Din nou despre clarvedere
Structura aurică umană se vede diferenţiat în funcţie de tipul de clarvedere folosit: clarvederea infraeterică şi clarvederea eterică. Prin clarvederea infraeterică se pot vedea foarte bine corpurile exterioare: corpul eteric al omului, corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul astral, în schimb, prin clarvederea eterică se pot observa toate celelalte structuri interioare: spiritul, învelişul spiritului, corpul cauzal, corpul duh, linia divină. Se mai pot vedea corpul mental superior şi corpul mental spiritual, care nu sunt vizibile nici ele prin clarvederea infraeterică. De asemenea, prin clarvederea eterică se mai pot vedea plasele mesianice şi corpul eteric transformat. Se vede foarte clar sufletul, care apare ca un fel de abur auric foarte fin, situat între corpul duh şi corpul eteric-vital. Clarvăzătorii "specializaţi" numai în clarvederea infraeterică pot vedea, de regulă, numai contrapartea eterică a lumii materiale şi corpurile ce depăşesc limitele trupului material. Clarvăzătorii infraeterici pot observa şi entităţile nonumane care au capacitatea de a se manifesta în contrapartea eterică a lumii materiale, adică undeva la graniţa lumii materiale. Dar, manifestându-se în contrapartea eterică a lumii materială, aceste entităţi arată diferit decât pot fi observate prin clarvederea eterică. Observând aura umană şi entităţile nonumane sau supraumane care au capacitatea de a se manifesta în contrapartea eterică a lumii materiale, clarvăzătorii infraeterici au impresia că acesta trebuie sa fie tot spectrul perceptiv ce poate fi observat de către un om încarnat în trup material. Poţi fi astfel un clarvăzător infraeteric, a cărui capacitate paranormală sau spirituală "bate" până în contrapartea eterică a lumii materiale, fiind astfel capabil să vezi aura omului sau numai o parte a sa, fără a cunoaşte nimic despre entităţile spirituale sau despre lumea eterică. Mai mult decât atât, un clarvăzător ce"bate" numai în contrapartea infraeterică nu poate vedea structuri aurice umane extrem de importante precum spiritul, corpul duh sau sufletul.. Pentru acest tip de clarvăzători nu există nici un fel de entităţi spirituale, nu există spiritul omului, nu există corpul duh sau sufletul. Prin clarvederea infraeterică nu se pot vedea decât structurile aurice exterioare corpului material, care apar ca un fel de corpuri divers colorate, a căror formă şi luminozitate se modifică cu repeziciune. Privit prin clarvedere infraeterică, omul se compune numai din structuri aurice - corpuri sau radiaţii - ovoidale, de diferite aspecte cromatice şi luminozităţi, care înconjoară trupul material până la o anumită distanţă. Toate aceste structuri aurice - structuri care au primit diferite nume în nomenclatura domeniului: corp astral, corp mental intetectiv, corp spiritual etc - sunt într-o continuă schimbare, atât ca aspect cromatic, cât şi ca aspect sonor. Astfel, există mulţi cercetători eminenţi ai fenomenului, care consideră că la baza structurii aurice umane se află corpul astral. Ei vorbesc despre corpul astral ca despre fundamentul etern al fiinţei umane, afirmând în acelaşi timp faptul că acesta îşi modifică neîncetat culoarea şi luminozitatea, în funcţie de pasiunile şi de dorinţele omului. Desigur, această constatare este absolut corectă, numai că, respectivii cercetători se 104
referă la corpul emoţiilor sau al dorinţelor, care nu este însă modulul auric principal al fiinţei umane. Este logic pentru oricine că aspectul cromatic al modulului auric fundamental al fiinţei umane nu poate şi nu are cum să se modifice în funcţie de dorinţe sau pasiuni, căci ce fel de modul auric principal al fiinţei umane este acela care-şi modifică aspectul cromatic în funcţie de stările momentane ?! Dacă s-ar întâmpla o fracţiune de secundă acest lucru, omul şi-ar pierde definitiv busola existenţială şi ar fi aruncat în haos mental. Un corp auric aflat într-o continuă schimbare, nu poate constitui baza aurică a omului pentru simplul motiv că omul şi-ar pierde identitatea şi continuitatea conştiinţei. În fiecare secundă omul ar fi altul şi nu ar mai poseda nici un fel de aminitiri, iar acest lucru este imposibil. Privind însă fiinţa umană prin clarvederea eterică, întrega perspectivă se modifică radical. Corpurile exterioare, care radiază în jurul trupului material - indiferent dacă le numeşti câmpuri sau corpuri - nu sunt decât manifestări ale unor structuri aurice situate în interiorul trupului material, care nu depăşesc limita epidermei. Cercetând cu atenţie omul de-a lungul vieţii - atât la naştere, cât şi la moarte şi, în special, ceea ce se petrece după momentul morţii -, clarvederea eterică conferă răspunsul la această problemă. Corpurile aurice exterioare nu sunt decât manifestarea, pe durata existenţei încarnate a omului, a unui element fundamental ai fiinţei umane: corpul duh. Corpul duh este mai mic ca dimensiuni decât trupul material. El are o extensie sau o reflectare pe timpul