Formarea corpului haric

Deşi regula celor 21 de paşi este o modalitate eficientă de a scăpa de influenţele aurice nedorite, de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum şi pentru purificarea aurei, constă în rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica - Numele lui Iisus Hristos. Dacă o singură persoană ar rosti, cel puţin o singură dată pe zi, Numele lui Iisus Hristos - de exemplu, în cadrul locului de muncă, acasă, pe stradă - noxele aurice s-ar şterge ca de la sine. Prin rostirea Numelui lui Iisus Hristos, la părăsirea locului de muncă sau înaintea de a ajunge acasă după o zi de muncă, corpul sufletului se curăţă instantaneu, eliminându-se posibilitatea defulării violente a încărcăturii emoţionale negative şi a nervilor acasă. În timpul rugăciunii ori a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, se activează corpul haric al plaselor mesianice, care curăţă totul. Prin formarea plaselor mesianice, toate petele întunecate de la nivelul aurei unui om ori de la nivelul unui loc sunt eliminate, iar petele maronii (care indică neiertarea pentru greşelile comise) sau petele cenuşii (care indică autoînvinovăţirea) dispar ca prin farmec. Pentru omul zilelor noastre, rugăciunea creştină şi rostirea cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos este medicamentul universal care vindecă orice boală. Este foarte alarmant faptul că, între atâtea tipuri de medicamente, cărora li se face reclamă prin spoturi publicitare şi în care se investesc bani şi inteligenţă, nu există nici o reclamă care să explice eficienţa supremă a rugăciunii - simpla rugăciune, cum îi spun unii contemporani, atât de siguri pe realizările erei moderne.Foarte interesant este cazul ateilor care, dacă sunt drepţi şi curaţi, pot începe curăţirea aurei dinspre corpul fizic, iar nu dinspre plasele mesianice. Interesant este şi faptul că ateii (mai corect spus, cei care se consideră atei), dacă pronunţă numele lui Iisus Hristos, rămân curaţi mai mult timp decât cei ce se roagă des; fiind un material "brut", încă neşlefuit, ateii au o inerţie aurică mai mare. În momentul în care doi oameni rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos sau se roagă în comun se formează o cupolă mesianică comună, cu circumferinţa de cel puţin 21 de paşi, iar în interiorul acesteia apare o linie divină comună. Plasele mesianice activate cât mai mult timp într-un loc oarecare, permit arderea tuturor noxelor aurice. Interacţiunea aurei unui om, care are format corpul haric al plaselor mesianice, cu aura altor oameni care nu-l au format, prilejuieşte un spectacol magnific de lumină, sunet, culoare şi mirosuri. Să ne imaginăm o petrecere mondenă - o recepţie la un restaurant - la care sunt adunate aproximativ 50 de persoane. Fiecare dintre aceste persoane are propriile sale noxe lipite de aură. Unele persoane resimt invidie faţă de situaţia vestimentară, socială sau financiară a celor din jur. Altele afişează ostentativ veşminte "de firmă", în pas cu moda, maşini scumpe sau bijuterii. Unii bărbaţi râvnesc pe ascuns la soţiile celor de alături sau la modul în care unii oameni de afaceri au reuşit să câştige în timp scurt averi impresionante. Sunt şi din cei care jubilează, amintindu-şi de "tunurile" sau de "ţepele" prin care s-au îmbogăţit. Există în grup atât femei, cât şi bărbaţi roşi de gelozie, care-şi privesc comesenii cu zâmbete făţarnice ori cu invidie abia disimulată. Toată această societate "selectă" care se constituie la o petrecere mondenă, formează o aură comună de aproximativ 100 de metri, a cărei rezultantă vectorială se manifestată ca luminozitate, culoare, miros şi sunet. Firesc, rezultanta aurei comune nu poate avea decât culoarea gri-cenuşie cu inflexiuni  negre, emite un sunet supărător şi un miros asemănător celui dintr-un container de gunoi care a stat prea mult timp sub arşiţa soarelui. Dacă una dintre persoanele prezente la petrecere rosteşte - chiar şi într-o discuţie - Numele lui Iisus Hristos, se produce fenomenul uimitor al formării instantanee a plaselor maesianice. Prima care-şi formează plasele mesianice este persoana care a rostit, chiar şi într-o discuţie banală, Numele lui Iisus Hristos. Incredibil de repede, plasa mesianică devine din ce în ce mai mare, acoperind aura comună a locului în care se află cele 50 de persoane. Timp de aproximativ 30 de secunde, aura comună pare a fi în flăcări: scurt-circuite, fulgere luminoase însoţite de sunete înalte şi de mirosuri plăcute. Când cele 30 de secunde se vor fi scurs, plasa mesianică se stinge, iar aura comună se purifică: toate noxele au dispărut ca prin farmec. Cel puţin până la lăsarea întunericului nu se mai întâmplă nimic neplăcut. Chiar dacă, în virtutea obişnuinţei căpătate în timp, cei prezenţi se gândesc încă la ale lor, se simte o uşoară stânjeneală generală şi o uşoară indispoziţie când este atacat un subiect delicat. O umbră de înviorare şi de bună dispoziţie se aşterne peste cei prezenţi; fiecare, interior, parcă îşi descoperă o altă faţă şi pare a fi animat de sentimente mai bune, dornic, dintr-o dată, să se împace cu toţi şi cu toate. Pe lungimea de undă a unui clarvăzător nu mai rămâne decât un miros covârşitor de pâine caldă, abia scoasă din cuptor, înmuiată în vin roşu. Prin formarea corpului haric al plaselor mesianice, fiecare om continuă în planul terestru, prin exercitarea liberului arbitru, activitatea lui Iisus Hristos, participând conştient la "eradicarea rapidă a sămânţei răului din locuinţa fiilor femeii", după cum se spune în lumea eterică. Sau, după cum după cum îi explica Îngerul Gabriel lui Eugen, corpul haric al plaselor mesianice reprezintă "taina venirii în carne a Fratelui tău şi Domnului tuturor, cel pe care fraţii tăi îl numesc Hristos".Dacă doi sau mai mulţi oameni (trebuie să fie cel puţin doi oameni) rostesc împreună Numele lui Iisus Hristos, se formează o structură aurică comună care-i învăluie pe toţi; de asemenea, se formează o singură linie divină.Instantaneu, din prezentul continuu în care se manifestă în Trupul de slavă, invizibil percepţiei normale, Iisus Hristos se alătură celor aflaţi în trupul fizic, împlinind cele ce le-a spus la începutul erei creştine, în faţa Apostolilor (Matei. 18-20): "PENTRU CĂ UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNAŢI ÎN NUMELE MEU, ACOLO EU SUNT ÎN MIJLOCUL LOR."

Regula celor 21 de pasi

     

Aura unui individ poate fi numită aură personală, în timp ce aura mai multor indivizi ce trăiesc într-un loc poate fi numită aură comună.  Aura comună este rezultanta vectorială a aurelor indivizilor ce îşi desfăşoară activitatea într-un anumit loc: de exemplu, într-un loc de muncă, într-o locuinţă, într-un cartier, într-un oraş etc. Un om este învăluit într-o sferă aurică. În mijloc se află nucleul care este corpul fizic, iar concentric, până la o anumită distanţă în jur - rar mai mare de trei-cinci metri -, se întinde aura exterioară. La fel ca în cazul omului, fiecare loc din marile oraşe - locuinţe, blocuri, magazine, restaurante, hoteluri etc -, are propria sa aură; aura comună apare clarvederii lui Eugen ca o ceaţă, de forma unui balon ce învăluie locul respectiv. Acelaşi lucru se poate afirma despre un cartier, despre un sat, despre un oraş sau despre o metropolă.În funcţie de calitatea oamenilor care-şi desfăşoară activitatea în acele locuri, aura comună poate fi caracterizată prin luminozitate, culoare, sunet, miros şi vechime. Este, desigur, vorba despre rezultanta vectorială - după principiul vectorilor din fizica clasică - a tuturor emanaţiilor aurice ale persoanelor care-şi desfăşoară activitatea şi trăiesc în acele locuri.Locurile pot fi împărţite după calitatea aurei; există, astfel, locuri bune şi locuri nocive. Locurile bune au o rezonanţă favorabilă. Ea se formează între prieteni sau în cadrul unui grup format din mai mulţi indivizi cu afinităţi aurice. Aura comună formată în jurul acestor locuri posedă o luminozitate lăptoasă, un miros plăcut şi un sunet înalt. Locurile nocive au, în schimb, o rezonanţă joasă. De exemplu, un restaurant prost famat are o sferă aurică în care predomină culoarea grena murdar, iar mirosul este foarte neplăcut. În toate aceste sfere aurice întunecate, oamenii o iau, cel mai adesea, pe cărări nefaste.Ca sferă aurică, omul intră zilnic în contact cu alte sfere aurice, emise de locurile prin care trece: locuri de muncă, magazine, spitale, biblioteci, restaurante, hoteluri, staţii CFR, staţii de autobuz sau de metrou etc. Omul intră zilnic în contact cu cel puţin o sută de sfere aurice. Dacă ne imaginăm un om, care pleacă de acasă dis-de-dimineaţă, bine dispus după somnul de noapte, cu "bateriile" încărcate, trece prin staţiile de tramvai, autobuz sau metrou, îşi petrece opt sau mai multe ore la locul de muncă având de-a face cu fel şi fel de indivizi, iar la întoarcere îşi face cumpărăturile cotidiene la mai multe magazine, se opreşte la o bere cu amicii din cartier şi ajunge acasă frânt de oboseală, trebuie să convenim că a trecut prin cel puţin o sută de sfere aurice, care i-au uzat structura şi l-au virusat cu diferite influenţe. Fiecare sferă are caracteristicile sale specifice, cel mai adesea nefaste. Astfel, la sfârşitul unei zile de muncă, aura omului este acoperită, în multe locuri, cu depuneri aurice de diferite culori şi luminozităţi. Cele mai multe influenţe aurice se observă la nivelul corpului emoţional şi la nivelul corpului astral, care se acoperă cu depuneri provenite de la influenţele exterioare într- un mod asemănător apei turnate în benzină. Dacă apa - adică influenţele exogene - este în cantitate mare, benzina originară îşi pierde caracteristicile, iar omul e invadat de o senzaţie de scârbă fizică faţă de tot şi de toate. Dacă elementul influenţat este corpul mental superior, apare sentimentul de disperare în faţa răutăţii voite a semenilor. Dacă este afectat corpul spiritual, omul se simte nedreptăţit, iar corpul respectiv se acoperă cu noxe aurice, precum o gogoaşă este acoperită cu pudră de zahăr. Numai că această pudră are o culoare cenuşie, emite un miros rânced şi un sunet neplăcut. Nucleul standard al celei mai mici sfere aurice comune a unui loc este, după cum se afirmă în lumea eterică, de 21 de paşi. În momentul în care doreşte să scape de calitatea nefastă a unui loc, omul trebuie să se deplaseze 21 de paşi, pentru a ieşi din raza de influenţă a acelui loc. Aceasta este regula celor 21 de paşi. Regula celor 21 de paşi este modalitatea eficientă prin care omul poate ieşi atât din zonele cu probleme, cât şi din situaţiile karmice ce par a lua întorsături periculoase sau nefavorabile. Regula celor 21 de paşi constă în părăsirea imediată a unui loc cu probleme, în orice direcţie. După aceea, omul se poate întoarce înapoi.     Aplicând regula celor 21 de paşi, omul scapă de orice eveniment neplăcut. În general, când omul părăseşte nucleul locului repectiv şi face cei 21 de paşi, aura sa tinde să revină la starea initiala.Din păcate, după aceea, omul intră în altă sferă, proces ce se repetă neîncetat. În fiecare sferă în care pătrunde, mentalul este invadat de o mulţime de gânduri, care nu sunt ale omului respectiv, ci sunt împrumutate din sfera aurică în care a intrat. Totul se repetă în fiecare zi, ca într-un perpetum mobile; omul, ca structură aurică, devine, astfel, produsul influenţelor tuturor sferelor prin care trece, într-un proces neîntrerupt, care durează de când lumea.  Şi, după cum se exprima Îngerul Gabriel, în lume "există atâtea sfere (aurice) câţi Fii ai luminii au căzut la începuturi". "Cine (oare) a fost lângă mine să-mi spună unde-i începutul şi unde se termină ? "

