adăpost pe arcă. Familia lui Noe era formată din Noe-tatăl, soţia sa şi cei trei băieţi, care şi-au luat neveste. Se pare totuşi că, cel puţin la un moment dat, în afara lor, a mai găsit refugiu în arcă încă o familie formată din trei persoane, despre care nu există nici un fel de surse documentare, dar a căror prezenţă a rămas imortalizată în cronica akasha. Această familie era formată dmtr-un preot (echivalentul unui preot), soţia şi fiica sa (posibil să fie vorba despre două fiice). A doua familie de pe arcă făcea parte din casa lui Noe, dar nu din familia sa. De aitfei, din Vechiul Testament aflăm că Noe a primit poruncă că îmbarce în arcă toată casa sa. "Şi Domnul Dumnezeu i-a zis lui Noe: Intră, tu şi toată casa ta în arcă, pentru că am văzut că, din toată generaţia aceasta, tu eşti singurul drept înaintea Mea" - VT 7; 1. Aici se impune un scurt comentariu: termenul casă semnifică pe toţi cei care locuiau sub acelaşi acoperiş cu Noe -robi, preoţi, meşteşugari - astfel că nu se referă la ceea ce astăzi înţelegem prin termenul de familie; termenul de familie presupune fie o înrudire prin sânge, fie una prin alianţă. Termenul generaţie pare să fie folosit în acelaşi sens în care este folosit în această carte: se referă la generaţia a patra. Termenul drept, prin care este desemnat Noe, presupune respectarea Ordinii cosmice. Fireşte, se poate pune problema: de ce Vechiul Testament nu aminteşte despre cea de-a doua familie - formată dintr-un bărbat ceva mai în vârstă şi din două femei -, care a fost prezentă, la un moment dat, pe arcă. De altfel, Vechiul Testament nu aminteşte nici despre apariţia răului în cosmos, după cum nu ia în considerare nici celelalte fiinţe omeneşti contemporane cu Adam, Eva, Cain sau Abel. Se mulţumeşte doar să specifice că răul întrupat în şarpe a ispitit-o pe Eva, după cum se mulţumeşte să amintească în treacăt despre "fiii şi fiicele" lui Adam şi ale Evei, fără a le aminti numele Cu privire la cauzele acestor omisiuni pot fi emise mai multe opinii. Cea mai la îndemână ar fi că s-au operat modificări asupra textului Vechiului Testament, în funcţie de anumite considerente doctrinare. Se ştie că primele cinci cărţi ale Vechiului Testament - inclusiv Geneza - au fost scrise chiar de către Moise, dar nu este exclus ca cei care le-au copiat sau
cei care au stabilit varianta finală, eveniment ce a avut loc mult timp după moartea lui Moise, să fi stabilit textul în funcţie fie de de imperativele politico-doctrinare ale momentului, fie de calitatea auditoriului căruia îi era adresat textul. De altminteri, pentru a reda întreaga desfăşurare a evenimentelor descrise în Geneză, ar fi fost nevoie de cel puţin zece volume de dimensiunea Vechiului Testament. Probabil că cea de-a doua familie prezentă pe arcă nu a avut nici un fel de rol în desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, motiv pentru care nu a fost amintită. Oricum, modul de alcătuire a textului Vechiului Testament indică în mod clar faptul că cei care au redactat textul final cunoşteau din cronica akasha (memoria psihoinformaţională a Terrei) întreaga desfăşurare a evenimentelor, dar au selectat doar acele evenimente pe care le-au considerat importante. Vechiul Testament a urmărit doar acele evenimente cu implicaţii în raporturile dintre Dumnezeu şi poporul evreu. De aceea, evenimentele narate în Vechiul Testament sunt întrucâtva diferite de cele descrise în scrierile sacre ale altor popoare ale antichităţii. Fiecare popor a avut propria sa istorie, dezvăluită de către iniţiaţi. Iniţiaţii din vechime au consemnat în scrierile lor doar ceea ce i-a interesat pe ei, în funcţie de sursa inspiraţiei, de poporul din care au făcut parte şi de arealul în care şi-a desfăşurat existenţa acel popor. Dacă, de exemplu, iniţiaţii protodacilor ar fi scris o istorie a evenimentelor primordiale, aceasta ar fi trebuit să cuprindă doar acele evenimente ce s-au desfăşurat în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Şi iniţiaţii daci ar fi scris despre Adam, Eva şi Cei curaţi, dar n-ar fi scris nimic despre istoria sacră a vechilor evrei, care nu i-ar fi interesat. Ei ar fi urmărit doar ceea ce s-a petrecut în propriul lor teritoriu. De altfel, istoria sacră a poprului evreu începe doar cu Avram devenit Avraam 

Pamantul in noua intocmire

 Pământul în noua întocmire După marea ştergere, Pământul fizic a renăscut precum pasărea Phoenix, din propria sa cenuşă. Astfel a început prima perioadă a ciclului ai patrulea. Totuşi, de această dată, nu a mai avut loc o creaţie ex nihilo, ci o reconstrucţie pe baza patternurilor (întocmirilor) existente. în ciclul al patrulea, Pământul a fost recreat pe baza patternurilor energetice aflate la nivelul structurii de formă globulară, rezultat al activităţii îngerilor Puri ai Temeliei. Existenţa acestei structuri eterice de formă globulară diferenţiază Pământul de toate celelalte corpuri cereşti. Renaşterea Pământului s-a produs datorită infuziei de lumină/energie/viaţă a Duhului Sfânt. La începutul ciclului al patrulea, a treia Persoană a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, s-a reinfuzat în creaţie. Astfel, globul fizic al Protopământului a revenit la viaţă - într-un fel, s-ar putea spune că Protopământul s-a "reîntrupat", cu o altă "înfăţişare". Astfel a apărut