Cele trei forţe cosmice
Din punctul de vedere al înţelesului curent acordat termenului extraterestru, se poate spune că entităţile denumite în antichitate Zei, iar în epoca creştină Îngeri, sunt mai terestre decât oamenii. Oamenii, ca spirite, nu sunt creaţii ale Pământului sau ale Terrei aurica, pământul nefiind capabil să creeeze spirite omenşti. Pământul poate crea doar materia necesară formării trupurilor. Spiritele omeneşti au fost create de Cel Preaînalt în ceea ce am putea denumi printr-un termen metaforic "Sfera Creaţiei", care nu este un loc amplasat în imensitatea spaţiului Şideral, ci este un plan sau palier cosmic. Oamenii, ca spirite, indiferent de planeta pe care îşi desfăşoară existenţa, sunt creaţii directe şi nemijlocite ale Unicului Dumnezeu. Toate spiritele existente în univers sunt creaţii ale lui Dumnezeu. Dar, după creaţia lor în Sfera Creaţiei, spiritele sunt trimise în circuitul cosmic, la şcoala vieţii. Acest proces evolutiv universal a fost denumit adesea palingenezie (de la grecescul palingenesia: renaşterea perpetuă, ciclică a tuturor fiinţelor). Spiritele trimise în circuitul cosmic al palingeneziei, au însă nevoie de profesori competenţi. Iar aceşti profesori competenţi sunt entităţile diriguitoare cosmice, cele denumite Zei, Îngeri, Arhangheli, Djini, Mesageri, Devaşi în marile Cărţi sacre ale umanităţii. Practic, se poate compara modul de organizare al unei planete - prin planetă înţelegând, în contextul dat, atât aura planetară, cât şi structura fizică, căci planeta materială nu este decât o parte componentă a sistemului auric - cu o şcoală în care elevii vin şi pleacă, dar profesorii şi personalul administrativ rămâne. Nu elevii pot fi consideraţi de-ai casei, ci profesorii şi personalul administrativ. La fel se întâmplă la nivelul sistemului aurei terestre, Terra aurica. Spiritele omeneşti sunt elevii, iar Entităţile diriguitoare - Zeii, Îngerii, Arhanghelii etc - sunt profesorii. Profesorii sunt mai "tereştri" decât elevii, întrucât elevii îmbracă numai pe parcursul ciclului şcolar uniforma şcolii. În cazul nostru "uniforma" şcolii este ansamblul energetico-informaţional căruia i-am dat numele de aură umană. În planul de "dincolo", după moarte, omul este înveşmântat într-un corp de lumină, care nu este altul decât corpul-duh, denumit adesea, foarte corect, prin termenul perispirit. Corpul duh, în fond, este un corp planetar, care ţine numai de planeta pământ. Aşadar, dizertaţia actuală lansată de paleoastronautică, după care oamenii sunt "tereşti", iar Entităţile diriguitoare sunt "extraterestre" este nu numai incorectă, ci chiar de semn contrar realităţilor ortoexistenţiale, perceptibile prin cea de-a doua vedere. Lucrurile stau exact invers: oamenii pot fi consideraţi "extratereştri", iar Entităţile diriguitoare pot fi considerate "terestre". Oamenii vin şi pleacă, desfăşoară anumite activităţi, dar Entităţile diriguitoare rămân până când - şi aici folosim expresia lor: "se vor stinge stelele". Desigur, în Terra aurica, nimeni nu-i consideră pe oameni extratereştri sau venetici, problemele care se pun la acel nivel sunt de o altă natură decât de a stabili cine este de-al casei şi cine nu este. Opoziţia extraterestru-terestru este falsă, artificială, pusă greşit, şi nu poate ajuta la înţelegerea problemelor complexe ale cosmosului spiritual. Oamenii veniţi la Şcoala vieţii în Terra aurica se "îmbracă" într-un corp duh terestru, care reflectă structura energetico-informaţională a aurei terestre, iar în momentul în care se întrupează în planul material "îmbracă" un corp material. După ce parcurg traiectul evolutiv în lumea materială, oamenii dezbracă trupul material şi rămân în învelişul lor care le-a fost dat în momentul în care au venit în Terra aurica: corpul duh sau perispiritul. În general se consideră că, cosmosul spiritual este teatrul de bătălie între doua forţe 85
