Toiagul păstorului a fost sfărâmat «^
Totuşi, răul nu a fost epurat definitiv; nici nu avea cum. El încă exista, fiind manifestat de fiinţele care pot fi denumite generic Cel rău: Primordialii întunericului, fiinţele Lorehh şi Dree care se aflau în haos, oamenii icon hlisa din iaduri. Toate aceste fiinţe se aflau departe de prezentul continuu ce învăluia pe atunci lumea materială. La fel ca în ciclurile cosmice anterioare, conexiunea cu haosul s-a produs datorită emiterii unor pharismah aflate în disonanţă cu Ordinea cosmică. După potop, conexiunea cu Cel rău s-a înfiripat începând de la vârful piramidei: de la unii dintre Primordialii capi de linii genealogice. Imediat după ce vârful piramidei s-a prăbuşit, nici urmaşii sâmtemi n-au mai respectat legile cosmice şi au emis pharismah întunecate, moment în care Cel rău (fiinţele care-1 manifestă) a revenit, de-a lungul razelor de creaţie, în lumea oamenilor. De-a lungul unei singure generaţii, răul s-a infuzat iarăşi în lumea materială: tot ce a fost absobit în centru a reapărut la periferie. în mai puţin de 30 de ani după timpul de astăzi, stricăciunea s-a abătut iarăşi asupra creaţiei perfecte, la fel ca în epocile anterioare. Astfel s-a încheiat a treia perioadă şi a început a patra perioadă a ciclului al patrulea. Cea de-a patra perioadă a fost marcată de mari transformări şi a fost presărată cu răsturnări spectaculoase de situaţii. A fost, de asemenea, şi cea mai dramatică epocă a istoriei umanităţii, datorita amplorii evenimentelor şi diversităţii forţelor implicate. Multe dintre evenimentele desfăşurate în acea perioadă au fost consemnate în vechile scrieri sacre - de exemplu în Enuma Eliş a sumerienilor, în Ramayana şi în Mahabharata a. indienilor, în Cosmogonia iui Berossos (reprodusă de Eusebiu din Cesaieea în cartea sa Preparatia Evanghelica), în Popol Vuh (Cartea creaţiei vechilor mayaşi), fo Vechiul Testament. Ceea ce este foarte important de remarcat - şi, în acelaşi timp, uimitor - este faptul că, în a patra perioadă, după infuzarea răului în natură, s-au înmulţit elementele chimice din lumea materială; au apărut elemente chimice noi (este vorba despre elementele chimice din tabelul lui Mendeleev), în care ponderea de întuneric era majoritară, iar lumea materială s-a densificat aproape ca în ziua de astăzi. Prăbuşirea a pornit de la ceea ce s-ar putea numi iubirea bolnavă; unii Primordiali, capi de reţea, şi-au făcut ţiitoare din fiicele sâmtemilor, astfel că au început să emită energii pharismah întunecate, prin care au făcut iarăşi conexiunea cu haosul şi cu iadurile. De la un moment dat, liniile de descendenţi sâmtemi au început să se amestece, prin împreunarea bărbaţilor şi a femeilor din toate liniile genealogice. Problema esenţială a constat în faptul că progeniturile aduse la viaţă prin emiterea unor pharismah întunecate n-au
mai făcut parte din seminţia sâmtemilor, ci din seminţia oamenilor icon hlisa, care abia aşteptau o asemenea oportunitate. în timpul potopului, chiar şi iconii au fost aspiraţi în haos şi în iaduri, astfel că nu se mai poate face o distincţie prea clară între ei şi cei din generaţiile anterioare, denumiţi icon hîisa. Ca alcătuire de corp duh, între iconi şi iconi hlisa este o diferenţă de generaţie, dar datorită faptului că ambele categorii au fost aspirate în haos şi în iaduri în timpul potopului, pentru simplificare se poate vorbi despre o singură seminţie de oameni, pe care-i putem desemna generic prin expresia icon hlisa. Când râul s-a infuzat în natură şi în