Entităţi angelice, Oameni, Extratereştri
În epoca modernă a început să se vorbească din ce în ce mai mult despre prezenţa în lumea terestră a unor entităţi nonumane care, în viziunea unor autori care se autoconsideră nonconformişti, provin de pe planete mai îndepărtate sau mai apropiate şi sunt, aşadar, extraterestre. Astfel, în virtutea unei concepţii deja bine conturate şi sistematic alimentate cu noi teorii, pământul a fost şi este vizitat de entităţi extraterestre, cărora li se atribuie civilizarea umanităţii. Nu poţi deschide o carte sau o revistă cât de cât serioasă din epoca noastră fără să întâlneşti noi şi noi dovezi asupra prezenţei extratereştrilor, atât în trecutul umanităţii cât şi în epoca modernă. Extratereştrii ne vizitează planeta în "care de foc", nave cosmice, intră în contact de gradul trei cu umanitatea prin anumiţi reprezentanţi de marcă: acesta este mesajul curentului intelectualist denumit destul de impropriu paleoastronautică. Dar, faptul că extratereştrii ne vizitează planeta nu este un fapt chiar atât de extraordinar, dată fiind cazuistica absolut impresionantă pe care UFO-nauţii din întreaga lume au adunat-o în ultimul timp. Ceea ce este însă în măsură să ne pună într-un mod serios pe gânduri este un alt fapt, considerat astăzi de la sine înţeles, fapt care ridică multe semne de întrebare cu privire la adevăratele intenţii ale celor care le promovează. Astfel, există o întreagă literatură apărută mai ales în ultimii treizeci de ani, care, pe baza dovezilor într-adevăr impresionante adunate de UFO-nauţii din întreaga lume, a extrapolat fenomenul cu pricina, lansând ipoteza că umanitatea a evoluat datorită intervenţiei extraterestrilor. În viziunea acestor cercetători, toate realizările umanităţii din cele mai vechi timpuri şi până în prezent se datorează în exclusivitate omuleţilor verzi. Mai mult decât atât, după unii autori, însăşi apariţia vieţii sau a omului pe pământ se datorează clonării extraterestrilor. Cu timpul, pe măsură ce studiul cazuisticii UFO-logice s-a extins la trecutul umanităţii, din ce în ce mat mulţi autori de marcă s-au aplecat asupra vechilor documente arheologice sau cărţi sacre ale umanităţii. La un anumit moment dat - în deceniul al şaselea al secolului XX -, cu surle şi trâmbiţe, prin toate canalele mass media - presă, TV, carte - a fost lansată teza că extratereştrii apar sub alt nume în toate vechile cărţi sacre ale umanităţii şi că nu sunt altceva decât cei pe care anticii îi denumeau Zei, Îngeri, Devaşi etc. Astfel, într-un răstimp extrem de scurt, s-a creionat o concepţie care, cel puţin la prima vedere, pare foarte solid ancorată în documentele păstrate până astăzi: cărţile sacre, vechile mituri, monumente arheologice. Extratereştrii au construit Marea Piramidă de la Gizeh sau Templul de la Tihuanaco, l-au înştiinţat pe Iov înainte de a folosi bomba nucleară pentru a scăpa de inamicii nedoriţi, au construit Arca lui Noe, l-au ridicat pe Enoch la cer, au dărâmat terasa de la Baaalbek, au ridicat Templul de la Karnak, au confecţionat pile electrice şi becuri, au adus cele şapte plăgi asupra Egiptului, i-au condus pe evrei prin deşert etc etc, sunt numai câteva dintre tezele ce sunt astăzi expuse până şi în cele mai umile reviste de paranormal sau "filozofie" ezoterică. Mai mult decât atât, exponenţii de marcă ai acestor teze cu adevărat "revoluţionare", au concluzionat că eroii vechilor mituri şi cărţi sacre ale umanităţii, precum Moise,
77