Un tramvai numit...dorinta

În momentul întâlnirii a două persoane, care stau una lângă alta mai mult de un minut, aurele lor se contopesc, formând formaţiuni înalt vibratorii, care emit la rândul lor culori, sunete, mirosuri specifice, în funcţie de natura relaţiei dintre ele. Aceste formaţiuni înalt vibratorii indică cu precizie natura relaţiei dintre cele două persoane. În cazul în care una dintre cele două persoane minte sau caută să înşele, formaţiunile energetice capătă culori întunecate: gri, maron închis sau negru, de diferite nuanţe şi străluciri. Gelozia se manifestă printr-o nuanţă de negru, lăcomia printr-o nuanţă de gri, plăcerea de a manipula sau de a păcăli se manifestă prin culoarea maron, iar mândria se manifestă printr-o nuanţă rezultată din amestecul culorii maron cu negru.Dacă persoanele care se întâlnesc sunt "normale", iar relaţiile dintre ele pot fi încadrate în categoria fair play, se produce o compatibilitate aurică; concomitent, se realizează o aureolă comună, de forma unei inimi sau a unui glob terestru luminos, frumos colorat, bombat la capete. Aceeaşi structură aurică comună se înfiripă şi în momentul în care, la nivelul corpului duh sau la nivelul sufletului, între doi parteneri de sex opus apare o compatibilitate de sunet şi, respectiv, de miros. Această structură aurică comună, ce seamănă cu un con, cu vîrful în sus şi cu baza scobită, în formă de inimă, care acoperă ca o cupolă ambii parteneri se formează şi în cazul în care există o compatibilitate emoţională, astrală sau mentală. Această structură comună în formă de inimă apare şi atunci când cei doi doi parteneri se comportă în conformitate cu Firea lucrurilor - Ordinea cosmică - şi trăiesc în adevăr. Inima este forma arhetipală a structurii aurice a primului om care a apărut în corp duh (nu este vorba despre Adam material, ci despre Shantiah), dar şi forma arhetipală aurică în care se manifestă fiinţele angelice din categoria Fiilor Luminii.  O structură aurică comună în formă de inimă apare şi în momentul oficierii căsătoriei religioase (este, desigur, vorba despre căsătoria a două persoane de sex opus). În urma oficierii căsătoriei religioase, structura aurică comună de forma unei inimi dobândeşte culoarea trandafirie. În cazul în care femeia este mai în vârstă decât soţul, această structură aurică de forma unei inimi are culoarea verde foarte deschis.Formarea prin intermediul ceremoniei religioase a cupolei aurice comune reprezintă ceea ce Biserica creştină numeşte sfânta taină a căsătoriei.Întotdeauna, structura în formă de inimă se realizează prin intermediul femeii. Structură aurică comună în formă de inimă durează până când femeia minte pentru prima dată prin intermediul vocii. Întrucât această structură aurică se formează numai prin intermediul femeii, dispare tot prin intermediul femeii. O dată pierdută prin rostirea cu voce tare a unui neadevăr, această structură nu mai apare niciodată. Se întâmplă adesea ca această structură să dispară chiar în ziua căsătoriei, uneori în prima oră de după căsătorie. Prima minciună spusă înseamnă, de fapt, ieşirea dintr-o umbrelă protectoare unică, care ar fi adus multă fericire unui cuplu. În cadrul unor relaţii corecte, în timp, cupolă aurică comună în formă de inimă ce se formează între soţi dobândeşte un caracter permanent. Totuşi, este evident că viaţa nu este roz pentru nimeni şi că, în cadrul unei relaţii de lungă durată, apar deseori disfuncţii. Toate disfuncţiile creează scurt-circuite energetice, care deformează cupola aurică comună. Unul dintre soţi devine întotdeauna element pasiv, iar celălalt element activ. Unul este mai puternic, altul este mai slab. Întotdeauna, unul dintre ei suferă mai mult decât celălalt. Acel... tramvai numit dorinţă, care opreşte în toate staţiile umane, reprezintă principalul motiv al acumulării noxelor aurice negative şi al distrugerii comuniunii realizată prin cupolă aurică comună în formă de inimă. Toate sentimentele şi gândurile oamenilor, toate dorinţele, conştientizate sau nu, refulate sau nu - ură, invidie, duşmănie, mândrie -, se reflectă auric prin pete închise ce pătează cupola aurică comună în formă de inimă.Cununia religioasă a unui cuplu este un eveniment important nu numai în planul social. Dincolo de aspectele strict sociale, cununia religioasă implică, pe lângă formarea cupolei în formă de inimioară, echilibrarea karmei celor doi parteneri după principiul complementarităţii Putere mare-Putere mică sau Thent Thint 3 Si Bemol (descris în cartea Omul în afara trupului). La fel ca toate celelalte evenimente importante din viaţa oamenilor, cununia religioasă necesită o ceremonie specială în lumea eterică. Ceremonia din lumea eterică se desfăşoară paralel cu cea desfăşurată în bisericile creştine din lumea materială. În lumea eterică, cununia religioasă are parte de o participare destul de restrânsă, dar foarte aleasă. La ceremonia religioasă a căsătoriei, în lumea eterică, participă Iisus Hristos, Îngerul Gabriel, Îngerii Veghetori ai fiecăruia dintre cei doi miri, Şefii de plan - Fetiţele-Puteri - şi spiritele naturii legaţi de ei. În faţa şi în spatele cuplului apar alte două fiinţe angelice cu înfăţişare feminină, care-i însoţesc pe miri în toată perioada ritualului. Cele două fiinţe feminine au un aspect asemănător zânelor; ele sunt purtate în lectici şi însoţite de un numeros alai format de spirite ale naturii care aruncă flori din coşuleţe în jurul mirilor. De-a lungul căsniciei, cele două fiinţe angelice feminine apar în cele mai dificile momente ale cuplului. De aceea, pe drept cuvânt, ele pot fi numite "Stăpânele casei".Ritualul care se desfăşoară în lumea eterică este, oarecum, asemănător căsătoriilor din Evul Mediu, de la marile curţi regale. În momentul căsătoriei, imediat după cei doi soţi spun "DA" în faţa preotului, se produce la ambii parteneri activarea petalelor unor chakre, care până atunci erau în stare latentă - petalele echivalente atributului de soţ sau de soţie.Imediat după ce spun "DA" în faţa preotului, aurele individuale se unesc, formându- se aura comună în formă de inimioară.

Traznet intre doua inimi

Interesant şi ilustrativ este şi modul de prezentare a structurii aurei umane în cazul întâlnirii dintre două persoane de sex opus. Întâlnirile romantice dintre două persoane încep prin stabilirea unor cordoane luminoase şi prin modificarea coloritului aurei feţei ambilor parteneri - care se traduc şi printr-o luminozitate specială a fizionomiei. La primele două-trei întâlniri, corzile ce provin de la unul dintre parteneri - cel mai motivat - "asaltează" aura celuilalt partener, care, pentru câtva timp, îşi schimbă coloritul la nivelul corpurilor aurice exterioare şi la nivelul corpului sufletului. În cazul în care cordoanele luminoase provenite de la nivelul corpurilor aurice exterioare ale celor doi parteneri se unesc, înseamnă că se plac, în primul rând, la nivelul fizic, ca imagine materială - lumină cristalizată. Acest moment este mirific: cordoanele luminoase zbârnâie prin aer, pentru a se uni undeva la mijlocul distanţei dintre parteneri într-o mulţime de noduri, formând alte şi alte îmbinări de diferite culori, forme geometrice, sunete şi mirosuri. Sunetul atingerii dintre două corzi luminoase se aseamănă cu trăznetul ce precede furtuna. Din acest punct inedit de vedere, expresia "trăznet între două inimi" poate fi mai mult decât un titlu de telenovelă; el exprimă, cel puţin pentru clarvedere, un adevăr incontestabil.În cazul întâlnirii între două persoane de sex opus se produce, deseori, un incident neplăcut. Acest incident se datorează acelui partener care are la activ mai multe eşecuri în dragoste.Să dăm un exemplu. Să convenim că partenerul care are cele mai multe eşecuri în dragoste este o femeie. Se întâmpă deseori, la multe femei, că imaginea mentală deja formată, ca imprinting fundamental al corpului astral, cristalizată cu mult timp în urmă, în timpul primului orgasm, să nu se potrivească cu imaginea fizică a bărbatului din faţa ei. După o scurtă clipă de "visare", în care corpul conştiinţei se mută automat la nivelul corpului astral, femeia poate lua decizia instinctivă de a respinge avansurile bărbatului, realizate prin intermediul corzilor aurice. În momentul în care bărbatul lansează corzile luminoase, femeia contraatacă brusc, mutându-şi corpul conştiinţei la nivelul corpului astral. În acel moment, datorită rezonanţei de aceeaşi polaritate - negativă sau pozitivă, după caz - corzile trimise de bărbat se blochează şi sunt oprite în "platoşa" formată de femeie la marginea corpului astral, ceea ce duce la un sentiment de respingere instinctivă. Apare astfel un fel de durere aurică la bărbat, ceea ce generează un sentiment de frustrare. Instantaneu, se dezgroapă "securea războiului", iar fiecare dintre parteneri îşi aminteşte de toate eşecurile trecute, ceea ce generează o dorinţă de răzbunare. Această dorinţă de răzbunare - pe tot ce ţine de elementul feminin pentru bărbaţi şi pe tot ce ţine de elementul masculin pentru femei - este una din slăbiciunile majore ce marchează destinul personal al multor oameni. Dorinţa de răzbunare stă la baza tuturor traumelor unui cuplu: bătăi între soţi, jigniri, divorţuri. La nivelul corpului sufletului, această boală arată ca o pată concavă, de culoare neagră, cu diametrul între cinci şi zece centimetri, ce atrage şi "înghite" lumină ca o gaură neagră. De cele mai multe ori, această pată este poziţionată în dreptul chakrei orgoliului din partea dreaptă, fiind vizibilă uneori şi în dreptul chakrei anahata. În cazul unui incident de o asemenea natură, petrecut între  doi  parteneri,  situaţia poate  fi  detensionată  prin intermediul comunicării prin voce. Vocea umană are o importanţă deosebită în dinamica relaţiilor interumane. Cu toate că mulţi oameni au impresia că pot minţi verbal foarte uşor, vocea este cel mai greu de modulat; astfel, chiar şi în cazul unei prefăcătorii, adevărul se simte foarte repede. Nu te poţi preface prin voce fără să dai de bănuit, chiar dacă eşti actor foarte bun şi scenariul pare a fi bine construit.Vocea, elementul sonor, poate face ca - în cazul prezentat - corpul conştiinţei femeii să se retragă de la marginea corpului astral, iar corzile luminoase ale bărbatului să se manifeste normal, continuându-şi "cercetarea". La rîndul ei, femeia începe propria sa cercetare, lansându-şi propriile corzi aurice, semn că "înnodarea" unei relaţii de amiciţie nu este departe.