Pământul actual. Spre deosebire de ciclurile cosmice anterioare, încă de la debutul celui de-al patrulea ciclu, Pământul, ca glob cosmic, a fost învăluit într-o aură protectoare de mari dimensiuni, tocmai pentru ca răul să nu se mai infiltreze atât de uşor în planul cuantic material. Extremitatea aurei protectoare a Pământului se află undeva la jumătatea distanţei dintre Lună şi planeta învecinată, Marte. întregul ansamblu al pământului, format aşadar din globul fizic, satelitul său natural, Luna şi aura protectoare poartă numele de Terra aurica Aura Terrei aurica asigură o protecţie sporită faţă de intruziunea forţelor din haos şi, în special, faţă de intruziunea lui Hallshithan. De aceea, în prima parte a ciclului al patrulea, nici o fiinţă din haos nu a mai fost capabilă să pătrundă în Terra aurica. O fiinţă din haos poate să pătrundă în Terra aurica doar în cazul în care este atrasă prin intermediul unor energii nharismah întunecate, emise de către oamenii întrupaţi. La începutul ciciuiui ai patrulea, nu avea cine să cheme forţele râului, mai ales că nu mai exista nucleul întunecat al pământului . mama tuturor întunecimilor. De asemenea, nu mai exista contrapartea întunecată a pământului şi nici nu se mai fonnaseră razele de creaţie. La începutul ciclului al patrulea, Pământul fizic era autonom. Prima perioadă a ciclului a! patrulea a debutat cu noua creaţie a lui Dumnezeu, care a fost, şi de acesta dată, perfectă. Dumnezeu nu poate crea ceva imperfect, astfel că, în prima parte a celui de-ai patrulea ciclu, a apărut iarăşi Edenul fizic -copie a Edenului de la nivelul pianului cuantic eteric. După apariţia Edenului fizic nu a mai fost nevoie de creaţia unui nou Adam. Primordialii Luminii din generaţiile anterioare (prima şi a doua), care nu au căzut niciodată în păcat, s-au manifestat în mod natural în noua lume, devenind primii ei locuitori. în prima fază s-au manifestat doar zece Primordiali ai Luminii, apoi numărul lor a sporit. Primordialii Luminii sunt fiinţe omeneşti perfecte care nu s-au răzvrătit niciodată împotriva Planului lui Dumnezeu. Ei nu au cunoscut niciodată sentimentul de rebeliune, astfel că au trăit, în mod permanent, în prezentul continuu, alături de Dumnezeu. La fiecare rebeliune, Primordialii Luminii s-au disociat de cei care s-au revoltat, rămânând alături de Dumnezeu şi de îngerii cei buni - Fiii Luminii. Primordialii Luminii cunosc şi respectă Planul lui Dumnezeu. Nu se poate spune că Primordialii Luminii s-au întrupat în noua lume, care este actualul Pământ. Fiind perfecţi, Primordialii luminii au fost atraşi, în mod natural, în noul mediu, astfel că ei au fost primii locuitori. Primordialii Luminii erau oameni perfecţi într-o lume perfectă. Dumnezeu însuşi, împreună cu Fiii Luminii - îngeri şi spirite ale naturii - se Plimba împreună cu ei în mirifica lume de la începutul ciclului, lnvăţându-i rosturile a tot ce crease Ascultând     de îndemnul     Domnului     Dumnezeu j Primordialii   Luminii   au  avut   fiii   şi   fiice.   îndemnul   luj Dumnezeu,
"înmulţiţi-vă", valabil pentru protopărinţii Adam şi Eva la începutul ciclului al treilea, a fost valabil şi pentru ei. Astfel, s-a născut prima seminţie a celei de-a patra generaţii Oamenii  primei   seminţii pot  fi  desemnaţi  prin  formularea Vechiului Testament de Copii ai lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu au rămas la fel de perfecţi precum părinţii lor. La rândul lor, Copiii lui Dumnezeu au avut fiii şi fiice. Fiii şi fiicele lor au fost spirite pure, abia provenite din Lumea fără formă. Cum era şi firesc, în condiţiile unei creaţii perfecte, poarta alfa s-a deschis de la sine, astfel că au pătruns în Edenul fizic, ca progenituri ale Copiilor lui Dumnezeu, spirite pure provenite din Lumea fără formă - denumite iconi. De câte ori perfecţiunea domneşte în lumea fizică, poarta alfa se deschide de ia sine, ca şi cum ar avea un dispozitiv cu senzori. în secunda în care oamenii comit fapte rele, poarta alfa se închide instantaneu. Astfel, la începutul celui de-al patrulea ciclu, în perfecţiunea ce adăsta pretutindeni, s-au întrupat spirite noi, ceea ce nu se mai întâmplase de foarte mult timp. Iconii s-au întrupat cu un nou tip de corp duh şi cu un nou tip de corp sufletesc, formând temelia generaţiei a patra. Ei au avut veşminte de piele (trupuri materiale) specifice noilor condiţii. O lungă perioadă de timp, Primordialii Luminii şi Copiii lui Dumnezeu au convieţuit împreună cu progeniturile lor, iconii. Toţi respectau Ordinea cosmică, fiind în comuniune directă cu Domnul Dumnezeu. Noua generaţie de oameni denumiţi iconi a învăţat, la rândul ei, rosturile a tot ce Dumnezeu crease. în decursul acestei perioade, iconii generaţiei a patra s-au înmulţit, populând întregul pământ, care se asemăna cu o imensă grădină. Cu cât o creaţie se apropie de perfecţiune, cu atât timpul se scurge mai încet, iar trupurile fiinţelor omeneşti îmbătrânesc mai lent. De altminteri, la fel ca protopărinţii Adam şi Eva, în paradisul terestru de la începutul celui de-al patrulea ciclu cosmic, atât Primordialii Luminii şi Copiii lui Dumnezeu, cât şi iconii nu au îmbătrânit în vreun fel, iar trupurile lor erau luminoase. Trupurile lor luminau din interior, precum neoanele. Pe atunci, timpul lumii materiale era foarte