structura corporală a oamenilor, iar materia s-a densificat, a apărut moartea. Toate fiinţele omeneşti, fie icon hlisa, fie sâmtemi au început să îmbătrânească şi apoi să moară. Nimeni nu mai era capabil să trăiască opt, nouă sute de ani, precum strămoşii lor. Durata de viaţă s-a micşorat progresiv: de la opt sute de ani a scăzut la cinci sute de ani; de la cinci sute de ani a scăzut la maximum o sută cinci zeci de ani. Apoi a scăzut vertiginos sub o sută de ani. Chiar dacă un om respecta legile cosmice - Ordinea cosmică - nu mai putea trăi decât până la aproximativ o sută cincizeci de am. Nu putea atinge o vârstă înaintată datorită faptului că răul (întunecimea) se impreganse în natură: în hrană, ţn aer şi în apă. Tot ce era fiinţă de carne a fost astfel contaminat cu râu (cu păcat) şi condamnată să trăiască foarte puţin, în comparaţie cu strămoşii din vechime. Când a murit primul om în lumea materială s-a spus că "toiagul păstorului a fost sfărâmat, iar oile sale au fost risipite". Păstorul absolut al oamenilor de la începutul ciclului al patrulea a fost Noe (care poate fi considerat noul Adam), care avea un toiag de conducător. Noe şi familia sa au trăit extrem de mult, chiar şi după revenirea răului. Locul în care ei au rămas a fost Araratul, locul în care s-a oprit arca. Chiar şi în prima perioadă a infuzării răului, structurile trupeşti (corpurile fizice) ale oamenilor de atunci nu erau încă complet materiale, ci, mai degrabă, semieterate. Ulterior, ele s-au densificat treptat, pe măsură ce răul s-a infuzat în natură. Chiar şi în ziua de astăzi, dacă o fiinţă omenească ar reuşi, prin purificare extremă, să elimine ponderea de rău (de întunecime) din structura sa aurică şi trupească, corpul său fizic ar deveni asemănător unei fantome: eterat şi aproape invizibil percepţiei normale. La început, trupul său fizic ar deveni relativ luminos, apoi s-ar etera încetul cu încetul. Omul în cauză ar deveni nemuritor şi ar obţine viaţa veşnică. Deocamdată, doar unii sfinţi creştini au reuşit să străbată jumătate din drum: trupurile lor a fost atât de mult purificate de-a lungul vieţii, încât, după moarte, nu au mai putrezit. în condiţiile în care, actualmente, răul este infuzat atât de mult în natură, iar hrana, aerul şi apa sunt deja contaminate, nu se poate mai mult. Venirea, direct din haos şi iaduri, a oamenilor icon hlisa a reprezentat o adevărată catastrofa: ei au adus cele mai felurite forme de manifestare ale răului în lumea materială, educându-i în sens negativ pe sâmtemi (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul iconilor). Concomitent cu apariţia oamenilor icon hlisa, au venit, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree. In scurt timp, fiinţele Lorehh şi Dree, ca şi o parte din Primordialii întunericului cei mari au început să se manifeste direct, spărgând planurile cuantice pe scurtături, aşa cum făcuseră în ciclul al treilea. Istoria s-a repetat. Fiinţele Lorehh şi Dree au formatat iarăşi diferite teritorii sau regate, iar oamenii din seminţia sâmtemilor au primit pecetea luciferică. Cei mai puternici şi cei mai virusaţi oameni din seminţia icon hlisa au atras de partea lor mari mase de sâmtemi, cu care au migrat în cele patru puncte cardinale, formând noi şi noi regate. Ei s-au erijat în purtători de stindard (conducători) ai unor zei. Zeii nu erau alţii decât Primordilaii întunericului cei mari. Purtătorii de stindard au ascuns Adevărul şi au ocultat Numele lui Dumnezeu, Creatorul. Ei s-au proclamat drept fii direcţi ai zeilor.