Imprintinguri aurice

Cele mai profunde conexiuni aurice se formează în cadrul relaţiilor de familie. Conexiunile aurice din cadrul unei familii cuprind toate acele legături energetico- informaţionale, care se stabilesc între membrii înrudiţi prin sânge sau prin alianţă. Din acest punct de vedere, cele mai importante sunt relaţiile care se stabilesc între părinţi şi copii. Relaţia părinţi-copil este relaţia de bază în societatea actuală. Relaţia dintre părinţi şi copil începe cu mult timp înainte de naşterea copilului şi se continuă pe parcursul mai multor ani. Numai convieţuirea armonioasă între părinţi şi copil poate duce la formarea unei aure corespunzătoare la copil. Înainte de formarea definitivă a embrionului, se formează primele conexiuni între părinţi şi copil. Primele conexiuni sunt cele de sunet, care se înfiripă între corpurile duh ale părinţilor şi copilului. Când copilul este deja în stadiul embrionar se stabilesc conexiuni aurice de miros, iar după naştere se stabilesc conexiuni aurice de culoare, la nivelul aurei exterioare. O primă analiză, din punctul de vedere al alchimiei aurice a naşterii unui copil conduce la concluzia că nu copiii sunt influenţaţi de părinţi, ci părinţii sunt influenţaţi de copii. Desigur, această primă concluzie poate părea ciudată şi, de fapt, chiar este, dar nu este nimic în comparaţie cu perplexitatea care poate fi generată de a doua concluzie: nu numai că părinţii sunt influenţaţi de copii, dar copiii sunt cei care, din punct de vedere auric, blochează procesul evolutiv auric al părinţilor până la formarea completă a propriei lor aure. Astfel, cel puţin o perioadă de timp, un copil arată, din punctul de vedere al dinamicii aurei, cum ar fi arătat părinţii dacă nu l-ar fi conceput. În perioada prenatală are loc un schimb energetico-informaţional între corpurile duh ale mamei şi ale copilului. Impulsul încarnării începe de la spiritul copilului, care-şi formează încet şi laborios învelişurile aurice, în conformitate cu ceea ce este el însuşi, dar în armonie şi cu structura energetico-informaţională a mamei. Acest impuls se datorează necesităţii de a vibra în consonanţă cu mama în momentul naşterii. Astfel, pe baza informaţiilor primite de la mamă, spiritul copilului îşi adaptează energetic corpul duh, pentru a se putea încarna în trupul ei. Totul se realizează la nivelul cuantic al spiritului şi al corpului duh, după o ştiinţă care n-are nimic terestru şi în care totul este calculat, din punct de vedere energetic, până în cel mai mic detaliu. Tot acest proces uimitor şi migălos durează până la încarnarea în lumea materială, adică până la naşterea propriu-zisă. După naştere, între copil şi mamă au loc conexiuni de sunet. Conexiunile de sunet provoacă anumite reacţii foarte stranii între mamă şi copil. Când sunt faţă în faţă, mama şi copilul - mai ales când este vorba despre o fiică - suferă anumite distorsiuni la nivelul corpului sufletului, mai ales în regiunea feţei. Între corpul sufletesc al mamei şi al copilului apare un efect optic ciudat: cele două chipuri par să interfereze foarte rapid, de foarte multe ori. Pare că cele două persoane, ca imagine a feţei întipărită la nivelul corpului sufletului, îşi schimbă repede locurile. Această iluzie optică este generată de conexiunea de sunet, care poate fi percepută ca un fâlfâit rapid de aripi. Prin conexiunile de sunet se transmit stările afective şi gândurile între mamă şi copii. Mamele care nu şi-au dorit copiii, nu sunt capabile să lege acest tip de conexiuni. În funcţie de caracteristicile cordoanelor luminoase formate în copilărie, se vor modela relaţiile individului cu semenii la maturitate. Analiza cordoanelor luminoase la copii poate conduce la prognozarea tipului de caracter care se va dezvolta la maturitate. Evenimentele din copilărie, în special cele desfăşurate până la vârsta de patru-cinci ani, sunt decisive pentru întreaga existenţă. Printre cordoanele luminoase formate în copilărie, există unele care reflectă o atracţie sexuală inconştientă faţă de părintele de sex opus; aceste cordoane luminoase formate în copilărie între copil şi părintele de sex opus demonstrează faptul că, cel puţin la un anumit nivel, complexul lui Oedip este un fapt real. Foarte importantă, la maturitate, este alegerea partenerilor; atât a partenerului de viaţă - soţia -, cât şi a partenerilor de muncă sau de afaceri. De departe, la maturitate, cea mai importantă alegere a unui om este cea a partenerului cu care se va căsători. Din acest punct de vedere, cordoanele luminoase formate în copilărie, care reflectă relaţiile cu părintele de acelaşi sex, dar mai ales relaţiile cu părintele de sex opus, sunt definitorii. Imaginile mentale formate în urma conexiunilor aurice din copilărie acţionează ca nişte imprintinguri aurice, ca nişte amprente, care au tendinţa de a se actualiza mereu. Cercetarea cordoanelor luminoase realizate în copilărie indică foarte clar faptul că bărbaţii se vor căsători cu acele femei care se aseamănă ca miros, sunet şi culoare cu mama, iar femeile se vor căsători cu acei bărbaţi care se aseamănă ca miros, sunet şi culoare cu tatăl. De fapt, alegerea partenerilor se face în funcţie de trei mari sisteme de referinţă: sunetul, mirosul şi lumina sau avatarul ei ultim, imaginea.Sunetul este principalul canal de comunicare aurică între oameni. Sunetul este specific corpului duh, iar cel care face alegerea caută instinctiv un partener cu un corp duh apropiat energetic. Mirosul ţine de suflet; prin urmare, nivelul energetic al celor doi parteneri trebuie să fie apropiat pentru a colabora sau pentru a coabita împreună. În sfârşit, imaginea - care este specifică trupului material, căci trupul este lumină cristalizată - trebuie să se "acordeze" cu dorinţele inconştiente, cu imprintingurile formate în copilărie, ale celui care alege. Un suflet este atras de alt suflet, datorită imprintingurilor aurice dobândite în copilărie.Un element foarte important de luat în considerare în alegerea partenerului, la maturitate, este reamintirea instinctivă, printr-un flash cognitiv foarte rapid, a imaginii pe care acel om a avut-o, la pubertate sau în copilărie, în momentul primei ejaculări la bărbaţi sau a primului orgasm la femei.Aici nu este vorba despre prima relaţie sexuală cu un partener, ci despre prima ejaculare sau primul orgasm, mai mult sau mai puţin involuntare, ce au loc, foarte devreme, în copilărie.Trebuie spus, în premieră, un fapt foarte important, care poate aduce o lumină clarificatoare asupra acestui subiect delicat : corpul astral, ca element auric, se definitivează complet abia în momentul primei ejaculări sau în momentul primului orgasm. Până în acel moment, nu se putea vorbi decât despre planul cuantic astral; până la prima ejaculare, planul cuantic astral este format dintr-un amalgam de vârtejuri energetice fără contur precis. Abia după acest eveniment se formează complet corpul astral. Într-un fel, prima ejaculare sau primul orgasm - chiar şi cele nocturne, inconştiente şi involuntare - imprimă în suflet o anumită imagine. Această imagine va fi, ulterior, căutată cu obstinaţie de-a lungul vieţii. Imaginea formată în copilărie se află la temelia manifestării corpului astral, de-a lungul întregii existenţe. Ea este imprintingul primordial, pe care omul doreşte să o actualizeze cu orice partener. Este important de remarcat şi faptul că, la maturitate, atunci când realizează un act sexual, omul are ca model nu persoana pe care o are alături, ci imaginea primară -imprintingul primordial -, cea formată în momentul primei ejaculări sau a primului orgasm. Întrucât aceste evenimente marchează definitivarea formării corpului astral, este evident că orice repetare ulterioară a actului sexual se raportează la imaginea formată ab origine.     Astfel, de-a lungul existenţei în lumea materială, un suflet este atras de acel partener care se aseamănă cu imaginea formată în momentul primei ejaculări la bărbaţi şi a primului orgasm la femeie. În funcţie de imaginea mentală primară, omul caută partenera de viaţă, iar acest fapt îi marchează destinul. În momentul ejaculării sau orgasmului la orice persoană matură, corpul conştiinţei se mută pe primul nivel al corpului astral; în mod normal, fixarea corpului conştiinţei pe primul nivel al corpului astral se realizează doar în momentul în care omul visează.

Cordoanele de lumina

De-a lungul existenţei, între oameni se înfiripă o mulţime de cordoane luminoase: unele durează foarte puţin, în timp ce altele sunt mai persistente. Cordoanele de lumină se formează la nivel de familie, între frate şi soră, între veri, între vecini, prieteni sau colegi de muncă.Toate cordoanele luminoase care se formează între corpurile aurei exterioare - la nivel emoţional, astral şi mental - au drept element definitoriu lumina şi culoarea. Ele sunt bazate pe dorinţe. Unele dorinţe se materializează, în timp ce altele nu prind viaţă.Cordoanele luminoase care se formează între corpurile aurei exterioare pot fi împărţite în trei categorii distincte: cordoane luminoase de tip fluviu, unicolore sau multicolore, care indică cu multă precizie tipul relaţiei – de interes material, intelectual sau sexual -, cordoane luminoase de tip ace de lumină şi cordoane luminoase de tip puncte de lumină. Cordoanele luminoase de tip fluviu sunt formate din linii neîntrerupte de lumină; ele se realizează între două persoane, pe baza unor interese ce ţin de aspectul material. Acest tip de cordoane reflectă relaţiile legate de existenţa cotidiană: afaceri, relaţii ce se stabilesc la locul de muncă, relaţii sexuale etc. Cordoanele luminoase de tip fluviu sunt de două feluri: unicolore şi multicolore. Cordoanele luminoase de tip fluviu unicolore reprezinte dorinţe nematerializate, în timp ce cordoanele luminoase de tip fluviu multicolore reprezintă dorinţe materializate parţial sau total. Cordoanele de tip ace de lumină se manifestă în cazul relaţiilor interumane situate dincolo de dorinţa sexuală. Acest tip de cordon luminos apare în cazul în care caracteristicile corpurilor interioare ale ambelor persoane - de exemplu, sunetul corpului duh sau mirosul sufletului -, sunt apropiate şi vibrează la unison.În general, cordoanele luminoase tip ace de lumină se întâlnesc mai ales în relaţiile părinţi-copii, în condiţiile în care copiii nu au depăşit vârsta de patru-cinci ani.Există şi persoane care emit corzi luminoase de tip ace de lumină din regiunea pieptului, dar în acest caz avem de-a face cu persoane care-şi formează singure, de mai multe ori pe zi, plasele mesianice. Ele par a avea în mijlocul pieptului un soare, care emite raze formate din mii şi mii de ace strălucitoare. Cordoanele formate din puncte luminoase sunt compuse dintr-o energie intensă de forma unei pulberi foarte fine, colorată divers. Prin aceste cordoane de lumină - care apar destul de rar - oamenii încarnaţi iau legătura cu persoanele decorporate sau cu fiinţele îngereşti. Acelaşi fenomen, dar la altă scară, se poate remarca la icoanele din bisericile creştine, care emit cordoane de lumină foarte ample către credincioşi. Senzaţia rezultată din acţiunea acestui tip de corzi luminoase poate fi comparată cu senzaţia rezultată din îmbrăţişările călduroase, mângaierile tandre sau din strângerile de mână prieteneşti.

Portile de comunicare

Cordoanele aurice se stabilesc prin intermediul unor porţi de comunicare, care arată ca nişte cornete cu diametrul de maxim un centimetru - asemănătoare cornetelor de îngheţată. Ca aspect general, o poartă de comunicare este, întrucâtva, asemănătoare unei chakre. Porţile de comunicare se formează la interfaţa structurii aurice. Porţile de comunicare sunt de două feluri: de recepţie şi de emisie. Porţile de comunicare de emisie au forma unor mici cornete cu vârful în exterior; porţile de comunicare de recepţie au forma unor mici cornete cu baza în exterior. Din porţile de comunicare se dezvoltă cordoanele luminoase. În cazul întâlnirii a doi oameni, cordoanele de legătură luminoase se formează inconştient, după o logică specifică. Întotdeauna, cordoanele de legătură pornesc de la persoanele cu nivel evolutiv mai mic către persoanele cu nivel evolutiv mai mare. Ca regulă generală, cei cu nivel evolutiv mai mic au tendinţa de a fi primii care "explorează" aura vecinului. Oamenii cu nivelul evolutiv mai mic îşi formează, inconştient, porţile de comunicare, din care pornesc cordoanele luminoase. Cei care posedă nivelul evolutiv mai mic - deci un corp duh mai slab evoluat, de exemplu culoarea roşie, portocalie sau galbenă, până la galben 5 -, sunt foarte "curioşi" energetic şi caută să investigheze ceea ce încă nu sunt şi, deci, ceea ce încă n-au experimentat. Oamenii mai evoluaţi, cu un corp duh mai înalt - de exemplu, cei de la galben 6-7 în sus sau cei care posedă culoarea aurie sau albastră a corpului duh - nu au acest tip de curiozitate.Procesul formării unui cordon de lumină este următorul. Aflat în faţa unei persoane, necunoscute sau cunoscute, cel cu nivelul mai mic îşi formează instantaneu o poartă de comunicare de forma unui cornet. Această poartă se formează chiar la interfaţa structurii sale aurice. Poarta de comunicare de emisie, de forma unui cornet, are vârful orientat spre aura vecină. În doar câteva fracţiuni de secundă, din poarta de comunicare izvorăşte o lumină- laser, de forma unui cordon strălucitor. Cu viteza fulgerului, cordonul de lumină se propagă prin aer până ce se conectează la aura celeilalte persoane. Structura aurei celeilalte persoane reacţionează instantaneu, formându-şi o poartă de comunicare de recepţie, de forma unui cornet cu baza orientată spre aura primului. Între cele două structuri aurice şi între cele două porţi de comunicare se formează astfel un cordon luminos.Prin intermediul energiilor modulate informaţional transmise prin porţile de comunicare, fiecare simte instinctiv adevărul despre celălalt, iar acest fapt se traduce prin sentimente difuze de bucurie, tristeţe, furie, pericol, frică etc. De fapt, cel capabil să "metabolizeze" inconştient informaţiile primite şi să le transforme în impresii sau intuiţii neverbalizate este întotdeuna individul care posedă un nivel evolutiv mai înalt. Primul care emite un semnal luminos este întotdeauna persoana mai slabă din punct de vedere evolutiv, dar legăturile energetico-informaţionale influenţează ambii indivizi. În general, energiile modulate informaţional care se transmit între doi indivizi se scurg ulterior în pământ prin intermediul chakrei de "împământare" - chakra situată sub tălpile picioarelor. În cele mai multe cazuri, persoana cea mai evoluată devine, automat, canal de împământare. Într-o relaţie de prietenie - cu precădere în cazul cuplurilor, în care intervin şi relaţii sexuale - cel mai evoluat devine astfel un canal de împământare, prin care o parte din noxele celui mai slab evoluat se scurg în pământ. Cel evoluat preia o parte din noxele celui mai slab, şi le elimină prin chakra situată sub tălpile picioarelor. Acesta este motivul pentru care, într-o relaţie de cuplu, unul dintre parteneri suferă mai mult şi are sentimentul că a intrat în "jocuri" ale destinului care nu-l privesc sau pe care nu le doreşte. Este lesne de înţeles faptul că astfel de conexiuni aurice se realizează ori de câte ori un om intră în contact auric cu altul, în cazul întâlnirilor de scurtă sau de lungă durată. Astfel de întâlniri au loc ceas de ceas, zi de zi, de-a lungul întregii vieţi. Energiile remanente nu rămân multă vreme stocate în aură. Toate reziduurile rezultate din contactele interumane prin formarea corzilor de legătură se scurg în pământ, prin intermediul chakrei de împămantare situată sub tălpi. În cazul în care ar stoca auric, de-a lungul vieţii, toate energiile modulate informaţional rezultate din contactele aurice, oamenii s-ar îmbolnăvi.