apropiat de prezentul continuu, astfel că se poate vorbi mai degrabă despre absenţă (suspendare) a timpului, decât despre o scurgere a sa. Toate procesele din natură erau atât de lente, încât totul prea static Să ne imaginăm un mediu perfect, în care totul este într-o armonie perfectă. Plantele şi vegetalele, la fel ca toate formele de relief, sunt perfecte. Nu există animale sălbatice, ci doar vieţuitoare care ascultă de poruncile oamenilor, nu există plante ori fructe otrăvitoare, nu există ape poiuate. Râurile, fluviiie, cascadele şi apele oceanelor sunt pure şi cristaline. Vieţuitoarele aerului, apei şi pământului trăiesc în fericirea şi pacea ce învăluie totul. Tot astfel era în paradisul de la începutul celui de-al patrulea ciclu. Nu exista nici o disfuncţionalitate, ci doar un peisai aproape static (ca o pictură), în care oamenii se plimbau după cum doreau, admirând creaţia perfectă a lui Dumnezeu. In aceste condiţii, nu putea exista nici o disfuncţionalitate meteorologică; doar un vânticei, foarte plăcut şi parfumat, adia adesea printre copaci. Tot ce se petrecuse anterior părea a fi fost uitat, iar viitorul părea a fi plin de fericire. Din păcate, fiind spirite noi, iconii, fiii şi fiicele Copiilor lui Dumnezeu, nu au mai respectat cu stricteţe Ordinea cosmosului precum părinţii lor, astfel că au introdus iarăşi în cosmos principiul discontinuităţii. A fost nevoie ca o singură fiinţă din seminţia iconilor să nu mai respecte Ordinea cosmică şi să emită energii pharismah întunecate, pentru ca totul să se prăbuşească. A fost suficient ca unui singur om să ... i se urască cu Binele, ca procesul evolutiv să dobândească o turnură nefastă. în momentul în care iconii nu au mai respectat Ordinea cosmică şi au adus stricăciuni creaţiei lui Dumnezeu, mediul a început să se deterioreze. O dată cu reinfuzarea răului s-a încheiat Veacul fericit şi a început a doua perioadă a ciclului al patrulea. în a doua perioadă, întocmirile au început să pălească, au început să se manifeste diferite ciudăţenii meteorologice - ploi, tornade, uragane, grindină şi zăpadă -, vegetalele au început să moară şi apoi să se reproducă, animalele odinioară docile şi blânde au dobândit primele semne de agresivitate. Ceea ce oamenii au manifestat în interiorul lor, în inima fiinţei lor, s-a reflectat în afară. Ceea ce a fost aspirat în centru, a reapărut la Periferie. în aceste condiţii, prezentul continuu, Timpul lUj Dumnezeu nu s-a mai manifestat în lumea materială, i^ oamenii care au ales calea nerespectării Planului lui Dumnezeu au început, dintr-o dată, să îmbătrânească şi apoi să moară Totul a devenit trecut.
Din păcate, "scenariul" dm ciclul al treilea s-a repetat până la capăt. Iarăşi s-a făcut conexiunea cu haosul, iarăşi sa format nucleul întunecat al pământului, iarăşi s-au format razele de creaţie. Iarăşi s-au prezentat ... la datorie, din haos, fiinţele întuncate: Lorehli eterice, Lorehh sexuale, Dree, oamenii din sămânţa cea rea, Primordialii întunericului. La rândul lor, Copiii lui Dumnezeu şi Primordialii Luminii s-au retras definitiv dm lumea oamenilor. Văzând ceea ce se petrece, ei s-au disociat de cei care au făcut răul şi s-au retras. în nici un fel, nu a fost vina lor pentru ceea ce s-a petrecut. Ei continuă să existe şi astăzi, undeva la limita dintre pianul cuantic material şi planul cuantic eteric, martori tăcuţi ai lumii, dar nu mai interferează cu oamenii întrupaţi. Concomitent, poarta alfa s-a închis, iar spiritele pure J iconn - n-au mai fost capabile să se întrupeze. Poarta de intrare alfa a rămas de atunci închisă, astfel că spiritele pure - iconii -provenite din Lumea fără formă, nu au mai pătruns în lumea materială. După închiderea porţii alfa, au început să fie atraşi la întrupare, prin intermediul energiilor pharismah întunecate, oameni care trăiseră în ciclul cosmic anterior, care au fost surprinşi de marea ştergere în haos şi în iaduri. Oamenii din haos şi din iaduri nu cunoşteau faptul că Dumnezeu, în marea Sa înţelepciune, a creat o nouă lume, astfel că dormitau în propria lor stare existenţială. Fiind atrase de energiile pharismah întunecate, aceste fiinţe omeneşti s-au bucurat enorm: mai exista o lume de distrus, astfel că s-au precipitat să se întrupeze. Pentru oamenii proveniţi din iaduri şi din haos este aşadar vorba despre o reîntrupare, realizată în condiţii specifice ciclului al patrulea. Condiţiile din lumea materială s-au schimbat după marea ştergere, astfel că structura corpurilor duh ale acestor oameni a suferit o modificare. Deşi făceau parte din generaţia a treia şi aveau corpuri duh specifice, când s-au întrupat iarăşi, oamenii proveniţi din haos şi din iaduri s-au comportat ca o seminţie distinctă. Fi au format a treia semin"" a celei de-a patra generaţii. Această seminţie este denumită icon hlisa (icon înseamnă Chip şi Asemănare de Dumnezeu; hlisa înseamnă ţărână sau pământ; prin icon hlisa se poate înţelege "spirite căzute în materie"). Seminiţia icon hlisa era diferită de seminţia iconilor. Iconii erau spirite pure, care nu aveau o experienţă anterioară de viaţă. Iconii erau la fel de naivi ca şi strămoşii lor care au trăit în prima parte a ciclului anterior, pe când răul încă nu se infuzase în creaţie. în schimb, icon hlisa aveau o experienţă de viaţă şi de rebeliune