vieţii încarnate a omului, reflectare care este ceea ce noi numim corpul astral, dar nu trebuie confundat cu acesta. Corpul duh nu posedă caracteristicile unui strat auric exterior. Are o altă luminozitate şi nu-şi modifica culoarea pe timpul existenţei încarnate a omului. Pe timpul existenţei încarnate a omului, corpul duh nu este vizibil decât într-o singură zonă limitata - vizorul de control - situată în centrul corpului. Abia după momentul decesului, când toate structurile aurice exterioare dispar, corpul duh este complet vizibil clarvederii eterice. Nu are importanţă dacă numeşti acest element central - care este, în primul rând, purtătorul energetic de formă umanoidă al spiritului - corp duh sau corp astral, dar are importanţă atunci când confunzi pur şi simplu corpul emoţional, numit uneori astral, care se modifică neîncetat, cu corpul duh, care nu este rezultatul stărilor emoţionale trecătoare. Corpul duh este modulul peren al fiinţei umane. Nu numai aura umană se vede diferit în funcţie de tipul de clarvedere folosit, ci şi contrapartea eterică a lumii materiale. Deşi, în mod aparent, ca model ontologic, contrapartea eterică a lumii materiale pare a fi foarte apropiată de lumea materială, simţurile care secondează clarvederea eterică - auzul, vederea, mirosul şi simţul vechimii - par să indice altceva. Contrapartea eterică a lumii materiale, care se percepe prin clarvederea infraeterică, pare a face parte dintr-un alt plan decât lumea materială. Cu atât mai mult se pune problema atunci când este vorba despre lumea eterică care, din această perspectivă, pare şi mai îndepărtată de lumea materială decât contrapartea eterică a lumii materiale. Cele trei lumi - lumea materială, contrapartea eterică a lumii materiale (infraetericul) şi lumea eterică - par a fi ca un fel de păpuşi ruseşti, introduse una în alta, cu deosebirea că ele coexistă în acelaşi spaţiu. Pe de altă parte, în momentul în care se activează atât clarvederea infraeterică, cât şi clarvederea eterică, există senzaţia că distanţele se topesc de la sine: spaţiul şi legile fizicii nu mai au nici un fel de raţiune de a mai exista. Atât în contrapartea eterică a lumii cât şi în lumea eterică există alte legi ale "naturii". Un cercetător superficial ar spune că lumea materială generează prin anumite procese fizico-chimice deocamdată necunoscute, celelalte două lumi; dar, acest fapt este eronat. Nu lumea materială generază ceva, ci lumea eterică este cea care generează atât contrapartea lumii materiale, cât şi lumea materială în sine. În momentul în care părăseşte starea de conştienţă specifică lumii materiale, clarvăzătorul are senzaţia că se trezeşte dintr-un sornn lung şi greu. În acel moment, el este asaltat din toate părţile 105
de impresiile provenite din mediul în care pătrunde. Diferenţa dintre cele două tipuri de clarvedere, clarvederea infraeterică şi clarvederea eterică, este evidentă şi în ceea ce priveşte modul de manifestare al entităţi tor spirituale. Prin clarvederea infraeterică, un spirit al naturii se vede iniţial ca un fel de bulgăre sau ca un norişor colorat, aproape transparent, foarte parfumat. Acel norişor seamănă cu un fel de spumă aurică colorată care fierbe în sine, la fel ca un praf de bicarbonat pus într-un pahar cu apă. Înăuntrul acestei spume nu se percepe nimic. Nouraşul respectiv nu este decât reacţia spiritului naturii la trecerea dintr-un plan cuantic în altul, din lumea eterică, care este "locuinţa" sa de drept, în contrapartea eterică a lumii materiale. Treptat, acea spumă aurică, în formă de nor străveziu, atrage către sine particule elementare din mediul material, de la plante şi de la elementul pământ, şi începe să se "materializeze", devenind vizibilă în planul contrapărţii eterice a lumii materiale. În scurt timp, spiritul naturii devine la fel de "obiectiv", ca şi un om, cu singura deosebire că este luminos în interior. Modul de deplasare a spiritelor naturii este extrem de rapid. Spiritele naturii se deplasează fantastic de repede la stânga sau la dreapta, înainte sau înapoi, în jos sau în sus, fără să se întoarcă, rămânând în aceeaşi poziţie corporală. Uneori, pur şi simplu, dispar instantaneu din planul infraeteric, dar ele nu fac altceva decât să schimbe planul cunatic, mutându-se în planul eteric. Ele rămân spaţial chiar în acel loc, dar schimbă planul cuantic. În momentul în care schimbă planul cuantic, imaginea lor se modifică: ele îşi schimbă luminozitatea, sunetul şi mirosul. Uneori, spiritele naturii pot fi observate de către persoanele mai sensibile, care posedă o clarvedere difuză infraeterică. Unele vânturi sau vârtejuri de aer care se produc din senin în luminişuri sau printre arborii unei păduri au drept autori spirite ale naturii. În lumea eterică, privite deci prin clarvederea eterică, spiritele naturii par a se întrupa din mii şi mii de steluţe parfumate, multicolore şi foarte strălucitoare, care se formează ca un fel de vârtej. Alteori, ele apar ca de nicăieri. În momentul