Totuşi, răul nu a fost epurat definitiv; nici nu avea cum. El încă exista, fiind manifestat de fiinţele care pot fi denumite generic Cel rău: Primordialii întunericului, fiinţele Lorehh şi Dree care se aflau în haos, oamenii icon hlisa din iaduri. Toate aceste fiinţe se aflau departe de prezentul continuu ce învăluia pe atunci lumea materială. La fel ca în ciclurile cosmice anterioare, conexiunea cu haosul s-a produs datorită emiterii unor pharismah aflate în disonanţă cu Ordinea cosmică. După potop, conexiunea cu Cel rău s-a înfiripat începând de la vârful piramidei: de la unii dintre Primordialii capi de linii genealogice. Imediat după ce vârful piramidei s-a prăbuşit, nici urmaşii sâmtemi n-au mai respectat legile cosmice şi au emis pharismah întunecate, moment în care Cel rău (fiinţele care-1 manifestă) a revenit, de-a lungul razelor de creaţie, în lumea oamenilor. De-a lungul unei singure generaţii, răul s-a infuzat iarăşi în lumea materială: tot ce a fost absobit în centru a reapărut la periferie. în mai puţin de 30 de ani după timpul de astăzi, stricăciunea s-a abătut iarăşi asupra creaţiei perfecte, la fel ca în epocile anterioare. Astfel s-a încheiat a treia perioadă şi a început a patra perioadă a ciclului al patrulea. Cea de-a patra perioadă a fost marcată de mari transformări şi a fost presărată cu răsturnări spectaculoase de situaţii. A fost, de asemenea, şi cea mai dramatică epocă a istoriei umanităţii, datorita amplorii evenimentelor şi diversităţii forţelor implicate. Multe dintre evenimentele desfăşurate în acea perioadă au fost consemnate în vechile scrieri sacre - de exemplu în Enuma Eliş a sumerienilor, în Ramayana şi în Mahabharata a. indienilor, în Cosmogonia iui Berossos (reprodusă de Eusebiu din Cesaieea în cartea sa Preparatia Evanghelica), în Popol Vuh (Cartea creaţiei vechilor mayaşi), fo Vechiul Testament. Ceea ce este foarte important de remarcat - şi, în acelaşi timp, uimitor - este faptul că, în a patra perioadă, după infuzarea răului în natură, s-au înmulţit elementele chimice din lumea materială; au apărut elemente chimice noi (este vorba despre elementele chimice din tabelul lui Mendeleev), în care ponderea de întuneric era majoritară, iar lumea materială s-a densificat aproape ca în ziua de astăzi. Prăbuşirea a pornit de la ceea ce s-ar putea numi iubirea bolnavă; unii Primordiali, capi de reţea, şi-au făcut ţiitoare din fiicele sâmtemilor, astfel că au început să emită energii pharismah întunecate, prin care au făcut iarăşi conexiunea cu haosul şi cu iadurile. De la un moment dat, liniile de descendenţi sâmtemi au început să se amestece, prin împreunarea bărbaţilor şi a femeilor din toate liniile genealogice. Problema esenţială a constat în faptul că progeniturile aduse la viaţă prin emiterea unor pharismah întunecate n-au
mai făcut parte din seminţia sâmtemilor, ci din seminţia oamenilor icon hlisa, care abia aşteptau o asemenea oportunitate. în timpul potopului, chiar şi iconii au fost aspiraţi în haos şi în iaduri, astfel că nu se mai poate face o distincţie prea clară între ei şi cei din generaţiile anterioare, denumiţi icon hîisa. Ca alcătuire de corp duh, între iconi şi iconi hlisa este o diferenţă de generaţie, dar datorită faptului că ambele categorii au fost aspirate în haos şi în iaduri în timpul potopului, pentru simplificare se poate vorbi despre o singură seminţie de oameni, pe care-i putem desemna generic prin expresia icon hlisa. Când râul s-a infuzat în natură şi în structura corporală a oamenilor, iar materia s-a