cosmice, întrupate de două mari categorii de entităţi: Îngerii cei buni şi îngerii cei răi, adică Binele şi Răul. Dar, cunoaşterea tainelor Terrei aurica releva faptul că, la nivelul cosmosului spiritual, nu există numai două forţe principale care se înfruntă. Împărţirea "clasică" între bine şi rău, desigur extrem de sugestivă, reflectă numai unul dintre aspectele cosmosului spiritual, opunându-i pe Îngerii cei buni, îngerilor rebeli. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate: există nu două, ci trei forţe cosmice principale care se înfruntă neîncetat: Îngerii cei buni, Îngerii rebeli şi entităţile care reprezintă esenţa răului. Cele trei forţe cosmice sunt formate, fiecare, dintr-o ierarhie de entităţi care se manifestă şi în planul eteric. Alături de aceste trei categorii distincte de entităţi supraumane, mai există entităţi umane care trăiesc în lumea eterică, în zone strict delimitate, fiecare dintre aceste categorii umane fiind alipite uneia din cele trei principale categorii de Forţe cosmice. Entităţile angelice din cele trei tabere nu îşi au sălaşul în lumea eterică, ci pe propriile lor (sub)niveluri cosmice, dar pot pătrunde în lumea eterică prin intermediul a ceea ce noi, folosind un limbaj cotidian - datorită şi faptului că termenul este folosit atât în limbajul obişnuit, cât şi în literatură sau cinematografie - numim Porţi. Fiecare dintre grupările distincte de entităţi ce apar în forme umanoide în lumea eterică îşi au propriile lor Porţi. Astfel, prin ceea ce am convenit să denumim Poarta 1 pătrund Îngerii, iar prin Poarta 2 pătrund îngerii rebeli, al căror conducător principal esle Lux sau Lucifer, Arhanghelul Căzut. Dar în afara acestor două forţe cosmice principale, mai există şi o a treia, formată din entităţi pe care le numim satanice sau diabolice. Forţele diabolice, în nici un caz nu trebuie confundate cu cele luciferice. După cum s-a putut remarca, entităţile luciferice au fost cândva îngeri normali, au făcut parte din Ierarhia Fiilor Luminii şi datorită unei decizii luate de ei înşişi la începutul evoluţiei umane, s-au rupt de Ierarhie. Entităţile răului sunt altceva, iar acest altceva nu are corespondent cu ceea ce există în Terra aurica Entităţile ce ţin de forţa răului nu au o formă omenească, sunt forţe-entităţi foarte periculoase, care se pot manifesta în lumea oamenilor numai în cazurile în care sunt invocate. Când sunt invocate de oameni, forţele-entităţi ale răului iau anumite forme pe care este mai bine să nu le pomenim. Ele reprezintă răul în sine, iar cel ce le manifestă este Adversarul, cel care este de veacuri împotriva a toate ce se văd şi nu se văd. În limba lumii eterice, Adversarul este numit "acesta". "Acesta" este numit în akataka, limba lumii eterice, h-a-al, adică "împotrivă + purtător", iar h-a-al/sh-ith-an înseamnă literal "acesta, purtător de împotrivire ". Entităţile ce aparţin de forţa răului, sunt deci conduse de cel pe care spiritele naturii îl numesc h a a l s h i t an sau Shaitan. Nu cunoaştem prea multe lucruri despre entităţile răului, astfel încât nu ştim dacă folosesc sau nu Porţile. Pentru Ierarhia Fiilor luminii, energiile care se împotrivesc la tot ce există sunt precum sunt viruşii pentru un calculator. Eugen a fost sfătuit să fugă de aceste forţe ale răului. "Respinge pe acesta l-a sfătuit încă de la început Îngerul Gabriel pe Eugen, dar ai grijă să nu fi singur atunci". "Acesta este mulţi unul în altul - a mai spus Îngerul Gabriel - şi nici chiar Fiii Flăcării cei mai mari în putere şi tărie nu-l pot cuprinde şi nici înţelege". Cel mai probabil, aceste entităţi ale răului care nu se manifesta în lumea eterică printr-o formă umanoida, nu par să aibă nevoie de Porţi. Felul lor de manifestare este atipic faţă de al celorlalte entităţi ale Terrei aurica şi este bine ca oamenii să nu aibă de-a face cu ele: este suficient să ştie că există, că se pot manifesta şi să-şi dea silinţa să le evite. Doar cei care practică magia neagră şi anumite forme aberante de magie ceremonială le cunosc mai bine. Sau, cel mai probabil, poate că nici ei nu le cunosc prea bine, căci dacă le-ar cunoaşte mai bine nu le-ar trece prin cap să le invoce. Probabil că magicienii negri le cunoasc numai prin formele (şi acestea neumane) mai 86
"îndulcite" prin care se manifestă în cadrul operaţiilor magice. Nici măcar entităţile luciferice nu vor să aibă de-a face cu forţele răului, pe care le evită cu desăvârşire. Se pare că forţele răului conduse de Shaitan îşi au sălaşul în afara Terrei aurica şi nu apar decât în momentul în care reuşesc sa faci o breşă în sistemul de protecţie al aurei terestre. Iar cei care le ajută să facă aceste breşe nu sunt alţii decât oamenii, care au teribila ambiţie de a le invoca în ritualurile magiei negre.