în are dispar, de multe ori se "sparg" în mii şi mii de steluţe strălucitoare, care sunt absorbite instantaneu de mediul înconjurător. Din spiritele naturii par a izvorî lumini calde. Spiritele naturii rebele sau Lore sunt denumite de unii oameni "demoni", datorită înfăţişării cam neobişnuite pentru canoanele noastre estetice. Lore au o înfăţişare identică cu cea a spiritelor naturii "normale", dar, datorită rebeliunii şi alierii cu entităţile luciferice, şi-au schimbat luminozitatea, sunetul şi mirosul pe care-l aveau la începutul timpului. Lore arată cam cum îşi imaginează unii oameni că arată "dracii". Atunci când se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, datorită unei distorsiuni spaţiale, atât aurele lor, cât şi înfăţişările propriu-zise, par mult mai deformate, arătând destul de grotesc. Nefiind legate strict de activitatea în lumea eterică, Lore, spiritele naturii fără slujbă în folosul cosmosului, reuşesc uneori să pătrundă în infraeteric, fiind adesea vizibile de către oameni. În infraeteric, Lore radiază culori şterse, murdare, mirosuri urâte şi sunete groteşti. Singura deosebire dintre Lore şi spiritele naturii "normale", rămase fidele planului Creatorului, sunt ochii negri, fără iris, identici cu cei ai entităţilor luciferice. O altă diferenţă izbitoare faţă de simpaticele spirite ale naturii rămase fidele Creatorului, este aceea că un Lore, ca entitate individuală, conţine în sine sute de alte entităţi de acelaşi tip. Este vorba despre entităţi colective, care uneori vorbesc pe mii de voci. "O mulţime într-una singură", spunea Shaka Than - prietenul lui Eugen din lumea eterică - despre ele. Uneori, Lore par a se lega de oameni, iar atunci este nevoie de exorcizări pentru a fi date afară. De fapt, nu ele se leagă de oameni, ci oamenii permit să fie cuceriţi prin viciile sau apucăturile nesănătoase pe care le practică. De exemplu Lore sexuale, denumite Saferi, au prostul obicei de a se lipi de oamenii care fac excese sexuale. 106
Lore sunt atrase de anumite practici nefireşti, fie sexuale, fie de altă natură. Ele se prind de aura umană, de exemplu de corpul eteric-vital al unui om, ca un fel de pojar. Privite cum arată pe aura unui om, Lore par un fel de puncte întunecate, dar strălucitoare - un negru strălucitor - care murdăresc aura şi în special corpul etericvital. În momentul în care sunt exorcizate, deci scoase din aură, acele puncte minuscule se transformă în mici vârtejuri luminoase care tind a se învârti în jurul omului exorcizat. Fiecare dintre aceste vârtejuri este format din sute de Lore, care în acel moment ies din vârtej şi arată ca un fel de fiinţe-hologramă, care strigă şi se comportă straniu. Ulterior, sutele de entităţi Lore intră la loc una în alta şi devin o persoană. Este un lucru destul de straniu faptul că, intrând în corpul auric al unui om, Lore reuşesc să perceapă ceea ce nici un spirit fidel al naturii şi nici o entitate angelică nu pot percepe: durerea omenească şi, uneori, moartea. Dacă în planul cuantic eteric un Lore este nemuritor, atunci când e atras în infraeteric şi apoi prins în lumea materială pe aura unui om – despre acel om se spune că este posedat -, riscă, prin exorcizare, să fie pur şi simplu absorbit de aura pământului, căreia îi face mare plăcere să se "hrănească" cu ele. Acesta este şi motivul pentru care, pentru a nu fi servit la micul dejun, un Lore exorcizat intră, de frică, foarte repede în aura unui alt om sau chiar în aura unui animal. Numai după moartea naturală a omului, Lore se poate întoarce în lumea eterică. Omul, prins auric prin rezonanţă de un Lore, suferă cumplit datorită agresiunii unei forţe străine asupra corpului său eteric. Chiar dacă nu se realizează o exorcizare, Lore nu poate rămâne prea mult timp în aura unui om, datorită incompatibilităţii aurice. Pe măsură ce stă în aura unui om, Lore moare puţin câte puţin, dar acelaşi lucru se petrece şi cu omul. Faptul că o entitate nonumană, cum este Lore, poate muri, este un fapt nou în cosmos, întrucât toate entităţile nonumane, în forma în care se prezintă în cosmosul spiritual, au fost create nemuritoare. Chiar rebele, Lore rămân entităţi nonumane nemuritoare. Noutatea absolută pentru ele - faptul de a muri - reprezintă, după cum afirma Îngerul Gabriel, "ceva educativ în cosmos". Dar, toate aceste aspecte nu pot fi observate decât prin clarvederea eterică şi mai puţin prin clarvederea infraeterică. Prin clarvederea infraeterică nu se poate observa decât câteva puncte negre, strălucitoare, prinse în aura unui om. Şi îngerii căzuţi - entităţile luciferice, dree - pot fi observaţi diferenţiat în funcţie de tipul de clarvedere folosit. În forma lor din lumea eterică, Dree, entităţile luciferice, arată la fel ca şi îngerii fideli, Fiii Focului, dar spre deosebire de aceştia au ochii negri, lipsiţi de iris. Aura entităţilor luciferice este la fel de vie ca şi a Fiiilor Flăcării fideli, dar iubirea ce emană din ei are o tentă diferită. Privite prin clarvederea