Conexiuni aurice

Dincolo de nivelul trupului fizic, la nivelul aurelor umane se înfiripă conexiuni directe, formate din cordoane de lumină. Acestea reprezintă al doilea tip de conexiuni care se stabilesc în cadrul relaţiilor dintre oameni; ele constituie ceea ce vom denumi mai departe a fi conexiuni aurice propriu-zise.Conexiunile aurice propriu-zise sunt percepute prin clarvedere de către Eugen ca nişte cordoane de diferite grosimi, care se înfiripă între structurile aurice corespondente; ele apar ca nişte fire luminoase, compacte, de diferite grosimi, ce leagă o persoană de alta.
Conexiunile aurice pot fi caracterizate prin luminozitate, culoare, sunet, miros şi vechime. Conexiunile aurice de forma unor cordoane luminoase se înfiripă doar între structurile aurice corespondente. Din acest punct de vedere, se poate spune că există două tipuri de conexiuni aurice luminoase.Primul tip de conexiuni aurice, de forma unor cordoane luminoase, se înfiripă între corpurile interioare ale aurei - între sufletele, corpurile duh sau spiritele a două persoane.Al doilea tip de conexiuni aurice, de forma unor cordoane luminoase, se înfiripă între corpurile exterioare ale aurei - între corpurile emoţionale, între corpurile astrale, între corpurile mentale sau între corpurile spirituale. Conexiunile aurice se stabilesc şi între chakre.Este interesant de remarcat faptul că, seara, după apusul Soarelui, cordoanele energetice luminoase îşi modifică aspectul, fiind vizibile ca nişte benzi energetice formate din mii şi mii de stropi fini. Cordoanele de lumină care se stabilesc între corpurile duh a doi oameni indică faptul că oamenii respectivi se cunosc de mai multe încarnări şi că sunt, ca nivel evolutiv, oarecum apropiaţi, fiind întrucâtva "vecini" în lumea de dincolo.Cordoanele de lumină care se stabilesc între suflete (este vorba despre corpul sufletului) a doi oameni indică faptul că aceşti oameni se cunosc de cel puţin două încarnări. Cordoanele de lumină ce se formează între corpurile aurice exterioare - emoţional, astral, mental intelectiv sau spiritual - indică faptul că oamenii se cunosc doar din prezenta încarnare. Conexiunile dintre corpurile duh ale oamenilor se realizează prin cordoane energetice ce au la bază sunetul; de altfel, corpul duh se manifestă prin sunet. 
La nivelul cuantic al corpului duh, sunetul se manifestă şi ca efect luminos, dar şi ca miros. În schimb, conexiunile dintre sufletele oamenilor au drept caracteristică principală mirosul; aceste conexiuni se manifestă şi ca efect luminos, dar şi ca efect sonor. La rândul lor, conexiunile luminoase pure se realizează numai la nivelul corpurilor aurei exterioare. După cum se poate remarca, fiecare dintre corpurile aurei posedă toate caracteristicile: luminozitate, culoare, sunet, miros şi simţul vechimii. Totuşi, în funcţie de nivelul său cuantic, fiecare dintre ele manifestă preponderent doar una din aceste caracteristici. Astfel, nivelul cuantic al corpului duh este nivelul de manifestare al sunetului. Fără nici o îndoială, corpul duh posedă culoare, luminozitate, miros sau vechime, dar la acest nivel cuantic toate aceste caracteristici apar din manifestarea sunetului. În schimb, la nivelul sufletului - la nivelul corpului sufletului - elementul definitoriu este mirosul. Sufletul posedă şi el un anumit sunet, o anumită luminozitate şi o anumită culoare, dar elementul de bază al planului cuantic respectiv este mirosul. Spre deosebire de celelalte planuri cuantice, la nivelul aurei exterioare - corpul emoţional, astral, mental etc - elementul definitoriu este lumina şi, mai ales, culoarea. Culoarea este o modulaţie a luminii. Desigur, corpurile aurei exterioare posedă, fiecare, un sunet şi un miros anumit, însă la temelia manifestării lor stă lumina şi culoarea. De altfel, mulţi clarvăzători pot remarca conexiunile luminoase dintre structurile aurei exterioare şi au impresia că sunt singurele posibile. Cu toate acestea, conexiunile luminoase ce se stabilesc între structurile aurei exterioare sunt cele mai joase forme de manifestare; ele sunt manifestările   dorinţelor,   emoţiilor   şi   gândurilor. Toate conexiunile luminoase dintre structurile aurei exterioare (corpul emoţional, astral, mental etc) - cele mai joase forme de manifestare ale schimburilor energetico-informaţionale dintre două persoane - denotă relaţii de interes ori relaţii bazate pe stări afective: respectul, frica, angoasa, comoditatea sau dorinţa de a obţine anumite avantaje materiale.Fiecare tip de cordon luminos ce se formează între corpurile aurei exterioare posedă o anumită culoare, o anumită luminozitate, o anumită formă, un anumit sunet şi un anumit miros. Din punct de vedere cromatic, cordoanele luminoase pot avea o multitudine de culori, în funcţie de natura relaţiei dintre persoanele în cauză. Unele cordoane aurice sunt aurii, altele sunt închise la culoare.Din punct de vedere al mirosului, cordoanele de lumină pot avea cele mai diferite mirosuri posibile, multe dintre ele fiind întrucâtva asemănătoare cu parfumurile din lumea materială. Desigur, în cazul unor relaţii încordate între oameni, mirosurile sunt mai curând dezagreabile. Atunci când oamenii stau aproape unul de altul, mirosurile se amestecă, rezultând un miros comun. Din punct de vedere sonor, cordoanele aurice emit mii şi mii de melodii. Fiecare individ are propria sa melodie interioară, în funcţie de starea de moment.Caracteristicile cordoanelor aurice - luminozitatea, coloritul, mirosul şi sunetul - se modifică de la un moment la altul, de la o stare la alta. Fiecărei nuanţe de culoare îi corespunde un miros şi un sunet specifice.

Conexiuni trupesti

Nu numai mediul natural sau artificial influenţează oamenii; oamenii sunt, ei înşişi, focare de influenţă în cadrul relaţiilor ce se dezvoltă de-a lungul vieţii. De-a lungul existenţei cotidiene, între oameni se realizează ample conexiuni trupeşti şi aurice. Cel mai elementar tip de conexiune aurică între doi oameni este acela care se stabileşte la nivelul primar al existenţei: trupul fizic.Trupul fizic, care este energie condensată sau cristalizată, este elementul fundamental prin care omul se manifestă în lumea materială şi, în consecinţă, este cel susceptibil de a fi influenţat.Conexiunile energetice care se stabilesc între trupurile materiale ale oamenilor reprezintă primul palier al conexiunilor dintre două fiinţe vii. Aici nu este vorba despre conexiunile dintre două aure, ci doar despre conexiunile ce se formează între două trupuri materiale.Privite de către Eugen prin clarvedere,trupurile umane apar translucide, ca şi cum ar fi compuse din energie luminoasă. Datorită faptului că atomii materiali apar strălucitori atunci când sunt priviţi prin clarvedere, este de la sine înţeles că trupul omenesc emite o luminozitate specifică; această luminozitate nu este generată de aură, ci de atomii materiali. În general, conexiunile trupeşti între două fiinţe vii se manifestă prin luminozitate, culoare, sunet şi miros. Aceste conexiuni se formează în urma apropierii trupeşti dintre două persoane. Conexiunile ce privesc existenţa primară a trupului se formează în urma unei "judecăţi" specifice, ce aparţine numai trupului ca substrat material al existenţei, în funcţie de un considerent ce poate fi tradus prin senzaţia brută de plăcere sau de neplăcere. Factorii care influenţează cel mai pregnant trupul material sunt cei ce ţin de comoditate, de alimentaţie şi de sexualitate. Conexiunile ce privesc existenţa primară a trupului material pot fi împărţite în două categorii: plăcute şi neplăcute.Conexiunile neplăcute ce privesc existenţa primară a trupului, de exemplu lipsa comodităţii, activitatea într-un mediu de muncă ostil sau neplăcut sau într-un colectiv neagreat creează, la nivelul structurii materiale a trupului, o reacţie de tip "arici"; această reacţie se manifestă printr-o luminozitate formată din mii şi mii de ace energetice ascuţite, ce par a fi orientate spre interiorul trupului, spre spirit.Reacţia de tip "arici" apare şi în cazul în care un om se simte prost în compania altui om - de exemplu, în compania unui om al cărui trup miroase urât sau a unui om care, prin prezenţa sa, generează angoasă. În acele momente, s-ar putea spune că trupul se strânge în sine, celulă cu celulă, formând o reţea luminoasă de ace energetice foarte subţiri îndreptate spre interior, ca şi cum s-ar împotrivi elementului decizional principal, spiritul, cerându-i imperios să plece de acolo.Mulţi oameni, cel puţin o dată în viaţă, au resimţit senzaţia neplăcută, ca şi cum ar fi fost săgetaţi de mii de ace. Această senzaţie apare şi în cazul în care comoditatea naturală a trupului nu este asigurată - de la acel obicei de a sta picior peste picior, la desfăşurarea unei activităţi într-un mediu neprielnic sau într-o poziţie incomodă. În schimb, conexiunile trupeşti plăcute produc o adevărată desfătare, fie că este vorba de cauze ce ţin de comoditate, de locul de muncă, de alimentaţie sau de sexualitate. 
În toate aceste cazuri, la nivelul organelor trupeşti - aparatul digestiv, aparatul muscular sau aparatul sexual - se formează câmpuri de energie ce emit luminozităţi, culori, sunete şi mirosuri agreabile. Aceste câmpuri reflectă dorinţele omului la nivelul trupesc. Ele constituie temelia visurilor sau aspiraţiilor pe care le manifestă un om. De exemplu, când omul vine acasă şi simte mirosul mâncării favorite, aparatul digestiv capătă o strălucire plăcută. Asemănător, când un bărbat observă pe stradă o femeie care-i place, câmpul dorinţelor din jurul organului fizic al sexului capătă o strălucire intensă, care se manifestă sub forma senzaţiei de fierbinţeală sau de căldură.

Influenta mediului artificial

Un loc este, din punct de vedere auric, rezultatul tuturor fiinţelor umane care trăiesc acolo şi încă ceva în plus. Rezultanta vibratorie a unui loc are caracteristici proprii, în funcţie de luminozitate, culoare, miros şi sunet. Există o relaţie de influenţare de tip feedbeak - conexiune aurică cu dublu sens - între structura aurică a omului şi structura aurică a unui loc; omul influenţează locul, iar locul influenţează omul.Rezonanţa locului de naştere, a locului "natal", este prima influenţă aurică ce se aşterne peste structura aurică a unui om. De obicei, influenţa locului natal se depune, la nivelul corpului sufletului, de la gleznele picioarelor până la genunchi, ca un strat auric cu o grosime de aproximativ doi centimetri. Există, astfel, o diferenţă între culoarea corpului sufletului în zona picioarelor şi culoarea corpului sufletului în restului trupului.Un alt loc ce influenţează puternic structura aurică a unui om este locul de muncă. Locul de muncă, în afara mijlocului de întreţinere pentru orice fiinţă umană, este un loc în care se acumulează adesea boli karmice.Nivelul energetic al unui loc de muncă este dat de rezultanta energetică a tuturor membrilor care lucrează acolo. Fiecare persoană care lucrează într-un loc de muncă influenţează energetico-informaţional mediul şi pe semenii săi şi este influenţată, la rândul ei, de toţi ceilalţi. Relaţiile de invidie sau de ură între membrii unui loc de muncă au repercusiuni asupra mediului, asupra fiecărui membru în parte şi, în consecinţă, asupra afacerilor propriu-zise.De exemplu, dacă într-un loc de muncă cineva doreşte să devină şef prin mijloace frauduloase - de exemplu, cu ajutorul intrigilor -, corpul său sufletesc se colorează cu o pâclă violetă întunecată în regiunea capului. Dacă unul dintre membrii locului de muncă vrea să-i manipuleze pe ceilalţi într-un scop anume, va căpăta o luminozitate de culoare roşie murdară în regiunea inimii. Dacă unul dintre membrii colectivului doreşte altuia răul fizic, se acoperă cu o energie neagră în regiunea ombilicului. Dacă unul dintre membrii colectivului de muncă, datorită poziţiei ierarhice pe care o ocupă, doreşte să profite sexual de o colegă, fără a manifesta dragoste pentru ea, doar din ambiţia tâmpă de a se lăuda cu evenimentul, coapsele şi şoldurile i se acoperă cu o energie de culoare maron.Dacă cineva activează mult timp într-un loc de muncă murdărit auric de invidie, promiscuitate sau ură, se acoperă, la rândul său, la nivelul corpului sufletului, cu o energie de culoare corespunzătoare şi, pe deasupra, capătă subit dureri în locurile sensibile. Oraşele sunt cele mai mari acumulări de noxe negative în care poate pătrunde omul. Mediul marilor oraşe a devenit extrem de dăunător pentru aura omului. 
De departe, cele mai dăunătoare elemente create de oameni sunt acele invenţii moderne - fabricile -, care au efecte devastatoare asupra structurii aurice a oamenilor.Marile fabrici şi, în special, aglomerările industriale sunt adevărate focare de infecţie pentru aura umană - fabricile sunt locuri unde se poate muri încet, dar sigur. Din punctul de vedere al efectului dăunător, spiritele naturii afirmă că noxele emanate de fabrici se aseamănă cu produsul auric rezultat în urma unor operaţiuni magice de mare amploare, realizate în trecut de fiinţele luciferice cu scopul de a sparge planurile cuantice.   Noxele emanate de fabrici - mai ales de acele fabrici care produc reziduuri chimice - au drept efect imediat intoxicarea trupului, dar şi mutilarea corpurilor aurice, cu efecte
devastatoare de-a lungul unei perioade îndelungate. Trupul material suferă acţiunea directă a reziduurilor poluante, suferind un proces acut de îmbătrânire. Treptat, corpul fizic îşi pierde strălucirea firească, iar unele zone par a se estompa progresiv, semn că suportul eteric al ţesuturilor este pe cale de a se descompune.După mulţi ani petrecuţi într-un mediu toxic, de exemplu în cazul vopsitorilor sau turnătorilor, trupul material pare a se eroda într-un mod greu de înţeles. Într-un fel, corpul fizic pare să "urle", emiţând un sunet foarte jos. La rândul ei, aura suferă un proces accentuat de dezintegrare. Privite după apusul Soarelui, corpurile aurei par a se decala în ceea ce priveşte poziţia în jurul liniei divine. În astfel de cazuri, care nu se mai întâlnesc decât la persoanele care consumă droguri, se poate remarca un fenomen uimitor: corpul eteric, corpul sufletului şi corpul duh, care la omul obişnuit stau aliniate în jurul liniei divine, îşi modifică poziţia iniţială. Privit prin clarvedere, un astfel de om apare ca şi cum ar avea mai multe feţe, mai multe mâini, mai multe picioare. Fiecare corp interior, care reproduce într-o oarecare măsură structura corpului material, se manifestă ori în stânga, ori în dreapta, ori în spate, ori mult în faţă, astfel că omul pare un monstru.La persoanele care consumă droguri, corpurile interioare, nu numai că sunt decalate din poziţia lor firească, dar "sparg" planurile cuantice în care "plutesc", producând o puternică perturbare a structurii aurice generale. Mai mult decât atât, sub influenţa drogurilor, corpurile interioare devin conştiente înainte de vreme, fără însă a înţelege ceea ce întâmplă. Cum, pe de-o parte, corpurile aurice nu sunt suficient maturizate, iar pe de altă parte, planurile cuantice suferă o puternică distorsiune, ceea ce observă cei care consumă droguri este alterat. Cel mai grav lucru la cei care consumă droguri este însă faptul că, corpurile aurice interioare - corpul sufletesc şi corpul eteric - intră în contact direct cu Ashpan, ceea ce este o adevărată catastrofă. În acest caz, Ashpan se manifestă direct, fiind vorba despre posedare, răstimp în care omul poate vorbi "în limbi", în funcţie de dialectul prinderii aurice sau poate săvârşi acte necugetate grave. Treptat, în urma unei cure de dezintoxicare, corpurile aurice interioare ale celor care au consumat droguri revin la starea iniţială, apoi se calează în planurile lor cuantice.Rămân adeseori anumite sechele la nivelul corpului eteric, care se concretizează mai târziu în boli ale corpului material.