Din punctul de vedere al înţelesului curent acordat termenului extraterestru, se poate spune că entităţile denumite în antichitate Zei, iar în epoca creştină Îngeri, sunt mai terestre decât oamenii. Oamenii, ca spirite, nu sunt creaţii ale Pământului sau ale Terrei aurica, pământul nefiind capabil să creeeze spirite omenşti. Pământul poate crea doar materia necesară formării trupurilor. Spiritele omeneşti au fost create de Cel Preaînalt în ceea ce am putea denumi printr-un termen metaforic "Sfera Creaţiei", care nu este un loc amplasat în imensitatea spaţiului Şideral, ci este un plan sau palier cosmic. Oamenii, ca spirite, indiferent de planeta pe care îşi desfăşoară existenţa, sunt creaţii directe şi nemijlocite ale Unicului Dumnezeu. Toate spiritele existente în univers sunt creaţii ale lui Dumnezeu. Dar, după creaţia lor în Sfera Creaţiei, spiritele sunt trimise în circuitul cosmic, la şcoala vieţii. Acest proces evolutiv universal a fost denumit adesea palingenezie (de la grecescul palingenesia: renaşterea perpetuă, ciclică a tuturor fiinţelor). Spiritele trimise în circuitul cosmic al palingeneziei, au însă nevoie de profesori competenţi. Iar aceşti profesori competenţi sunt entităţile diriguitoare cosmice, cele denumite Zei, Îngeri, Arhangheli, Djini, Mesageri, Devaşi în marile Cărţi sacre ale umanităţii. Practic, se poate compara modul de organizare al unei planete - prin planetă înţelegând, în contextul dat, atât aura planetară, cât şi structura fizică, căci planeta materială nu este decât o parte componentă a sistemului auric - cu o şcoală în care elevii vin şi pleacă, dar profesorii şi personalul administrativ rămâne. Nu elevii pot fi consideraţi de-ai casei, ci profesorii şi personalul administrativ. La fel se întâmplă la nivelul sistemului aurei terestre, Terra aurica. Spiritele omeneşti sunt elevii, iar Entităţile diriguitoare - Zeii, Îngerii, Arhanghelii etc - sunt profesorii. Profesorii sunt mai "tereştri" decât elevii, întrucât elevii îmbracă numai pe parcursul ciclului şcolar uniforma şcolii. În cazul nostru "uniforma" şcolii este ansamblul energetico-informaţional căruia i-am dat numele de aură umană. În planul de "dincolo", după moarte, omul este înveşmântat într-un corp de lumină, care nu este altul decât corpul-duh, denumit adesea, foarte corect, prin termenul perispirit. Corpul duh, în fond, este un corp planetar, care ţine numai de planeta pământ. Aşadar, dizertaţia actuală lansată de paleoastronautică, după care oamenii sunt "tereşti", iar Entităţile diriguitoare sunt "extraterestre" este nu numai incorectă, ci chiar de semn contrar realităţilor ortoexistenţiale, perceptibile prin cea de-a doua vedere. Lucrurile stau exact invers: oamenii pot fi consideraţi "extratereştri", iar Entităţile diriguitoare pot fi considerate "terestre". Oamenii vin şi pleacă, desfăşoară anumite activităţi, dar Entităţile diriguitoare rămân până când - şi aici folosim expresia lor: "se vor stinge stelele". Desigur, în Terra aurica, nimeni nu-i consideră pe oameni extratereştri sau venetici, problemele care se pun la acel nivel sunt de o altă natură decât de a stabili cine este de-al casei şi cine nu este. Opoziţia extraterestru-terestru este falsă, artificială, pusă greşit, şi nu poate ajuta la înţelegerea problemelor complexe ale cosmosului spiritual. Oamenii veniţi la Şcoala vieţii în Terra aurica se "îmbracă" într-un corp duh terestru, care reflectă structura energetico-informaţională a aurei terestre, iar în momentul în care se întrupează în planul material "îmbracă" un corp material. După ce parcurg traiectul evolutiv în lumea materială, oamenii dezbracă trupul material şi rămân în învelişul lor care le-a fost dat în momentul în care au venit în Terra aurica: corpul duh sau perispiritul. În general se consideră că, cosmosul spiritual este teatrul de bătălie între doua forţe 85
