Imprintinguri aurice

Cele mai profunde conexiuni aurice se formează în cadrul relaţiilor de familie. Conexiunile aurice din cadrul unei familii cuprind toate acele legături energetico- informaţionale, care se stabilesc între membrii înrudiţi prin sânge sau prin alianţă. Din acest punct de vedere, cele mai importante sunt relaţiile care se stabilesc între părinţi şi copii. Relaţia părinţi-copil este relaţia de bază în societatea actuală. Relaţia dintre părinţi şi copil începe cu mult timp înainte de naşterea copilului şi se continuă pe parcursul mai multor ani. Numai convieţuirea armonioasă între părinţi şi copil poate duce la formarea unei aure corespunzătoare la copil. Înainte de formarea definitivă a embrionului, se formează primele conexiuni între părinţi şi copil. Primele conexiuni sunt cele de sunet, care se înfiripă între corpurile duh ale părinţilor şi copilului. Când copilul este deja în stadiul embrionar se stabilesc conexiuni aurice de miros, iar după naştere se stabilesc conexiuni aurice de culoare, la nivelul aurei exterioare. O primă analiză, din punctul de vedere al alchimiei aurice a naşterii unui copil conduce la concluzia că nu copiii sunt influenţaţi de părinţi, ci părinţii sunt influenţaţi de copii. Desigur, această primă concluzie poate părea ciudată şi, de fapt, chiar este, dar nu este nimic în comparaţie cu perplexitatea care poate fi generată de a doua concluzie: nu numai că părinţii sunt influenţaţi de copii, dar copiii sunt cei care, din punct de vedere auric, blochează procesul evolutiv auric al părinţilor până la formarea completă a propriei lor aure. Astfel, cel puţin o perioadă de timp, un copil arată, din punctul de vedere al dinamicii aurei, cum ar fi arătat părinţii dacă nu l-ar fi conceput. În perioada prenatală are loc un schimb energetico-informaţional între corpurile duh ale mamei şi ale copilului. Impulsul încarnării începe de la spiritul copilului, care-şi formează încet şi laborios învelişurile aurice, în conformitate cu ceea ce este el însuşi, dar în armonie şi cu structura energetico-informaţională a mamei. Acest impuls se datorează necesităţii de a vibra în consonanţă cu mama în momentul naşterii. Astfel, pe baza informaţiilor primite de la mamă, spiritul copilului îşi adaptează energetic corpul duh, pentru a se putea încarna în trupul ei. Totul se realizează la nivelul cuantic al spiritului şi al corpului duh, după o ştiinţă care n-are nimic terestru şi în care totul este calculat, din punct de vedere energetic, până în cel mai mic detaliu. Tot acest proces uimitor şi migălos durează până la încarnarea în lumea materială, adică până la naşterea propriu-zisă. După naştere, între copil şi mamă au loc conexiuni de sunet. Conexiunile de sunet provoacă anumite reacţii foarte stranii între mamă şi copil. Când sunt faţă în faţă, mama şi copilul - mai ales când este vorba despre o fiică - suferă anumite distorsiuni la nivelul corpului sufletului, mai ales în regiunea feţei. Între corpul sufletesc al mamei şi al copilului apare un efect optic ciudat: cele două chipuri par să interfereze foarte rapid, de foarte multe ori. Pare că cele două persoane, ca imagine a feţei întipărită la nivelul corpului sufletului, îşi schimbă repede locurile. Această iluzie optică este generată de conexiunea de sunet, care poate fi percepută ca un fâlfâit rapid de aripi. Prin conexiunile de sunet se transmit stările afective şi gândurile între mamă şi copii. Mamele care nu şi-au dorit copiii, nu sunt capabile să lege acest tip de conexiuni. În funcţie de caracteristicile cordoanelor luminoase formate în copilărie, se vor modela relaţiile individului cu semenii la maturitate. Analiza cordoanelor luminoase la copii poate conduce la prognozarea tipului de caracter care se va dezvolta la maturitate. Evenimentele din copilărie, în special cele desfăşurate până la vârsta de patru-cinci ani, sunt decisive pentru întreaga existenţă. Printre cordoanele luminoase formate în copilărie, există unele care reflectă o atracţie sexuală inconştientă faţă de părintele de sex opus; aceste cordoane luminoase formate în copilărie între copil şi părintele de sex opus demonstrează faptul că, cel puţin