Spectrul morţii
O lungă perioadă de timp, în lumea materială au coexistat doar cele două mari seminţii de oameni: sâmtemii şi icon hlisa. Cele două seminţii coexistă şi în prezent. Prima seminţie este formată din sâmtemi, care, după cum a fost menţionat, sunt formaţi doar din ansamblul sufletului (compus din steaua sufletului care îndeplineşte rolul spiritului şi din corpul sufletului care îndeplineşte rolul corpului duh),
din corpul fizic, corpul eteric şi din structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental). A doua seminţie de oameni este formată din icon hlisa, care sunt formaţi din spirit, corp duh, suflet (format din steaua sufletului, ca proiecţie a spiritului şi din corpul sufletului), corp eteric şi corpuri aurice exterioare: corp emoţional, corp astral şi corp mental. Şi la oamenii din seminţia icon hlisa, steluţa sufletului îndeplineşte rolul spiritului, iar corpul sufletului îndeplineşte rolul corpului duh, dar acest fapt se produce doar pentru o singură întrupare. La oamenii icon hlisa, steluţa sufletului este reflectarea directă a spiritului pentru o singură existenţă, iar corpul duh doarme - nu este conştient - astfel că rolul său este preluat, de-a lungul unei singure existenţe, de corpul sufletului. (29) După reinfuzarea răului în planul cuantic material, oamenii icon hlisa s-au întrupat direct din locurile în care au fost surprinşi de evenimentele catastrofale: din haos sau din iad. Fiind atraşi de pharismah-urile emise în lumea materială, ei s-au întrupat natural, prin intermediul femeilor (trebuie făcută această specificaţie datorită faptului că au existat şi fiinţe omeneşti care nu s-au întrupat în mod natural, ci s-au materializat pentru diferite perioade de timp; aceste fiinţe omeneşti nu se deosebeau trupeşte de cele născute prin intermediul femeilor). După moarte, oamenii icon hlisa s-au reîntors în locaţiile (jin care au venit: în haos sau în iad. La oamenii icon hlisa, imediat după momentul morţii, structurile aurice exterioare sunt resorbite, prin intermediul chakrelor în corpul sufletesc, iar corpul eteric se disipează în mediu. Imediat după aceea, corpul sufletesc este, la rândul său, aspirat în corpul duh, care-şi continuă existenţa post-mortem în iaduri, în haos sau, în cel mai bun caz, în Regatul morţilor vii (pe atunci nu exista lumea astrală). (29). în cazul seminţiei sâmtemilor, procesul morţii era (şi este) diferit de cel al oamenilor din seminţia icon hlisa tocmai datorită diferenţei de structură aurică. Sâmtemii nu aveau corpuri duh, precum oamenii icon hlisa, astfel că, după moarte, nu puteau fi absorbiţi în iad, în haos sau în Regatul morţilor vii. Procesul morţii la sâmtemi se derula în felul următor: în momentul decesului, corpul fizic îşi înceta funcţiile vitale. Corpul eteric se risipea în mediul eteric o dată cu putrezirea cadavrului, iar corpurile aurice exterioare - corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental - erau resorbite în suflet, mai precis în fantoma alburie numită corpul sufletesc. Până în acest punct, procesul morţii la sâmtemi se desfăşura la fel ca la oamenii icon hlisa. Dar, începând din acest punct, se poate vorbi despre o diferenţă esenţială. Spre deosebire de oamenii icon hlisa, la sâmtemi nu exista un proces postmortem propriu-zis, datorită faptului că nu aveau corpul duh. De aceea, la sâmtemi, corpul sufletului suferea o transformare radicală: imediat după momentul morţii, forma umanoidă a corpului sufletului se estompa treptat, până în momentul în care se coagula într-o sferă de energie sufletească, în mijlocul căreia strălucea palid o steluţă - steluţa sufletului. Această structură sufletească ovoidală dăinuie la nesfârşit, în aceeaşi formă. Astfel, după moarte, structura aurică a oamenilor din seminţia sâmtemilor este redusă la o structură sufletească ovoidală. în această stare, ei nu mai sunt conştienţi şi zac într-o amorţire pe care, împreună cu vechile scrieri, o putem denumi adormire. Sâmtemii sunt cei adormiţi. Ei nu mai pot fi înviaţi decât la a doua venire a lui Iisus Hristos, atunci când se spune că trupurile lor vor învia. De fapt, atât Vechiul, cât şi Noul Testament vorbesc despre seminţia sâmtemilor atunci când se referă la învierea trupurilor. Vechiul şi Noul Testament nici nu au luat în calcul categoria oamenilor icon hlisa. Tot la sâmtemi se referă şi 0 parte din scrierile străvechi egiptene, mayaşe, sumeriene, feniciene sau greceşti, care tratează moartea şi lumea de' dincolo. Multe din ritualurile de înmormântare din civilizaţiile respective, ce par astăzi foarte ciudate, trebuie raportate la această seminţie de oameni: sâmtemii. Capitolul