infraeterică, în momentul în care se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, culorile aurei entităţilor luciferice devin extrem de urâte, sunetele groase şi înfundate, iar mirosurile neplăcute. Imaginea lor generală devine înspăimântătoare. Dree nu se pot manifesta direct în lumea materială, la fel cum nu se pot manifesta nici celelalte entităţi rebele. Pot fi văzute însă direct din lumea materială, mai ales în mediile în care noxele negative sunt foarte ample. Dree sunt entităţi singulare, unice, indivizibile. Ele nu se pot manifesta ca entităţi colective, precum Lore. Aflat lângă o astfel de entitate manifestată în infraeteric, oamenii simt prezenţa unei imensităţi insondabile, comprimată într-o formă strălucitoare umanoidă. Văzute ocazional de oameni, în anumite momente ale existenţei lor, aceste entităţi arată aproximativ în felul în care se pot vedea prin clarvederea infraeterică. Privitorii ocazionali se pomeneasc lângă ei cu o lumină strălucitoare, o aură imensă asemănătoare cu un glob de foc din care le vorbeşte cineva în cuvinte cunoscute. Unii oameni se trezesc lângă ei cu fel de fel de creaturi sinistre sau fioroase despre 107
care spune că sunt "draci". Atât formele de lumină radiantă - lumini pe care unii le confundă cu OZN-urile, iar alţii cu fulgerele globulare -, cât şi "dracii" sunt manifestări distorsionate ale unor entităţi pe care, în anumite împrejurări, oamenii le pot vedea printr-o formă spontană de clarvedere infraeterică. Privite prin străfulgerările spontane ale clarvederii infraeterice, aceste entităţi apar şi dispar instantaneu, iar oamenii nu ştiu în ce categorii să le includă. De fapt, dacă ar poseda măcar clarvederea infraeterică completă, oamenii le-ar vedea tot timpul, căci astfel de entităţi sunt mereu alături de oameni. Entităţile rebele Dree sau Lore arată aşa de distorsionat şi de urât în infraeteric datorită faptului că, prin însuşi faptul rebeliunii lor, au rupt legăturile cu Creatorul şi cu Energiile chintesenţiale cosmice. Energiile necreate - este vorba despre Energia argintie a Creatorului, Energia aurie a Fiului şi Energia roşie a Duhului Sfânt - sunt prezente în planul eteric, de unde se "alimentează" aceste entităţi, dar nu sunt în aceeaşi măsură prezente şi în planurile inferioare: contrapartea eterică a lumii materială şi lumea materială. Despre Lore şi Dree, Îngerul Gabriel spunea următoarele: "Ei nu mai sunt sfinţi, nici drepţi, nici iubitori. Cum poate sta Cel Sfânt în cel murdar, Cel Bun în rău şi Cel Iubitor în Cel neiubitor ? " În schimb, Entităţile angelice au legătura permanentă cu Creatorul şi pot fi văzute în forma lor reală şi prin clarvederea infraeterică. Hemin Hem sau Eminem, Fiii Focului, Entităţile angelice pot fi remarcate de oameni şi prin străfulgerări sporadice ale clarvederii infraeterice. Privite prin clarvederea eterică, Entităţile angelice lasă un sentiment copleşitor generat de imensitatea lor de necuprins. Observatorul se poate întreba cum este posibil ca o astfel de imensitate să fie cuprinsă într-un trup de formă umanoidă din lumină. Strălucirea lor este atât de mare încât afectează ochii şi după ce au dispărut. Ochii Entităţilor angelice sunt asemănători cu ochii oamenilor, dar în unele momente, ochii lor, la fel ca şi părul, gura, faţa sau hainele, radiază lumini intense, iar vocile lor se aud precum ecourile, pe mai multe tonuri. Eminem, Entităţile angelice, au cam 2,5 metri înălţime şi o înfăţişare umană perfectă. Nu au aripi şi sunt androgine. Ca aspect de fiinţe umanoide nu par să aibă mai mult de 20-22 de ani, dar percepţia adiacentă, obţinută prin simţul vechimii unui clarvăzător, cu privire la vârsta lor pare de necuprins pentru o minte omenească. Entităţile angelice, Eminem, pot fi observate, în special, de către cei care au probleme şi care primesc un ajutor nesperat de la "străini" sau de la necunoscuţi. Dacă oamenii ar urmări pe acei necunoscuţi care le întind o mână de ajutor în momentele de cumpănă, ar fi uimiţi să constate că, puri şi simplu, dispar după câţiva paşi. Cei ce se roagă intens şi care reuşesc să-şi deschidă chakra inimii reuşesc să-i observe. Mai întâi îi observă ca pe nişte globuri de foc - ceea ce corespunde aspectului general al aurei lor - iar apoi, de la mică distanţă, pot să-i observe în forma lor umană în care se manifesta în lumea eterică. Privite de departe, cam de la 20 de metri, Entităţile angelice par globuri incandescente de lumină, dar apropiindu-te de ele şi privindu-le foarte atent dincolo de strălucirea orbitoare a aurei emanate de corpul lor de lumină, le poţi vedea înfăţişarea umanoidă în care se manifestă în lumea eterică. Este ca şi cum ai privi un bec de mare putere până ce te obişnuieşti cu strălucirea lui, pentru a-i observa filamentrul din interior. Când se manifestă în infraeteric, Entităţile angelice îşi modifică luminozitatea aurei, culorile, sunetul şi mirosul, dar nu-şi schimbă înfăţişarea. Ei rămân perfecţi, indiferent de planul cuantic în care sunt văzuţi.