îndelungate: cunoscuseră toate formele decăderii, astfel că erau virusaţi până în măduva "oaselor" - mai precis, a corpului duh. Pentru icon hlisa nu a fost prea greu să corupă întreaga generaţie a iconilor - a spiritelor pure ce abia intraseră prin poarta alfa. Cu timpul, iconii s-au comportat la fel de rău ca cei din seminţia icon hlisa. Când toţi au început să se comporte la fel, nici nu se mai ştia cine sunt unii şi cine sunt alţii. Toţi au devenit o apă şi un pământ: virusaţi şi căzuţi în materie. Prin ambele seminţii, răul s-a reinfuzat adânc în natură. Rezultatul reinfuzării răului a fost dramatic. în zece generaţii de la primul icon care se manifestase în disonanţă cu Ordinea cosmică, mediul s-a deteriorat, iar procesul materializării s-a accentuat. Din Edenul de la începutul ciclului nu a mai rămas nici măcar amintirea. Mediul terestru s-a transformat atât de mult, încât a început să arate precum în epoca de apogeu a răului dm ciclul al treilea: regiuni din ce în ce mai întinse, formatate de Lorehh şi de Dree, ritualuri sângeroase, războaie interminabile pentru cucerirea de spaţii vitale şi pentru racolarea de noi membri. La rândul lor, Primordialii întunericului cei mari s-au manifestat iarăşi în planul cuantic material ca la ei acasă, continuând ceea ce au început în ciclul al treilea. Nu mai conta faptul că se scursese atât de puţin timp de când, sub impulsul de viaţă al Duhului Sfânt, pământul renăscuse. Indiferent dacă făceau parte din categoria icon sau din categoria icon hlisa, membrii pseudoparadisurilor formatate de cei întunecaţi erau racolaţi ... vii sau morţi. Nu conta. Cei vii erau făcuţi sclavi prin aplicarea peceţilor luciferice, astfel încât energia de viaţă (sufletul) să le fie folosită pentru extinderea spaţiilor vitale. Cei morţi erau la fel de folositori în iad, unde deveneau umbre lipsite de conştiinţă şi de energie Toţi erau la fel de morţi, fie că erau întrupaţi în lumea materială, fie că se aflau în iad. Viaţa veşnică devenise un deziderat mult prea îndepărtat.

Un nou inceput

Un nou început
Metamorfozele paralele - ale structurilor aurice şi ale cosmosului - desfăşurate de-a lungul primelor trei cicluri, au continuat, la un alt nivel, şi după marea ştergere, când a început ciclul al patrulea. Marea ştergere nu trebuie confundată cu perioadele de nemanifestare dintre ciclurile anterioare. După cum s-a menţionat, în timpul perioadelor de nemanifestare dintre cicluri, tot ce exista în Oceanul de Lumină a fost absorbit în Sursa Primă, Dumnezeu. în schimb, la marea ştergere, s-a produs retragerea Duhului Sfânt - Cel ce insuflă viaţa; a treia Persoană a lui Dumnezeu: Lumina - din creaţie. Retragerea Duhului Sfânt a afectat doar ceea ce se afla la nivelul planului cuantic material, dar nu a afectat planul cuantic eteric sau planul cuantic infraeteric. De asemenea, marea ştergere nu a afectat ceea ce se afla în afara Oceanului de Lumină, în haos şi în iaduri. în schimb, marea ştergere a afectat razele de creaţie şi nucleul întunecat al pământului, care şi-au încetat existenţa. Nucleul întunecat şi razele de creaţie se aflau doar la nivelul contrapărţii întunecate a pământului, care a dispărut o dată cu planeta fizică. La marea ştergere, toate duhurile omeneşti care se aflau la nivelul planului cuantic material au fost eliminate de pe scena evoluţiei, iar spiritele lor au fost resorbite în Lumea fără formă. ţ\fu au supravieţuit decât acele fiinţe omeneşti, pe care marea steraere le-a surprins în afara planului cuantic material. Fiinţele omeneşti care au supravieţuit sub formă de duh marii ştegeri, pot fi clasificate în două mari clase. Fiecare clasă are mai multe categorii. Prima clasă este formată din cei care au păşit pe calea Binelui, iar a doua clasă a fost formată din cei care au păşit pe calea răului. Fiecare clasă a supravieţuit din motive diferite. De asemenea, mecanismul supravieţurii a fost diferit, în funcţie de poziţia fiecărei clase faţă de Ordinea cosmică. în linii generale, procesul supravieţuirii s-a desfăşurat la fel ca în ciclurile cosmice anterioare. Prima categorie de fiinţe care a supravieţuit la marea ştergere a fost formată din acei Primordiali ai Luminii, care nu au fost niciodată afectaţi de vreun eveniment catastrofal desfăşurat la nivelul Oceanului de Lumină. Primordialii Luminii nu au dispărut nici măcar în răstimpul perioadelor de nemanifestare. A doua categorie a fost formată din oamenii denumiţi Cei curaţi, care s-au refugiat în Işşinghingher, în Lirakashin sau în Illirin. Toate aceste enclave nu au fost afectate de marea ştergere, fiind constituite dintr-o materie fără păcat. A treia categorie a fost formată din toţi acei oameni care, chiar înaintea marii ştergeri, au înţeles răul făcut şi s-au disociat de cei întunecaţi. Chiar în ultima perioadă a războiului ce a dus la marea ştergere, această categorie de oameni s-a retras - sau a fost lăsată să se retragă - în mod strategic, în lumea eterică. Acolo s-a diferenţiat în două populaţii distincte: o parte, cea mai numeroasă, a construit mai multe oraşe eterice. In epoca de apogeu, existau nu mai puţin de nouă metropole eterice. Cealaltă parte, o minoritate, a ales să locuiască în diferite comunităţi mult mai modeste, de întinderea unui sat mediu de astăzi, presărate de-a lungul lumii eterice.
