A» Potopul «^
Potopul a fost rezultatul unei mari confruntări între elementele principale - apa, aerul, focul şi pământul - şi, fireşte, între fiinţele spirituale care le controlau. De-o parte s-au înfruntat cei răi, în frunte cu Primordialii întunericului, cu Lorehh şi cu Dree de toate orientările "doctrinare", iar de cealaltă parte Fiii Luminii. în fruntea armatei Fiilor Luminii s-a aflat îngerul Mihail (în limbajul actual, îngerului Mihail / Mikael i se conferă gradul ierarhic de Arhanghel, dar se pare că gradul său este mult mai mare decât cel al unui Arhanghel. Mihail sau Mikael este unul dintre cei patru mari Principi/Prinţi Ocrotitori, alături de Prinţii Gabriel, Rafael şi Uriel. Din aceste considerente, am ales să-1 desemnăm în continuare fie cu apelaţia generică de înger, fie cu cea de Prinţ sau Principe). Fiii Luminii şi Fiii întunericului s-au înfruntat atât ca energii, cât şi sub formă umanoidă. La această confruntare nu au participat oamenii întrupaţi, care, de această dată, au fost spectatori, dar mai ales victime. Oastea îngerului Mihail a pătruns iarăşi pe la Polul Nord al Pământului şi s-a infuzat în materie (ca energii), atacându-i pe cei întunecaţi la nivelul tuturor elementelor: focul de sus s-a luptat cu focul din adâncuri, apa din cer s-a luptat cu apa coruptă de pe pământ, aerul pur cu aerul impur, pământul a fost răvăşit. Spiritele bune ale naturii de foc s-au luptat cu spiritele rele ale naturii de foc - Lorehh de foc -, spiritele bune ale naturii de apă s-au înfruntat cu cele rele, spiritele bune ale naturii de aer s-au înfruntat cu Lorehh de aer, îngerii cei buni s-au înfruntat cu Dree. Potopul propriu-zis a început în momentul în care, pe fondul răutăţii oamenilor din lumea materială (şi, implicit, a emiterii de energii pharismah întunecate), focul negru din adâncuri s-a revoltat şi a irupt la suprafaţă. împreună cu el au ieşit din trecutul în care erau captive, spiritele naturii rebele de foc, Lorehh. După aceea, apele din adâncuri (Lorehh de apă) s-au ridicat la suprafaţă, iar cele de la suprafaţă au căzut în adâncuri. Aerul a devenit impur şi s-a încins datorită acţiunii focului din adâncuri, ceea ce denotă o acţiune în forţă a Lorehh de aer. In urma acestei incursiuni în forţă a spiritelor naturii rebele de foc, apă şi aer, Fiii Luminii au pornit o ofensivă de mari proporţii. Pentru a pune capăt acestei rebeliuni a elementelor, Fiii Luminii au adus apa din "cer" - ploaia. Ploaia nu s-a oprit o perioadă foarte lungă de timp (Textul Vechiului Testament afirmă laconic că "s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis zăgazurile Cerurilor" - cap 7; 11). După timpul de astăzi, ploaia "dulce" a durat foarte mult timp, dar după timpul acelor vremuri a durat doar 40 de zile şi 40 de nopţi. in prima fază, un observator fizic aflat ia suprafaţa pământului ar fi observat cum pământul se crapă îngrozitor, iar focul din adâncuri irupe in cele mai neaşteptate locuri; în a doua fază ar fi observat cum focul este stins treptat de ploaia
torenţială ce cade neîncetat din cer. în fine, observatorul fizic ar fi observat cu adâncă groază cum ploaia inundă treptat globul terestru, astfel încât, chiar şi munţii cei mai înalţi sunt acoperiţi de ape. în răstimul potopului, care nu trebuie confundat nici cu perioadele de nemanifestare, dar nici cu marea ştergere, pământul fizic a fost acoperit integral cu ape. în faza de apogeu a potopului, nu mai exista nici o porţiune de uscat pe tot pământul, ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puţin, că munţii cei mai înalţi, care pe atunci atingeau înălţimi de cel puţin nouă mii de metri, erau acoperiţi de ape. în schimb, un clarvăzător ar fi observat faptul că focul provenit din adâncuri este reflectarea fiinţelor răului de foc -Lorehh şi Dree de foc -, cu anumite înfăţişări şi forme. Aceste