Structura aurică umană se vede diferenţiat în funcţie de tipul de clarvedere folosit: clarvederea infraeterică şi clarvederea eterică. Prin clarvederea infraeterică se pot vedea foarte bine corpurile exterioare: corpul eteric al omului, corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul astral, în schimb, prin clarvederea eterică se pot observa toate celelalte structuri interioare: spiritul, învelişul spiritului, corpul cauzal, corpul duh, linia divină. Se mai pot vedea corpul mental superior şi corpul mental spiritual, care nu sunt vizibile nici ele prin clarvederea infraeterică. De asemenea, prin clarvederea eterică se mai pot vedea plasele mesianice şi corpul eteric transformat. Se vede foarte clar sufletul, care apare ca un fel de abur auric foarte fin, situat între corpul duh şi corpul eteric-vital. Clarvăzătorii "specializaţi" numai în clarvederea infraeterică pot vedea, de regulă, numai contrapartea eterică a lumii materiale şi corpurile ce depăşesc limitele trupului material. Clarvăzătorii infraeterici pot observa şi entităţile nonumane care au capacitatea de a se manifesta în contrapartea eterică a lumii materiale, adică undeva la graniţa lumii materiale. Dar, manifestându-se în contrapartea eterică a lumii materială, aceste entităţi arată diferit decât pot fi observate prin clarvederea eterică. Observând aura umană şi entităţile nonumane sau supraumane care au capacitatea de a se manifesta în contrapartea eterică a lumii materiale, clarvăzătorii infraeterici au impresia că acesta trebuie sa fie tot spectrul perceptiv ce poate fi observat de către un om încarnat în trup material. Poţi fi astfel un clarvăzător infraeteric, a cărui capacitate paranormală sau spirituală "bate" până în contrapartea eterică a lumii materiale, fiind astfel capabil să vezi aura omului sau numai o parte a sa, fără a cunoaşte nimic despre entităţile spirituale sau despre lumea eterică. Mai mult decât atât, un clarvăzător ce"bate" numai în contrapartea infraeterică nu poate vedea structuri aurice umane extrem de importante precum spiritul, corpul duh sau sufletul.. Pentru acest tip de clarvăzători nu există nici un fel de entităţi spirituale, nu există spiritul omului, nu există corpul duh sau sufletul. Prin clarvederea infraeterică nu se pot vedea decât structurile aurice exterioare corpului material, care apar ca un fel de corpuri divers colorate, a căror formă şi luminozitate se modifică cu repeziciune. Privit prin clarvedere infraeterică, omul se compune numai din structuri aurice - corpuri sau radiaţii - ovoidale, de diferite aspecte cromatice şi luminozităţi, care înconjoară trupul material până la o anumită distanţă. Toate aceste structuri aurice - structuri care au primit diferite nume în nomenclatura domeniului: corp astral, corp mental intetectiv, corp spiritual etc - sunt într-o continuă schimbare, atât ca aspect cromatic, cât şi ca aspect sonor. Astfel, există mulţi cercetători eminenţi ai fenomenului, care consideră că la baza structurii aurice umane se află corpul astral. Ei vorbesc despre corpul astral ca despre fundamentul etern al fiinţei umane, afirmând în acelaşi timp faptul că acesta îşi modifică neîncetat culoarea şi luminozitatea, în funcţie de pasiunile şi de dorinţele omului. Desigur, această constatare este absolut corectă, numai că, respectivii cercetători se 104
referă la corpul emoţiilor sau al dorinţelor, care nu este însă modulul auric principal al fiinţei umane. Este logic pentru oricine că aspectul cromatic al modulului auric fundamental al fiinţei umane nu poate şi nu are cum să se modifice în funcţie de dorinţe sau pasiuni, căci ce fel de modul auric principal al fiinţei umane este acela care-şi modifică aspectul cromatic în funcţie de stările momentane ?! Dacă s-ar întâmpla o fracţiune de secundă acest lucru, omul şi-ar pierde definitiv busola existenţială şi ar fi aruncat în haos mental. Un corp auric aflat într-o continuă schimbare, nu poate constitui baza aurică a omului pentru simplul motiv că omul şi-ar pierde identitatea şi continuitatea conştiinţei. În fiecare secundă omul ar fi altul şi nu ar mai poseda nici un fel de aminitiri, iar acest lucru este imposibil. Privind însă fiinţa umană prin clarvederea eterică, întrega perspectivă se modifică radical. Corpurile exterioare, care radiază în jurul trupului material - indiferent dacă le numeşti câmpuri sau corpuri - nu sunt decât manifestări ale unor structuri aurice situate în interiorul trupului material, care nu depăşesc limita epidermei. Cercetând cu atenţie omul de-a lungul vieţii - atât la naştere, cât şi la moarte şi, în special, ceea ce se petrece după momentul morţii -, clarvederea eterică conferă răspunsul la această problemă. Corpurile aurice exterioare nu sunt decât manifestarea, pe durata existenţei încarnate a omului, a unui element fundamental ai fiinţei umane: corpul duh. Corpul duh este mai mic ca dimensiuni decât trupul material. El are o extensie sau o reflectare pe timpul vieţii încarnate a omului, reflectare