Prima parte a oamenilor care s-au retras în lumea eterică a înfiinţat un centru de putere independent, de unde, de-a lungul celui de-al patrulea ciclu până în ziua de astăzi, a continuat lupta împotriva forţelor răului. Aceasta este categoria oamenilor Prometeici, denumiţi ment. Ei sunt constructorii celor nouă oraşe eterice. De-a lungul timpului, oamenii prometeici au dezvoltat o tehnologie eterică, prin intermediul căreia au confecţionat diferite produse tehnologice, precum arme sau mijloace  de transport rapide.  Mijloacele de transport  sunt enigmaticele OZN-uri, care se manifestă şi în ziua de astăzi. Actualmente, oamenii din această categorie sunt denumiţi "extraterestri", ceea ce este inexact. Departe de a fi "extraterestri", deci proveniţi din afara Pământului, de pe planete situate în alte sisteme solare, oamenii prometeici sunt la fel de tereştri ca şi oamenii care se întrupează în ziua de astăzi. De fapt, ei au fost locuitorii Protopământului în ciclul al treilea. La marea ştergere, ei s-au refugiat în lumea eterică. în prima jumătate a celui de-al patrulea ciclu, oamenii prometeici au pătruns mult mai des in lumea materială decât o fac în ziua de astăzi, fie corporal, ca man in black (oameni în negru), fie cu ajutorul navelor de transport - OZN-urile. Majoritatea dintre ei au corpul duh specific generaţiei a treia şi, implicit, puteri de manifestare foarte mari. Atunci când se manifestă în lumea fizică prin materializare, oamenii prometeici manifestă siddhisuri (puteri). Oamenii prometeici sunt organizaţi pe "naţiuni" şi pe ramuri, în funcţie de interese şi de afinităţi. Mijloacele lor de transport, OZN-urile, sunt de natură eterică, nu materială, dar se pot materializa în anumite momente, doar pentru foarte scurt timp. Este nevoie de un foarte mare consum de energie pentru ca un OZN să se materializeze în planul fizic. A doua parte a oamenilor care s-au retras în lumea eterică este formată din oameni neutri. Oamenii neutri îşi păstrează, în continuare, statutul de nebeligeranţă pe care l-au adoptat la sfârşitul ciclului al treilea. Actualmente, ei formează o minoritate. Printre ei se află şi Shakha Than, cel care 1-a izgonit pe Hallshithan la sfârşitul ciclului al treilea. A patra categorie de oameni care au supravieţuit marii ştergeri este formată din cei care s-au strâns în jurul Centrului de Putere de la miazăzi. Centrul de la miazăzi, care este amplasat în Hiperboreea, în apropierea Polului Nord, nu a fost afectat de marea ştergere. Toţi oamenii din această categorie au continuat, şi de-a lungul ciclului al patrulea, într-un fel sau altul, lupta împotriva celor întunecaţi. A cincea categorie de supravieţuitori ai marii ştergeri au fost oamenii obişnuiţi care, chiar în momentul marii ştergeri, populau Regatul morţilor vii - actuala regiune infraeterică. Nici regiunea infraeterică nu a fost, în vreun fel, afectată de marea ştergere A şasea categorie de oameni care au supravieţuit marii ştergen este formată din acei oamenii întunecaţi, în frunte cu primordialii întunericului cei mari, care nu au fost surprinşi de marea ştergere în planul cuantic material. Toţi ceilalţi oameni ai întunericului care au fost surprinşi de marea ştergere în planul cuantic material, şi-au pierdut corpul duh, iar spiritele lor au fost aspirate în Lumea fără formă. Totuşi, raportat la marea masă a celor care s-au manifestat în ciclul al treilea, puţini Primordiali întunecaţi au dispărut la marea ştergere. Majoritatea Primordialilor întunericului din primele două generaţii şi o bună parte a oamenilor din sămânţa cea rea sau retras în haos cu puţin timp înaintea marii ştergeri. Ei s-au întors acolo de unde au venit, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi fără să fi învăţat ceva util. Tot ce au fost capabili să priceapă din evenimentele dramtice desfăşurate în ciclul al treilea a fost că se poate cuceri cosmosul şi că se poate sfida în continuare Ordinea cosmică. A şaptea categorie de oameni care au supravieţuit mani ştergeri a fost formată din cei aflaţi în iaduri. Stricto senso, această categorie numeroasă de oameni nu poate fi considerată ca făcând parte din sămânţa cea rea. Oamenii din această categorie s-au opus cu forţa celor răi, iar prin aceasta au comis ei înşişi răul, astfel că, după moarte, au ajuns în iaduri. Deşi sunt lipsiţi de de memorie şi de identitate, oamenii din această categorie au supravieţuit într-o stare larvară în găurile de vierme numite iaduri, care nu aveau cum să fie afectate de marea ştergere. La nivelul planului cuantic material, în cel de-al patrulea ciclu, umanitatea a avut o istorie la fel de frământată ca şi în ciclurile anterioare. Totuşi, în linii generale, istoria ciclului al patrulea a fost mult mai complexă decât istoria primelor trei cicluri, datorită faptului că au apărut elemente noi. Elementul cel mai important desfăşurat în ciclul al patrulea a constat în intervenţia directă a lui Dumnezeu în
