Influenta Marilor Tarii

Omul nu este singur şi nici nu este lăsat la discreţia Celor cu ochii negri, a fiinţelor Dree, a spiritelor naturii rebele Lorehh ori a celor shaitanice, după cum nu este lăsat nici la discreţia fiinţelor Ashpan - Cei reîntorşi. Dacă omul ar fi fost lăsat la discreţia tuturor acestor fiinţe potrivnice, totul s-ar fi încheiat cu mult timp în urmă, iar din pajiştile înverzite sau din răsăriturile de Soare ce bucură astăzi ochii oamenilor, ca şi din toate lucrurile frumoase ce există astăzi pe pământ, n-ar fi rămas nici amintirea. Astfel, în afara influenţelor forţelor potrivnice, la nivelul aurei umane se manifestă influenţe benefice ce provin de la marile fiinţe diriguitoare ale cosmosului: Dumnezeu, Iisus Hristos, Fiii Luminii. 
Marile fiinţe diriguitoare ale cosmosului au permanent grijă de om şi lucrează neîncetat pentru binele său. Ele influenţează omul în bine, dar nu se pot substitui omului şi nu-i pot încălca liberul arbitru.
În Terra aurică nu există "legi naturale" după care cosmosul să se autoguverneze, aşa cum se afirmă adesea. Concepţii   precum  "autoevoluţia"  cosmosului,   influenţa hazardului, a "şansei", care a făcut ca anumite forţe, energii sau elemente chimice să se afle acolo unde a fost necesar, în momentul oportun, la fel ca şi alte idei de acest gen, nu au nici un temei. Ordinea cosmică instituită de către Dumnezeu, creatorul şi susţinătorul cosmosului, este asigurată de fiinţele angelice din categoria Fiilor Luminii, care lucrează, moment de moment, pentru menţinerea Ordinii cosmice şi, implicit, pentru evoluţia neîncetată a oamenilor. Din păcate, oamenii, prin fapte situate în afara Ordinii divine, împiedică această lucrare. Cu toate acestea, influxurile energetice ce provin de la înaltele fiinţe diriguitoare cosmice străbat planurile cuantice, străbat "oceane de timp", pentru a ajunge la toţi oamenii. Astfel, fiecare element component al structurii energetico-informaţionale umane - spiritul, corpul duh, sufletul, etc - se află sub directa orcotire a unei categorii de fiinţe diriguitoare cosmice. Încercând o clasificare sumară a fiinţelor angelice care ocrotesc omul, se poate afirma că există două categorii principale de fiinţe angelice. Această clasificare este făcută doar din punctul de vedere al omului şi al influenţelor pe care acesta le primeşte de la fiinţele ce ţin de Ierarhia Fiilor Luminii. Fără nici o îndoială, toate fiinţele angelice sprijină procesul evolutiv uman, iar fără activitatea lor neîncetată omul n-ar putea să existe pe această planetă; în cele ce urmează ne vom referi strict la fiinţele angelice care influenţează nemijlocit, prin filieră directă, existenţa omului în planul material. 
Prima categorie principală este formată din înaltele fiinţe diriguitoare ale cosmosului, care se îngrijesc de mari mase de oameni, iar a doua categorie este formată din fiinţele îngereşti care se îngrijesc de un singur individ şi care pot fi considerate "personale". Prima categorie de înalte fiinţe diriguitoare ale cosmosului, care ocrotesc şi influenţează în mod direct fiinţa umană, este formată, la rândul ei, din două clase. Prima clasă este formată din Marile Tării: Dumnezeu, Iisus Hristos şi Duhul Sfânt. Alături de Iisus Hristos, în lumea eterică, Fecioara Maria desfăşoară o activitate continuă de ocrotire spirituală a oamenilor. A doua clasă este formată din Înţeleptele Orânduiri: Puterile, Bătrânii şi Principii Ocrotitori. Dintre Principii Ocrotitori fac parte Îngerul Gabriel, Îngerul Mihail, Îngerul Rafael, Îngerul Morţii. Prima Fiinţă care ocroteşte şi influenţează în mod direct fiinţa umană este însuşi Dumnezeu, numit în lumea eterică HAUTI - în traducere din limba akhatakha: Izvorul de Lumină. Dumnezeu este