Entităţi eterice, entităţi astrale
Primul element cu care Eugen a avut de-a face în momentul în care i s-a activat a doua vedere, l-au constituit Entităţile pe care le vedea în lumea eterică. Deşi, treptat, a început să se familiarizeze cu ele, abia după un răstimp destul de lung, în care a făcut o serie de cercetări, a început să înţeleagă cu cine are de-a face. Începând cu luna august a anului 1994, momentul în care a început cu adevărat "începutul muncii de dreaptă învăţătură a fiului femeii până la terminarea sa în slavă", Eugen a început să se intereseze mai mult de adevărata natura a entităţilor care acţionează în lumea eterică. Şi, după cum a aflat foarte curând, entităţile pe care le-a văzut şi cu care a discutat în Lumea eterică nu sunt nici oameni defuncţi, nici extratereştrii - de fapt, extratereştrii în sensul paleoastronautic nu există în Terra aurica. Cum nu există în Lumea eterică nici oameni decorporaţi, ci numai în Lumea astrală, 79
era evident faptul că entităţile strălucitoare întâlnite, cu aure impresionante, trebuie să facă parte dintr-o altă categorie de fiinţe. Astfel, treptat, Eugen a aflat că entităţile strălucitoare întâlnite în Lumea eterică sunt, de fapt entităţi cosmice foarte înalte, superioare oamenilor încarnaţi sau decorporaţi, entităţi cunoscute de toate vechile Cărţi sacre ale umanităţii, inclusiv de Cărţile sacre ale creştinismului. Aceste înalte entităţi spirituale au fost denumite Zei în vechile religii ale antichităţii şi îngeri sau Arhangheli de către religia creştină, Astfel. Eugen a întâlnit, a vorbit, sau cel puţin a văzut de la o anumită depărtare, Entităţi cosmice despre care amintesc vechile cărţi sacre ale umanităţii. Printre acestea, în afara simpaticelor spirite ale naturii, se numără Îngerii Veghetori, Mesageri cereşti de diferite categorii, "grade şi funcţii", Domni ai Karmei etc. La loc de frunte se află însă Iisus Hristos şi Îngerul Gabriel. În afară de aceste înalte Entităţi cosmice, Eugen a avut prilejul de a-L vedea, de la distanţă, pe însuşi HAUTI, Tatăl acestei lumi. Lumea eterică este populată de entităţi diferite de cele pe care omul le poate întâlni în lumea fizică, dar este diferită şi de cele care pot fi întâlnite în Lumea astrală, prin intermediul clarvederii astrale. Cei ce au reuşit de-a lungul timpului să viziteze Lumea astrală, şi aceştia sunt destul de mulţi, au raportat cel mai adesea întâlnirile lor cu entităţi umane defuncte. Foarte puţini dintre ei au raportat întâlnirea cu Entităţi non-umane de natură angelică, întrebându-se unde sunt Îngerii, Arhanghelii sau Sfinţii, sau chiar unde se află Dumnezeu, la fel ca şi cei mai "de treabă" dintre comentatorii materialişti. Acesta este şi motivul pentru care ocultismul modern păstrază - lucru destul de ciudat - o logică tipică mecanismului conceptual materialist-mecanicist. Experimentatorii voiajului astral au raportat faptul că Lumea astrală este structurată după legea "ordonării după greutatea specifică". "Ordonarea după greutatea specifică", lege fundamentală în lumea astrală, permite unui experimentator să se "ridice" numai până unde îi permite nivelul său evolutiv, astfel încât, datorită caracteristicilor energiei din care este constituit astralul, el nu poate cunoaşte ceea ce se află deasupra. Acest fapt i-a determinat pe mulţi comentatori şi experimentatori de seamă şi bine intenţionaţi, care se autoproclamă "spiritualişti", să respingă existenţa lui Dumnezeu, pe care spun că nu l-au întâlnit, a lui Iisus Hristos, pe care iarăşi afirmă că nu l-au întâlnit, a entităţilor angelice - Îngeri sau Arhangheli -despre care afirmă că sunt creaţii mito-poetice ale unor primitivi naivi. Şi culmea este că, din punctul lor de vedere, au perfectă dreptate. Dar, din păcate, nu s-au întrebat niciodată cărui fapt se datorează aceasta. Noi credem că respectivii autori n-au căutat unde trebuie sau n-au ajuns prea "sus". Înainte de a vorbi, chiar şi pe scurt, despre modul în care apar Entităţile angelice în lumea eterică, trebuie să facem o scurtă digresiune, tocmai pentru a preîntâmpina