Influenta mediului natural 2

Dintre toate formele de relief, câmpia are rezonanţa energetico-informaţională cea mai joasă. Fiind elementul natural situat la cea mai mică altitudine, câmpiile se încarcă mereu cu noxe aurice provenite de la oameni, ajungând uneori să se comporte ca o oglindă şi să reflecte razele solare. Noxele provenite de la oameni formează, adesea, o pâclă deasă. Uneori, pâcla formată din noxele provenite de la oameni este atât de compactă încât, la nivelul eteric sau infraeteric, împiedică lumina să pătrundă în sol. Factorii poluanţi rezultaţi din activitatea umană, în special cei proveniţi de la marile fabrici, infestează câmpiile, care nu mai produc roade în cantităţi îndestulătoare. Pe timpul iernii, activitatea spiritelor naturii este redusă, astfel că influenţele dăunătoare asupra mediului se răsfrâng cu putere asupra oamenilor. Pe timpul iernii, când natura este în adormire, influenţele dăunătoare au o acţiune puternică asupra aurei umane, în special asupra plaselor aurice ce separă corpurile aurei, producând bronşite, răceli şi gripe. În schimb, pe timpul verii, activitatea spiritelor naturii este laborioasă. Dacă, pe timpul iernii, nu se mai observă structurile aurice ale vegetaţiei, pe timpul verii, sub acţiunea spiritelor naturii, câmpiile "explodează" într-un proces de creştere şi de maturizare. S-a spus adesea că plantele posedă doar un corp eteric, dar, după cum Eugen poate remarca prin clarvedere, plantele posedă şi ceva ce s-ar putea numi corp emoţional- astral. Acest corp emoţional-astral este cel ce conferă plantelor o sensibilitate specifică. Totuşi, corpul emoţional-astral al plantelor nu se aseamănă cu cel uman. El este doar un corp auric, cu anumite caracteristici vibratorii, care intră în rezonanţă cu aura umană şi o influenţează. Aura unui om care merge în natură, la iarbă verde, este influenţată de corpurile emoţional-astrale ale plantelor din jur. Aflat la "iarbă verde", corpul emoţional al omului capătă o nuanţă verzuie, iar corpul astral una albăstruie, asemănătoare cerului senin.  
Muntele este însă mult mai complex decât câmpia. Dacă şesul nu are o acţiune deosebit de intensă asupra aurei umane, nu acelaşi lucru se poate spune despre munţi. Dacă la câmpie sunt suficiente doar câteva spirite ale naturii, un munte - mai precis, un versant - poate avea cel puţin 400 de lucrători harnici, care se ocupă de buna funcţionare a tuturor aspectelor sale. La nivelul eteric corespunzător unui munte este întotdeauna o mare forfotă: spiritele naturii lucrează neîncetat, neobosit, invizibil pentru om, asigurând funcţionarea ireproşabilă a imensului ecosistem.  
Din punct de vedere auric, muntele este mult mai periculos pentru om decât câmpia. Un versant posedă propriul său corp emoţional-astral, mult mai puternic decât cel al câmpiei. Intrând în raza aurică circumscrisă de un munte, oamenii ar fi bulversaţi auric foarte rapid fără acţiunea spiritelor naturii. În momentul în care o singură persoană se aventurează pe un versant, este imediat dublată de unul sau de mai multe spirite ale naturii - uneori pot fi numărate 20 de spirite ale naturii pentru un singur om - care armonizează aura omului cu cea a muntelui. În momentul în care omul pătrunde în aura muntelui, este rapid învăluit într- o pâclă deasă de culoare verde sau albastră, plăcut mirositoare, iar corpul său emoţional se colorează corespunzător. Desigur, poate fi stânjenitor pentru om să afle, bunăoară, că în momentul în care străbate potecile umbroase ale unui versant, fluierând vesel printre copaci, în jurul său este o mare forfotă: spirite ale naturii care vin şi pleacă foarte rapid sau Îngeri veghetori care îl protejează auric. Ce să mai vorbim despre cei ce aduc stricăciuni ecosistemului terestru, rupând sau tăind copaci ori, cu atât mai grav, incendiind pădurea. Chiar dacă cititorii pot fi uimiţi de acest fapt, ar trebui întrebaţi amatorii de drumeţii sau alpiniştii cu privire la impresiile pe care le încearca în voiajurile lor. Astfel, la alpinişti sau la salvamontişti, oameni care trăiesc în acord cu mama natură, se realizează o simbioză între aura lor şi aura muntelui.Uneori, la contactul unor astfel de oameni cu aura unui munte se poate vorbi  despre un fenomen puţin cunoscut: corpul astral al oamenilor este pătruns de formaţiuni energetice ce provin din aura muntelui. Când această simbioză este profundă, se petrece un fenomen uimitor: omul începe, instinctiv, să înţeleagă muntele. Pur şi simplu, muntele vorbeşte cu o voce foarte caldă şi învăluitoare, iar în acest caz "a vorbi" nu trebuie luat în sensul metaforic sau poetic, ci în sensul cel mai concret cu putinţă.     
Munţii - în fapt, spiritele conducătoare ale munţilor -, la fel ca şi apele, pădurile sau văile, au o înţelepciune foarte profundă, care poate fi înţeleasă doar de cei care lucrează pe aceeaşi lungime de undă. Astăzi, datorită acumulării noxelor aurice, oamenii nu mai pot înţelege limbajul spiritelor care conduc natura. În vechime, când simbioza dintre oameni şi natură era profundă, strămoşii noştri erau bine informaţi cu privire la ceea ce se întâmpla în jurul lor, în lumea invizibilă şi acţionau în consecinţă. Înţelepciunea oamenilor din vechime era mult mai profundă decât credem noi astăzi, fiind, oarecum, împrumutată sau reflectată din mediul înconjurător. Oamenii din zilele noastre nu mai înţeleg natura, fiind acoperiţi de noxe energetico- informaţionale; ei nu mai sunt capabili să înţeleagă nici măcar producţiile literare ale strămoşilor - basme, legende, snoave, doine, balade, strigături. Oamenii moderni nu mai pot pricepe nici faptul, destul de banal, că multe dintre evenimentele descrise în vechile producţii literare nu se raportează la lumea materială, ci la un domeniu al cosmosului spiritual populat de spirite ale naturii, care ar putea fi numite spiriduşi, zâne şi zâni, zmei, mume ale pădurii, nimfe, gnomi, salamandre, Sfarmă-Piatră, Strâmbă Lemne, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă, Setilă, Ileana Cosânzeana (sau Sânziana, adică Sancta-Diana), Făt Frumos etc.     
La rândul lor, apele cugătoare, mai ales cele nepoluate, au un efect benefic asupra oamenilor. Apele curgătoare emit un abur energetic frumos colorat şi plăcut mirositor, ce se propagă concentric până la o distanţă apreciabilă. Cel mai important efect al apelor curgătoare asupra oamenilor se poate remarca la chakre. Oamenii care locuiesc lângă apele curgătoare au chakrele mai luminoase. În marea majoritate a cazurilor, noxele aurice se depun pe corpul sufletesc şi pe corpul eteric. De acolo, ele se propagă pe pereţii luminoşi ai chakrelor, pe petale, formând o membrană energetică întunecată. Noxele energetice, ce se aştern în straturi succesive pe suprafaţa petalelor chakrelor, sunt topite de acţiunea aburului energetic emis de apele curgătoare.     
Din miile de stropi strălucitori ai aurelor apelor curgătoare se întrupează, la nivelul eteric, zeci de făpturi diafane, feminine - spirite ale naturii de apă, de o mare frumuseţe, care se manifestă aproape copilăreşte: strigă, se rotesc în aer, râd în hohote precum copiii. Ele încearcă uneori să vorbească cu oamenii. De multe ori, oamenii aflaţi în vacanţă la malul apelor curgătoare sunt influenţaţi de spiritele naturii de apă, mai ales în somn. După un sejur petrecut la marginea apelor curgătoare, oamenii se întorc acasă odihniţi şi cu poftă de viaţă. Totuşi, oamenii al căror suflet este negativist, nu simt nici un fel de influenţă benefică. 
Pădurile sunt elemente ale naturii cu o influenţă aurică benefică asupra oamenilor. Şi pădurile, la fel ca şi celelalte elemente ale naturii, sunt conduse de spirite ale naturii. Dacă, în celelalte elemente ale naturii, mai ales în munţi, spiritele naturii au forme preponderent masculine, în păduri, la fel ca în apropierea apelor, spiritele naturii au forme preponderent feminine, de o mare frumuseţe şi gingăşie.     Astfel, dacă s-ar alege printr-un vot unanim cea mai frumoasă femeie care există în lumea materială, tot nu ar putea ajunge la frumuseţea unui spirit conducător al unei păduri - denumit Doamna Pădurii. Doamna Pădurii este ceea ce tradiţia populară desemnează prin termenul de Zână, iar expresia abia poate reda înfăţişarea perfectă a unei asemenea făpturi. Domna Pădurii este însoţită permanent de un alai strălucitor de făpturi de o mare gingăşie, zâne ale pădurii, care se manifestă exuberant, prin râsete, cântece şi giumbuşlucuri.Toţi oamenii care trec ocazional printr-o pădure, în drumeţie sau în excursie, sunt "atinşi" în spate, în regiunea umărului stâng, la nivelul corpului sufletului şi corpului eteric, de o dâră de lumină - ca o rază laser mai groasă - ce provine de la Doamna Pădurii şi de la alaiul ei zgomotos şi exuberant. Raza de lumină ce provine de la Doamna Pădurii şi de la întreaga pădure, pătrunde în spate, la nivelul omoplatului, chiar lângă umăr, se amestecă cu aura umană şi se scurge în pământ. Când dâra de lumină pătrunde în sol, se aude o sfârâitură, semn că noxele aurice ale omului sunt, în bună măsură, eliminate, iar aura este mai curată.     La nivelul corpului sufletului, în regiunea pieptului, există două pete întunecate, formate din noxe, pe care oamenii le amplifică mereu. Aceste noxe întunecate sunt rezultatul acumulării a două sentimente umane distructive: sentimentul de culpabilitate şi sentimentul că nu te iubeşte nimeni. 
Prin acţiunea Doamnei Pădurii, cele două pete de la nivelul corpului sufletului sunt dizolvate treptat, iar oamenii se simt uşuraţi. Pădurea are efecte benefice şi asupra celor bolnavi de inimă, asupra celor cu afecţiuni pulmonare, precum şi asupra celor nevrotici.
La rândul său, solul este în conexiune directă cu oamenii şi cu evenimentele ce s-au succedat pe suprafaţa sa. Calitatea solului poate fi măsurată auric pe o scală, începând de la solul gras, bun pentru agricultură, până la solul nisipos. La un capăt al scalei se află terenurile folosite pentru agricultură, iar la celălalt capăt se află deserturile. Calitatea solului este sub influenţa directă a spiritelor naturii de pământ. În momentul în care noxele rezultate din activitatea umană determină solul să-şi piardă caracteristicile, spiritele naturii nu se mai pot exprima corespunzător; datorită acţiunilor distructive ale oamenilor, solul îşi pierde caracteristicile iniţiale, devenind nisip. Pe solul gras, bun pentru agricultură, au trăit cândva oameni buni, curaţi la suflet. Solul gras reflectă un trecut în care s-au succedat oameni şi evenimente pozitive, fiind oglinda cristalizată a trecutului. Solul gras curăţă structura aurică umană - în special, corpul emoţional şi corpul astral. Oamenii care trăiesc pe acest tip de sol sunt robuşti, buni la suflet şi cu putere de muncă. Ţăranul legat de glia sa, de ogorul care-i oferă cele necesare traiului zilnic, este un exemplu elocvent pentru ce înseamnă acţiunea solului gras asupra aurei umane. Pe o altă treaptă a scalei se află locurile sterpe, care nu pot produce nimic, indiferent ce metodă modernă de agricultură s-ar folosi. De regulă, în locurile în care s-au desfăşurat cândva războaie şi vărsări de sânge, solul este arid. Geografia terestră poate fi interpretată în funcţie de mulţi factori şi nu doar în funcţie de caracteristicile fizico- chimice ale solului.     
La capătul opus al scalei se află nisipul: plajele şi deşertul. Având în vedere atracţia plajelor şi a litoralurilor, atât de căutate pe timp de vară, nisipul pare la prima vedere benefic aurei umane. De fapt, nisipul are caracteristica prin excelenţă benefică de a asigura scurgerea noxelor acumulate. Totuşi, nisipul nu curăţă decât corpul mental, terenul de acţiune predilect al fiinţelor luciferice, ceea ce crează o senzaţie de relaxare. În schimb, nisipul afectează atât corpul eteric, cât şi corpul spiritual. Combinat însă cu acţiunea mării, nisipul are efecte curative. În schimb, deserturile au efecte catastrofale pentru structura aurei umane. Oamenii care trăiesc mult timp în locuri nisipoase, în apropierea deşertului, se află sub mrejele fiinţelor luciferice; ei devin treptat atei, cruzi şi, datorită slabei potenţe sexuale generată de diminuarea caracteristicilor vitale ale corpului eteric, perverşi.
O consecinţă deloc neglijabilă a moştenirii aurice deficitare este faptul că, actualmente, pământul este atât de încărcat de noxe, încât schimbul energetic dintre oameni şi pământ nu mai funcţionează corespunzător. Cele mai ample schimburi energetice dintre aura oamenilor şi pământ au loc dimineaţa şi seara. Dimineaţa şi seara, prin intermediul chakrelor din tălpile picioarelor şi din podul palmelor, oamenii ar trebui să elimine noxele aurice şi să se conecteze la energia telurică. Datorită faptului că trupul omului şi sistemul său auric nu mai vibrează în consonanţă cu natura, procesul se desfăşoară anevoios.