Originea şi Temelia cosmosului. La începuturi, în primordium, Dumnezeu a creat omul după Chipul şi Asemănarea Sa. Astăzi, omul există datorită faptului că, la origine, Creatorul său i-a insuflat viaţa. Se crede adesea că, după momentul de început al creaţiei, Dumnezeu s-a îndepărtat de creaţia sa, omul, şi că l-a lăsat în părăsire. Istoricii religiilor şi chiar şi unii teologi acordă adesea Fiinţei Supreme caracterul de deus otiosus, adică "Dumnezeu retras din lume", accentuând convingerea că, după ce a creat lumea, Dumnezeu s-a îndepărtat de creaţia sa, lăsând lucrurile să se desfăşoare de la sine. Cercetarea structurii aurei umane şi a manifestării cosmosului spiritual relevă tocmai contrariul: Dumnezeu susţine neîncetat lumea, cosmosul în ansamblu, precum şi omul. Fără activitatea Sa permanentă, totul s-ar fi scufundat în neantul atemporal - nec antem: "nimic înainte" - care exista înaintea creaţiei. Se poate vorbi, astfel, despre o creaţie perpetuă a cosmosului şi nu doar despre susţinerea cosmosului de către Dumnezeu, după realizarea Creaţiei.Creaţia perpetuă constituie fundamentul existenţei cosmosului. Fără activitatea continuă a lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nici măcar o miliardime de secundă. Dacă, printr-o absurditate, s-ar concepe că Dumnezeu "se odihneşte", nu doar "a şaptea zi" cum se afirmă astăzi prin interpretarea eronată a unor scrieri sacre, ci doar o miliardime de secundă, totul s-ar preface în cenuşă şi nu ar exista nici măcar amintirea a ceea ce a fost cândva.    
La nivelul structurii aurice umane, lucrurile sunt clare: spiritul omului este creaţia directă şi nemijlocită a lui Dumnezeu; totul există datorită aportului energeticoinformaţional infuzat prin creaţia continuă de către Dumnezeu, realizată prin intermediul celei de-a treia Persoane a Treimii divine: Duhul Sfânt.Dumnezeu este Singurul Viu, iar lumea ca atare, precum şi fiinţele care o populează, sunt efectul manifestării Sale directe. Tot ce există în cosmos se datorează acţiunii Duhului Sfânt, a treia Persoană a Treimii, care are rolul de a menţine viaţa tuturor făpturilor de pe toate planurile cuantice. Mai mult decât atât, linia divină este canalul direct prin care omul este susţinut, moment de moment, în existenţa sa, de către Dumnezeu. Rugăciunea adresată direct Tatălui ceresc are întotdeuna efect, iar faptul că omul nu remarcă aceasta, înseamnă doar că este incapabil să-şi conştientizeze în mod corect viaţa. Efectul rugăciunii adresate direct Tatălui ceresc este reflectat întotdeauna la nivelul aurei umane. Rugăciunea adreasată Tatălui ceresc străbate toate planurile cuantice şi ajunge acolo unde trebuie: la Dumnezeu. Ajutorul lui Dumnezeu vine întotdeuna, neştiut şi neînţeles pentru oameni.  Eugen poate remarca prin clarvedere cum, în momentul rugăciunii adresate Tatălui ceresc, spiritul omului se  "aprinde" precum Soarele şi  străluceşte într-un mod uimitor. La fel, linia divină devine strălucitoare, semn că, undeva, deloc departe, într-un prezent continuu, Cineva ascultă la celălalt capăt. În acest context, poziţionarea "spaţială" a lui Dumnezeu cât mai departe, deasupra norilor, prin nebuloasa Andromeda sau la capătul Norilor lui Magellan este doar o banală şi biată figură de stil. Dumnezeu a fost, este şi va fi în prezentul continuu circumscris de Fiinţa Sa, aici şi acum, în propriul Său cosmos. Dumnezeu nu a plecat nicăieri şi nici nu va pleca undeva, nici deasupra norilor şi nici pe o constelaţie sau galaxie îndepărtată. Cu atât mai puţin va putea fi descoperit într-o navă spaţială de unde, cu ajutorul unui ecran TV, monitorizează ceea ce se petrece pe pământ, aşa cum cred - într-un mod halucinant - unii cercetători care se consideră avantgardişti... 