o eventuală nedumerire, perfect întemeiată, din partea cititorului. Această nedumerire, avută de toţi cei cu care a purtat Eugen discuţii, provine din neînţelegerea faptului, că un om modest a putut să-l vadă personal pe însuşi Iisus Hristos în lumea eterică, când în opinia multor semeni de-ai noştri, Iisus Hristos ar trebui să se afle pe cine ştie ce stea îndepărtată, de exemplu pe Sirius, într-o călătorie de plăcere pe o navă extraterestră sau să se afle undeva, într-un loc nedefinit, deasupra norilor. Şi, când-colo, vine cineva care afirmă cu voce tare, destul de răspicat pentru a înţelege şi cei ce au urechi de auzit dar nu vor să audă, că Iisus Hristos se află chiar aici, foarte aproape, lângă fiecare om. De asemenea, există nedumerirea generată de faptul că, cel căruia Biserica creştină îi dă numele de Gabriel şi care, în Ierarhia Fiilor luminii, are funcţia de Arhanghel, apare în lumea eterică şi stă de vorbă cu un biet om. Astfel de neînţelegeri pot să apară doar la cei care concep lumea ca fiind formată numai din materie şi nu pot accepta altceva decât ceea ce cade sub incidenţa simţurilor. Faptul că mari entităţi ale lumii spirituale, Îngeri sau Arhangheli, pot fi 80
percepute de un om nu ar trebui să reprezinte chiar un factor de mirare, din moment ce toate vechile cărţi sacre ale Umanităţii au relatat despre acest fapt. Din vechime şi până în zilele noastre nu s-au schimbat chiar atât de multe lucruri. Iar, dacă se acceptă existenţa unor Puteri cosmice, indiferent ce denumire ar primi ele din partea oamenilor, atunci aceste Puteri - care în creştinism au primit denumirile de Îngeri, Arhangheli etc - trebuie să existe undeva, într-un anumit loc din cosmos. Cum ştiinţa modernă a demonstrat cu brio faptul că, cel puţin în lumea fizică, în continuumul spaţiotemporal 3+1, aceste Entităţi cosmice nu sunt prezente, înseamnă că ele trebuie să existe sau cel puţin să se manifeste într-un alt palier cosmic. Acest palier cosmic este lumea eterică. Dar, trebuie avut întotdeuna în vedere faptul că aceste Entităţi diriguitoare cosmice, denumite Zei în antichitate şi îngeri în epoca creştină, se manifestă în lumea eterică doar în vederea îndeplinirii unor activităţi sau atribuţii funcţionale cerute de dinamica universului şi de propria lor misiune. La întrebarea poate naivă pusă cândva de Eugen, întrebare referitoare la forma originară de manifestare a entităţilor diriguitoare pe propriile lor planuri existenţiale, una din entităţile care se manifestă în Lumea eterică a răspuns următoarele: "Dacă fiul femeii ar urca pe cel mai înalt munte care există în lumea lui şi ar cerceta cu privirea orizontul, nu ar putea înţelege că ceea ce el poate vedea nu se compară nici cu o mică părticică din forma originară a unei Entităţi diriguitoare cosmice". "Locul" de reşedinţă al entităţilor diriguitoare nu este însă în lumea eterică, ci într-un alt plan cosmic, plan care nu poate fi cunoscut de oameni. Din descrierile făcute de-a lungul timpului, în special ale misticilor, la fel ca şi din picturile de pe pereţii bisericilor, este de la sine înţeles faptul că Eugen nu a fost, nici pe departe, singurul care a reuşit să vadă astfel de entităţi strălucitoare. Ele apar pictate pe toţi pereţii bisericilor într-o formă apropiată celei prin care pot fi văzute prin clarvedere. Sigura deosebire este că aceste entităţi nu posedă aripi. Mai mult decât atât, toate vechile Scrieri sacre ale umanităţii au vorbit despre Entităţi supraumane, diriguitoare ale cosmosului. Toate vechile mituri şi religii ale antichităţii cuprind informaţii cu privire la existenţa lor. Se pare că, în timpurile străvechi, erau foarte mulţi oameni care le vedeau şi care dialogau cu ele. Se vorbeşte deseori despre o ctarvedere spontană care exista cândva, dar pe care oamenii au pierdut-o de-a lungul timpului datorită unor factori oarecum obiectivi şi independenţi de voinţa omului. Această clarvedere spontană se va reactiva tot mat mult în viitor, pe un alt plan şi cu o altă calitate, atunci când omul va urca pe o altă treaptă evolutivă. Atunci când