Regula celor 21 de pasi

     

Aura unui individ poate fi numită aură personală, în timp ce aura mai multor indivizi ce trăiesc într-un loc poate fi numită aură comună.  Aura comună este rezultanta vectorială a aurelor indivizilor ce îşi desfăşoară activitatea într-un anumit loc: de exemplu, într-un loc de muncă, într-o locuinţă, într-un cartier, într-un oraş etc. Un om este învăluit într-o sferă aurică. În mijloc se află nucleul care este corpul fizic, iar concentric, până la o anumită distanţă în jur - rar mai mare de trei-cinci metri -, se întinde aura exterioară. La fel ca în cazul omului, fiecare loc din marile oraşe - locuinţe, blocuri, magazine, restaurante, hoteluri etc -, are propria sa aură; aura comună apare clarvederii lui Eugen ca o ceaţă, de forma unui balon ce învăluie locul respectiv. Acelaşi lucru se poate afirma despre un cartier, despre un sat, despre un oraş sau despre o metropolă.În funcţie de calitatea oamenilor care-şi desfăşoară activitatea în acele locuri, aura comună poate fi caracterizată prin luminozitate, culoare, sunet, miros şi vechime. Este, desigur, vorba despre rezultanta vectorială - după principiul vectorilor din fizica clasică - a tuturor emanaţiilor aurice ale persoanelor care-şi desfăşoară activitatea şi trăiesc în acele locuri.Locurile pot fi împărţite după calitatea aurei; există, astfel, locuri bune şi locuri nocive. Locurile bune au o rezonanţă favorabilă. Ea se formează între prieteni sau în cadrul unui grup format din mai mulţi indivizi cu afinităţi aurice. Aura comună formată în jurul acestor locuri posedă o luminozitate lăptoasă, un miros plăcut şi un sunet înalt. Locurile nocive au, în schimb, o rezonanţă joasă. De exemplu, un restaurant prost famat are o sferă aurică în care predomină culoarea grena murdar, iar mirosul este foarte neplăcut. În toate aceste sfere aurice întunecate, oamenii o iau, cel mai adesea, pe cărări nefaste.Ca sferă aurică, omul intră zilnic în contact cu alte sfere aurice, emise de locurile prin care trece: locuri de muncă, magazine, spitale, biblioteci, restaurante, hoteluri, staţii CFR, staţii de autobuz sau de metrou etc. Omul intră zilnic în contact cu cel puţin o sută de sfere aurice. Dacă ne imaginăm un om, care pleacă de acasă dis-de-dimineaţă, bine dispus după somnul de noapte, cu "bateriile" încărcate, trece prin staţiile de tramvai, autobuz sau metrou, îşi petrece opt sau mai multe ore la locul de muncă având de-a face cu fel şi fel de indivizi, iar la întoarcere îşi face cumpărăturile cotidiene la mai multe magazine, se opreşte la o bere cu amicii din cartier şi ajunge acasă frânt de oboseală, trebuie să convenim că a trecut prin cel puţin o sută de sfere aurice, care i-au uzat structura şi l-au virusat cu diferite influenţe. Fiecare sferă are caracteristicile sale specifice, cel mai adesea nefaste. Astfel, la sfârşitul unei zile de muncă, aura omului este acoperită, în multe locuri, cu depuneri aurice de diferite culori şi luminozităţi. Cele mai multe influenţe aurice se observă la nivelul corpului emoţional şi la nivelul corpului astral, care se acoperă cu depuneri provenite de la influenţele exterioare într- un mod asemănător apei turnate în benzină. Dacă apa - adică influenţele exogene - este în cantitate mare, benzina originară îşi pierde caracteristicile, iar omul e invadat de o senzaţie de scârbă fizică faţă de tot şi de toate. Dacă elementul influenţat este corpul mental superior, apare sentimentul de disperare în faţa răutăţii voite a semenilor. Dacă este afectat corpul spiritual, omul se simte nedreptăţit, iar corpul respectiv se acoperă cu noxe aurice, precum o gogoaşă este acoperită cu pudră de zahăr. Numai că această pudră are o culoare cenuşie, emite un miros rânced şi un sunet neplăcut. Nucleul standard al celei mai mici sfere aurice comune a unui loc este, după cum se afirmă în lumea eterică, de 21 de paşi. În momentul în care doreşte să scape de calitatea nefastă a unui loc, omul trebuie să se deplaseze 21 de paşi, pentru a ieşi din raza de influenţă a acelui loc. Aceasta este regula celor 21 de paşi. Regula celor 21 de paşi este modalitatea eficientă prin care omul poate ieşi atât din zonele cu probleme, cât şi din situaţiile karmice ce par a lua întorsături periculoase sau nefavorabile. Regula celor 21 de paşi constă în părăsirea imediată a unui loc cu probleme, în orice direcţie. După aceea, omul se poate întoarce înapoi.     Aplicând regula celor 21 de paşi, omul scapă de orice eveniment neplăcut. În general, când omul părăseşte nucleul locului repectiv şi face cei 21 de paşi, aura sa tinde să revină la starea initiala.Din păcate, după aceea, omul intră în altă sferă, proces ce se repetă neîncetat. În fiecare sferă în care pătrunde, mentalul este invadat de o mulţime de gânduri, care nu sunt ale omului respectiv, ci sunt împrumutate din sfera aurică în care a intrat. Totul se repetă în fiecare zi, ca într-un perpetum mobile; omul, ca structură aurică, devine, astfel, produsul influenţelor tuturor sferelor prin care trece, într-un proces neîntrerupt, care durează de când lumea.  Şi, după cum se exprima Îngerul Gabriel, în lume "există atâtea sfere (aurice) câţi Fii ai luminii au căzut la începuturi". "Cine (oare) a fost lângă mine să-mi spună unde-i începutul şi unde se termină ? "