Alături şi împreună cu Dumnezeu, Fiinţă din Fiinţa Sa, Lumină din Lumina Sa, Iisus Hristos, a doua Persoană a Treimii, desfăşoară o activitate care a avut, are şi va avea un rol decisiv asupra destinului oamenilor. La fel ca şi Dumnezeu, Iisus Hristos trăieşte în prezentul continuu, de unde acţionează asupra tuturor oamenilor, creştini sau nu.Activitatea lui Iisus Hristos în cosmosul spiritual poate fi împărţită în două etape distincte: prima etapă s-a desfăşurat până la încarnarea Sa în lumea materială, iar a doua etapă s-a desfăşurat după Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea la cer, deci după momentul descris în Evanghelii, în care Iisus Hristos apare în Trupul de Slavă -care a fost pipăit de Apostolul Toma.După evenimentele de acum 2000 de ani, Iisus Hristos se manifestă în lumea eterică, în Trupul de slavă. Cu toate că se manifestă în Trupul de Slavă, nu trebuie uitat nici o clipă că Iisus Hristos este singura fiinţă din Terra aurica care se poate manifesta simultan "în şapte planuri cuantice, în şapte perioade şi în şapte timpuri". De aceea, la fel ca şi Dumnezeu, Iisus Hristos nu poate fi situat într-un "cer" depărtat de fiinţa umană şi de locul în care omul îşi desfăşoară activitatea cotidiană: lumea materială. Iisus Hristos este alături de om în prezentul continuu, în care trecutul, prezentul şi viitorul formează un tot. În ultima perioadă de timp, Prezenţa lui Iisus Hristos a fost înţeleasă doar din punct de vedere istoric, iar acesta este punctul de vedere formulat de către istoriografia modernă. Departe însă de a reprezenta doar un personaj important al trecutului, Iisus Hristos aparţine Prezentului şi, mai ales, Viitorului. De fapt, Iisus Hristos aparţine prezentului continuu, adică Eternităţii, care este temelia Timpului din lumea materială.Astăzi se vorbeşte foarte mult despre faptul că oamenii supravieţuiesc morţii, că după moarte se "mută dincolo", în cosmosul spiritual, iar credinţa în supravieţuirea post-mortem a devenit aproape o banalitate. Dacă această credinţă a devenit o banalitate şi dacă faptul că toţi oamenii supravieţuiesc morţii a devenit, oarecum, o evidenţă, trebuie să fie la fel de evident că Iisus Hristos, Cel care a învins moartea, este mai viu decât toţi oamenii la un loc. Cu atât mai mult cu cât vechile scrieri sacre creştine specifică în mod explicit că Iisus Hristos a înviat din morţi şi că s-a manifestat în faţa discipolilor Săi în Trupul de slavă. Pe de altă parte, este la fel de evident că Fiinţa lui Iisus Hristos nu poate fi cuprinsă de nici o minte omenească. Conştiinţă Sa umple întreaga Terra aurica, fiind legată de fiecare om. Iisus Hristos este dincolo de spaţiu şi de timp, dar, totodată, este în spaţiu şi timp, moment de moment, de-a lungul Eternităţii ce leagă Trecutul de Viitor. Persoana divină a lui Iisus Hristos trăieşte, Ea însăşi, în prezentul continuu, iar Fiinţa sa interioară, Eul său conştient, umple cu Sine Trecutul, Prezentul şi Viitorul. Iisus Hristos este peste tot, în toate momentele, atotştiutor, omniprezent. Fiinţa Sa cuprinde toţi oamenii din Terra aurica. Când Iisus Hristos are în faţă un om oarecare, ştie instantaneu cine este acest om şi ce a făcut începând de la pătrunderea sa în Terra aurica. Nimeni nu face ceva în Terra aurica, fără ca Iisus Hristos să nu fie conştient de acest lucru, cu mult timp înainte ca lucrurile să se petreacă în mod efectiv. Iar liantul prin care Iisus Hristos se leagă de oameni este elementul fundamental: IUBIREA.Iubirea este legată de Iisus Hristos, iar mijlocul prin care, prin Iubire, Iisus Hristos se leagă de oameni este rugăciunea. De asemenea, Numele lui Iisus Hristos, cel mai puternic Nume din Cer şi de pe Pământ din punct de vedere al rezonanţei interioare, este canalul prin care oamenii se conectează Iubirii şi, implicit, lui Iisus Hristos. Oameni-Iubire-Iisus Hristos este ecuaţia atotcuprinzătoare ce stă la temelia cosmosului, iar rezolvarea acestei ecuaţii reprezintă cheia ce deschide Împărăţia lui Dumnezeu.