oamenii se vor situa pe un anumit punct al spiralei evolutive, aceleaşi capacităţi se vor activa pe un alt plan şi într-o altă formă. Se pare că, în zilele noastre, în secolul XX, după o întrerupere destul de lungă, oamenii încep să devină capabili să perceapă şi alte aspecte ale cosmosului decât cele ale lumii materiale. Sigur, la început cei care încep să manifeste astfel de capacităţi sunt priviţi cu neîncredere şi cu multă suspiciune, unii sunt chiar ostracizaţi, însă, cu timpul vor fi din ce în ce mai mulţi clarvăzători, iar informaţiile furnizate de ei vor fi din ce în ce mai detaliate şi mai complete, astfel încât cei care nu pot încă vedea aceste aspecte ale cosmosului spiritual le vor putea înţelege pe cale raţională. De aceea, nu trebuie să mire pe nimeni faptul că în ultima jumătate de veac a apărut o suită destul de însemnată de clarvăzători sau de oameni care au manifestat capacităţi paranormale şi spirituale de neconceput până în acel moment. Aceştia au făcut cunoscut marelui public informaţiile culese din palierele spirituale ale universului: lumea astrală, eterică sau spirituală. Faptul că doctrinele ezoterice au proliferat atât de mult demonstrează faptul că, undeva, neştiut, se "coace" ceva pentru umanitate. Desigur, au apărut şi foarte mulţi şarlatani, care au căutat să inducă în eroare opinia publica, dar în depistarea acestora exislă încă mecanisme solide de investigaţie, din faţa căroara nu se poate sustrage nimeni. În ultimă instanţă, raţiunea şi intuiţia 81
interioară a fiecărui cititor reprezintă o barieră în acceptarea sau respingerea unor informaţii. La fel ca în jocul acela pentru copii - jocul cald-rece -, dacă interiorul omului vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu informaţiile primite, înseamnă că, undeva, acolo, în informaţiile primite pe această cale, este ascuns ceva important, iar interiorul omului, care până mai înainte strigase "rece", acum strigă "cald". Va veni însă vremea când omul va putea, din toată inima, să strige "fierbinte"
Primul element cu care Eugen a avut de-a face în momentul în care i s-a activat a doua vedere, l-au constituit Entităţile pe care le vedea în lumea eterică. Deşi, treptat, a început să se familiarizeze cu ele, abia după un răstimp destul de lung, în care a făcut o serie de cercetări, a început să înţeleagă cu cine are de-a face. Începând cu luna august a anului 1994, momentul în care a început cu adevărat "începutul muncii de dreaptă învăţătură a fiului femeii până la terminarea sa în slavă", Eugen a început să se intereseze mai mult de adevărata natura a entităţilor care acţionează în lumea eterică. Şi, după cum a aflat foarte curând, entităţile pe care le-a văzut şi cu care a discutat în Lumea eterică nu sunt nici oameni defuncţi, nici extratereştrii - de fapt, extratereştrii în sensul paleoastronautic nu există în Terra aurica. Cum nu există în Lumea eterică nici oameni decorporaţi, ci numai în Lumea astrală, 79
era evident faptul că entităţile strălucitoare întâlnite, cu aure impresionante, trebuie să facă parte dintr-o altă categorie de fiinţe. Astfel, treptat, Eugen a aflat că entităţile strălucitoare întâlnite în Lumea eterică sunt, de fapt entităţi cosmice foarte înalte, superioare oamenilor încarnaţi sau decorporaţi, entităţi cunoscute de toate vechile Cărţi sacre ale umanităţii, inclusiv de Cărţile sacre ale creştinismului. Aceste înalte entităţi spirituale au fost denumite Zei în vechile religii ale antichităţii şi îngeri sau Arhangheli de către religia creştină, Astfel. Eugen a întâlnit, a vorbit, sau cel puţin a văzut de la o anumită depărtare, Entităţi cosmice despre care amintesc vechile cărţi sacre ale umanităţii. Printre acestea, în afara simpaticelor spirite ale naturii, se numără Îngerii Veghetori, Mesageri cereşti de diferite categorii, "grade şi funcţii", Domni ai Karmei etc. La loc de frunte se află însă Iisus Hristos şi Îngerul Gabriel. În afară de aceste înalte Entităţi cosmice, Eugen a avut prilejul de a-L vedea, de la distanţă, pe însuşi HAUTI, Tatăl acestei lumi. Lumea eterică este