4. Porţile
Termenul de Poartă, pe care-l vom folosi în cele ce urmează, este mai degrabă un termen metafizic şi are prea puţine în comun cu termenul obişnuit de poartă, care se foloseşte în limbajul curent. Întrebuinţarea acestui termen nu este însă nouă, el a fost folosit de vechii egipteni, de vechii celţi, dar şi de tradiţia ezoterica modernă. O poartă, în sens metafizic, este un pasaj de trecere, prin care entităţile dintr-o lume sau, mai corect spus, dintr-un anumit palier existenţial pot trece în alt palier existenţial. Există porţi de trecere între planurile sau palierele din interiorul Terrei aurica, de exemplu din planul astral în planul eteric, dar există şi porţi în care se pătrunde din afara aurei pământului în interiorul ei. Putem compara aura globului terestru cu un imens balon, în mijlocul căruia este 72
situat pământul fizic. Cum aura pământului, care este în esenţă un fel de lume închisă, trebuie să comunice cu exteriorul, ea are porţi prin care comunică cu exteriorul. La limita exterioară a Terrei aurica există două Porţi principale: o Poartă prin care se pătrunde în interiorul aurei pământului şi o Poartă prin care se poate ieşi din aura pământului. Cele două Porţi principale sunt situate la antipozi. O Poartă poate fi denumită Alfa, iar cealaltă Poartă, Omega. Ele sunt, dacă se poate spune astfel, începutul şi sfârşitul sistemului auric terestru. Pe de altă parte, însă, porţile de la nivelul auric nu pot fi asemănate cu porţile sau cu uşile unei case, care sunt situate în locuri fixe. Una din caracteristicile structurii aurice terestre este aceea că Porţile se pot forma instantaneu în orice loc de pe suprafaţa sa. Termeni precum porţi sau suprafaţă sunt desigur improprii, deoarece la nivelul auric nu se poate vorbi despre spaţiu în sensul terestru, la fel cum nu se poate vorbi despre timp. O altă caracteristică extrem de importantă este şi aceea că, elementele componente ale aurei terestre nu pot fi definite caracterial în termeni strict tehnici, ci doar raportate la senzaţiile care sunt provocate subiectului cunoascător: culori, sunete, mirosuri, senzaţii etc. La marginile sale, Terra aurica este învelită cu un fel de membrană protectoare, prin care nu poate pătrunde nici un fel de entitate aflată în afara acesteia. În aura terestră nu poate intra nici un venetic, cu atât mai puţin un extraterestru într-o navă spaţială, aşa cum cred unii dintre contemporanii noştri. În aura terestră se poate pătrunde printr-o singură intrare, intrare pe care am convenit să o numim Poarta Alfa. La polul opus al Porţii Alfa se află Poarta Omega, locul prin care se părăseşte Terra aurica. Pentru a pătrunde în Terra aurica, sfera aurică în centrul căreia se află globul terestru, entităţile vizitatoare trebuie să treacă prin Poarta Alfa, iar pentru a pleca trebuie să treacă prin Poarta Omega. Altă cale de a părăsi Terra aurica nu există. Cele două uşi se află în poziţii opuse, iar prin poziţie opusă nu se înţelege o poziţie spaţială, ci o poziţie ortoexistenţială şi ontologică. În lumea eterică, oamenii sunt numiţi prin apelaţia fiii femeii. Practic, atunci când au avenit în Terra aurica, toţi oamenii au intrat prin Poarta Alfa. De-a lungul unui traseu lung şi anevoios, oamenii se vor căli şi maturiza treptat prin procesul evolutiv care se desfăşoară în Terra aurica, la şcoala vieţii. Parcursul evolutiv al umanităţii începe în punctul Alfa şi se termină în punctul Omega. În lumea eterică se pătrunde sau se iese tot prin intermediul Porţilor. Din lumea eterică, prin intermediul Porţilor - funcţional, poarta este un pasaj de trecere dintr-un loc în altul - se pătrunde în alte lumi ale cosmosului spiritual. Porţile reprezintă doar elementul de trecere de pe un palier pe altul. În lumea eterică există două tipuri principale de Porţi: Poarta 