care este ceea ce noi numim corpul astral, dar nu trebuie confundat cu acesta. Corpul duh nu posedă caracteristicile unui strat auric exterior. Are o altă luminozitate şi nu-şi modifica culoarea pe timpul existenţei încarnate a omului. Pe timpul existenţei încarnate a omului, corpul duh nu este vizibil decât într-o singură zonă limitata - vizorul de control - situată în centrul corpului. Abia după momentul decesului, când toate structurile aurice exterioare dispar, corpul duh este complet vizibil clarvederii eterice. Nu are importanţă dacă numeşti acest element central - care este, în primul rând, purtătorul energetic de formă umanoidă al spiritului - corp duh sau corp astral, dar are importanţă atunci când confunzi pur şi simplu corpul emoţional, numit uneori astral, care se modifică neîncetat, cu corpul duh, care nu este rezultatul stărilor emoţionale trecătoare. Corpul duh este modulul peren al fiinţei umane. Nu numai aura umană se vede diferit în funcţie de tipul de clarvedere folosit, ci şi contrapartea eterică a lumii materiale. Deşi, în mod aparent, ca model ontologic, contrapartea eterică a lumii materiale pare a fi foarte apropiată de lumea materială, simţurile care secondează clarvederea eterică - auzul, vederea, mirosul şi simţul vechimii - par să indice altceva. Contrapartea eterică a lumii materiale, care se percepe prin clarvederea infraeterică, pare a face parte dintr-un alt plan decât lumea materială. Cu atât mai mult se pune problema atunci când este vorba despre lumea eterică care, din această perspectivă, pare şi mai îndepărtată de lumea materială decât contrapartea eterică a lumii materiale. Cele trei lumi - lumea materială, contrapartea eterică a lumii materiale (infraetericul) şi lumea eterică - par a fi ca un fel de păpuşi ruseşti, introduse una în alta, cu deosebirea că ele coexistă în acelaşi spaţiu. Pe de altă parte, în momentul în care se activează atât clarvederea infraeterică, cât şi clarvederea eterică, există senzaţia că distanţele se topesc de la sine: spaţiul şi legile fizicii nu mai au nici un fel de raţiune de a mai exista. Atât în contrapartea eterică a lumii cât şi în lumea eterică există alte legi ale "naturii". Un cercetător superficial ar spune că lumea materială generează prin anumite procese fizico-chimice deocamdată necunoscute, celelalte două lumi; dar, acest fapt este eronat. Nu lumea materială generază ceva, ci lumea eterică este cea care generează atât contrapartea lumii materiale, cât şi lumea materială în sine. În momentul în care părăseşte starea de conştienţă specifică lumii materiale, clarvăzătorul are senzaţia că se trezeşte dintr-un sornn lung şi greu. În acel moment, el este asaltat din toate părţile 105
de impresiile provenite din mediul în care pătrunde. Diferenţa dintre cele două tipuri de clarvedere, clarvederea infraeterică şi clarvederea eterică, este evidentă şi în ceea ce priveşte modul de manifestare al entităţi tor spirituale. Prin clarvederea infraeterică, un spirit al naturii se vede iniţial ca un fel de bulgăre sau ca un norişor colorat, aproape transparent, foarte parfumat. Acel norişor seamănă cu un fel de spumă aurică colorată care fierbe în sine, la fel ca un praf de bicarbonat pus într-un pahar cu apă. Înăuntrul acestei spume nu se percepe nimic. Nouraşul respectiv nu este decât reacţia spiritului naturii la trecerea dintr-un plan cuantic în altul, din lumea eterică, care este "locuinţa" sa de drept, în contrapartea eterică a lumii materiale. Treptat, acea spumă aurică, în formă de nor străveziu, atrage către sine particule elementare din mediul material, de la plante şi de la elementul pământ, şi începe să se "materializeze", devenind vizibilă în planul contrapărţii eterice a lumii materiale. În scurt timp, spiritul naturii devine la fel de "obiectiv", ca şi un om, cu singura deosebire că este luminos în interior. Modul de deplasare a spiritelor naturii este extrem de rapid. Spiritele naturii se deplasează fantastic de repede la stânga sau la dreapta, înainte sau înapoi, în jos sau în sus, fără să se întoarcă, rămânând în aceeaşi poziţie corporală. Uneori, pur şi simplu, dispar instantaneu din planul infraeteric, dar ele nu fac altceva decât să schimbe planul cunatic, mutându-se în planul eteric. Ele rămân spaţial chiar în acel loc, dar schimbă planul cuantic. În momentul în care schimbă planul cuantic, imaginea lor se modifică: ele îşi schimbă luminozitatea, sunetul şi mirosul. Uneori, spiritele naturii pot fi observate de către persoanele mai sensibile, care posedă o clarvedere difuză infraeterică. Unele vânturi sau vârtejuri de aer care se produc din senin în luminişuri sau printre arborii unei păduri au drept autori spirite ale naturii. În lumea eterică, privite deci prin clarvederea eterică, spiritele naturii par a se întrupa din mii şi mii de steluţe parfumate, multicolore şi foarte strălucitoare, care se formează ca un fel de vârtej. Alteori, ele apar ca de nicăieri. În momentul în are dispar, de multe ori se "sparg" în