Întruparea, Viaţa, Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea lui Iisus Hristos reprezintă o piatră de hotar ce împarte istoria umanităţii în două epoci distincte. Într-un fel se prezenta aura umană înaintea evenimentelor de acum 2000 de ani şi în alt fel se prezintă în era creştină. Se poate astfel vorbi despre două etape evolutive ale fiinţei umane. Prin Sacrificiul de pe cruce de acum 2000 de ani, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a răscumpărat toate sufletele oamenilor şi a plătit preţul pentru ele. Din acel moment, Iisus Hristos a devenit Domnul tuturor sufletelor din Terra aurica. Chakra inimii, Shainiah, şi corpul haric al plaselor mesianice reprezintă noile structuri prin care omul se poate mântui. Prin rugăciunea adresată lui Iisus Hristos sau, cel puţin, prin rostirea cu voce tare a Numelui Său, omul îşi formează corpul plaselor mesianice şi se pune sub protecţia Sa. În cazul rugăciunii sau a rostirii cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos, planurile cuantice încep să vibreze precum oglinda unei ape, iar într-o fracţiune de secundă se formează plasele mesianice. În acel moment, omul se conectează auric la Fiinţa lui Iisus Hristos. Când omul Îi cere ajutorul cu voce tare prin rugăciune sau prin rostirea Numelui şi când, fireşte, credinţa sa este mare, Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de Slavă apare instantaneu lângă omul respectiv, la nivelul cuantic al lumii eterice. Între Iisus Hristos şi aura omului au loc schimburi aurice foarte ample. Ele se aseamănă cu nişte pulberi foarte fine, strălucitoare şi parfumate, care se scurg dinspre aura lui Iisus Hristos spre aura omului. În lumea eterică, Iisus Hristos se deplasează atât de repede încât pare a se afla simultan peste tot. Această caracteristică poartă numele de aseietate. De 2000 de ani, omul este ajutat şi ocrotit direct şi de către Fecioara Maria - "Cea care suspină pentru toţi oamenii", după cum este numită în lumea eterică. Din punct de vedere aurie, Fecioara Maria are o influenţă deosebită asupra corpului astral al oamenilor. De fapt, Fecioara Maria este Stăpâna corpului astral. Corpul astral al omului este un element foarte important în procesul evolutiv. Pe măsură ce omul reuşeşte să-şi impună influenţa asupra corpului astral, deci să-şi subjuge pornirile, dorinţele şi poftele, atunci reuşeşte să evolueze cu adevărat. Doar pe măsură ce corpul astral este educat şi temperat din elanurile sale primare se formează corpurile aurice superioare: corpul mental superior şi, ulterior, corpul spiritual.La oamenii din ziua de astăzi, datorită poftelor şi dorinţelor, corpul astral apare ca un ovoid de aproximativ optzeci-nouăzeci de centimetri diametru, învolburat ca un vulcan pe cale de a irupe. Mii şi mii de explozii luminoase irup necontrolat în diferite locuri ale corpului astral. Pe măsura dominării dorinţelor, corpul astral se linişteşte şi se limpezeşte coloristic, parcurgând un proces de "coacere" aurică pentru a deveni apt să servească altor scopuri. Fiinţa spirituală sub a cărei atentă ocrotire se petrece coacerea corpului astral este Fecioara Maria.Corpul mental superior şi corpul spirtual nu sunt altceva decât porţiuni din corpul astral, transformate prin activitatea omului. În ziua de azi, tot mai mulţi oameni posedă un corp mental superior bine structurat, ceea ce indică faptul că o bună parte din corpul astral a fost transformată.La rândul său, corpul spiritual, format tot prin transformarea corpului astral, apare ca un ovoid format din lumină argintie, situat deasupra corpului mental superior. Prin corpul spiritual, omul conştientizează Iubirea ca element fundamental al cosmosului. Conştientizând Iubirea, omul înţelege activitatea lui Iisus Hristos. 
De aceea, corpul spiritual se formează prin rugăciune şi prin conştientizarea Iubirii universale.Precum l-a născut pe Iisus Hristos prin trup, acum 2000 de ani, astăzi, ca Stăpână a corpului astral, Fecioara Maria îl naşte pe Iisus Hristos în sufletul fiecărui om. Iisus Hristos se va naşte în sufletul omului doar atunci când acesta va avea un corp spiritual bine structurat.