istoria oamenilor, ceea ce nu s-a întâmplat în ciclurile cosmice anterioare. în ciclul al patrulea, Dumnezeu a intervenit direct, de mai multe ori, în istoria oamenilor. Fiecare Persoană a lui Dumnezeu - Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt - a intervenit atunci când evenimentele s-au complicat într-un mod dramatic. Al doilea element de importanţă deosebită a constat în nuanţarea poziţiilor oamenilor faţă de Ordinea cosmică. Dacă în primele trei cicluri ale cosmosului se poate vorbi despre o împărţire de tip maniheist între bine şi rău, în ciclul al patrulea poziţiile au fost mult mai nuanţate: au apărut facţiuni intermediare, care, deşi nu au respectat în totalitate Ordinea cosmică, nu s-au aliat cu Cel rău. Chiar au luptat împotriva sa prin toate mijloacele. Al treilea element important a constat în felul (tipul) oamenilor care s-au întrupat de-a lungul ciclului al patrulea. Dm punctul de vedere ai structurii corpului duh, în ciclui ai patrulea s-a născut a patra generaţie de oameni, dar s-au manifestat şi oamenii din generaţiile anterioare. Spre deosebire de cei din generaţiile anterioare, oamenii generaţiei a patra - cel puţin cei care s-au născut până în epoca lui Iisus Hristos -, pot fi clasificaţi în patra mari seminţii. Prima seminţie de oameni care s-a manifestat în cel de-al patrulea ciclu este formată din cei desemnaţi prin expresia Copiii lui Dumnezeu, care sunt un fel de Primordiali ai Luminii din generaţia a patra, care însă trebuie deosebiţi de cei din ciclurile cosmice anterioare (de Primordialii Luminii din primele două generaţii). Această seminţie de oameni a apărut chiar la începutul ciclului al patrulea, apoi s-a retras din lume, la fel ca şi Primordialii Luminii cei vechi. A doua seminţie este formată din spirite noi provenite dm Lumea fără formă, care s-au întrupat pentru prima oară în ciclul al patrulea. Numele acestei seminţii este icon (în traducere, Chip şi Asemănare de Dumnezeu). La începutul fiecărui ciclu al cosmosului, atunci când condiţiile din lumea materială o permit, poarta alfa se deschide automat şi pătrund, din Lumea fără formă, spirite noi, care primesc corpuri duh sau/şi corpuri sufleteşti noi. Tot astfel s-au petrecut lucrurile la începutul ciclului al patrulea, când au s-au întrupat spirite pure (iconi), provenite direct din Lumea fără formă. A treia seminţie de oameni a apărut ceva mai târziu, de-a lungul celui de-al patrulea ciclu al cosmosului, o dată cu reinfuzarea răului. Această seminţie nu este nouă, ci este doar "reciclată", fiind formată din oamenii care s-au întrupat şi în ciclurile cosmice anterioare. Ei fac parte din supravieţuitorii care, la marea ştergere, se aflau în haos şi în iaduri. Deşi oamenii din această categorie de veterani aveau corpuri duh pgCifice primelor trei generaţii, atunci când s-au întrupat iarăşi ţn lumea materială, au format o seminţie de sine stătătoare. Această seminţie este numită icon Misa (icon: Chip şi Asemănare de Dumnezeu; hlisa: ţărână. în sens larg: spirite căzute în materie). A patra seminţie de oameni a apărut cam pe la mijlocul ciclului al patrulea, imediat după potopul lui Noe. Numele acestei seminţii este sâmtem. Sâmtemii reprezintă o seminţie nouă, de sine stătătoare, diferită de primele trei. Istoria umanităţii în cel de-al patrulea ciclu poate fi împărţită în şapte mari perioade. Fiecare perioadă a avut caracteristici specifice, în funcţie de tipul şi de seminţia de fiinţe omeneşti care s-a întrupat, de calitatea energiilor pharismah emise de aceştia şi de transformările mediului - ale Pământului în ansamblu. Fiecare perioadă a debutat cu un eveniment de importanţă deosebită, care a dat nota dominată. Prima perioadă s-a desfăşurat imediat după marea ştergere, de la reinfuzarea energiei de viaţă prin intermediul Duhului Sfânt până la reinfiltrarea răului. Această primă perioadă reprezintă o repetare, pe un alt plan, a Veacului fericit din ciclul al treilea (după fiecare nouă creaţie, la începutul fiecărui ciclu, are loc un Veac fericit - o Eră de aur). A doua perioadă s-a desfăşurat de la reînfiltrarea răului în planul cuantic material până la potopul din vremea lui Noe. în timpul potopului, a avut loc o nouă alungare a celor răi şi întemniţarea lor în adâncurile materiei. A treia perioadă s-a desfăşurat de la potop până la o nouă reinfuzare a răului - ceea ce corespunde unui Veac fericit mai scurt. Şi de această dată, răul s-a reinfuzat la nivelul lumii materiale datorită energiilor pharismah negative emise de către oamenii întrupaţi. A patra perioadă s-a desfăşurat de la reinfuzarea răului până la intervenţia directă, în Trup Dumnezeiesc de Lumină, a lui Dumnezeu în istorie, care s-a produs, pentru prima oară, pe timpul lui Moise. Intervenţia directă în lumea materială, în Trup Dumnezeiesc de Lumină (ceea ce constituie o teofanie), a lui Dumnezeu, nu trebuie confundată cu contactele celor care, anterior lui Moise, au comunicat cu Dumnezeu. Atât Noe, cât şi Avraam, la fel ca şi multe alte persoane astăzi anonime, au luat contactul cu Dumnezeu, dar acest contact nu a presupus o teofanie, care s-a produs doar în timpul
existenţei lui Moise. A cincea perioadă s-a desfăşurat de la moartea lui Moise până la crucificarea, moartea şi învierea lui Iisus Hristos Aceasta a fost o epocă frământată, cu multe evenimente dramatice, care s-au succedat pe fundalul înfruntării directe dintre întuneric şi Lumină. A şasea perioadă s-a desfăşurat de la învierea lui Iisus Hristos, continuă şi în ziua de astăzi şi va continua o lungă perioadă de timp. La sfârşitul acestei perioade va avea loc sfârşitul timpului lumii materiale. A şaptea perioadă se va desfăşura în alte condiţii, după sfârşitul lumii materiale, când va apărea un cer nou şi un pământ nou. 