mii şi mii de steluţe strălucitoare, care sunt absorbite instantaneu de mediul înconjurător. Din spiritele naturii par a izvorî lumini calde. Spiritele naturii rebele sau Lore sunt denumite de unii oameni "demoni", datorită înfăţişării cam neobişnuite pentru canoanele noastre estetice. Lore au o înfăţişare identică cu cea a spiritelor naturii "normale", dar, datorită rebeliunii şi alierii cu entităţile luciferice, şi-au schimbat luminozitatea, sunetul şi mirosul pe care-l aveau la începutul timpului. Lore arată cam cum îşi imaginează unii oameni că arată "dracii". Atunci când se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, datorită unei distorsiuni spaţiale, atât aurele lor, cât şi înfăţişările propriu-zise, par mult mai deformate, arătând destul de grotesc. Nefiind legate strict de activitatea în lumea eterică, Lore, spiritele naturii fără slujbă în folosul cosmosului, reuşesc uneori să pătrundă în infraeteric, fiind adesea vizibile de către oameni. În infraeteric, Lore radiază culori şterse, murdare, mirosuri urâte şi sunete groteşti. Singura deosebire dintre Lore şi spiritele naturii "normale", rămase fidele planului Creatorului, sunt ochii negri, fără iris, identici cu cei ai entităţilor luciferice. O altă diferenţă izbitoare faţă de simpaticele spirite ale naturii rămase fidele Creatorului, este aceea că un Lore, ca entitate individuală, conţine în sine sute de alte entităţi de acelaşi tip. Este vorba despre entităţi colective, care uneori vorbesc pe mii de voci. "O mulţime într-una singură", spunea Shaka Than - prietenul lui Eugen din lumea eterică - despre ele. Uneori, Lore par a se lega de oameni, iar atunci este nevoie de exorcizări pentru a fi date afară. De fapt, nu ele se leagă de oameni, ci oamenii permit să fie cuceriţi prin viciile sau apucăturile nesănătoase pe care le practică. De exemplu Lore sexuale, denumite Saferi, au prostul obicei de a se lipi de oamenii care fac excese sexuale. 106
Lore sunt atrase de anumite practici nefireşti, fie sexuale, fie de altă natură. Ele se prind de aura umană, de exemplu de corpul eteric-vital al unui om, ca un fel de pojar. Privite cum arată pe aura unui om, Lore par un fel de puncte întunecate, dar strălucitoare - un negru strălucitor - care murdăresc aura şi în special corpul etericvital. În momentul în care sunt exorcizate, deci scoase din aură, acele puncte minuscule se transformă în mici vârtejuri luminoase care tind a se învârti în jurul omului exorcizat. Fiecare dintre aceste vârtejuri este format din sute de Lore, care în acel moment ies din vârtej şi arată ca un fel de fiinţe-hologramă, care strigă şi se comportă straniu. Ulterior, sutele de entităţi Lore intră la loc una în alta şi devin o persoană. Este un lucru destul de straniu faptul că, intrând în corpul auric al unui om, Lore reuşesc să perceapă ceea ce nici un spirit fidel al naturii şi nici o entitate angelică nu pot percepe: durerea omenească şi, uneori, moartea. Dacă în planul cuantic eteric un Lore este nemuritor, atunci când e atras în infraeteric şi apoi prins în lumea materială pe aura unui om – despre acel om se spune că este posedat -, riscă, prin exorcizare, să fie pur şi simplu absorbit de aura pământului, căreia îi face mare plăcere să se "hrănească" cu ele. Acesta este şi motivul pentru care, pentru a nu fi servit la micul dejun, un Lore exorcizat intră, de frică, foarte repede în aura unui alt om sau chiar în aura unui animal. Numai după moartea naturală a omului, Lore se poate întoarce în lumea eterică. Omul, prins auric prin rezonanţă de un Lore, suferă cumplit datorită agresiunii unei forţe străine asupra corpului său eteric. Chiar dacă nu se realizează o exorcizare, Lore nu poate rămâne prea mult timp în aura unui om, datorită incompatibilităţii aurice. Pe măsură ce stă în aura unui om, Lore moare puţin câte puţin, dar acelaşi lucru se petrece şi cu omul. Faptul că o entitate nonumană, cum este Lore, poate muri, este un fapt nou în cosmos, întrucât toate entităţile nonumane, în forma în care se prezintă în cosmosul spiritual, au fost create nemuritoare. Chiar rebele, Lore rămân entităţi nonumane nemuritoare. Noutatea absolută pentru ele - faptul de a muri - reprezintă, după cum afirma Îngerul Gabriel, "ceva educativ în cosmos". Dar, toate aceste aspecte nu pot fi observate decât prin clarvederea eterică şi mai puţin prin clarvederea infraeterică. Prin clarvederea infraeterică nu se poate observa decât câteva puncte negre, strălucitoare, prinse în aura unui om. Şi îngerii căzuţi - entităţile luciferice, dree - pot fi observaţi diferenţiat în funcţie de tipul de clarvedere folosit. În forma lor din lumea eterică, Dree, entităţile luciferice, arată la fel ca şi îngerii fideli, Fiii Focului, dar spre deosebire de aceştia au ochii negri, lipsiţi de iris. Aura entităţilor luciferice este la fel de vie ca şi a Fiiilor Flăcării fideli, dar iubirea ce emană din ei are o tentă diferită. Privite prin clarvederea infraeterică, în momentul în care