Iezechiel, Enoch, Ilie, Zarathustra au fost persoane de contact cu extraterestrii şi cu navele lor spaţiale, iar Zeii amintiţi în vechile mituri sau cărţi sacre, precum Elohim, Iehovah, Osiris, Amon, Ahura Mazda, Brahma, Vishnu, Shiva şi lista ar putea continua la nesfârşit, sunt, simplu, extratereştri. Mintea limitată a oamenilor - spun tezele paleoastronautice - care abia depăşiseră nivelul sălbăticiei, văzând puterile lor tehnologizate, precum capacitatea de a zbura prin aer cu ajutorul unor aparate individuale de zbor sau capacitatea de distrugere nelimitată prin intermediul unor arme cu nimic mai prejos decât armele moderne, le-a acordat extratereştrilor numele de Zei, Îngeri sau Arhangheli, considerând că vin din "ceruri". Zeii, Îngerii, Arhanghelii nu există, ne asigură blajin şi fără nici un fel de îndoială în suflet promotorii paleoastronauticii, există doar extratereştrii, pe care oamenii i-au confundat cu aceştia. Iisus Hristos sau chiar Dumnezeu nu există, conchid plini de compasiune - pentru bietele minţi ale muritorilor de rând, întunecate de ceaţa himerelor -, exegeţii atât de inteligenţi ai paleoastronauticii. Sunt simple născociri ale unor primitivi înguşti la minte. Dumnezeu este doar un extraterestru care butonează aflat în faţa unui imens panou de comandă a unei nave spaţiale, undeva prin Constelaţia Andromeda, iar Iisus Hristos este un biet tâmplar ridicat la "ceruri" de extratereştri cu ajutorul unui aparat individual de zbor. "Slava" lui Dumnezeu este, în jargonul intelectualizat al exegeţilor paleoastronauticii, o simplă navă spaţială. Nu stă însă acum în intenţia noastră de a pune sub lupă o astfel de problematică, ci doar de a atrage atenţia asupra unor aspecte la care, suntem convinşi, nu s-au gândit toţi cei care au adoptat o astfel de poziţie. În primul rând este vorba, despre confuzia - noi am numi-o grotească - între extratereştri şi Entităţile diriguitoare ale cosmosului. Astăzi, nimeni nu-şi mai pune problema cărei categorii ontologice îi pot aparţine extratereştrii, întrucât, în viziunea paleoastronauticii, ca nivel ontologic, extratereştrii nu pot fi decât echivalenţi oamenilor. De fapt, este de la sine înţeles faptul că extratereştrii sunt echivalenţi oamenilor pe planeta lor de origine. Un locuitor al unei planete, indiferent dacă acea planetă se află în lumea materială sau în planul eteric, nu poate fi situat decât la nivelul ontologic al oamenilor. Nu contează nivelul mental, intelectual, tehnologic sau cultural al extratereştrilor, cum nu contează nici forma în care pot fi văzuţi de oameni -omuleţi verzi, violeţi sau roşii, de formă umanoidă sau neumanoidă -, contează numai faptul că pe planeta lor de origine sunt echivalenţi oamenilor. Oricum ar fi, nivelul ontologic al oamenilor este radical diferit de nivelul ontologic manifestat de Entităţile diriguitoare cosmice, indiferent în ce zonă a cosmosului ar fi situate acestea. A doua eroare a celor ce nu văd în faţa ochilor minţii decât extratereştrii este confuzia între universul fizic şi cosmosul spiritual, uitându-se mult prea uşor faptul că cosmosul spiritual cuprinde mai multe paliere considerate uneori "paralele". Exegeţii paleoastronauticii nu văd decât o faţetă a problemei, considerând că lumea materială este singura posibilă. Ei fac calcule sofisticate, cum este acea ecuaţie celebră de la Green Bank, pentru a estima numărul de planete locuibile din univers, uitând o dată în plus că pământul, departe de a fi un simplu glob material, cuprinde şi o structură ortoexistenţială complexă, în care-şi duc existenţa mai multe entităţi decât