Lirakashin
■ Când au înţeles aceste aspecte, misionarii Celor curaţi au renunţat la luptă şi s-au retras în perimetrul Işşinghingherului. Din păcate, mare parte dintre ei nu s-au mai putut întoarce direct în Işşinghingher, datorită diferenţei de vibraţie energetică între structura aurică proprie şi structura celor care rămăseseră curaţi. Acei misionari care s-au întors virusaţi de pe câmpul de luptă însângerat al lumii materiale au constituit un al doilea centru de putere, care poartă numele de Lirakashin. Centrul de Putere Lirakashin este situat tot în perimetrul vechiului jşşinghingher, dar este diferit de acesta. Se poate spune că în acel perimetru se află două locuinţe distincte, formate din energii relativ asemănătoare - apropiate ca vibraţie, dar nu identice. Este ca şi cum peste structura energetică a vechiului Işşinghingher s-a suprapus o altă structură, formată dintr-o energie uşor diferită (ceva mai materializată). Din punctul de vedere al profunzimii cuantice, se poate spune că Lirakashin este situată în faţa Işşinghingherului, dar din punct de vedere spaţial se poate spune că este suprapusă ultimei. Işşinghingherul şi Lirakashinul au fost construite dm elemente ale creaţiei de la momentul respectiv. Nici o fiinţă
omenească întrupată din ziua de astăzi nu poate observa ceea ce se află în acel perimetru, decât dacă are o structură aurică compatibilă. în interiorul celor două centre există construcţii magnifice, palate şi temple formate din ceva ce pare a fi o derivaţie a apei. Ele sunt formate dintr-un element pur material, nu spiritual, asemănător apei; de la distanţă această substanţă este asemănătoare cleştarului, ceea ce ne duce cu gândul la acele legende populare româneşti care vorbesc despre existenţa unor palate de cleştar, în care doarme, căzută în somn greu, Ileana Cosânzeana (sau Sânziana-Sancta Diana). Poziţionarea Işşinghingher-ului în Dobrogea, în apropierea Deltei Dunării, a fost reflectată în multe legende populare româneşti, care vorbesc despre edificii minunate fabricate din cleştar şi pietre preţioase, printre care, la loc de cinste, este evocată Mănăstirea cu nouă altare din Insula albă (Leuce). Aceste edificii există şi astăzi, dar nu la nivelul planului material actual, ci la un alt nivel; totuşi, ele nu sunt edificii eterice sau infraeterice, ci pur materiale. Nu este însă vorba despre materia actuală, care este coruptă, ci despre o materie diferită - o materie fără păcat, necoruptă. Nu toţi misionarii Celor curaţi s-au retras în străvechiul Işşinghingher sau în Lirakashin. Unii dintre ei au rămas la interfaţa lumii materiale pentru a lupta în continuare împotriva răului. O parte din ei au ales să deschidă diferite Centre de Putere secundare pe tot întinsul globlui terestru, de unde să continuie lupta. Una din numeroasele lor facţiuni a ales să deschidă un Centru de Putere secundar tot pe teritoriul actual al României. Acest Centru de Putere secundar este situat în apropierea Sarmisegetusei. Numele său este Illirin. In Illirin s-au strâns toţi misionarii care au ales să lupte împotriva forţelor răului de pe teritoriul străvechii Dacii. Ulterior, lor li s-au alăturat nenumăraţi oameni din generaţia a treia şi a patra, care au luptat, fiind întrupaţi în lumea materială, contra forţelor răului. Mulţi oameni care se află actualmente în Centrul de Putere Illirin au înfăţişări asemănătoare cu cele ale dacilor. Totuşi, in penoada despre care este vorba, acest Centru de putere era doar la început, fiind locuit doar de acei misionari ai Celor curaţi, care au ales să nu se întoarcă în Işşinghingher sau în Lirakashin. El a cunoscut o amplă dezvoltare abia în ciclul al patrulea. Alt centru important de putere a fost deschis de acei misionari care au dorit să eradice fiinţa răul prin folosirea forţei şi care au format un fel de armată de apărare a oamenilor întrupaţi. Acest centru de putere a fost deschis undeva în ţinuturile nordice, în apropierea Polului nord de arunci, într-o regiune căreia, potrivit unei tradiţii străvechi, îi putem da numele Hiperboreea. Acest centru a fost denumit Centrul de Putere de la miazăzi. (Miazăziua este locul înalt, în care razele Soarelui cad perpendicular pe suprafaţa pământului, în timp de miazănoaptea este locul în care razele Soarelui cad oblic. Miazăziua este situată la poli, iar miazănoaptea este situată la câmpie) Oamenii din Centrul de Putere de la miazăzi au dorit să blocheze toate culoarele spaţio-temporale (găurile de vierme) ce fac legătura cu haosul, pentru ca fiinţa răului să nu se mai manifeste în lumea materială. Culmea, ei au fost sprijiniţi adesea de către Dree şi Lorehh de grad mai mic, care şi-au dat seama că ceea ce făceau ei era o copilărie faţă de răul străvechi ce năvălise în lumea materială. Oamenii din centrele de putere principale ori secundare -Işşinghingher, Lirakashin, Illirin, Miazăzi etc - nu au părăsit niciodată lumea materială, astfel că au rămas în aceleaşi locuri până în ziua de astăzi. Ei continuă să existe şi în prezent. Dacă am folosi terminologia vechilor basme şi legende, despre ei s-ar putea spune că "dacă n-ar fi, nu s-ar povesti..."