Metamorfozele structurilor aurice

Metamorfozele structurilor aurice
Omul este, în primul rând, un spirit. El a fost creat direct de către Dumnezeu, cu mult timp înaintea formării Oceanului de Lumină. Spiritul omului, de formă sferică, a fost creat de C5tre Dumnezeu nemanifestat, IŞŞ. Spiritul este Omul Adevărat. în Oceanul de Lumină, după ce pătruns prin poarta alfa, spiritul omului s-a manifestat mai întâi ca stea, iar apoi a fost inclus într-un trup luminos de formă umanoidă. Acest trup de lumină de formă umanoidă este corpul duh. Pe planul său cuantic, corpul duh are aceeaşi consistenţă ca şi trupul material în lumea fizică. La fel ca şi corpul fizic în lumea materială, corpul duh are o formă umanoidă: are membre, trup, cap, are o fizionomie precis conturată. La fel ca şi trupul material, corpul duh are anumite organe interne, de forma unor sfere luminoase. Aceste organe interne pot fi denumite chakre-atribut. între spirit şi chakrele atribut s-au stabilit relaţii de conexiune aurică, de forma unor linii subţiri de energie. (26) Spiritul sălăşuieşte în interiorul corpului duh, în regiunea pieptului. El este situat pe linia divină, care face legătura directă cu Dumnezeu. Linia divină este un canal de lumină, care pătrunde prin creştetul capului şi iese prin partea inferioară a corpului duh. Ea poate fi comparată cu coloana vertebrală a trupului material sau cu canalul Sushumna de la nivelul corpului eteric. De altfel, canalul Sushumna este o proiecţie, la nivelul corpului eteric, a liniei divine. Chakrele atribut sunt aliniate de-a lungul liniei divine precum mărgelele pe o aţă.
Primul om care a avut un corp duh de formă umanoidă a fost Shantiah. Ulterior, au dobândit corp duh cei nouă oameni primordiali şi restul primei generaţii. La apogeul primului ciclu cosmic, numărul total al oamenilor primei generaţii nu depăşea câteva mii. Trupurile oamenilor primei generaţii erau de o frumuseţe de nedescris. Oamenii primei generaţii se asemănau cu îngerii. Corpurile lor duh erau diafane, iar la nivelul pieptului, ca o nestemată nepreţuită, strălucea spiritul. Corpurile duh ale oamenilor primei generaţii erau formate din energiile insuflate de cele 500 naţiuni de îngeri şi de spirite ale naturii. într-un fel, se poate spune că corpul duh  unui om este un veşmânt împrumutat de la îngeri. Veşmântul este al omului, în sensul că nu este creaţia sa directă, ci este îngerilor  (sufletul   formei)  şi  al  spiritelor  naturii  (sufletul creaţiei), fiind constituit din emisiile lor energetice. într-un fel, nici trupul material nu este al omului. Omul doar 1-a împrumutat de la ceea ce noi numim natură, în momentul întrupării. Trupul material este format din elementele chimice cunoscute: oxigen, hidrogen, carbon etc, tot astfel cum corpul duh este format din particule spirituale emise de fiinţele îngereşti. Dacă am exagera puţin, am putea conveni că există un înger Carbon, un înger Oxigen şi aşa mai departe. Să spunem că îngerul Oxigen a împrumutat omului o mică părticică din esenţa sa, răspândită în tot cosmosul. Astfel, omului i s-a făcut un veşmânt material, prin intermediul căruia să se poată manifesta în lumea fizică. Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă, în condiţiile în care un om se comportă negativ faţă de natură, îngerul Carbon decide să retragă moleculele din componenţa trupului material al acestuia. Răspunsul este simplu: trupul omului s-ar destructura foarte rapid, iar din el n-ar mai rămâne decât amintirea. Spiritul omului, care este omul adevărat, ar rămâne fără învelişul de formă umanoidă, la fel cum un şofer ar rămâne fără automobil, în cazul unui accident. Fiind lipsit de învelişul de formă umanoidă, spiritul omului ar fi instantaneu aspirat în lumea cu care este în consonanţă - Lumea fără formă. Un fenomen de acest fel urma să se petreacă în timpurile primordiale ale primului ciclu cosmic, în momentul în care cele 500 de naţiuni de îngeri şi de spirite ale naturii au decis să-i retragă lui Shantiah, primul om, energiile ce formau corpul său duh. Fireşte, acest proces s-a desfăşurat după ce Shantiah a încălcat Legile lui Dumnezeu, iar faptele sale au pus în pericol stabilitatea cosmosului. Dintr-o dată, Shantiah şi-a dat seama că forma sa umanoidă tinde să se destructureze, astfel că spiritul său va fi absorbit în Lumea fără formă. Fireşte, după o lungă perioadă, spiritul lui Shantiah urma să revină iarăşi din Lumea fără formă, dar această posibilitate nu pare să-1 fi încântat prea tare, din moment ce a decis să-şi păstreze duhul de formă umanoidă cu orice mijloace. Astfel că a apelat la doi dintre cei 21 de îngeri ai Realităţii Formei şi a realizat o înţelegere cu ei. Cei doi îngeri, numiţi Hali şi Than, care formau o unitate, au acceptat târgul, astfel că i-au acordat lui Shantiah o insuflare energetică pentru a-şi menţine în continuare forma umanoidă a corpului duh, primind în schimb posibilitatea de a dobândi, ei înşişi» formă umanoidă de duh. Realizând acest târg, protagoniştii au încălcat automat Legile cosmice. Shantiah a obţinut o aparenţă deforma, lipsită însă de aportul energetic al celor 500 de naţiuni îngereşti. La rândul lor, cei doi îngeri ai Realităţii Formei - Hali şi Than - au obţinut o aparenţă de formă, manifestându-se ca o unitate/individualitate, fără a avea această permisiune. Din acel moment, atât Hallshithan, cât şi Shantiah au devenit Cel rău. Acelaşi fenomen s-a produs, de-a lungul tuturor ciclurilor cosmice, cu toate fiinţele - oameni, îngeri, spirite ale naturii -care au ales, prin liberul arbitru, să se opună Ordinii divine. Acelaşi proces s-a repetat, pe un alt plan, şi la începutul celui de-al treilea ciclu, imediat după formarea planului cuantic material. La începutul existenţei Edenului eteric, protopărinţii Adam şi Eva erau formaţi doar din trei structuri aurice: spiritul de formă sferică, corpul duh, şi, fireşte, trupul. Trupul lor era format din energia lumii în care se aflau. în prima fază, protopărinţii nu aveau încă structuri aurice exterioare; nu aveau corp emoţional, corp astral sau corp mental. In momentul apariţiei planului cuantic material, imediat după "izgonirea" din Edenul eteric, protopărinţii au primit - şi aici folosim formularea din Vechiul Testament - veşminte de piele, trupuri materiale. înainte de a primi veşminte de piele, s-a format corpul eteric, care reprezintă patternul energetic pe care este constituit acesta. (în cele ce urmează, pentru simplificare, vom face abstracţie de corpul eteric şi de funcţiunile acestuia). în prima perioadă de după izgonire, trupurile fizice ale protopărinţilor nu avea materialitatea de astăzi, fiind formate