1 şi Poarta 2. Prin Poarta 1 se poate pătrunde în Lumea astrală, Lumea de "dincolo" cum îi spun unii, locul unde merg sufletele oamenilor defuncţi. Prin Poarta 2 se poate pătrunde într-o lume unde sufletele umane nu prea au ce căuta. Pe fiecare dintre aceste două tipuri de Porţi, pătrund entităţi care sunt în deplină rezonanţă cu planul propriu, dar şi cu natura energetică a Porţii. Porţile sunt deschiderile naturale ale lumii eterice. Porţile se formează instantaneu, din elementele naturii eterice. Ele apar ca un fel de perdele multicolore, care emană un parfum aparte. După câte se pare, Porţile au şi un anumit rol profilactic : ele nu permit entităţilor neavenite, provenite din alte planuri ale cosmosului spiritual, să pătrundă în lumile în care nu au ce căuta, nefiind în rezonanţă vibratorie cu ele. Este posibil ca multe entităţi umane sau nonumane, eterice, astrale sau de alte categorii să dorească să pătrundă prin porţi, dar să fie oprite de structura energetică a porţii ca de o barieră naturală. Poarta 1 arată ca un fel de supapă, care se formează din natura. În momentul 73
formării şi pe toată durata existenţei porţii se aude nota "mi", ca şi cum cineva ar sufla printr-un flaut. Înălţimea porţii este de aproximativ 4 metri. Procesul de formare are loc de jos în sus, pornind de la elementul pământ, în special de la elementul mineral. Se pare că la procesul de formare instantaneu al unei porţi iau parte spirite ale naturii care ţin de elementul pământ. Atunci când se formează Poarta 1, pare că energia fluidică se prelinge dinspre pământ, deci din elementul pământ, amestecănduse cu elementul mineral (rocă), ca un fel de limbi roşiatice şi cărămizii, foarte intense. Concomitent se aud voci şi zgomote stranii, ca şi cum s-ar juca nişte copii zgomotoşi. De regulă, se aud voci feminine. Este ca şi cum esenţa elementului pământ se amestecă cu esenţa elementului rocă şi cu esenţa vegetalelor pentru a forma o Poartă. Elementul pământ se uneşte în final cu elementul aer, adică cu esenţa cerului, ceea ce înseamnă că la această acţiune participă şi spiritele naturii de aer. Toate acestea formează un fel de Poartă eterică care seamănă cu un fel de abur viu colorat, prin care îşi fac apariţia Entităţi nonumane specifice. Prin Poarta 1 pătrund doar Entităţile angelice din Ierarhia Fiilor luminii, precum şi oamenii care vin şi pleacă în şi de la o încarnare în lumea terestră. Forma de manifestare a tuturor Entităţilor angelice din Ierarhia Fiilor Luminii este forma umanoidă. Înfăţişarea Entităţilor angelice, aşa cum se manifestă în lumea eterică, este perfect identică cu cea umană. Aura lor este însă diferită de cea a oamenilor, fiind mult mai mare şi mai intensă. Nu există o asemănare între strălucirea unei Entităţi angelice şi cea a unui om, astfel că suspiciunea care ar putea fi generată de o confuzie între entităţi angelice şi oameni nu este valabila pentru un clarvăzător. Dincolo de Poarta 1 se află Lumea astrală, nivelul imediat următor al Terrei aurica, unde stau sufletele oamenilor defuncţi după momentul morţii. Lumea astrală are mai multe niveluri distincte, la fel ca şi lumea spirituală. La interfaţa Lumii astrale se află, de asemenea, un fel de Zone de aşteptare, în care stau oamenii înainte şi, uneori, după încarnare. De altfel, şi în Lumea eterică există Zone de aşteptare ceva mai mici în care stau, o perioadă oarecare de timp, din diferite motive, oameni înainte sau după încarnare. În lumea astrală, după Judecata individuală ce are loc imediat după moartea fizică, flecare suflet omenesc merge pe nivelul său propriu de evoluţie în funcţie de nivelul spiritual-moral atins în existenţa fizică. El îşi continuă procesul evolutiv în planul astral, după care, la capătul unui răstimp variabil, se încarnează iarăşi în lumea materială. Dincolo