Influenta mediului natural 1

Fără nici o îndoială, nu numai locuitorii umani, nonumani sau supraumani ai Terrei aurica influenţează auric omul, ci şi mediul terestru - natural sau artificial. De la naştere până la moarte, oamenii suferă influenţele mediului. De asemenea, între oameni, în cadrul relaţiilor interumane, se stabilesc conexiuni aurice profunde. Din punct de vedere auric, oamenii se influenţează permanent unii pe alţii. Ca fiinţe integrate mediului natural, oamenii fac parte din grandiosul biosistem terestru. Din nefericire, în ultima perioadă de timp, prin activităţile lor, oamenii s-au îndepărtat de natură, iar rezultatul acestei îndepărtări se poate constata la tot pasul. Acţiunile neinspirate asupra ecosistemului terestru au creat o prăpastie între structura aurică umană şi structura energetico-informaţională a naturii.Treptat, s-a ajuns ca, în ziua de astăzi, omul, ca structură aurică, să nu mai fie în acord energetic cu planeta pe care locuieşte - cu Spiritul Pământului. 
Între oameni şi mediul natural s-a format, mai ales în ultimile sute de ani, o diferenţă de potenţial, ce se adânceşte pe zi ce trece. Diferenţa de potenţial dintre oameni şi mediu a creat probleme noi în cosmosul spiritual.Este vorba despre un proces îndelungat, propagat de-a lungul mileniilor, în care omul, ca fiinţă spirituală încarnată, s-a depărtat treptat de Legile divine - Firea Lucrurilor. 
Prin activitatea haotică, cel mai adesea distructivă, a oamenilor, aura planetară - corpul eteric al Spiritului Pământului - s-a încărcat cu noxe energetice.Pe cuprinsul Terrei au apărut multe zone otrăvite, iar oamenii nu mai vibrează în consonanţă cu aceste zone. Chiar şi în limbajul curent se vorbeşte despre zone, regiuni, locuri, păduri sau chiar despre şosele "blestemate", în care se produc adesea accidente, crime, violuri sau acte brutale. Aceste zone, ce par a chema nefericirea umană, sunt, de fapt, zone încărcate cu toxine aurice. Ceea ce noi numim natură este de fapt un efect şi nu o cauză. Cauza existenţei lumii materiale trebuie căutată pe un alt palier cosmic: în lumea eterică. Nimic nu poate exista în lumea materială fără a avea o cauză în lumea eterică. Ceea ce noi numim natură, de la formele de relief la vegetaţie, ţine de activitatea Spiritului Pământului şi a fiinţelor denumite spirite ale naturii.     
Spiritele naturii sunt fiinţe aflate pe o altă spiră evolutivă decât oamenii, care au drept domeniu de manifestare tot ce ţine de natură. Existenţa spiritelor naturii a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. Toate vechile cărţi sacre au amintit, într-un fel sau în altul, despre activitatea lor. În epoca modernă, datorită aplecării către aspectele materiale ale existenţei, nu se mai ştie aproape nimic despre spiritele naturii, iar existenţa lor este ignorată total. Spiritele naturii au diferite forme şi înfăţişări, fiind organizate într-o ierarhie foarte strictă. În funcţie de elementul în care se manifestă, spiritele naturii se împart în mai multe categorii: spirite ale naturii ce ţin de elementul pământ, spirite ale naturii ce ţin de elementul apă, spirite ale naturii ce ţin de elementul foc, spirite ale naturii ce ţin de elementul aer. Există, de asemenea, spirite ale naturii care se ocupă de anumite forme de relief, de vegetaţie sau de anumite locuri. La fel ca şi Îngerii, spiritele naturii pot fi clasificate în funcţie de mai multe sisteme de referinţă. Cea mai importantă clasificare este cea care ţine cont de poziţia spiritelor naturii faţă de Planul lui Dumnezeu de evoluţie a lumii. În funcţie de poziţia faţă de Planul lui Dumnezeu, la fel ca şi Îngerii, spiritele naturii pot fi împărţite în mai multe categorii. Prima mare categorie urmează Planul lui Dumnezeu, la fel ca Fiii Luminii. A doua mare categorie se opune Planului lui Dumnezeu. Spiritele naturii din această categorie s-au aliat cu Fiii întunericului; ele sunt spirite ale naturii rebele. În lumea eterică sunt numite Lorehh. În fine, a treia mare categorie este formată din Lorehh-Ashpan, spiritele naturii reîntoarse. La fel ca Dree- Ashpan, aceste din urmă spirite ale naturii sunt lipsite de trup de formă umanoidă. Din cele trei categorii de spirite ale naturii, doar prima categorie, care respectă Planul lui Dumnezeu are atribuţii în ceea ce priveşte natura. Celelalte două categorii au fost "concediate" chiar în momentul răzvrătirii; ele nu au nici un fel de atribuţii în ceea ce priveşte cosmosul.Nimic din ceea ce se petrece în vastul domeniu al naturii, nu ar mai putea exista fără activitatea, invizibilă pentru oameni, a spiritelor naturii care respectă Planul lui Dumnezeu. Numai datorită acţiunii specifice a spiritelor naturii, globul terestru este o planetă locuibilă şi locuită. Dacă am spune că plantele cresc şi se dezvoltă în lumea materială numai datorită acţiunii spiritelor naturii, care mai întâi le elaborează energetic în lumea eterică, iar apoi le manifestă în lumea materială, probabil că ar fi prea mult pentru concepţia naturaliştilor şi agronomilor moderni. Ne mulţumim doar să spunem că procesul apariţiei vegetaţiei în lumea materială implică multe forţe cosmice şi, mai ales, implică o amplă activitate a spiritelor naturii, care respectă Planul lui Dumnezeu - singurele active în ceea ce priveşte natura. Pentru a răsări un simplu fir de iarbă, fir care  dispare în momentul în care este călcat de o fiinţă, în lumea eterică se desfăşoară o activitate mai intensă decât în orice uzină din lumea materială. Natura, cu tot ce cuprinde ea, este o imensă uzină vie, în care lucrează miliarde de lucrători neştiuţi.     Ştiinţa actuală îşi face iluzii atunci când consideră că munţii sunt simple îngrămădiri de bolovani, că apa curgătoare este doar o stare a materiei sau că şesurile şi câmpiile sunt funduri ale mărilor de odinioară. Toate elementele ce formează natura au în spate milioane şi milioane de spirite ale naturii, care le formează, le menţin, le ocrotesc şi, mai ales, se exprimă prin şi în ele. Dacă nu ar exista spiritele naturii, nu ar exista viaţa minerală sau vegetală, iar pământul ar fi sterp şi gol. Totul ar rămâne la nivelul infraeteric, iar pământul ar semăna cu planeta Marte sau cu oricare altă planetă a sistemului solar. Pământul, ca purtător al vieţii, este un ecosistem complex, care necesită activitatea a miliarde de fiinţe specializate, iar în acest context, ideea promovată adesea în ziua de astăzi, după care viaţa pe planeta albastră ar fi rezultatul fructificării unei şanse dintr- un miliard, este nu numai ilogică, ci şi imposibilă.     
Cândva, oamenii erau în relaţii foarte apropiate cu Ierarhia Fiilor Luminii, după cum erau în relaţii foarte apropiate cu spiritele naturii. În timpurile străvechi, cele trei mari categorii de cetăţeni ai cosmosului, "regnuri" cum se  mai spune - fiinţele angelice, oamenii şi spiritele naturii - convieţuiau în cosmosul spiritual, creaţie a lui Dumnezeu, şi participau, fiecare în măsura posibilităţilor şi a menirii lor, la buna desfăşurare a existenţei. A venit însă momentul în care oamenii s-au afundat în lumea materială, uitând de originea lor spirituală. În măsura în care au uitat de ei înşişi, oamenii au uitat de Dumnezeu, de lumea spirituală care este patria lor, de fiinţele angelice şi de bunii lor prieteni, spiritele naturii. Totuşi, Dumnezeu, lumea spirituală, fiinţele angelice sau spiritele naturii n-au uitat de oameni şi încearcă să-i ajute în toate momentele existenţei lor în lumea materială. 
Deşi, cândva, erau buni prieteni cu spiritele naturii şi le înţelegeau misiunea, în actualul stadiu evolutiv, oamenii s-au cufundat într-o totală amnezie. În schimb, spiritele naturii sunt la datorie, facilitând existenţa umană în lumea materială. Fără activitatea lor neîncetată, laborioasă şi tenace, natura s-ar fi topit ca o bucată de gheaţă sub razele arzătoare ale soarelui la amiază. Activitatea de bază a spiritelor naturii a fost şi este, acum şi întotdeauna, îngrijirea a tot ce înseamnă natură: pământul ca planetă, solul, munţii, pădurile, iarba, florile, râurile, izvoarele, lacurile şi fluviile, aerul, norii sau activitatea focului.Faţă de epocile străvechi, în care oamenii încă erau în armonie cu natura şi cu tot ce există, astăzi lucrurile s-au schimbat. Pe acest fundal, activitatea spiritelor naturii a cunoscut o modificare semnificativă; datorită schimbărilor aduse de activitatea omenească ecosistemului terestru, în afara atribuţiilor lor specifice, spiritele naturii încearcă să formeze noi punţi de legătură între oameni şi mediu şi să facă posibilă existenţa oamenilor în marele sistem al lumii materiale. 
În ziua de astăzi, prin faptul că oamenii nu mai vibrează în consonanţă cu mediul, nici un element al naturii nu mai este în armonie cu ei: nici formele de relief, nici vegetaţia. Oricât ar fi oamenii îndrăgostiţi de natură, oricât ar căuta un loc liniştit, de unde să poată admira în voie o cascadă, un pârâu sau un vârf singuratic de munte,natura a devenit nocivă în raport cu structura aurică umană. Şi, de departe, cele mai nocive sunt locurile cele mai pitoreşti, cele mai "sălbatice", cele mai pure, prin care rar trece picior de fiinţă omenească.Orice structură vie emite şi recepţionează substanţă, energie şi informaţie. 
Natura întreagă, munţii, apele curgătoare, lacurile, copacii, văile au, fiecare, propria lor rezonanţă energetico-informaţională; frecvenţa vibratorie a naturii este atât de înaltă în comparaţie cu aurele umane încărcate de noxe negative, încât apare la un moment dat o incompatibilitate între ea şi fiinţele umane.Oamenii au devenit astăzi atât de "virusaţi" energetico-informaţional încât, în mod firesc, potrivit legilor naturii, ar trebui să fie bulversaţi auric la contactul cu elementele naturii. Nu se întâmplă acest lucru datorită faptului, poate uimitor, că spiritele naturii au grijă ca oamenii să nu păţească ceva atunci când se află în mijlocul naturii. Prin capacităţile lor specifice, spiritele naturii reglează structura energetico-informaţională a lumii vii, a vegetaţiei în primul rând, pentru ca oamenii să nu fie afectaţi auric la contactul cu ea. Ceea ce se întâmplă - iar, acest aspect poate fi remarcat de către Eugen prin clarvedere - este straniu şi aproape neverosimil. Şi, cum am considerat că este cazul să oferim toate informaţiile rezultate din cercetarea lui Eugen prin intermediul clarvederii, trebuie spus că, atunci când oamenii se află în mijlocul naturii, spiritele naturii armonizează vibraţia energetică a elementelor din mediu cu vibraţia energetică a aurei oamenilor. Acest fapt se petrece în cazul fiecărui individ în parte, secundă de secundă.     
Dacă spiritele naturii şi Îngerii veghetori n-ar pregăti terenul înaintea activităţilor curente ale fiecărui individ în parte, potrivit dorinţelor sau nevoilor acestuia, haosul şi moartea s-ar înstăpâni peste lumea materială. Tocmai pentru a preîntâmpina multe evenimente nefericite, fiinţele protectoare ale oamenilor iau o serie de măsuri profilactice.     Astfel, înainte ca un om să înceapă o activitate sau o acţiune ce presupune o călătorie - de exemplu, o călătorie de afaceri sau de plăcere în afara habitatului cu care este, oarecum, în armonie -, cu două-trei zile înainte, Îngerii veghetori şi spiritele naturii pregătesc terenul. Ei se deplasează cu două-trei zile înainte pe acelaşi traseu pe care va merge omul şi armonizează structura sa energetico-informaţională cu cea a mediului înconjurător. În lumea eterică se spune că fiinţele protectoare merg înaintea omului cu "de 30 de ori 30 de paşi". Această măsură profilactică se produce la toţi oamenii, fără excepţie; în caz contrar oamenii ar fi afectaţi auric. Faptul că fiinţele protectoare cunosc ce va face omul cu trei zile înainte ţine de un mare mister al cosmosului spiritual; acest mister are la bază decalajul spaţio-temporal dintre lumea materială şi lumea eterică. Cu toate că această procedură se aplică la toţi oamenii, pot apărea, uneori, accidente. Indiferent de eforturile fiinţelor protectoare, datorită liberului arbitru şi, mai ales, datorită încăpăţânării - cu toate că, undeva în adâncul sufletului său, simţea pericolul - un om poate dori cu tot dinadinsul să meargă într-un anumit loc. În cazul în care locul ales pentru desfăşurarea unei activităţi nu este benefic şi nu poate fi armonizat cu structura sa energetico-informaţională, omul poate fi avertizat în vis. Din acest motiv, cel mai adesea, mulţi oameni, înainte de a pleca într-o călătorie, chiar în noaptea premergătoare, visează că au şi ajuns la destinaţie sau, dimpotrivă, visează că vor avea probleme pe drum. De fapt, ei sunt înştiinţaţi fie de faptul că "terenul" este curat - cu alte cuvinte, că nu vor avea probleme pe parcursul deplasării - , fie că trebuie să manifeste o vigilenţă sporită, datorită faptului că terenul este "accidentat" - cu alte cuvinte, că pot apărea zone încărcate cu noxe aurice, care, intrând în disonanţă aurică cu omul, îl pot predispune la accidente ori la evenimente neplăcute.