se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, culorile aurei entităţilor luciferice devin extrem de urâte, sunetele groase şi înfundate, iar mirosurile neplăcute. Imaginea lor generală devine înspăimântătoare. Dree nu se pot manifesta direct în lumea materială, la fel cum nu se pot manifesta nici celelalte entităţi rebele. Pot fi văzute însă direct din lumea materială, mai ales în mediile în care noxele negative sunt foarte ample. Dree sunt entităţi singulare, unice, indivizibile. Ele nu se pot manifesta ca entităţi colective, precum Lore. Aflat lângă o astfel de entitate manifestată în infraeteric, oamenii simt prezenţa unei imensităţi insondabile, comprimată într-o formă strălucitoare umanoidă. Văzute ocazional de oameni, în anumite momente ale existenţei lor, aceste entităţi arată aproximativ în felul în care se pot vedea prin clarvederea infraeterică. Privitorii ocazionali se pomeneasc lângă ei cu o lumină strălucitoare, o aură imensă asemănătoare cu un glob de foc din care le vorbeşte cineva în cuvinte cunoscute. Unii oameni se trezesc lângă ei cu fel de fel de creaturi sinistre sau fioroase despre 107
care spune că sunt "draci". Atât formele de lumină radiantă - lumini pe care unii le confundă cu OZN-urile, iar alţii cu fulgerele globulare -, cât şi "dracii" sunt manifestări distorsionate ale unor entităţi pe care, în anumite împrejurări, oamenii le pot vedea printr-o formă spontană de clarvedere infraeterică. Privite prin străfulgerările spontane ale clarvederii infraeterice, aceste entităţi apar şi dispar instantaneu, iar oamenii nu ştiu în ce categorii să le includă. De fapt, dacă ar poseda măcar clarvederea infraeterică completă, oamenii le-ar vedea tot timpul, căci astfel de entităţi sunt mereu alături de oameni. Entităţile rebele Dree sau Lore arată aşa de distorsionat şi de urât în infraeteric datorită faptului că, prin însuşi faptul rebeliunii lor, au rupt legăturile cu Creatorul şi cu Energiile chintesenţiale cosmice. Energiile necreate - este vorba despre Energia argintie a Creatorului, Energia aurie a Fiului şi Energia roşie a Duhului Sfânt - sunt prezente în planul eteric, de unde se "alimentează" aceste entităţi, dar nu sunt în aceeaşi măsură prezente şi în planurile inferioare: contrapartea eterică a lumii materială şi lumea materială. Despre Lore şi Dree, Îngerul Gabriel spunea următoarele: "Ei nu mai sunt sfinţi, nici drepţi, nici iubitori. Cum poate sta Cel Sfânt în cel murdar, Cel Bun în rău şi Cel Iubitor în Cel neiubitor ? " În schimb, Entităţile angelice au legătura permanentă cu Creatorul şi pot fi văzute în forma lor reală şi prin clarvederea infraeterică. Hemin Hem sau Eminem, Fiii Focului, Entităţile angelice pot fi remarcate de oameni şi prin străfulgerări sporadice ale clarvederii infraeterice. Privite prin clarvederea eterică, Entităţile angelice lasă un sentiment copleşitor generat de imensitatea lor de necuprins. Observatorul se poate întreba cum este posibil ca o astfel de imensitate să fie cuprinsă într-un trup de formă umanoidă din lumină. Strălucirea lor este atât de mare încât afectează ochii şi după ce au dispărut. Ochii Entităţilor angelice sunt asemănători cu ochii oamenilor, dar în unele momente, ochii lor, la fel ca şi părul, gura, faţa sau hainele, radiază lumini intense, iar vocile lor se aud precum ecourile, pe mai multe tonuri. Eminem, Entităţile angelice, au cam 2,5 metri înălţime şi o înfăţişare umană perfectă. Nu au aripi şi sunt androgine. Ca aspect de fiinţe umanoide nu par să aibă mai mult de 20-22 de ani, dar percepţia adiacentă, obţinută prin simţul vechimii unui clarvăzător, cu privire la vârsta lor pare de necuprins pentru o minte omenească. Entităţile angelice, Eminem, pot fi observate, în special, de către cei care au probleme şi care primesc un ajutor nesperat de la "străini" sau de la necunoscuţi. Dacă oamenii ar urmări pe acei necunoscuţi care le întind o mână de ajutor în momentele de cumpănă, ar fi uimiţi să constate că, puri şi simplu, dispar după câţiva paşi. Cei ce se roagă intens şi care reuşesc să-şi deschidă chakra inimii reuşesc să-i observe. Mai întâi îi observă ca pe nişte globuri de foc - ceea ce corespunde aspectului general al aurei lor - iar apoi, de la mică distanţă, pot să-i observe în forma lor umană în care se manifesta în lumea eterică. Privite de departe, cam de la 20 de metri, Entităţile angelice par globuri incandescente de lumină, dar apropiindu-te de ele şi privindu-le foarte atent dincolo de strălucirea orbitoare a aurei emanate de corpul lor de lumină, le poţi vedea înfăţişarea umanoidă în care se manifestă în lumea eterică. Este ca şi cum ai privi un bec de mare putere până ce te obişnuieşti cu strălucirea lui, pentru a-i observa filamentrul din interior. Când se manifestă în infraeteric, Entităţile angelice îşi modifică luminozitatea aurei, culorile, sunetul şi mirosul, dar nu-şi schimbă înfăţişarea. Ei rămân perfecţi, indiferent de planul cuantic în care sunt văzuţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.