numărul de stele estimate prin calculele savante ale astrofizicienilor moderni. Departe de a fi o simplă aglomerare de particule materiale, Pământul nu poate fi redus numai la ceea ce poate fi perceput prin intermediul simţurilor, la fel cum nici universul nu poate fi redus la o simplă aglomerare de corpuri cereşti. În fine, a treia mare eroare a paleoastronauţilor moderni este confuzia dintre vederea fizică şi clarvederea sau vederea "în duh", termen care indică un alt tip de percepţie decât cel considerat astăzi "normal". Vederea în duh, termen folosit în antichitate, nu este altceva decât ceea ce astăzi poartă numele de percepţie extrasenzorială extinsă sau 78
clarvedere. Unii folosesc termenul de "a doua vedere". De altfel, ceea ce narează vechile mituri şi religii ale antichităţii nu sunt reportaje ale unor precursori ai ziariştilor din ziua de astăzi, oameni "primitivi", care, în timp ce păşteau oile sau caprele, căpătaseră şi mania de a nota în scris tot ce vedeau. Astfel de aspecte nu există în nici un fel de scriere antică şi în nici o Carte sacră a umanităţii. Cărţile-sacre ale umanităţii au fost scrise de iniţiaţi nu de simpli primitivi, iar aceşti iniţiaţi puteau călători în duh sau în spirit. Obiectul de cercetare al observaţiei vechilor iniţiaţi nu se afla în lumea materială, ci în lumea în care se poale călători în duh, în lumea eterică, astrală sau spirituală a pământului, adică în ceea ce denumim aici prin sintagma Terra aurica. De altfel, pentru orice minte raţională, cele descrise de exemplu în Cartea lui Enoch, în Profeţiile lui Iezechiel sau în Apocalipsa lui Ioan nu reprezintă evenimente care s-au petrecut sau se pot petrece în lumea materială. De fapt, în chiar aceste cărţi sacre, autorul respectiv îşi anunţă cititotii că a "fost răpit în duh" şi, în consecinţă, evenimentele descrise nu se petrec în lumea materială. Acest fapt nu înseamnă însă implicit că trebuie respinsă existenţa UFO-nauţilor, adică a unor entităţi ce se deplasează foarte rapid în aparate de zbor - mai mult sau mai puţin - neidentificate: UFO-nauţii există chiar şi fără a recurge la sofisme gratuite. Mai mult chiar : în această carte există suficiente informaţii obţinute prin clarvedere care întăresc această teorie a epocii moderne. Dar nu putem fi de acord cu încercarea grotescă şi aberantă de a identifica Zeii şi Puterile diriguitoare cosmice cu UFO-nauţii. Este vorba despre entităţi diferite, fiecare dintre ele ocupând locul lor specific în organizarea cosmică. Poate că materialismul epocii actuale este prea accentuat şi atacă sistemul nervos central atunci când este sorbit cu înghiţituri prea mari, din moment ce unii dintre contemporanii noştri elimină dintr-o simplă trăsătură de condei pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos, pe Îngerul Gabriel şi pe celelalte entităţi diriguitoare cosmice pentru a pune în loc omuleţi verzi, cu urechile cât toate zilele şi cu ochii oblici. Mergând pe acelaşi drum, în câţiva ani, respectivii contemporani atât de îndrăgostiţi de extratereştri, vor dori probabil să dărâme bisericile existente, căci oricum nu există nici o entitate angelică în cosmos, şi să construiască altele sub formă de OZN-uri, în care să aducă ofrande ufonauţilor verzi. Sau poate că - şi această problemă a devenit din ce în ce mai actuală -vestitele exegeze paleoastronautice care coboară Zeii la rangul de extratereştri şi ridică extratereştrii la rangul de Zei, chiar acest fapt îl ţintesc. Atunci întrebarea ce s-ar putea pune ar fi: cui foloseşte ?