fiinţe de foc puteau fi observate chiar şi de neclarvăzători, dacă ar fi avut timpul necesar să analizeze situaţia. Un clarvăzător ar fi observat că apele din adâncuri, ce irupeau la suprafaţa pământului, aveau diferite forme stranii, cel mai adesea hidoase, fiind manifestările unor Dree şi Lorehh de apă, în timp ce apele de sus (din cer) erau manifestările unor spirite bune de apă, sprijinite de o impunătoare armată de fiinţe îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii. Potopul a pus capăt celei de-a doua perioade a celui de-al patrulea ciclu. Spre deosebire de marea ştergere, când planul cuantic material a dispărut, în decursul potopului mediul fizic a fost acoperit cu ape. Totuşi^ apele din timpul potopului nu trebuie confundate cu cele de astăzi. în acele vremuri, apa avea un alt aspect. Acoperirea pământului cu ape a reprezentat întoarcerea creaţiei la starea originară - la indistinct sau la nediferenţiat. Starea de nediferenţiat presupune reîntoarcerea lumii la un fel de prematerie incipientă, în care toate elementele -pământul, aerul, focul şi apa, precum şi elementele chimice corespondente - se topesc într-un element unic, care este originea a toate. Acest element doar corespunde (în sens general) apei de astăzi, dar el nu mai există în această formă. Este o altfel de apă - un numen de apă -, o stare incipintă a materiei, asemănătoare celei despre care un vestit philosophus al antichităţii greceşti, Thales din Milet, afirma că se află la originea a toate. Imediat după retragerea apelor - de fapt, după transformarea acelei prematerii indistincte care poate fi înţeleasă ca un numen al apei de astăzi - s-a născut un nou pământ. Originea acestei transformări nu trebuie căutată însă tot în apă, ci în foc - mai exact în Focul de Sus, care este Duhul Sfânt, a treia Persoană a lui Dumnezeu. După potop, la fel ca la fiecare început de ciclu, Duhul Sfânt (A treia Revărsare, Focul de Sus sau Focul eteric, cum a fost numit cândva) a infuzat iarăşi viaţă în tot ce există. O dată cu infuzia de viaţă a Duhului Sfânt, a început a treia perioadă a celui de-al patrulea ciclu. Duhul Sfânt a "fecundat" premateria existentă -nediferenţiatul de ape -, aşa cum se petrecuseră lucrurile de atâtea ori în trecut. Acesta este şi motivul pentru care un contemporan al lui Thales, pe nume Heraclit, avea dreptatea sa când afirma că la originea lumii se află focul. Ulterior, ca rezultat al hierogamus-ului primordial {hierogamos: unirea sacră) dintre "apă" şi "foc", s-au născut următoare două elemente: aerul şi pământul (elemente despre care aminteau alţi doi filozofi ai antichităţii greceşti: Anaximene şi Anaximadros). Din amestecul celor patru elemente, prin transformări succesive, s-a format tot ce există. Şi iarăşi trebuie să dăm dreptate unui vestit philosophus al antichităţii, pe nume Empedocles, care afirma că la originea lumii se află patru elemente fundamentale: apa, focul, aerul şi Pământul. Toţi au avut dreptate, fiecare în felul său, chiar dacă unii au luat trenul cunoaşterii de la prima staţie, iar alţii de la taţiile următoare. Toţi însă afirmau cu mâna pe inimă că "totul este plin de zei". Şi ce dreptate aveau. Toate fiinţele omeneşti surprinse în planul cuantic material şi-au găsit sfârşitul la potop. Corpurile lor duh au fost eliminate de pe scena evoluţiei, iar spiritele au fost absorbite îh Lumea fără formă. Au supravieţuit doar fiinţele omeneşti care se aflau (decorporate) în haos, în iaduri, în lumea eterică, în Centrele de putere şi în Regatul morţilor vii (supravieţuitorii au fost aceiaşi ca şi la sfârşitul ciclului al treilea). La nivelul planului cuantic material, au supravieţuit teribilului diluviu doar persoanele care s-au refugiat pe arcă, în frunte cu Noe (spre deosebire de marea ştergere, în răstimpul căreia nu a supravieţuit nici o fiinţă întrupată).