de Lumea astrală se află lumea spirituală, denumită de unii "Cerul". Dincolo de Lumea spirituală se află ultimul strat al Terei aurica, planul în care îşi are sălaşul veşnic Izvorul de Lumină, denumit în lumea eterică HAUTI. Dar, în toate aceste planuri paralele ale Terrei aurica nu se poate pătrunde decât prin Poarta 1. Poarta 2 este identică cu prima, dar procesul de formare este invers. Poarta 2 este Poarta prin care se pătrunde în palierul entităţilor denumite de noi "luciferice". Deosebirea evidentă dintre oameni sau îngeri şi entităţile luciferice este că acestea din urmă au irisul negru, iar ochii lor sunt complet negri-întunecaţi. Palierul entităţilor luciferice nu este deci situat în lumea eterică, ci într-o lume diferită, prin care se poate pătrunde prin Poarta 2, întinzându-se spaţial pe o distanţă imensă. Totuşi, mediul acestui plan locuit de entităţile luciferice pare să fie asemănător cu palierul eteric. Este posibil ca această zonă care astăzi pare distinctă, să fi făcut parte cândva din palierul eteric, dar să fi fost ocupată de entităţile luciferice, în extremis, după evenimentul cosmic numit "Căderea îngerilor". Omul încarnat care percepe lumea eterică prin clarvedere, nu poate pătrunde prin Poarta 2 în lumea entităţilor luciferice decât dacă, de bună voie, conştient, aderă la ceea ce ele reprezintă la scara cosmică: cei care s-au opus şi se opun lui Dumnezeu şi planului de evoluţie a lumii. Ierarhia entităţilor luciferice este identică cu cea a Fiilor Luminii, dar de semn 74
negativ. Conducător suprem al entităţilor luciferice este Lucifer sau Lux, Arhanghelul rebel, care s-a opus lui Dumnezeu şi Ierarhiei Fiilor luminii. Lux nu apare niciodată în Lumea eterică, locul lui pare să fie undeva dincolo de Poarta 2. Cel mai imponant conducător care se manifestă adesea în lumea eterică, deci iese prin Poarta 1, este cea denumită metaforic Principesa, care în dialogul cu oamenii se prezintă a fi Lili, dar al cărei nume adevărat pare a fi Lillith. După câte se spune, în zona entităţilor luciferice,dincolo de Poarta 2, se află ceea ce se numeşte mai mult sau mai puţin eufemistic Palatul Principesei Lillith, o Zonă a plăcerilor carnale, a erotismului, precum şi alte zone de aceeaşi natură. La nivelul Lumii eterice mai pot fi distinse alte câteva Zone, prin care nu se pătrunde prin Porţi, Zone care apar mai degrabă ca un fel de spaţii riguros delimitate în care îşi duc existenţa anumite categorii de entităţi. Acestor entităţi, din diferite motive, li s-a interzis accesul atât în Lumea astrală, cât şi în lumea materială. Undeva, la limita Lumii eterice, dar în interiorul Terrei aurica, dincolo de o zonă tampon, care seamănă cu un fel de nobodyland, se află zona oamenilor rebeli. Oamenii rebeli au ieşit din circuitul transmigraţiei şi au construit o supercivilizaţie tehnologică care este sediul OZN-urilor despre care astăzi se vorbeşte atât de mult. Există, de asemenea, Zone în care-şi desfăşoară existenţa entităţi umane evoluate, care fac parte dintr-o rasă anterioară rasei umane actuale, care nu sunt însă rebele. Aceste entităţi umane nu se implică în nici un fel de activitate în afara razei lor de activitate, care este strict delimitată la zona pe care o au în custodie în lumea eterică. Undeva, la un anumit nivel inferior al Terrei aurica, dincolo de lumea eterică, există o Zonă a "închisorilor" şi o zonă de ispăşire. În zonele de ispăşire, unii oameni conştientizează erorile grave pe care le-au făcut în timpul vieţii sau, după formulările pline de înţelepciune ale Îngerului Gabriel, "fiii femeii - aşa sunt numiţi oamenii în cosmosul spiritual - suferă rodul necurăţeniei darului primit, murdărindu-l cu mândria sufletul lor bolnav." Rănile sufleteşti sunt determinate de părăsirea sau de "întoarcerea feţei de la Făcătorul lor".