În epoca modernă a început să se vorbească din ce în ce mai mult despre prezenţa în lumea terestră a unor entităţi nonumane care, în viziunea unor autori care se autoconsideră nonconformişti, provin de pe planete mai îndepărtate sau mai apropiate şi sunt, aşadar, extraterestre. Astfel, în virtutea unei concepţii deja bine conturate şi sistematic alimentate cu noi teorii, pământul a fost şi este vizitat de entităţi extraterestre, cărora li se atribuie civilizarea umanităţii. Nu poţi deschide o carte sau o revistă cât de cât serioasă din epoca noastră fără să întâlneşti noi şi noi dovezi asupra prezenţei extratereştrilor, atât în trecutul umanităţii cât şi în epoca modernă. Extratereştrii ne vizitează planeta în "care de foc", nave cosmice, intră în contact de gradul trei cu umanitatea prin anumiţi reprezentanţi de marcă: acesta este mesajul curentului intelectualist denumit destul de impropriu paleoastronautică. Dar, faptul că extratereştrii ne vizitează planeta nu este un fapt chiar atât de extraordinar, dată fiind cazuistica absolut impresionantă pe care UFO-nauţii din întreaga lume au adunat-o în ultimul timp. Ceea ce este însă în măsură să ne pună într-un mod serios pe gânduri este un alt fapt, considerat astăzi de la sine înţeles, fapt care ridică multe semne de întrebare cu privire la adevăratele intenţii ale celor care le promovează. Astfel, există o întreagă literatură apărută mai ales în ultimii treizeci de ani, care, pe baza dovezilor într-adevăr impresionante adunate de UFO-nauţii din întreaga lume, a extrapolat fenomenul cu pricina, lansând ipoteza că umanitatea a evoluat datorită intervenţiei extraterestrilor. În viziunea acestor cercetători, toate realizările umanităţii din cele mai vechi timpuri şi până în prezent se datorează în exclusivitate omuleţilor verzi. Mai mult decât atât, după unii autori, însăşi apariţia vieţii sau a omului pe pământ se datorează clonării extraterestrilor. Cu timpul, pe măsură ce studiul cazuisticii UFO-logice s-a extins la trecutul umanităţii, din ce în ce mat mulţi autori de marcă s-au aplecat asupra vechilor documente arheologice sau cărţi sacre ale umanităţii. La un anumit moment dat - în deceniul al şaselea al secolului XX -, cu surle şi trâmbiţe, prin toate canalele mass media - presă, TV, carte - a fost lansată teza că extratereştrii apar sub alt nume în toate vechile cărţi sacre ale umanităţii şi că nu sunt altceva decât cei pe care anticii îi denumeau Zei, Îngeri, Devaşi etc. Astfel, într-un răstimp extrem de scurt, s-a creionat o concepţie care, cel puţin la prima vedere, pare foarte solid ancorată în documentele păstrate până astăzi: cărţile sacre, vechile mituri, monumente arheologice. Extratereştrii au construit Marea Piramidă de la Gizeh sau Templul de la Tihuanaco, l-au înştiinţat pe Iov înainte de a folosi bomba nucleară pentru a scăpa de inamicii nedoriţi, au construit Arca lui Noe, l-au ridicat pe Enoch la cer, au dărâmat terasa de la Baaalbek, au ridicat Templul de la Karnak, au confecţionat pile electrice şi becuri, au adus cele şapte plăgi asupra Egiptului, i-au condus pe evrei prin deşert etc etc, sunt numai câteva dintre tezele ce sunt astăzi expuse până şi în cele mai umile reviste de paranormal sau "filozofie" ezoterică. Mai mult decât atât, exponenţii de marcă ai acestor teze cu adevărat "revoluţionare", au concluzionat că eroii vechilor mituri şi cărţi sacre ale umanităţii, precum Moise,
77
