Noua semintie

Procesul apariţiei seminţiei sâmtemilor a reprezentat o noutate, fiind diferit de cel al întrupării oamenilor din generaţiile anterioare - icon şi icon hlisa. De altfel, sâmtemii erau diferiţi, ca structură aurică, de oamenii care se întrupaseră până în acel moment. Cum era şi firesc, în momentul contactului sexual, progeniturile fiilor lui Noe, Primordialii, au emis energii pharismah, prin care urmau să atragă la întrupare alte fiinţe omenştii - fii şi fiice. Datorită faptului că erau deosebit de puternici, fiind Primordiali şi având corpuri duh specifice, ei au emis energii pharismah atipice, care nu existaseră nicicând în cosmos. într-un fel, se poate spune că aceşti Primordiali erau unici în cosmos. Unici şi cu puteri de manifestare foarte mari, datorită calităţii deosebite ale corpurilor duh. Nici energiile pharismah emise de ei nu au fost suficient de luminoase pentru a debloca poarta alfa şi pentru a atrage la întrupare iconi. Nu au fost nici atât de întunecate pentru a atrage iconi hlisa din haos sau din iaduri. Energiile pharismah ale acestor Primordiali n-au întâlnit, în drumul lor, nici un mediu (nici un palier cosmic) de unde să atragă la întrupare fiinţe compatibile. Energiile pharismah emise în momentul concepţiei, s-au întors tot la ei. Lumea materială devenise ca o seră ermetic închisă, în care nu putea pătrunde nici un spirit din exterior - nici din Lumea fără formă, nici din haos. Rezultatul a fost că a apărut o nouă seminţie de oameni: sâmtemii. Din punct de vedere aurie, oamenii din seminţia sâmtemilor au o alcătuire atipică, diferită de cea a oamenilor icon hlisa. Sâmtemii sunt formaţi doar din ansamblul sufletului - format din steluţa sufletului de la nivelul laringelui şi din corpul sufletului. La sâmtemi, steluţa sufletului îndeplineşte rolul spiritului, iar corpul sufletului îndeplineşte rolul corpului duh. Ceea ce este important de remarcat este însă faptul că la oamenii din seminţia sâmtemilor, corpul sufletului este un fel de corp duh nou, nevirusat de experienţa rebeliunii, precum la oamenii din seminţia icon hlisa. Ulterior, în urma existenţei întrupate, la fel ca şi cei din seminţia icon hlisa, oamenii din seminţia sâmtemilor şi-au format structurile aurice exterioare: corpul emoţional, corpul astral şi corpul mental. De-a lungul liniilor genealogice pe care le-au format, sâmtemii au avut fii şi fiice, populând pământul. încă de la început, sâmtemii dintr-o linie genealogică au primit interdicţia de a se împreuna cu cei din alte linii. în această primă etapă a celei de-a treia perioade, desfăşurată imediat după potop, pământul â fost populat aproape în exclusivitate de sâmtemi. Singurele fiinţe omeneşti din categoria icon hlisa - care mai trăiseră în ciclurile cosmice anterioare - erau, de-o parte, cei din casa lui Noe, iar de cealaltă parte Primordialii aduşi la întrupare de aceştia. în momentul apariţiei sâmtemilor, majoritatea oamenilor icon hlisa se afla fie în haos sau în iaduri, fie în Regatul morţilor vii sau în lumea eterică. Primordialii erau consideraţi drept taţi sau strămoşi ai liniilor genealogice principale de sâmtemi. Sâmtemii se numeau Pe ei înşişi "Fiul lui ..., care este strămoşul şi tatăl seminţiei mele" O dată cu apariţia sâmtemilor, relaţiile dintre oameni s-au Codificat.   Dacă,  în  ciclurile  cosmice  anterioare,  în  cazul seminţiei icon hlisa, legăturile dintre oameni erau exclusiv energetice, având la bază energiile pharismah, în cazuj sâmtemilor se poate vorbi şi despre legături de sânge şi fe carne. într-un fel, se poate spune că sufletul strămoşului - care era un Primordial - se transmitea prin sânge şi prin carne la toţi membrii liniei genealogice, printr-un fel de rezonanţă morflcâ (astăzi se vorbeşte despre genotip şi fenotip). O astfel de transmitere prin structurile materiei (prin sânge şi prin came) a unor energii modulate informaţional era ceva nou în cosmos. Nu se mai petrecuse niciodată aşa ceva. Din acele timpuri se poate vorbi despre ereditatea fizică, care era generată de anumite câmpuri morfice de la nivelul structurii corpului sufletului şi, implicit, ale corpului eteric. Tot din acele timpuri se poate vorbi despre formarea incipientă a raselor din ziua de astăzi; tipologiile fizice ale principalelor linii genealogice de sâmtemi s-au perpetuat până în ziua de astăzi. De-a lungul Veacului fericit ce s-a derulat după potop, sâmtemii au fost nemuritori. încă nu exista îmbătrânirea şi
moartea, datorită faptului că Cel rău nu fusese atras prin rezonanţă în nou constituita lume. De asemenea, nu exista timpul, schimbarea şi eterna devenire. îngerii din ierarhia Fiilor Luminii şi spiritele bune ale naturii s-au manifestat iarăşi în lumea materială. Ei au educat o ] lungă perioadă de timp pe fiii şi pe fiicele sâmtemilor. Glasul lui Dumnezeu se făcea adesea auzit în natură, iar Slava Sa putea fi observată uneori în locurile înalte - cel mai adesea, pe munţii cei mai înalţi. Când vorbea Dumnezeu, toată natura vibra; fiecare element vegetal transmitea Cuvântul Tatălui Ceresc, precum o membrană de difuzor. Mai mult decât atât, spiritele bune ale naturii au adus noi elemente de mediu (întocmiri) pentru a veni în sprijinul seminţiei sâmtemilor. La fructele şi rădăcinile bune de mâncat, care existaseră şi în ciclurile cosmice anterioare, spiritele naturii bune au adus noi vegetale. Astfel au apărut, pentru prima oară, grâul, cartoful şi porumbul, care anterior nu existau. După o lungă perioadă, sub supravegherea unor conducători - care pot fi consideraţi capi de spiţă genealogică -, sâmtemii s-au răspândit pe toată suprafaţa pământului. Ca particularitate frapantă, tipologic vorbind, sâmtemii dintr-o linie genealogică nu erau diferenţiaţi prea mult unii de alţii, în sensul că glasul strămoşului (Primordialului) vorbea prjn sângele şi prin carnea lor. Cuvintele Primordialului le răsunau mereu în urechi, ca un glas al subconştientului: "Să nu te depărtezi de mine şi să faci ce îţi spun eu". în acea perioadă de timp, sâmtemilor nici nu le trecea prin cap să facă altceva. Existau legi extrem de stricte în ceea ce priveşte hrana, comportamentul şi relaţiile sexuale. Sâmtemilor dintr-o spiţă le era interzis cu desăvârşire să se împreuneze şi să aibă fii şi fiice cu cei din alte spiţe genealogice.