Termenul de Poartă, pe care-l vom folosi în cele ce urmează, este mai degrabă un termen metafizic şi are prea puţine în comun cu termenul obişnuit de poartă, care se foloseşte în limbajul curent. Întrebuinţarea acestui termen nu este însă nouă, el a fost folosit de vechii egipteni, de vechii celţi, dar şi de tradiţia ezoterica modernă. O poartă, în sens metafizic, este un pasaj de trecere, prin care entităţile dintr-o lume sau, mai corect spus, dintr-un anumit palier existenţial pot trece în alt palier existenţial. Există porţi de trecere între planurile sau palierele din interiorul Terrei aurica, de exemplu din planul astral în planul eteric, dar există şi porţi în care se pătrunde din afara aurei pământului în interiorul ei. Putem compara aura globului terestru cu un imens balon, în mijlocul căruia este 72
situat pământul fizic. Cum aura pământului, care este în esenţă un fel de lume închisă, trebuie să comunice cu exteriorul, ea are porţi prin care comunică cu exteriorul. La limita exterioară a Terrei aurica există două Porţi principale: o Poartă prin care se pătrunde în interiorul aurei pământului şi o Poartă prin care se poate ieşi din aura pământului. Cele două Porţi principale sunt situate la antipozi. O Poartă poate fi denumită Alfa, iar cealaltă Poartă, Omega. Ele sunt, dacă se poate spune astfel, începutul şi sfârşitul sistemului auric terestru. Pe de altă parte, însă, porţile de la nivelul auric nu pot fi asemănate cu porţile sau cu uşile unei case, care sunt situate în locuri fixe. Una din caracteristicile structurii aurice terestre este aceea că Porţile se pot forma instantaneu în orice loc de pe suprafaţa sa. Termeni precum porţi sau suprafaţă sunt desigur improprii, deoarece la nivelul auric nu se poate vorbi despre spaţiu în sensul terestru, la fel cum nu se poate vorbi despre timp. O altă caracteristică extrem de importantă este şi aceea că, elementele componente ale aurei terestre nu pot fi definite caracterial în termeni strict tehnici, ci doar raportate la senzaţiile care sunt provocate subiectului cunoascător: culori, sunete, mirosuri, senzaţii etc. La marginile sale, Terra aurica este învelită cu un fel de membrană protectoare, prin care nu poate pătrunde nici un fel de entitate aflată în afara acesteia. În aura terestră nu poate intra nici un venetic, cu atât mai puţin un extraterestru într-o navă spaţială, aşa cum cred unii dintre contemporanii noştri. În aura terestră se poate pătrunde printr-o singură intrare, intrare pe care am convenit să o numim Poarta Alfa. La polul opus al Porţii Alfa se află Poarta Omega, locul prin care se părăseşte Terra aurica. Pentru a pătrunde în Terra aurica, sfera aurică în centrul căreia se află globul terestru, entităţile vizitatoare trebuie să treacă prin Poarta Alfa, iar pentru a pleca trebuie să treacă prin Poarta Omega. Altă cale de a părăsi Terra aurica nu există. Cele două uşi se află în poziţii opuse, iar prin poziţie opusă nu se înţelege o poziţie spaţială, ci o poziţie ortoexistenţială şi ontologică. În lumea eterică, oamenii sunt numiţi prin apelaţia fiii femeii. Practic, atunci când au avenit în Terra aurica, toţi oamenii au intrat prin Poarta Alfa. De-a lungul unui traseu lung şi anevoios, oamenii se vor căli şi maturiza treptat prin procesul evolutiv care se desfăşoară în Terra aurica, la şcoala vieţii. Parcursul evolutiv al umanităţii începe în punctul Alfa şi se termină în punctul Omega. În lumea eterică se pătrunde sau se iese tot prin intermediul Porţilor. Din lumea eterică, prin intermediul Porţilor - funcţional, poarta este un pasaj de trecere dintr-un loc în altul - se pătrunde în alte lumi ale cosmosului spiritual. Porţile reprezintă doar elementul de trecere de pe un palier pe altul. În lumea eterică există două tipuri principale de Porţi: Poarta 1 şi Poarta 2. Prin Poarta 