Iezechiel, Enoch, Ilie, Zarathustra au fost persoane de contact cu extraterestrii şi cu navele lor spaţiale, iar Zeii amintiţi în vechile mituri sau cărţi sacre, precum Elohim, Iehovah, Osiris, Amon, Ahura Mazda, Brahma, Vishnu, Shiva şi lista ar putea continua la nesfârşit, sunt, simplu, extratereştri. Mintea limitată a oamenilor - spun tezele paleoastronautice - care abia depăşiseră nivelul sălbăticiei, văzând puterile lor tehnologizate, precum capacitatea de a zbura prin aer cu ajutorul unor aparate individuale de zbor sau capacitatea de distrugere nelimitată prin intermediul unor arme cu nimic mai prejos decât armele moderne, le-a acordat extratereştrilor numele de Zei, Îngeri sau Arhangheli, considerând că vin din "ceruri". Zeii, Îngerii, Arhanghelii nu există, ne asigură blajin şi fără nici un fel de îndoială în suflet promotorii paleoastronauticii, există doar extratereştrii, pe care oamenii i-au confundat cu aceştia. Iisus Hristos sau chiar Dumnezeu nu există, conchid plini de compasiune - pentru bietele minţi ale muritorilor de rând, întunecate de ceaţa himerelor -, exegeţii atât de inteligenţi ai paleoastronauticii. Sunt simple născociri ale unor primitivi înguşti la minte. Dumnezeu este doar un extraterestru care butonează aflat în faţa unui imens panou de comandă a unei nave spaţiale, undeva prin Constelaţia Andromeda, iar Iisus Hristos este un biet tâmplar ridicat la "ceruri" de extratereştri cu ajutorul unui aparat individual de zbor. "Slava" lui Dumnezeu este, în jargonul intelectualizat al exegeţilor paleoastronauticii, o simplă navă spaţială. Nu stă însă acum în intenţia noastră de a pune sub lupă o astfel de problematică, ci doar de a atrage atenţia asupra unor aspecte la care, suntem convinşi, nu s-au gândit toţi cei care au adoptat o astfel de poziţie. În primul rând este vorba, despre confuzia - noi am numi-o grotească - între extratereştri şi Entităţile diriguitoare ale cosmosului. Astăzi, nimeni nu-şi mai pune problema cărei categorii ontologice îi pot aparţine extratereştrii, întrucât, în viziunea paleoastronauticii, ca nivel ontologic, extratereştrii nu pot fi decât echivalenţi oamenilor. De fapt, este de la sine înţeles faptul că extratereştrii sunt echivalenţi oamenilor pe planeta lor de origine. Un locuitor al unei planete, indiferent dacă acea planetă se află în lumea materială sau în planul eteric, nu poate fi situat decât la nivelul ontologic al oamenilor. Nu contează nivelul mental, intelectual, tehnologic sau cultural al extratereştrilor, cum nu contează nici forma în care pot fi văzuţi de oameni -omuleţi verzi, violeţi sau roşii, de formă umanoidă sau neumanoidă -, contează numai faptul că pe planeta lor de origine sunt echivalenţi oamenilor. Oricum ar fi, nivelul ontologic al oamenilor este radical diferit de nivelul ontologic manifestat de Entităţile diriguitoare cosmice, indiferent în ce zonă a cosmosului ar fi situate acestea. A doua eroare a celor ce nu văd în faţa ochilor minţii decât extratereştrii este confuzia între universul fizic şi cosmosul spiritual, uitându-se mult prea uşor faptul că cosmosul spiritual cuprinde mai multe paliere considerate uneori "paralele". Exegeţii paleoastronauticii nu văd decât o faţetă a problemei, considerând că lumea materială este singura posibilă. Ei fac calcule sofisticate, cum este acea ecuaţie celebră de la Green Bank, pentru a estima numărul de planete locuibile din univers, uitând o dată în plus că pământul, departe de a fi un simplu glob material, cuprinde şi o structură ortoexistenţială complexă, în care-şi duc existenţa mai multe entităţi decât numărul de stele estimate prin calculele savante