■ Când au înţeles aceste aspecte, misionarii Celor curaţi au renunţat la luptă şi s-au retras în perimetrul Işşinghingherului. Din păcate, mare parte dintre ei nu s-au mai putut întoarce direct în Işşinghingher, datorită diferenţei de vibraţie energetică între structura aurică proprie şi structura celor care rămăseseră curaţi. Acei misionari care s-au întors virusaţi de pe câmpul de luptă însângerat al lumii materiale au constituit un al doilea centru de putere, care poartă numele de Lirakashin. Centrul de Putere Lirakashin este situat tot în perimetrul vechiului jşşinghingher, dar este diferit de acesta. Se poate spune că în acel perimetru se află două locuinţe distincte, formate din energii relativ asemănătoare - apropiate ca vibraţie, dar nu identice. Este ca şi cum peste structura energetică a vechiului Işşinghingher s-a suprapus o altă structură, formată dintr-o energie uşor diferită (ceva mai materializată). Din punctul de vedere al profunzimii cuantice, se poate spune că Lirakashin este situată în faţa Işşinghingherului, dar din punct de vedere spaţial se poate spune că este suprapusă ultimei. Işşinghingherul şi Lirakashinul au fost construite dm elemente ale creaţiei de la momentul respectiv. Nici o fiinţă
omenească întrupată din ziua de astăzi nu poate observa ceea ce se află în acel perimetru, decât dacă are o structură aurică compatibilă. în interiorul celor două centre există construcţii magnifice, palate şi temple formate din ceva ce pare a fi o derivaţie a apei. Ele sunt formate dintr-un element pur material, nu spiritual, asemănător apei; de la distanţă această substanţă este asemănătoare cleştarului, ceea ce ne duce cu gândul la acele legende populare româneşti care vorbesc despre existenţa unor palate de cleştar, în care doarme, căzută în somn greu, Ileana Cosânzeana (sau Sânziana-Sancta Diana). Poziţionarea Işşinghingher-ului în Dobrogea, în apropierea Deltei Dunării, a fost reflectată în multe legende populare româneşti, care vorbesc despre edificii minunate fabricate din cleştar şi pietre preţioase, printre care, la loc de cinste, este evocată Mănăstirea cu nouă altare din Insula albă (Leuce). Aceste edificii există şi astăzi, dar nu la nivelul planului material actual, ci la un alt nivel; totuşi, ele nu sunt edificii eterice sau infraeterice, ci pur materiale. Nu este însă vorba despre materia actuală, care este coruptă, ci despre o materie diferită - o materie fără păcat, necoruptă. Nu toţi misionarii Celor curaţi s-au retras în străvechiul Işşinghingher sau în Lirakashin. Unii dintre ei au rămas la interfaţa lumii materiale pentru a lupta în continuare împotriva răului. O parte din ei au ales să deschidă diferite Centre de Putere secundare pe tot întinsul globlui terestru, de unde să continuie lupta. Una din numeroasele lor facţiuni a ales să deschidă un Centru de Putere secundar tot pe teritoriul actual al României. Acest Centru de Putere secundar este situat în apropierea Sarmisegetusei. Numele său este Illirin. In Illirin s-au strâns toţi misionarii care au ales să lupte împotriva forţelor răului de pe teritoriul străvechii Dacii. Ulterior, lor li s-au alăturat nenumăraţi oameni din generaţia a treia şi a patra, care au luptat, fiind întrupaţi în lumea materială, contra forţelor răului. Mulţi oameni care se află actualmente în Centrul de Putere Illirin au înfăţişări asemănătoare cu cele ale dacilor. Totuşi, in penoada despre care este vorba, acest Centru de putere era doar la început, fiind locuit doar de acei misionari ai Celor curaţi, care au ales să nu se întoarcă în Işşinghingher sau în Lirakashin. El a cunoscut o amplă dezvoltare abia în ciclul al patrulea. Alt centru important de putere a fost deschis de acei misionari care au dorit să eradice fiinţa răul prin folosirea forţei şi care au format un fel de armată de apărare a oamenilor întrupaţi. Acest centru de putere a fost deschis undeva în ţinuturile nordice, în apropierea Polului nord de arunci, într-o regiune căreia, potrivit unei tradiţii străvechi, îi putem da numele Hiperboreea. Acest centru a fost denumit Centrul de Putere de la miazăzi. (Miazăziua este locul înalt, în care razele Soarelui cad perpendicular pe suprafaţa pământului, în timp de miazănoaptea este locul în care razele Soarelui cad oblic. Miazăziua este situată la poli, iar miazănoaptea este situată la câmpie) Oamenii din Centrul de Putere de la miazăzi au dorit să blocheze toate culoarele spaţio-temporale (găurile de vierme) ce fac legătura cu haosul, pentru ca fiinţa răului să nu se mai manifeste în lumea materială. Culmea, ei au fost sprijiniţi adesea de către Dree şi Lorehh de grad mai mic, care şi-au dat seama că ceea ce făceau ei era o copilărie faţă de răul străvechi ce năvălise în lumea materială. Oamenii din centrele de putere principale ori secundare -Işşinghingher, Lirakashin, Illirin, Miazăzi etc - nu au părăsit niciodată lumea materială, astfel că au rămas în aceleaşi locuri până în ziua de astăzi. Ei continuă să existe şi în prezent. Dacă am folosi terminologia vechilor basme şi legende, despre ei s-ar putea spune că "dacă n-ar fi, nu s-ar povesti..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.