Pentru patrie

În afara acestui însemn auric excepţional există şi alte însemne aurice ce se acordă cu diferite ocazii importante.     Astfel, în momentul investirii în funcţie, toţi Conducătorii politici ai Poporului Român - Regi, Domnitori, Voievozi, Şefi ai statului -, primesc ca însemn auric Podoaba domniei.         La încoronarea unui Domnitor sau Rege din trecut se acorda podoaba domniei în cadrul unei ceremonii în lumea eterică. Ceremonia eterică de acordare a podoabei domniei se desfăşoară aproape simultan cu cea din lumea materială, cu singura diferenţă că majoritatea actelor din plan terestru sunt decalate în timp cam cu trei secunde, faţă de ceea ce petrece în lumea eterică. Practic, ceremonia terestră o urmează la o distanţă de trei secunde pe cea care se desfăşoară în lumea eterică. Dacă în planul terestru, la ceremonia depunderii jurământului de către un Şef de stat participă mulţi oameni, fiecare cu îndatorirea sa specifică ce ţine exclusiv de cele lumeşti, în planul eteric participă doar câteva fiinţe angelice. Fiinţele angelice care participă în planul eteric la ceremonia de investire a unui Şef de stat sunt următoarele: Îngerul Gabriel şi o mică suită de fiinţe angelice aflate în subordinea sa, Îngerii Veghetori personali ai Şefului statului, Puterea-Fetiţă, Conducătorul planului său de reşedinţă astrală, Spiritul Poporului, prin reprezentantul său, Ioh. Ioh are în spatele său mai multe fiinţe umane, care reprezintă ajutoarele sale sau "statul său major". 
Ceremonia din lumea eterică se desfăşoară concomitent cu ceremonia din lumea materială. La un moment dat, în timp ce Îngerul Gabriel aduce un cerc luminos ce pare din foc şi care, ulterior, va fi pus pe fruntea Şefului statului, una din fiinţele umane prezente la ceremonie reaminteşte karma poporului şi principalele evenimente cu semnificaţie în lumea eterică, care s-au desfăşurat de la începuturi şi până la ceremonialul investirii. În cazul Poporului Român, pe măsura reamintirii karmei naţionale, cercul ce pare din foc străluceşte în trei culori diferite. Treptat, între cele trei culori strălucitoare se formează fulgere multicolore. În final, cele trei culori se amestecă, formându-se o culoare rezultantă, ce indică nivelul evolutiv al Poporului Român, la fel cum corpul duh reflectă culoarea nivelului evolutiv atins de un om.     Cercul luminos - podoaba domniei - este pus atunci pe fruntea noului Conducător al Statului, la fel cum se punea coroana domniei pe fruntea unui Rege sau Domnitor din vechime. Cercul de foc - podoaba domniei - se pune chiar în momentul în care noul Conducător al Ţării rosteşte cuvintele "Aşa să-mi ajute Dumnezeu" sau cuvintele sinonime din alocuţiunea standard a ceremoniei de investire. În tot acest timp, Ioh, reprezentantul lui IŞŞHION, Prinţul Poporului Român, ţine o mână ridicată deasupra capului, spre cer, iar cealaltă mână pe pieptul şefului statului. În momentul aşezării podoabei domniei pe capul noului Conducător al Ţării, aceasta se colorează în trei culori distincte: argintiu, auriu şi roşu intens cu irizări argintii. Argintiul este culoarea lui DUMNEZEU, auriul este culoarea lui IISUS HRISTOS, iar roşul cu sclipiri argintii, ca de gheaţă, este culoarea DUHULUI SFÂNT. Imediat după aceea, culorile de bază ale podoabei nevăzute se amestecă cu culorile specifice karmei poporului. Doar în centrul cercului strălucitor se mai formează, uneori, fulgere energetice multicolore. Aceste fulgere multicolore indică influenţa Spiritului Poporului.     
În a doua parte a ceremoniei eterice de investire a Conducătorului Ţării, Ioh ia ca martori pe cei care stau în spatele lui şi care reprezintă "statul său major" - personaje umane care s-au încarnat în rândurile poporului român şi au condus destinele acestuia în planul terestru - şi rosteşte cu voce tare, într-o limbă românească arhaică, amestecată cu cuvinte din limba akhatakha, următoarea alocuţiune:     "Iubeşte pe Dumnezeul tău şi (atunci când ai nevoie de ajutor) doar strigă tare spre el: HOM!" Ascultă pe cel împovărat şi uşurează-l de povară. Ori de nu, baiu mare iaste. Hrăneşte pe cel lipsit. Sub nici un chip să nu laşi Soarele să cadă peste pântecele sale goale. Ţine dreaptă văpaia obârşiei datinilor şi a obcinei pe care Ţi le dau. Cât ţine de tine,trăieşte în bună pace cu toţi cei de lângă-i al tău.     HOM! Fă acestea şi Domnul tău te va sprijini din coaste şi Dumnezeul nostru nu-şi va întoarce faţa de la tine şi Cel ce-i dimprejurul a tot te va întări. Şi Noi înşine, care îţi vorbim dară, vom fi cu tine în veac. Ioh am zis aste !"     
Traducerea cuvintelor rostite în lumea eterică se face în funcţie de modul fonetic în care se pronunţă. În lumea eterică se foloseşte foarte des "h", fie la începutului unui cuvânt, fie la sfârşitul său, fie la mijloc. Dacă am transcrie fonetic cuvintele pronunţate în lumea eterică am forma cuvinte imposibile pentru o minte omenească, cuvinte care pot avea la mijloc patru sau cinci sunete ce corespund literelor H, O sau A. Astfel, transcrierea exactă a cuvântului HOM ar fi cam HHHHOOOMM. De regulă, în cazul transcrierii simple, mai mulţi H se elimină, deşi în limba eterică pot avea o anumită semnificaţie, iar H-urile de la începutul unui cuvânt pot fi "înghiţite". Astfel, cuvântul HAUTI poate fi scris AUTI, cuvântul HOM poate fi scris OM sau cuvântul IOH poate fi scris IO. În limba akataka, cuvântul HOM înseamnă "Cel ce ia asupra lui" şi se referă la Dumnezeu. După cum apare şi în discursul reprezentantului uman al Prinţului Poporului, principalele comandamente ale unei domnii sau, în sens republican, ale unui mandat sunt doar câteva, dar de o importanţă excepţională. Este vorba în primul rând despre ceea ce astăzi s-ar numi suveranitate naţională, adică păstrarea "obcinei" de veac a Poporului Român. În al doilea rând este vorba despre păstrarea datinilor, a obiceiurilor naţionale, prin aceasta înţelegându-se atât muzica, cât şi datinile propriu-zise şi hrana specifică poporului. În al treilea rând este vorba despre bunăstarea Poporului, astfel încât să nu cadă Soarele peste pântecele goale ale vreunui Român.     Conducătorul Ţării este răspunzător pentru îndeplinirea tuturor acestor comandamente, fie că-i place, fie că nu-i place. Mai mult decât atât, Conducătorul Ţării este responsabil în faţa lui Dumnezeu pentru tot ceea ce se petrece cu poporul pe care-l conduce. După cum este îndemnat în alocuţiune, când este "bai", Conducătorul Ţării trebuie să strige HOM şi Dumnezeu întoarce Faţa către el.     Conducătorul Ţării poate pierde poadoaba nevăzută - podoaba domniei - datorită, în primul rând, nerespectării poruncilor primite la învestitură. Mulţi conducători de stat îşi închipuie că sunt puşi acolo să se căpătuiască material sau să-i căpătuiască pe alţii, dar acest fapt este o mare eroare. 
Sub nici un chip, Conducătorul Ţării nu are voie să se împotrivească voinţei Poporului său - care l-a ales - să scoată tancurile sau forţele armate împotriva sa ori să asmută o categorie socială sau profesională împotriva alteia. În cazul în care o categorie socială sau profesională este năpăstuită şi se revoltă, Conducătorul Ţării este obligat de podoabele nevăzute şi de legătura sa privilegiată cu Puterile cosmice să se aşeze la masă cu cei nemulţumiţi, să-i asculte, să ducă tratative şi să nu-i asuprească, indiferent dacă i se pare că este vorba despre "un atentat la adresa siguranţei naţionale", despre tulburarea liniştii publice sau despre o tentativă de lovitură de stat. Este foarte grav când Conducătorul Ţării ia decizia de a folosi forţa armată împotriva propriilor săi cetăţeni, căci nici un ideal pământesc nu pot justifica un astfel de demers. Influenţa Prinţului Poporului este pregnantă şi în cadrul marilor sărbători ale poporului - de exemplu, la comemorarea unui eveniment istoric important sau a Zilei naţionale, când mulţi dintre membrii obştei Românilor au un sentiment ciudat, fiind străbătuţi ca de un fior. Cea mai puternică influenţă a Spiritului Poporului se produce însă în cadrul unor evenimente dramatice - a unor evenimente istorice, cum le spunem noi, oamenii: războaie, revolte populare sau revoluţii. În acele momente, Spiritul Poporului se manifestă în infreteric, iar clarvăzătorul poate fi martorul unei alchimii aurice de foarte mare amploare, la nivel de mase. În cazul unei revolte populare, unui război de apărare sau unei revoluţii, datorită influenţelor Spiritului Poporului, la nivelul aurei oamenilor se produc influenţe deosebite. Sub influenţa Spiritului Poporului dispare corpul emoţional al oamenilor, iar în locul său apare un corp auric de culoare verde-aprins. Prin dispariţia corpului emoţional şi prin apariţia unui nou corp auric este eliminată frica, iar oamenii sunt subordonaţi interior unui singur ţel, manifestându-se ca un tot. Lipsiţi de frică, oamenii devin astfel o masă organizată care se manifestă ca o unitate, subordonată unui ţel comun, supraindividual. 
În cazul marilor războaie de apărare sau în cazul mişcărilor spontane de revendicare a unor drepturi, mulţi Români s-au jerfit PENTRU PATRIE, intrând în galeria marilor Eroi ai Neamului; ei trăiesc veşnic, nu doar în inimile urmaşilor şi nu doar într-un mod metaforic, cum se crede adesea...     Când un Român depăşeşte graniţele spirituale ale obcinei, ieşind de sub influenţa Prinţului Poporului, suferă tulburări aurice însemnate. Emigrarea către o altă ţară are un revers periculos, care se manifestă la nivelul aurei. Declanşarea "dorului de ţară" nu reprezintă decât ieşirea de sub protecţia Prinţul Poporului, IŞŞHION. Din punct de vedere auric, cele trei vârtejuri de la nivelul chakrei anahata nu mai sunt alimentate cu energia specifică provenită de la Prinţul Poporului Român, ceea ce cauzează sentimentul de pierdere sau de rupere, sentiment asemănător cu cel al pierderii unui membru al familiei. Intrând în alte coordonate energetice,cei ce emigrează rămân simple frunze în bătaia vântului, la discreţia unor forţe aurice străine, pe care nu le cunosc şi cu care se pot armoniza doar cu mare greutate, chiar dacă "se realizează" din punct de vedere material.