ale astrofizicienilor moderni. Departe de a fi o simplă aglomerare de particule materiale, Pământul nu poate fi redus numai la ceea ce poate fi perceput prin intermediul simţurilor, la fel cum nici universul nu poate fi redus la o simplă aglomerare de corpuri cereşti. În fine, a treia mare eroare a paleoastronauţilor moderni este confuzia dintre vederea fizică şi clarvederea sau vederea "în duh", termen care indică un alt tip de percepţie decât cel considerat astăzi "normal". Vederea în duh, termen folosit în antichitate, nu este altceva decât ceea ce astăzi poartă numele de percepţie extrasenzorială extinsă sau 78
clarvedere. Unii folosesc termenul de "a doua vedere". De altfel, ceea ce narează vechile mituri şi religii ale antichităţii nu sunt reportaje ale unor precursori ai ziariştilor din ziua de astăzi, oameni "primitivi", care, în timp ce păşteau oile sau caprele, căpătaseră şi mania de a nota în scris tot ce vedeau. Astfel de aspecte nu există în nici un fel de scriere antică şi în nici o Carte sacră a umanităţii. Cărţile-sacre ale umanităţii au fost scrise de iniţiaţi nu de simpli primitivi, iar aceşti iniţiaţi puteau călători în duh sau în spirit. Obiectul de cercetare al observaţiei vechilor iniţiaţi nu se afla în lumea materială, ci în lumea în care se poale călători în duh, în lumea eterică, astrală sau spirituală a pământului, adică în ceea ce denumim aici prin sintagma Terra aurica. De altfel, pentru orice minte raţională, cele descrise de exemplu în Cartea lui Enoch, în Profeţiile lui Iezechiel sau în Apocalipsa lui Ioan nu reprezintă evenimente care s-au petrecut sau se pot petrece în lumea materială. De fapt, în chiar aceste cărţi sacre, autorul respectiv îşi anunţă cititotii că a "fost răpit în duh" şi, în consecinţă, evenimentele descrise nu se petrec în lumea materială. Acest fapt nu înseamnă însă implicit că trebuie respinsă existenţa UFO-nauţilor, adică a unor entităţi ce se deplasează foarte rapid în aparate de zbor - mai mult sau mai puţin - neidentificate: UFO-nauţii există chiar şi fără a recurge la sofisme gratuite. Mai mult chiar : în această carte există suficiente informaţii obţinute prin clarvedere care întăresc această teorie a epocii moderne. Dar nu putem fi de acord cu încercarea grotescă şi aberantă de a identifica Zeii şi Puterile diriguitoare cosmice cu UFO-nauţii. Este vorba despre entităţi diferite, fiecare dintre ele ocupând locul lor specific în organizarea cosmică. Poate că materialismul epocii actuale este prea accentuat şi atacă sistemul nervos central atunci când este sorbit cu înghiţituri prea mari, din moment ce unii dintre contemporanii noştri elimină dintr-o simplă trăsătură de condei pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos, pe Îngerul Gabriel şi pe celelalte entităţi diriguitoare cosmice pentru a pune în loc omuleţi verzi, cu urechile cât toate zilele şi cu ochii oblici. Mergând pe acelaşi drum, în câţiva ani, respectivii contemporani atât de îndrăgostiţi de extratereştri, vor dori probabil să dărâme bisericile existente, căci oricum nu există nici o entitate angelică în cosmos, şi să construiască altele sub formă de OZN-uri, în care să aducă ofrande ufonauţilor verzi. Sau poate că - şi această problemă a devenit din ce în ce mai actuală -vestitele exegeze paleoastronautice care coboară Zeii la rangul de extratereştri şi ridică extratereştrii la rangul de Zei, chiar acest fapt îl ţintesc. Atunci întrebarea ce s-ar putea pune ar fi: cui foloseşte ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.