Potopul a fost rezultatul unei mari confruntări între elementele principale - apa, aerul, focul şi pământul - şi, fireşte, între fiinţele spirituale care le controlau. De-o parte s-au înfruntat cei răi, în frunte cu Primordialii întunericului, cu Lorehh şi cu Dree de toate orientările "doctrinare", iar de cealaltă parte Fiii Luminii. în fruntea armatei Fiilor Luminii s-a aflat îngerul Mihail (în limbajul actual, îngerului Mihail / Mikael i se conferă gradul ierarhic de Arhanghel, dar se pare că gradul său este mult mai mare decât cel al unui Arhanghel. Mihail sau Mikael este unul dintre cei patru mari Principi/Prinţi Ocrotitori, alături de Prinţii Gabriel, Rafael şi Uriel. Din aceste considerente, am ales să-1 desemnăm în continuare fie cu apelaţia generică de înger, fie cu cea de Prinţ sau Principe). Fiii Luminii şi Fiii întunericului s-au înfruntat atât ca energii, cât şi sub formă umanoidă. La această confruntare nu au participat oamenii întrupaţi, care, de această dată, au fost spectatori, dar mai ales victime. Oastea îngerului Mihail a pătruns iarăşi pe la Polul Nord al Pământului şi s-a infuzat în materie (ca energii), atacându-i pe cei întunecaţi la nivelul tuturor elementelor: focul de sus s-a luptat cu focul din adâncuri, apa din cer s-a luptat cu apa coruptă de pe pământ, aerul pur cu aerul impur, pământul a fost răvăşit. Spiritele bune ale naturii de foc s-au luptat cu spiritele rele ale naturii de foc - Lorehh de foc -, spiritele bune ale naturii de apă s-au înfruntat cu cele rele, spiritele bune ale naturii de aer s-au înfruntat cu Lorehh de aer, îngerii cei buni s-au înfruntat cu Dree. Potopul propriu-zis a început în momentul în care, pe fondul răutăţii oamenilor din lumea materială (şi, implicit, a emiterii de energii pharismah întunecate), focul negru din adâncuri s-a revoltat şi a irupt la suprafaţă. împreună cu el au ieşit din trecutul în care erau captive, spiritele naturii rebele de foc, Lorehh. După aceea, apele din adâncuri (Lorehh de apă) s-au ridicat la suprafaţă, iar cele de la suprafaţă au căzut în adâncuri. Aerul a devenit impur şi s-a încins datorită acţiunii focului din adâncuri, ceea ce denotă o acţiune în forţă a Lorehh de aer. In urma acestei incursiuni în forţă a spiritelor naturii rebele de foc, apă şi aer, Fiii Luminii au pornit o ofensivă de mari proporţii. Pentru a pune capăt acestei rebeliuni a elementelor, Fiii Luminii au adus apa din "cer" - ploaia. Ploaia nu s-a oprit o perioadă foarte lungă de timp (Textul Vechiului Testament afirmă laconic că "s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis zăgazurile Cerurilor" - cap 7; 11). După timpul de astăzi, ploaia "dulce" a durat foarte mult timp, dar după timpul acelor vremuri a durat doar 40 de zile şi 40 de nopţi. in prima fază, un observator fizic aflat ia suprafaţa pământului ar fi observat cum pământul se crapă îngrozitor, iar focul din adâncuri irupe in cele mai neaşteptate locuri; în a doua fază ar fi observat cum focul este stins treptat de ploaia
torenţială ce cade neîncetat din cer. în fine, observatorul fizic ar fi observat cu adâncă groază cum ploaia inundă treptat globul terestru, astfel încât, chiar şi munţii cei mai înalţi sunt acoperiţi de ape. în răstimul potopului, care nu trebuie confundat nici cu perioadele de nemanifestare, dar nici cu marea ştergere, pământul fizic a fost acoperit integral cu ape. în faza de apogeu a potopului, nu mai exista nici o porţiune de uscat pe tot pământul, ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puţin, că munţii cei mai înalţi, care pe atunci atingeau înălţimi de cel puţin nouă mii de metri, erau acoperiţi de ape. în schimb, un clarvăzător ar fi observat faptul că focul provenit din adâncuri este reflectarea fiinţelor răului de foc -Lorehh şi Dree de foc -, cu anumite înfăţişări şi forme. Aceste fiinţe de foc puteau fi observate