Noul Eden

Noul Eden
Imediat după potop, prin intermediu] Duhului Sfânt, totul a fost recreat pe baza patternurilor energetice ale vechilor întocmiri. Astfel, a fost reinstaurat un nou Eden fizic. După fiecare eveniment care afectează habitatul terestru (perioadă de nemanifestare, mare şteregere, potop) şi după fiecare nouă re-creaţie, care nu poate fi decât perfectă deoarece este Opera lui Dumnezeu, se reinstaurează Edenul. Atâta timp cât persistă Edenul, durează şi Veacul fericit. în   prima   etapă   de   după   potop,   totul   se   prezenta 1 aproximativ   la   fel   ca   la   începutul   ciclului   al patrulea. Aproximativ, deoarece, în decursul diluviului, planul cuantic material nu a dispărut, iar aspectul mineral al pământului a rămas  intact.  La potop  s-a produs  doar o  "reaşezare" a elementelor. Nucleul întunecat - mama tuturor întunecimilor - a rămas intact, la fel ca şi razele de creaţie. Cei întuncaţi au fost doar "consemnaţi" în adâncul pământului: focul cel rău, ca manifestare a fiinţelor Lorehh şi Dree de foc, a fost azvârlit în profunzimile materiei, apa cea rea, ca manifestare a fiinţelor Lorehh şi Dree de apă, s-a scurs în adâncuri etc. într-un cuvânt, Cel rău a fost întemniţat în materie. După retragerea apelor, pământul a rămas golaş. Nu exista nici o formă de vegetaţie, nici un copac, nici un animal şi nici un om. Nici măcar cadavrele celor dispăruţi în timpul potopului nu se mai zăreau; existau forme de relief, munţi, văi, dealuri, câmpii, dar acestea erau golaşe. Solul semăna întrucâtva cu cel care exista în paradisul terestru de la începutul celui de-al patrulea ciclu: era roşu, cam ca argila proaspătă. Solul globului terestru era în totalitate roşu. într-un fel, se poate spune că, după potop, a apărut un alt pământ - un pământ în care predomina proporţia de lumină. în prima zi de după retragerea apelor, pământul de culoare roşiatică emitea o strălucire interioară, ca şi cum ar fi fost luminat din interior. Până la o înălţime de mai mulţi metri (zece-douăzeci de metri, dacă nu mai mult), solul era învăluit de un abur strălucitor şi extrem de parfumat, care conţinea cumulul patternurilor creaţiei pe cale de a se naşte. Aburul învăluia ca un halou întregul pământ. Noe şi familia sa nu aveau nevoie să se hrănească ori să bea apă, datorită aburului ce învăluia solul. Inspirând acel abur, nu mai simţeau setea ori foamea. Aburul le genera o senzaţie de fericire totală, un fel de beatitudine. Din cauza aburului, nu se mai zărea Soarele şi Luna, nu se mai zăreau nici stelele. Din aburul lăptos ce învăluia Pământul se întruchipau forme fermecătoare de vegetaţie (întocmiri); după ce se întruchipau aievea, formele se topeau de la sine, apoi se recompuneau foarte rapid, creând o impresie de vis. Toate aceste forme şi întocmiri erau manifestări ale fiinţelor îngereşti şi ale spiritelor bune ale naturii. Prin intermediul lor li se arătau supravieţuitorilor potopului toată istoria creaţiei, ca rezultat al activităţii fiinţelor îngereşti şi spiritelor naturii, creatoare de forme. Creaţia efectivă a întocmirilor noului pământ a început din locul în care s-a oprit arca - loc denumit Ararat. Acolo, Noe Şi familia sa au eliberat din arcă toate vieţuitoarele şi toate seminţele vegetalelor. Noua creaţie de vegetale (întocmiri) -căci se poate vorbi despre o nouă creaţie - a pornit, aşadar, omnidirecţional din locul numit Ararat. Ararat a fost, astfel, locul dintâi al noii creaţii de întocmiri. Valul de viaţă, ca emanaţie a Duhului Sfânt, s-a Propagat ca un tsunami prin aburul lăptos. în urma sa, vegetaţia s-a recompus de la sine, într-un proces de creştere miraculos. în scurt timp, întreaga suprafaţă a pământului a fost acoperită de o Minunată floră tropicală. Astfel a fost restaurat un nou Eden