1 se poate pătrunde în Lumea astrală, Lumea de "dincolo" cum îi spun unii, locul unde merg sufletele oamenilor defuncţi. Prin Poarta 2 se poate pătrunde într-o lume unde sufletele umane nu prea au ce căuta. Pe fiecare dintre aceste două tipuri de Porţi, pătrund entităţi care sunt în deplină rezonanţă cu planul propriu, dar şi cu natura energetică a Porţii. Porţile sunt deschiderile naturale ale lumii eterice. Porţile se formează instantaneu, din elementele naturii eterice. Ele apar ca un fel de perdele multicolore, care emană un parfum aparte. După câte se pare, Porţile au şi un anumit rol profilactic : ele nu permit entităţilor neavenite, provenite din alte planuri ale cosmosului spiritual, să pătrundă în lumile în care nu au ce căuta, nefiind în rezonanţă vibratorie cu ele. Este posibil ca multe entităţi umane sau nonumane, eterice, astrale sau de alte categorii să dorească să pătrundă prin porţi, dar să fie oprite de structura energetică a porţii ca de o barieră naturală. Poarta 1 arată ca un fel de supapă, care se formează din natura. În momentul 73
formării şi pe toată durata existenţei porţii se aude nota "mi", ca şi cum cineva ar sufla printr-un flaut. Înălţimea porţii este de aproximativ 4 metri. Procesul de formare are loc de jos în sus, pornind de la elementul pământ, în special de la elementul mineral. Se pare că la procesul de formare instantaneu al unei porţi iau parte spirite ale naturii care ţin de elementul pământ. Atunci când se formează Poarta 1, pare că energia fluidică se prelinge dinspre pământ, deci din elementul pământ, amestecănduse cu elementul mineral (rocă), ca un fel de limbi roşiatice şi cărămizii, foarte intense. Concomitent se aud voci şi zgomote stranii, ca şi cum s-ar juca nişte copii zgomotoşi. De regulă, se aud voci feminine. Este ca şi cum esenţa elementului pământ se amestecă cu esenţa elementului rocă şi cu esenţa vegetalelor pentru a forma o Poartă. Elementul pământ se uneşte în final cu elementul aer, adică cu esenţa cerului, ceea ce înseamnă că la această acţiune participă şi spiritele naturii de aer. Toate acestea formează un fel de Poartă eterică care seamănă cu un fel de abur viu colorat, prin care îşi fac apariţia Entităţi nonumane specifice. Prin Poarta 1 pătrund doar Entităţile angelice din Ierarhia Fiilor luminii, precum şi oamenii care vin şi pleacă în şi de la o încarnare în lumea terestră. Forma de manifestare a tuturor Entităţilor angelice din Ierarhia Fiilor Luminii este forma umanoidă. Înfăţişarea Entităţilor angelice, aşa cum se manifestă în lumea eterică, este perfect identică cu cea umană. Aura lor este însă diferită de cea a oamenilor, fiind mult mai mare şi mai intensă. Nu există o asemănare între strălucirea unei Entităţi angelice şi cea a unui om, astfel că suspiciunea care ar putea fi generată de o confuzie între entităţi angelice şi oameni nu este valabila pentru un clarvăzător. Dincolo de Poarta 1 se află Lumea astrală, nivelul imediat următor al Terrei aurica, unde stau sufletele oamenilor defuncţi după momentul morţii. Lumea astrală are mai multe niveluri distincte, la fel ca şi lumea spirituală. La interfaţa Lumii astrale se află, de asemenea, un fel de Zone de aşteptare, în care stau oamenii înainte şi, uneori, după încarnare. De altfel, şi în Lumea eterică există Zone de aşteptare ceva mai mici în care stau, o perioadă oarecare de timp, din diferite motive, oameni înainte sau după încarnare. În lumea astrală, după Judecata individuală ce are loc imediat după moartea fizică, flecare suflet omenesc merge pe nivelul său propriu de evoluţie în funcţie de nivelul spiritual-moral atins în existenţa fizică. El îşi continuă procesul evolutiv în planul astral, după care, la capătul unui răstimp variabil, se încarnează iarăşi în lumea materială. Dincolo de Lumea astrală se află lumea