din materia de atunci, o materie primară, translucidă şi relativ luminoasă. Corpurile lor fizice erau luminoase datorită faptului câ erau reflectarea directă a corpului duh. Datorită faptului că primii oameni au păcătuit, trupul lor fizic s-a întunecat - de arunci se poate spune că protopărinţii n-au mai fost vii. Viaţa înseamnă lumina. Păcatul înseamnă Moartea, adică întunericul. In momentul în care structurile corporale de atunci ale protopârinţilor au încetat să mai lumineze, ar fi trebuit săi survină moartea corporală, iar spiritele lor să fie absorbite în  Lumea fără formă - aşa cum ar fi trebuit să se întâmple cu Shantiah în primul ciclu al cosmosului. Nu s-a întâmplat acest fenomen datorită faptului că, de această dată, structura corporală a protopărinţilor Adam şi Eva (şi, apoi, a tuturor urmaşilor lor) a continuat să fie susţinută din exterior, printr-o infuzie de energie suplimentară. Surplusul de energie - de viaţă - a fost infuzată în mod direct de către Dumnezeu, care a susţinut, din exterior, fiinţa oamenilor. Această infuzie de energie suplimentară s-a concretizat la nivelul structurii aurice a protopărinţilor şi, apoi, ] a tuturor oamenilor, printr-un nou înveliş aurie de formă umanoidă: suflarea de viaţă sau sufletul. în fapt, suflarea de viaţă primită de la Dumnezeu a generat apariţia unei noi structuri aurice - sufletul. (27), Acelaşi proces de infuzare a unei suflări de viaţă din partea lui Dumnezeu, s-a desfăşurat, la o scară mai înaltă, şi la nivelul Terrei. La nivelul globului terestru, Dumnezeu a infuzat viaţa divină prin intermediul celui 21 de îngeri ai Temeliei. în urma acestei infuzii de energie, s-a format structura luminoasă de formă globulară a Terrei, ce susţine, din exterior, viaţa pe pământul material. Fără infuzia de viaţă, realizată prin intermediul celor 21 de îngeri ai Temeliei (ai Realităţii Formei), Terra ar fi doar un glob cosmic lipsit de viaţă vegetală şi animală, asemănătoare planetei Venus sau Mercur, iar la nivel j energetic ar fi doar o gaură neagră, în mijlocul căreia s-ar afla nucleul întunecat - mama tuturor întunecimilor. Ca înveliş aurie, sufletul este format din două elemente componente principale: steluţa sufletului, care la oamenii încarnaţi este situată la nivelul gâtului (laringelui) şi corpul sufletului, care are o formă umanoidă. Steluţa sufletului este reflectarea directă a spiritului pentru o singură existenţă, iar corpul sufletului este dublura corpului duh. Corpul sufletul este, într-un fel, un corp duh nou, care se suprapune pe cel vechi la naşterea omului în lumea materială. în momentul în care oamenii au primit suflarea de viaţă   j de Ia Dumnezeu şi s-a format corpul sufletului, s-a mai produs o transformare importantă. Ca o extensie a corpului sufletului, a apărut la oameni primul corp aurie exterior, de forma unui ovoid de aproximativ 80-90 de centimetri. Acest corp aurie exterior poate fi denumit protocorp aurie originar. Până în acel moment, oamenii aveau doar structuri aurice interioare, de formă umanoidă. Protocorpul aurie originar a fost aşadar prima structură aurică exterioară, de formă ovoidală ce a apărut la oameni. Chiar şi după înmulţirea oamenilor în lumea materială, era posibilă reîntoarcerea la starea iniţială. Oamenii ar fi trebuit să se manifeste potrivit Ordinii cosmice, iar atunci structura lor corporală ar fi început să lumineze iarăşi cu de la sine putere şi n-ar mai fi avut nevoie să le fie infuzată energia vieţii din exterior. Din păcate, oamenii au ales altceva: s-au însoţit cu cele trei catagorii de fiinţe rebele - cu Lorehh eterice, cu Lorehh sexuale şi cu Dree -, cărora le-au cedat o parte din energia de viaţă primită de la Dumnezeu. Le-au cedat o parte din suflarea lor de viaţă - o parte din sufletul lor. Aşadar, prin interacţiunea aurică a oamenilor cu cele trei caîagoni de fiinţe rebele - cu Lorehh eterice, cu Lorehh sexuale şi cu Dree -, din protocorpul aurie originar s-au separat trei structuri ovoidale distincte, precum planetele dintr-o nebuloasă. Acestea au fost, în ordine: corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental. De-a lungul timpului, cele trei corpuri aurice exterioare s-au transformat progresiv, pentru a ajunge în forma de astăzi, când se prezintă sub forma unor structuri ovoidale ce învăluie trupul material (motiv pentru care le denumim exterioare). Prin activitatea fiinţelor Lorehh eterice s-a format corpul emoţional iar prin activitatea fiinţelor Lorehh sexuale s-a format corpul astral. Influenţa directă a lui Lucifer şi a îngerilor rebeli Dree, s-a concretizat prin apariţia corpului mental. Dree sunt zeii mentalului. Astfel, Lorehh şi Dree au furat o parte din energia dată de Dumnezeu oamenilor, pentru a o folosi în scopuri proprii. De aceea, se spune că oamenii nu mai sunt vii - că nu mai au viaţă veşnică. Fiinţele întunecate au furat viaţa veşnică a oamenilor pentru a ieşi, ele însele, din moarte.