la un anumit nivel, complexul lui Oedip este un fapt real. Foarte importantă, la maturitate, este alegerea partenerilor; atât a partenerului de viaţă - soţia -, cât şi a partenerilor de muncă sau de afaceri. De departe, la maturitate, cea mai importantă alegere a unui om este cea a partenerului cu care se va căsători. Din acest punct de vedere, cordoanele luminoase formate în copilărie, care reflectă relaţiile cu părintele de acelaşi sex, dar mai ales relaţiile cu părintele de sex opus, sunt definitorii. Imaginile mentale formate în urma conexiunilor aurice din copilărie acţionează ca nişte imprintinguri aurice, ca nişte amprente, care au tendinţa de a se actualiza mereu. Cercetarea cordoanelor luminoase realizate în copilărie indică foarte clar faptul că bărbaţii se vor căsători cu acele femei care se aseamănă ca miros, sunet şi culoare cu mama, iar femeile se vor căsători cu acei bărbaţi care se aseamănă ca miros, sunet şi culoare cu tatăl. De fapt, alegerea partenerilor se face în funcţie de trei mari sisteme de referinţă: sunetul, mirosul şi lumina sau avatarul ei ultim, imaginea.Sunetul este principalul canal de comunicare aurică între oameni. Sunetul este specific corpului duh, iar cel care face alegerea caută instinctiv un partener cu un corp duh apropiat energetic. Mirosul ţine de suflet; prin urmare, nivelul energetic al celor doi parteneri trebuie să fie apropiat pentru a colabora sau pentru a coabita împreună. În sfârşit, imaginea - care este specifică trupului material, căci trupul este lumină cristalizată - trebuie să se "acordeze" cu dorinţele inconştiente, cu imprintingurile formate în copilărie, ale celui care alege. Un suflet este atras de alt suflet, datorită imprintingurilor aurice dobândite în copilărie.Un element foarte important de luat în considerare în alegerea partenerului, la maturitate, este reamintirea instinctivă, printr-un flash cognitiv foarte rapid, a imaginii pe care acel om a avut-o, la pubertate sau în copilărie, în momentul primei ejaculări la bărbaţi sau a primului orgasm la femei.Aici nu este vorba despre prima relaţie sexuală cu un partener, ci despre prima ejaculare sau primul orgasm, mai mult sau mai puţin involuntare, ce au loc, foarte devreme, în copilărie.Trebuie spus, în premieră, un fapt foarte important, care poate aduce o lumină clarificatoare asupra acestui subiect delicat : corpul astral, ca element auric, se definitivează complet abia în momentul primei ejaculări sau în momentul primului orgasm. Până în acel moment, nu se putea vorbi decât despre planul cuantic astral; până la prima ejaculare, planul cuantic astral este format dintr-un amalgam de vârtejuri energetice fără contur precis. Abia după acest eveniment se formează complet corpul astral. Într-un fel, prima ejaculare sau primul orgasm - chiar şi cele nocturne, inconştiente şi involuntare - imprimă în suflet o anumită imagine. Această imagine va fi, ulterior, căutată cu obstinaţie de-a lungul vieţii. Imaginea formată în copilărie se află la temelia manifestării corpului astral, de-a lungul întregii existenţe. Ea este imprintingul primordial, pe care omul doreşte să o actualizeze cu orice partener. Este important de remarcat şi faptul că, la maturitate, atunci când realizează un act sexual, omul are ca model nu persoana pe care o are alături, ci imaginea primară -imprintingul primordial -, cea formată în momentul primei ejaculări sau a primului orgasm. Întrucât aceste evenimente marchează definitivarea formării corpului astral, este evident că orice repetare ulterioară a actului sexual se raportează la imaginea formată ab origine.     Astfel, de-a lungul existenţei în lumea materială, un suflet este atras de acel partener care se aseamănă cu imaginea formată în momentul primei ejaculări la bărbaţi şi a primului orgasm la femeie. În funcţie de imaginea mentală primară, omul caută partenera de viaţă, iar acest fapt îi marchează destinul. În momentul ejaculării sau orgasmului la orice persoană matură, corpul conştiinţei se mută pe primul nivel al corpului astral; în mod normal, fixarea corpului conştiinţei pe primul nivel al corpului astral se realizează doar în momentul în care omul visează.