cosmice, întrupate de două mari categorii de entităţi: Îngerii cei buni şi îngerii cei răi, adică Binele şi Răul. Dar, cunoaşterea tainelor Terrei aurica releva faptul că, la nivelul cosmosului spiritual, nu există numai două forţe principale care se înfruntă. Împărţirea "clasică" între bine şi rău, desigur extrem de sugestivă, reflectă numai unul dintre aspectele cosmosului spiritual, opunându-i pe Îngerii cei buni, îngerilor rebeli. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate: există nu două, ci trei forţe cosmice principale care se înfruntă neîncetat: Îngerii cei buni, Îngerii rebeli şi entităţile care reprezintă esenţa răului. Cele trei forţe cosmice sunt formate, fiecare, dintr-o ierarhie de entităţi care se manifestă şi în planul eteric. Alături de aceste trei categorii distincte de entităţi supraumane, mai există entităţi umane care trăiesc în lumea eterică, în zone strict delimitate, fiecare dintre aceste categorii umane fiind alipite uneia din cele trei principale categorii de Forţe cosmice. Entităţile angelice din cele trei tabere nu îşi au sălaşul în lumea eterică, ci pe propriile lor (sub)niveluri cosmice, dar pot pătrunde în lumea eterică prin intermediul a ceea ce noi, folosind un limbaj cotidian - datorită şi faptului că termenul este folosit atât în limbajul obişnuit, cât şi în literatură sau cinematografie - numim Porţi. Fiecare dintre grupările distincte de entităţi ce apar în forme umanoide în lumea eterică îşi au propriile lor Porţi. Astfel, prin ceea ce am convenit să denumim Poarta 1 pătrund Îngerii, iar prin Poarta 2 pătrund îngerii rebeli, al căror conducător principal esle Lux sau Lucifer, Arhanghelul Căzut. Dar în afara acestor două forţe cosmice principale, mai există şi o a treia, formată din entităţi pe care le numim satanice sau diabolice. Forţele diabolice, în nici un caz nu trebuie confundate cu cele luciferice. După cum s-a putut remarca, entităţile luciferice au fost cândva îngeri normali, au făcut parte din Ierarhia Fiilor Luminii şi datorită unei decizii luate de ei înşişi la începutul evoluţiei umane, s-au rupt de Ierarhie. Entităţile răului sunt altceva, iar acest altceva nu are corespondent cu ceea ce există în Terra aurica Entităţile ce ţin de forţa răului nu au o formă omenească, sunt forţe-entităţi foarte periculoase, care se pot manifesta în lumea oamenilor numai în cazurile în care sunt invocate. Când sunt invocate de oameni, forţele-entităţi ale răului iau anumite forme pe care este mai bine să nu le pomenim. Ele reprezintă răul în sine, iar cel ce le manifestă este Adversarul, cel care este de veacuri împotriva a toate ce se văd şi nu se văd. În limba lumii eterice, Adversarul este numit "acesta". "Acesta" este numit în akataka, limba lumii eterice, h-a-al, adică "împotrivă + purtător", iar h-a-al/sh-ith-an înseamnă literal "acesta, purtător de împotrivire ". Entităţile ce aparţin de forţa răului, sunt deci conduse de cel pe care spiritele naturii îl numesc h a a l s h i t an sau Shaitan. Nu cunoaştem prea multe lucruri despre entităţile răului, astfel încât nu ştim dacă folosesc sau nu Porţile. Pentru Ierarhia Fiilor luminii, energiile care se împotrivesc la tot ce există sunt precum sunt viruşii pentru un calculator. Eugen a fost sfătuit să fugă de aceste forţe ale răului. "Respinge pe acesta l-a sfătuit încă de la început Îngerul Gabriel pe Eugen, dar ai grijă să nu fi singur atunci". "Acesta este mulţi unul în altul - a mai spus Îngerul Gabriel - şi nici chiar Fiii Flăcării cei mai mari în putere şi tărie nu-l pot cuprinde şi nici înţelege". Cel mai probabil, aceste entităţi ale răului care nu se manifesta în lumea eterică printr-o formă umanoida, nu par să aibă nevoie de Porţi. Felul lor de manifestare este atipic faţă de al celorlalte entităţi ale Terrei aurica şi este bine ca oamenii să nu aibă de-a face cu ele: este suficient să ştie că există, că se pot manifesta şi să-şi dea silinţa să le evite. Doar cei care practică magia neagră şi anumite forme aberante de magie ceremonială le cunosc mai bine. Sau, cel mai probabil, poate că nici ei nu le cunosc prea bine, căci dacă le-ar cunoaşte mai bine nu le-ar trece prin cap să le invoce. Probabil că magicienii negri le cunoasc numai prin formele (şi acestea neumane) mai 86
"îndulcite" prin care se manifestă în cadrul operaţiilor magice. Nici măcar entităţile luciferice nu vor să aibă de-a face cu forţele răului, pe care le evită cu desăvârşire. Se pare că forţele răului conduse de Shaitan îşi au sălaşul în afara Terrei aurica şi nu apar decât în momentul în care reuşesc sa faci o breşă în sistemul de protecţie al aurei terestre. Iar cei care le ajută să facă aceste breşe nu sunt alţii decât oamenii, care au teribila ambiţie de a le invoca în ritualurile magiei negre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.