densificat, a apărut moartea. Toate fiinţele omeneşti, fie icon hlisa, fie sâmtemi au început să îmbătrânească şi apoi să moară. Nimeni nu mai era capabil să trăiască opt, nouă sute de ani, precum strămoşii lor. Durata de viaţă s-a micşorat progresiv: de la opt sute de ani a scăzut la cinci sute de ani; de la cinci sute de ani a scăzut la maximum o sută cinci zeci de ani. Apoi a scăzut vertiginos sub o sută de ani. Chiar dacă un om respecta legile cosmice - Ordinea cosmică - nu mai putea trăi decât până la aproximativ o sută cincizeci de am. Nu putea atinge o vârstă înaintată datorită faptului că răul (întunecimea) se impreganse în natură: în hrană, ţn aer şi în apă. Tot ce era fiinţă de carne a fost astfel contaminat cu râu (cu păcat) şi condamnată să trăiască foarte puţin, în comparaţie cu strămoşii din vechime. Când a murit primul om în lumea materială s-a spus că "toiagul păstorului a fost sfărâmat, iar oile sale au fost risipite". Păstorul absolut al oamenilor de la începutul ciclului al patrulea a fost Noe (care poate fi considerat noul Adam), care avea un toiag de conducător. Noe şi familia sa au trăit extrem de mult, chiar şi după revenirea răului. Locul în care ei au rămas a fost Araratul, locul în care s-a oprit arca. Chiar şi în prima perioadă a infuzării răului, structurile trupeşti (corpurile fizice) ale oamenilor de atunci nu erau încă complet materiale, ci, mai degrabă, semieterate. Ulterior, ele s-au densificat treptat, pe măsură ce răul s-a infuzat în natură. Chiar şi în ziua de astăzi, dacă o fiinţă omenească ar reuşi, prin purificare extremă, să elimine ponderea de rău (de întunecime) din structura sa aurică şi trupească, corpul său fizic ar deveni asemănător unei fantome: eterat şi aproape invizibil percepţiei normale. La început, trupul său fizic ar deveni relativ luminos, apoi s-ar etera încetul cu încetul. Omul în cauză ar deveni nemuritor şi ar obţine viaţa veşnică. Deocamdată, doar unii sfinţi creştini au reuşit să străbată jumătate din drum: trupurile lor a fost atât de mult purificate de-a lungul vieţii, încât, după moarte, nu au mai putrezit. în condiţiile în care, actualmente, răul este infuzat atât de mult în natură, iar hrana, aerul şi apa sunt deja contaminate, nu se poate mai mult. Venirea, direct din haos şi iaduri, a oamenilor icon hlisa a reprezentat o adevărată catastrofa: ei au adus cele mai felurite forme de manifestare ale răului în lumea materială, educându-i în sens negativ pe sâmtemi (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul iconilor). Concomitent cu apariţia oamenilor icon hlisa, au venit, de-a lungul razelor de creaţie, fiinţele Lorehh şi Dree. In scurt timp, fiinţele Lorehh şi Dree, ca şi o parte din Primordialii întunericului cei mari au început să se manifeste direct, spărgând planurile cuantice pe scurtături, aşa cum făcuseră în ciclul al treilea. Istoria s-a repetat. Fiinţele Lorehh şi Dree au formatat iarăşi diferite teritorii sau regate, iar oamenii din seminţia sâmtemilor au primit pecetea luciferică. Cei mai puternici şi cei mai virusaţi oameni din seminţia icon hlisa au atras de partea lor mari mase de sâmtemi, cu care au migrat în cele patru puncte cardinale, formând noi şi noi regate. Ei s-au erijat în purtători de stindard (conducători) ai unor zei. Zeii nu erau alţii decât Primordilaii întunericului cei mari. Purtătorii de stindard au ascuns Adevărul şi au ocultat Numele lui Dumnezeu, Creatorul. Ei s-au proclamat drept fii direcţi ai zeilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.