populată de entităţi diferite de cele pe care omul le poate întâlni în lumea fizică, dar este diferită şi de cele care pot fi întâlnite în Lumea astrală, prin intermediul clarvederii astrale. Cei ce au reuşit de-a lungul timpului să viziteze Lumea astrală, şi aceştia sunt destul de mulţi, au raportat cel mai adesea întâlnirile lor cu entităţi umane defuncte. Foarte puţini dintre ei au raportat întâlnirea cu Entităţi non-umane de natură angelică, întrebându-se unde sunt Îngerii, Arhanghelii sau Sfinţii, sau chiar unde se află Dumnezeu, la fel ca şi cei mai "de treabă" dintre comentatorii materialişti. Acesta este şi motivul pentru care ocultismul modern păstrază - lucru destul de ciudat - o logică tipică mecanismului conceptual materialist-mecanicist. Experimentatorii voiajului astral au raportat faptul că Lumea astrală este structurată după legea "ordonării după greutatea specifică". "Ordonarea după greutatea specifică", lege fundamentală în lumea astrală, permite unui experimentator să se "ridice" numai până unde îi permite nivelul său evolutiv, astfel încât, datorită caracteristicilor energiei din care este constituit astralul, el nu poate cunoaşte ceea ce se află deasupra. Acest fapt i-a determinat pe mulţi comentatori şi experimentatori de seamă şi bine intenţionaţi, care se autoproclamă "spiritualişti", să respingă existenţa lui Dumnezeu, pe care spun că nu l-au întâlnit, a lui Iisus Hristos, pe care iarăşi afirmă că nu l-au întâlnit, a entităţilor angelice - Îngeri sau Arhangheli -despre care afirmă că sunt creaţii mito-poetice ale unor primitivi naivi. Şi culmea este că, din punctul lor de vedere, au perfectă dreptate. Dar, din păcate, nu s-au întrebat niciodată cărui fapt se datorează aceasta. Noi credem că respectivii autori n-au căutat unde trebuie sau n-au ajuns prea "sus". Înainte de a vorbi, chiar şi pe scurt, despre modul în care apar Entităţile angelice în lumea eterică, trebuie să facem o scurtă digresiune, tocmai pentru a preîntâmpina o eventuală nedumerire, perfect întemeiată, din partea cititorului. Această nedumerire, avută de toţi cei cu care a purtat Eugen discuţii, provine din neînţelegerea faptului, că un om modest a putut să-l vadă personal pe însuşi Iisus Hristos în lumea eterică, când în opinia multor semeni de-ai noştri, Iisus Hristos ar trebui să se afle pe cine ştie ce stea îndepărtată, de exemplu pe Sirius, într-o călătorie de plăcere pe o navă extraterestră sau să se afle undeva, într-un loc nedefinit, deasupra norilor. Şi, când-colo, vine cineva care afirmă cu voce tare, destul de răspicat pentru a înţelege şi cei ce au urechi de auzit dar nu vor să audă, că Iisus Hristos se află chiar aici, foarte aproape, lângă fiecare om. De asemenea, există nedumerirea generată de faptul că, cel căruia Biserica creştină îi dă numele de Gabriel şi care, în Ierarhia Fiilor luminii, are funcţia de Arhanghel, apare în lumea eterică şi stă de vorbă cu un biet om. Astfel de neînţelegeri pot să apară doar la cei care concep lumea ca fiind formată numai din materie şi nu pot accepta altceva decât ceea ce cade sub incidenţa simţurilor. Faptul că mari entităţi ale lumii spirituale, Îngeri sau Arhangheli, pot fi 80
percepute de un om nu ar trebui să reprezinte chiar un factor de mirare, din moment ce toate vechile cărţi sacre ale Umanităţii au relatat despre acest fapt. Din vechime şi până în zilele noastre nu s-au schimbat chiar atât de multe lucruri. Iar, dacă se acceptă existenţa unor Puteri cosmice, indiferent ce denumire ar primi ele din partea oamenilor, atunci aceste Puteri - care în creştinism au primit denumirile de Îngeri, Arhangheli etc - trebuie să existe undeva, într-un anumit loc din cosmos. Cum ştiinţa modernă a demonstrat cu brio faptul că, cel puţin în lumea fizică, în continuumul spaţiotemporal 3+1, aceste Entităţi cosmice nu sunt prezente, înseamnă că ele trebuie să existe sau cel puţin să se manifeste într-un alt palier cosmic. Acest palier cosmic este lumea eterică. Dar, trebuie avut întotdeuna în vedere faptul că aceste Entităţi diriguitoare cosmice, denumite