Romanii neaosi

Zestrea unui popor este formată din oameni care s-au încarnat de mai multe ori în cadrul acelui popor. Există, de exemplu, oameni care nu s-au mai încarnat în cadrul arealului spiritual al Poporului Român. Alţi oameni, în schimb, au avut una sau două încarnări sub stindardul Conducătorului spiritual Ioh. În fine, există oameni care s-au încarnat de mai multe ori în cadrul Poporului Român, iar aceştia reprezintă, într-un fel, coloana vertebrală, "oastea" sa spirituală.Fără nici un fel de îndoială că există diferenţe, nu doar karmic-individuale, între oamenii din cadrul unui popor; cauza acestor diferenţe constă în apartenenţa la fiinţa spirituală a poporului respectiv, precum şi în gradul de armonizare a structurii aurice proprii cu structura Spiritului Poporului. Apartenenţa aurică la un popor, de fapt la Spiritul Poporului, este un factor extrem de important, dacă ne gândim la faptul că este necesară o armonizare cât mai mare între structura aurică a unui om  şi structura Spiritului Poporului şi, desigur, a spaţiului spiritual stăpânit de acesta.
La nivelul aurei umane există anumite locuri în care, prin clarvedere, Eugen poate citi relaţia unui om cu Spiritul Poporului. Astfel, la nivelul chakrelor - mai ales la nivelul chakrei anahata - sunt vizibile clarvederii trei vârtejuri interioare, ale căror caracteristici,manifestate prin structură coloristică, luminozitate, sunet şi miros, indică foarte clar apartenenţa sau gradul de armonizare cu Spiritul Poporului. În mod concret, cei care s-au încarnat de mai multe ori în cadrul Poporului Român şi sunt în armonie cu Spiritul Poporului IŞŞHION, pot fi remarcaţi datorită faptului că au vârtejul central al chakrei anahata de culoare verde, foarte strălucitor. Petala din mijloc a acestui vârtej energetic emite, de asemenea, un miros asemănător ceaiului de izmă şi un sunet prelung. Celelalte petale ale acestui vârtej emit culorile roşu, auriu şi albastru-smarald. Este de remarcat şi faptul că aceste petale sunt în legătură directă cu ceea ce noi, astăzi, numim "specificul naţional", adică cu hrana, cu graiul, cu muzica sau cu portul specific Poporului Român. Este evident că graiul Poporului Român este limba română pură, eliberată de influenţe străine; muzica poporului român este, se înţelege,muzica populară autentică. De asemenea, hainele Românilor - moda, cum se spune astăzi - ar trebui croite în consonanţă cu portul popular strămoşesc, printr-un proces de adaptare şi de modernizare, realizat inteligent şi cu bun gust. Să ne amintim doar de cămăşile înflorate - iile -, care la un moment dat au cucerit întreaga lume. Hrana tradiţională a poporului român se raportează la ceea ce solul ţării oferă consumului. Printre mâncărurile tradiţionale ale Poporului Român pot fi amintite sarmalele şi fasolea - poate că nimic nu este mai bun decât o ciorbă de fasole la cazan -, iar băutura caracteristică este vinul de struguri roşii, care se face la ţară, în căzănele de cupru. Aceste fapte au fost remarcate prin clarvedere de către Eugen, prin cercetarea comparativă a efectelor aurice pe care le produc diferite alimente. Este şi mai interesant de remarcat faptul că produsele made in România - de la mobilă şi aparatură electrocasnică la automobile - sunt în acord energetic cu oamenii care locuiesc în spaţiul auric circumscris de Spiritul Poporului. Poate fi într-adevăr, un motiv de stupefacţie faptul că aparatura electrocasnică produsă în România se defectează mai rar decât cea străină, chiar dacă, din punct de vedere tehnic, poate fi inferioară acesteia. Acelaşi lucru poate fi spus despre automobile; vehiculele autohtone sunt mult mai rezistente, mai fiabile, mai adaptate nevoilor decât cele străine.Este interesant de remarcat şi faptul că atât aparatura electrocasnică, cât şi autovehiculele autohtone par a fi acoperite cu un "abur" care posedă aceeaşi vibraţie energetică ca întregul spaţiu auric circumscris de Spiritul Poporului. 
În schimb, produsele străine nu posedă acest "abur" energetic specific spaţiului românesc. Acest aspect este deosebit de important în cazul accidentelor de circulaţie. Automobilele autohtone sunt protejate auric mai bine, iar efectele unor accidente sunt, de multe ori, mult mai blânde decât în cazul celor străine.Oricum, în momentul în care Românul consumă alimentele tradiţionale, foloseşte graiul strămoşesc, portul popular, şi rămâne la fel de statornic precum Munţii Carpaţi, petalele amintite ale chakrei anahata încep să strălucească foarte puternic şi să emită spontan fulgere energetice de culoare verde. În spaţiul spiritual al Poporului român se nasc mereu oameni care, anterior, s-au încarnat de mai multe ori în spaţiul circumscris de aura Prinţului IŞŞHION. Această categorie de oameni reprezintă coloanele umane prin care se manifestă Prinţul IŞŞHION. Oamenii care s-au încarnat de mai multe ori în spaţiul circumscris de aura Prinţului IŞŞHION pot fi denumiţi Români neaoşi. 
La nivel terestru, Spiritul Poporului se manifestă prin coloanele aurice umane, Românii neaoşi, care sunt dispuşi în teritoriu după o geometrie misterioasă, pentru a menţine intactă moştenirea acordată dintru începuturi. Astăzi, graniţele spirituale ale Poporului Român sunt delimitate de suma caracteristicilor aurice - luminozitate, culoare, sunet şi miros - ale Românilor neaoşi dispuşi în teritoriu. Rezultanta energetico-informaţională conferită de structura aurică a Românilor neaoşi prin care se manifestă Spiritul Poporului Român este o îmbinare a culorilor roşu, auriu, albastru, verde, emite un miros asemănător izmei şi un sunet ce aduce, pe departe, cu urletul lupului. Se ştie, de altfel, că stindardul vechilor daci era lupul şi că semnul lupului a însoţit, în decursul secolelor, momentele cruciale ale poporului român, de la Decebal până în timpurile recente. Se ştie, de asemenea, că numele acordat dacilor provine, etimologic, din cuvântul daoi - care desemna, nici nu se putea altfel, lupul. În toată istoria Românilor, ceea ce astăzi poartă numele de "fiinţă naţională" a fost şi este menţinută prin Puterea şi Tăria Prinţului Poporului. Ea se manifestă în lumea materială prin intermediul coloanelor sale umane, Românii neaoşi. În momentul în care unul dintre Românii neaoşi se întoarce la strămoşii din ceruri, altul îi ia locul într-o continuitate neîntreruptă.Toate popoarele sunt astfel susţinute, nevăzut şi neştiut, prin puterea Spiritului Poporului şi a unor oameni-coloane care trăiesc necunoscuţi la umbra celor care, temporar, cuceresc puterea politică sau economică şi se fălesc cu ea. Este, într-adevăr, vorba despre o alchimie aurică de mare amploare, care se desfăşoară neîntrerupt. Este de remarcat faptul că vechiul cult al strămoşilor, luat în derâdere în ziua de astăzi, este mai mult decât un simplu basm, cum îşi închipuie multe minţi luminate ale acestui veac. Strămoşii unui popor reprezintă ceva sacru, iar comemorarea periodică a tuturor strămoşilor, precum şi a eroilor, reprezintă un factor important de continuitate a "fiinţei naţionale", cu repercusiuni aurice la nivelul tuturor membrilor. Structura aurică a unui Român neaoş - Român din mai multe încarnări, legat structural de arealul spiritual al Prinţului Poporului Român, IŞŞHION - este diferită de cea a celorlalţi oameni aflaţi la prima încarnare în spaţiul carpato-dunărean. Priviţi prin clarvedere de către Eugen, Românii neaoşi au o imagine aparte, semănând cu nişte semizei. Între ei şi mediu se formează fulgere energetice multicolore, iar dacă îşi desfăşoară existenţa în afara oraşelor "occidentalizate", adevărate cazemate de beton încărcate cu noxe energetice, pot căpăta puteri magice: pot comanda elementelor naturii. Poate că aşa erau păstorii din trecutul strămoşesc, care convieţuiau în bună pace cu râul şi cu ramul...     
Mulţi dintre Românii neaoşi au în regiunea capului, la nivelul auric, o luminozitate accentuată. Această luminozitate este conferită de relaţiile strânse cu mediul specific românesc, cu arealul spiritual al Poporului, fiind amplificată de acţiunea directă a Prinţulului Poporului. La unii Români neaoşi, luminozitatea accentuată se condensează, rămânând permanent deasupra capului, arătând ca o coroniţă de lumină de culoare roşie, cu cinci colţuri. La aceşti oameni, coroniţa pare a arde permanent, ca şi cum ar fi un artificiu, acţionând asupra celor aflaţi în jur. Între structura energetică a coroniţei şi structura aurelor celor din jur se naşte o diferenţă de potenţial. Datorită acestei diferenţe, structura energetică a corpului emoţional şi astral a celor din jur suferă o influenţă extrem de puternică, astfel că aceştia îl pot urma orbeşte pe purtătorul unei coroniţe. În afara acestei coroniţe, există şi alte însemne aurice specifice ale Poporului Român, care se acordă de către Spiritul Poporului numai personalităţilor importante. Printre aceste însemne se numără şi coroniţa stăpânirii spirituale, care este însoţită de o pecete aurică specifică. Coroniţa stăpânirii spirituale are forma circulară; este compusă din opt cercuri subţiri ca firul de păr, formate din lumină roşie, foarte strălucitoare, în interiorul cărora se învârte un pătrat luminos ce pare alcătuit dintr-un fel de lichid verde-albastru. În timp ce se rotesc, cele opt cercuri emit un şuierat prelung şi ating pătratul în cinci puncte. Din cele cinci puncte de incidenţă între pătrat şi cercuri izvorăsc cinci lumini aurii ce emit un sunet asemănător urletului lupilor.
Destul de curând, după cum se spune în lumea eterică, în cadrul Poporului Român se va afirma o personalitate extrem de puternică, un Conducător spiritual, un Român neaoş - despre care se spune că s-a şi născut în lumea materială - care va purta coroniţa stăpânirii spirituale, pe care, de la Decebal încoace au mai purtat-o doar doi conducători (după câte se pare, cei doi Conducători au trăit înaintea anului 1300). Această personalitate importantă a Poporului Român, denumită metaforic Cel ales, s-a născut deja în trup material; matur fiind, se va manifesta ca o personalitate puternică, ca un conducător spiritual, iar nu politic. Cel ales va avea o statură medie, uşor uscăţivă, iar la un anumit moment dat al vieţii va suferi un accident şi va căpăta o uşoară anomalie fizică.