chiar şi de neclarvăzători, dacă ar fi avut timpul necesar să analizeze situaţia. Un clarvăzător ar fi observat că apele din adâncuri, ce irupeau la suprafaţa pământului, aveau diferite forme stranii, cel mai adesea hidoase, fiind manifestările unor Dree şi Lorehh de apă, în timp ce apele de sus (din cer) erau manifestările unor spirite bune de apă, sprijinite de o impunătoare armată de fiinţe îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii. Potopul a pus capăt celei de-a doua perioade a celui de-al patrulea ciclu. Spre deosebire de marea ştergere, când planul cuantic material a dispărut, în decursul potopului mediul fizic a fost acoperit cu ape. Totuşi^ apele din timpul potopului nu trebuie confundate cu cele de astăzi. în acele vremuri, apa avea un alt aspect. Acoperirea pământului cu ape a reprezentat întoarcerea creaţiei la starea originară - la indistinct sau la nediferenţiat. Starea de nediferenţiat presupune reîntoarcerea lumii la un fel de prematerie incipientă, în care toate elementele -pământul, aerul, focul şi apa, precum şi elementele chimice corespondente - se topesc într-un element unic, care este originea a toate. Acest element doar corespunde (în sens general) apei de astăzi, dar el nu mai există în această formă. Este o altfel de apă - un numen de apă -, o stare incipintă a materiei, asemănătoare celei despre care un vestit philosophus al antichităţii greceşti, Thales din Milet, afirma că se află la originea a toate. Imediat după retragerea apelor - de fapt, după transformarea acelei prematerii indistincte care poate fi înţeleasă ca un numen al apei de astăzi - s-a născut un nou pământ. Originea acestei transformări nu trebuie căutată însă tot în apă, ci în foc - mai exact în Focul de Sus, care este Duhul Sfânt, a treia Persoană a lui Dumnezeu. După potop, la fel ca la fiecare început de ciclu, Duhul Sfânt (A treia Revărsare, Focul de Sus sau Focul eteric, cum a fost numit cândva) a infuzat iarăşi viaţă în tot ce există. O dată cu infuzia de viaţă a Duhului Sfânt, a început a treia perioadă a celui de-al patrulea ciclu. Duhul Sfânt a "fecundat" premateria existentă -nediferenţiatul de ape -, aşa cum se petrecuseră lucrurile de atâtea ori în trecut. Acesta este şi motivul pentru care un contemporan al lui Thales, pe nume Heraclit, avea dreptatea sa când afirma că la originea lumii se află focul. Ulterior, ca rezultat al hierogamus-ului primordial {hierogamos: unirea sacră) dintre "apă" şi "foc", s-au născut următoare două elemente: aerul şi pământul (elemente despre care aminteau alţi doi filozofi ai antichităţii greceşti: Anaximene şi Anaximadros). Din amestecul celor patru elemente, prin transformări succesive, s-a format tot ce există. Şi iarăşi trebuie să dăm dreptate unui vestit philosophus al antichităţii, pe nume Empedocles, care afirma că la originea lumii se află patru elemente fundamentale: apa, focul, aerul şi Pământul. Toţi au avut dreptate, fiecare în felul său, chiar dacă unii au luat trenul cunoaşterii de la prima staţie, iar alţii de la taţiile următoare. Toţi însă afirmau cu mâna pe inimă că "totul este plin de zei". Şi ce dreptate aveau. Toate fiinţele omeneşti surprinse în planul cuantic material şi-au găsit sfârşitul la potop. Corpurile lor duh au fost eliminate de pe scena evoluţiei, iar spiritele au fost absorbite îh Lumea fără formă. Au supravieţuit doar fiinţele omeneşti care se aflau (decorporate) în haos, în iaduri, în lumea eterică, în Centrele de putere şi în Regatul morţilor vii (supravieţuitorii au fost aceiaşi ca şi la sfârşitul ciclului al treilea). La nivelul planului cuantic material, au supravieţuit teribilului diluviu doar persoanele care s-au refugiat pe arcă, în frunte cu Noe (spre deosebire de marea ştergere, în răstimpul căreia nu a supravieţuit nici o fiinţă întrupată).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.