Zei în antichitate şi îngeri în epoca creştină, se manifestă în lumea eterică doar în vederea îndeplinirii unor activităţi sau atribuţii funcţionale cerute de dinamica universului şi de propria lor misiune. La întrebarea poate naivă pusă cândva de Eugen, întrebare referitoare la forma originară de manifestare a entităţilor diriguitoare pe propriile lor planuri existenţiale, una din entităţile care se manifestă în Lumea eterică a răspuns următoarele: "Dacă fiul femeii ar urca pe cel mai înalt munte care există în lumea lui şi ar cerceta cu privirea orizontul, nu ar putea înţelege că ceea ce el poate vedea nu se compară nici cu o mică părticică din forma originară a unei Entităţi diriguitoare cosmice". "Locul" de reşedinţă al entităţilor diriguitoare nu este însă în lumea eterică, ci într-un alt plan cosmic, plan care nu poate fi cunoscut de oameni. Din descrierile făcute de-a lungul timpului, în special ale misticilor, la fel ca şi din picturile de pe pereţii bisericilor, este de la sine înţeles faptul că Eugen nu a fost, nici pe departe, singurul care a reuşit să vadă astfel de entităţi strălucitoare. Ele apar pictate pe toţi pereţii bisericilor într-o formă apropiată celei prin care pot fi văzute prin clarvedere. Sigura deosebire este că aceste entităţi nu posedă aripi. Mai mult decât atât, toate vechile Scrieri sacre ale umanităţii au vorbit despre Entităţi supraumane, diriguitoare ale cosmosului. Toate vechile mituri şi religii ale antichităţii cuprind informaţii cu privire la existenţa lor. Se pare că, în timpurile străvechi, erau foarte mulţi oameni care le vedeau şi care dialogau cu ele. Se vorbeşte deseori despre o ctarvedere spontană care exista cândva, dar pe care oamenii au pierdut-o de-a lungul timpului datorită unor factori oarecum obiectivi şi independenţi de voinţa omului. Această clarvedere spontană se va reactiva tot mat mult în viitor, pe un alt plan şi cu o altă calitate, atunci când omul va urca pe o altă treaptă evolutivă. Atunci când oamenii se vor situa pe un anumit punct al spiralei evolutive, aceleaşi capacităţi se vor activa pe un alt plan şi într-o altă formă. Se pare că, în zilele noastre, în secolul XX, după o întrerupere destul de lungă, oamenii încep să devină capabili să perceapă şi alte aspecte ale cosmosului decât cele ale lumii materiale. Sigur, la început cei care încep să manifeste astfel de capacităţi sunt priviţi cu neîncredere şi cu multă suspiciune, unii sunt chiar ostracizaţi, însă, cu timpul vor fi din ce în ce mai mulţi clarvăzători, iar informaţiile furnizate de ei vor fi din ce în ce mai detaliate şi mai complete, astfel încât cei care nu pot încă vedea aceste aspecte ale cosmosului spiritual le vor putea înţelege pe cale raţională. De aceea, nu trebuie să mire pe nimeni faptul că în ultima jumătate de veac a apărut o suită destul de însemnată de clarvăzători sau de oameni care au manifestat capacităţi paranormale şi spirituale de neconceput până în acel moment. Aceştia au făcut cunoscut marelui public informaţiile culese din palierele spirituale ale universului: lumea astrală, eterică sau spirituală. Faptul că doctrinele ezoterice au proliferat atât de mult demonstrează faptul că, undeva, neştiut, se "coace" ceva pentru umanitate. Desigur, au apărut şi foarte mulţi şarlatani, care au căutat să inducă în eroare opinia publica, dar în depistarea acestora exislă încă mecanisme solide de investigaţie, din faţa căroara nu se poate sustrage nimeni. În ultimă instanţă, raţiunea şi intuiţia 81
interioară a fiecărui cititor reprezintă o barieră în acceptarea sau respingerea unor informaţii. La fel ca în jocul acela pentru copii - jocul cald-rece -, dacă interiorul omului vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu informaţiile primite, înseamnă că, undeva, acolo, în informaţiile primite pe această cale, este ascuns ceva important, iar interiorul omului, care până mai înainte strigase "rece", acum strigă "cald". Va veni însă vremea când omul va putea, din toată inima, să strige "fierbinte"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.