spirituală, denumită de unii "Cerul". Dincolo de Lumea spirituală se află ultimul strat al Terei aurica, planul în care îşi are sălaşul veşnic Izvorul de Lumină, denumit în lumea eterică HAUTI. Dar, în toate aceste planuri paralele ale Terrei aurica nu se poate pătrunde decât prin Poarta 1. Poarta 2 este identică cu prima, dar procesul de formare este invers. Poarta 2 este Poarta prin care se pătrunde în palierul entităţilor denumite de noi "luciferice". Deosebirea evidentă dintre oameni sau îngeri şi entităţile luciferice este că acestea din urmă au irisul negru, iar ochii lor sunt complet negri-întunecaţi. Palierul entităţilor luciferice nu este deci situat în lumea eterică, ci într-o lume diferită, prin care se poate pătrunde prin Poarta 2, întinzându-se spaţial pe o distanţă imensă. Totuşi, mediul acestui plan locuit de entităţile luciferice pare să fie asemănător cu palierul eteric. Este posibil ca această zonă care astăzi pare distinctă, să fi făcut parte cândva din palierul eteric, dar să fi fost ocupată de entităţile luciferice, în extremis, după evenimentul cosmic numit "Căderea îngerilor". Omul încarnat care percepe lumea eterică prin clarvedere, nu poate pătrunde prin Poarta 2 în lumea entităţilor luciferice decât dacă, de bună voie, conştient, aderă la ceea ce ele reprezintă la scara cosmică: cei care s-au opus şi se opun lui Dumnezeu şi planului de evoluţie a lumii. Ierarhia entităţilor luciferice este identică cu cea a Fiilor Luminii, dar de semn 74
negativ. Conducător suprem al entităţilor luciferice este Lucifer sau Lux, Arhanghelul rebel, care s-a opus lui Dumnezeu şi Ierarhiei Fiilor luminii. Lux nu apare niciodată în Lumea eterică, locul lui pare să fie undeva dincolo de Poarta 2. Cel mai imponant conducător care se manifestă adesea în lumea eterică, deci iese prin Poarta 1, este cea denumită metaforic Principesa, care în dialogul cu oamenii se prezintă a fi Lili, dar al cărei nume adevărat pare a fi Lillith. După câte se spune, în zona entităţilor luciferice,dincolo de Poarta 2, se află ceea ce se numeşte mai mult sau mai puţin eufemistic Palatul Principesei Lillith, o Zonă a plăcerilor carnale, a erotismului, precum şi alte zone de aceeaşi natură. La nivelul Lumii eterice mai pot fi distinse alte câteva Zone, prin care nu se pătrunde prin Porţi, Zone care apar mai degrabă ca un fel de spaţii riguros delimitate în care îşi duc existenţa anumite categorii de entităţi. Acestor entităţi, din diferite motive, li s-a interzis accesul atât în Lumea astrală, cât şi în lumea materială. Undeva, la limita Lumii eterice, dar în interiorul Terrei aurica, dincolo de o zonă tampon, care seamănă cu un fel de nobodyland, se află zona oamenilor rebeli. Oamenii rebeli au ieşit din circuitul transmigraţiei şi au construit o supercivilizaţie tehnologică care este sediul OZN-urilor despre care astăzi se vorbeşte atât de mult. Există, de asemenea, Zone în care-şi desfăşoară existenţa entităţi umane evoluate, care fac parte dintr-o rasă anterioară rasei umane actuale, care nu sunt însă rebele. Aceste entităţi umane nu se implică în nici un fel de activitate în afara razei lor de activitate, care este strict delimitată la zona pe care o au în custodie în lumea eterică. Undeva, la un anumit nivel inferior al Terrei aurica, dincolo de lumea eterică, există o Zonă a "închisorilor" şi o zonă de ispăşire. În zonele de ispăşire, unii oameni conştientizează erorile grave pe care le-au făcut în timpul vieţii sau, după formulările pline de înţelepciune ale Îngerului Gabriel, "fiii femeii - aşa sunt numiţi oamenii în cosmosul spiritual - suferă rodul necurăţeniei darului primit, murdărindu-l cu mândria sufletul lor bolnav." Rănile sufleteşti sunt determinate de părăsirea sau de "întoarcerea feţei de la Făcătorul lor".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.