O lungă perioadă de timp, în lumea materială au coexistat doar cele două mari seminţii de oameni: sâmtemii şi icon hlisa. Cele două seminţii coexistă şi în prezent. Prima seminţie este formată din sâmtemi, care, după cum a fost menţionat, sunt formaţi doar din ansamblul sufletului (compus din steaua sufletului care îndeplineşte rolul spiritului şi din corpul sufletului care îndeplineşte rolul corpului duh),
din corpul fizic, corpul eteric şi din structurile aurice exterioare (corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental). A doua seminţie de oameni este formată din icon hlisa, care sunt formaţi din spirit, corp duh, suflet (format din steaua sufletului, ca proiecţie a spiritului şi din corpul sufletului), corp eteric şi corpuri aurice exterioare: corp emoţional, corp astral şi corp mental. Şi la oamenii din seminţia icon hlisa, steluţa sufletului îndeplineşte rolul spiritului, iar corpul sufletului îndeplineşte rolul corpului duh, dar acest fapt se produce doar pentru o singură întrupare. La oamenii icon hlisa, steluţa sufletului este reflectarea directă a spiritului pentru o singură existenţă, iar corpul duh doarme - nu este conştient - astfel că rolul său este preluat, de-a lungul unei singure existenţe, de corpul sufletului. (29) După reinfuzarea răului în planul cuantic material, oamenii icon hlisa s-au întrupat direct din locurile în care au fost surprinşi de evenimentele catastrofale: din haos sau din iad. Fiind atraşi de pharismah-urile emise în lumea materială, ei s-au întrupat natural, prin intermediul femeilor (trebuie făcută această specificaţie datorită faptului că au existat şi fiinţe omeneşti care nu s-au întrupat în mod natural, ci s-au materializat pentru diferite perioade de timp; aceste fiinţe omeneşti nu se deosebeau trupeşte de cele născute prin intermediul femeilor). După moarte, oamenii icon hlisa s-au reîntors în locaţiile (jin care au venit: în haos sau în iad. La oamenii icon hlisa, imediat după momentul morţii, structurile aurice exterioare sunt resorbite, prin intermediul chakrelor în corpul sufletesc, iar corpul eteric se disipează în mediu. Imediat după aceea, corpul sufletesc este, la rândul său, aspirat în corpul duh, care-şi continuă existenţa post-mortem în iaduri, în haos sau, în cel mai bun caz, în Regatul morţilor vii (pe atunci nu exista lumea astrală). (29). în cazul seminţiei sâmtemilor, procesul morţii era (şi este) diferit de cel al oamenilor din seminţia icon hlisa tocmai datorită diferenţei de structură aurică. Sâmtemii nu aveau corpuri duh, precum oamenii icon hlisa, astfel că, după moarte, nu puteau fi absorbiţi în iad, în haos sau în Regatul morţilor vii. Procesul morţii la sâmtemi se derula în felul următor: în momentul decesului, corpul fizic îşi înceta funcţiile vitale. Corpul eteric se risipea în mediul eteric o dată cu putrezirea cadavrului, iar corpurile aurice exterioare - corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental - erau resorbite în suflet, mai precis în fantoma alburie numită corpul sufletesc. Până în acest punct, procesul morţii la sâmtemi se desfăşura la fel ca la oamenii icon hlisa. Dar, începând din acest punct, se poate vorbi despre o diferenţă esenţială. Spre deosebire de oamenii icon hlisa, la sâmtemi nu exista un proces postmortem propriu-zis, datorită faptului că nu aveau corpul duh. De aceea, la sâmtemi, corpul sufletului suferea o transformare radicală: imediat după momentul morţii, forma umanoidă a corpului sufletului se estompa treptat, până în momentul în care se coagula într-o sferă de energie sufletească, în mijlocul căreia strălucea palid o steluţă - steluţa sufletului. Această structură sufletească ovoidală dăinuie la nesfârşit, în aceeaşi formă. Astfel, după moarte, structura aurică a oamenilor din seminţia sâmtemilor este redusă la o structură sufletească ovoidală. în această stare, ei nu mai sunt conştienţi şi zac într-o amorţire pe care, împreună cu vechile scrieri, o putem denumi adormire. Sâmtemii sunt cei adormiţi. Ei nu mai pot fi înviaţi decât la a doua venire a lui Iisus Hristos, atunci când se spune că trupurile lor vor învia. De fapt, atât Vechiul, cât şi Noul Testament vorbesc despre seminţia sâmtemilor atunci când se referă la învierea trupurilor. Vechiul şi Noul Testament nici nu au luat în calcul categoria oamenilor icon hlisa. Tot la sâmtemi se referă şi 0 parte din scrierile străvechi egiptene, mayaşe, sumeriene, feniciene sau greceşti, care tratează moartea şi lumea de' dincolo. Multe din ritualurile de înmormântare din civilizaţiile respective, ce par astăzi foarte ciudate, trebuie raportate la această seminţie de oameni: sâmtemii. Capitolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.