Razboiul lumilor

Duhurile din lumea şcoală a duhurilor care urmau regulile de îndumnezeire nu se mai simţeau sigure. Ei au construit un scut de protecţie asemănător armurilor, pentru ca trupurile lor duh să nu fie afectate de atacurile energetice (de gând, cuvânt şi purtare ce conţineau lumină neadevărată) pe care le aruncau asupra lor duhurile căzute din regatele zeilor. Coiful ce acoperea capul duhului era construit din energie de gând ce conţinea foarte multă lumină. Obrajii şi gâtul era protejat de armuri construite din energie de cuvânt ce conţinea multă lumină. Corpul îl protejau cu părţi de armură construite din energie de purtare cu un conţinut mare de lumină. Încălţările, erau construite din energii de purtare, cuvânt şi gând. Scutul şi sabia erau construite din lumină puternică, sclipitoare, de gând, cuvânt şi purtare. S-a făcut război în „cerurile” lumii şcoală a duhurilor, precum şi în toate regatele zeilor din lumile de dinaintea lumii duhului dar şi în lumile de după lumea şcoală a duhurilor. S-a făcut război şi pe „pământul” lumii şcoală a duhurilor. Şi locul lui „satan” şi a „îngerilor” lui, adică locul zeilor şi a ajutoarelor lor zeii mai mici, îngerii şi spiritele naturii, nu s-a mai găsit în lumea şcoală a duhurilor. Zeii au fost siliţi să îşi construiască lumi proprii, regate ale zeilor, în afara lumii şcoală a duhurilor. Drumul lumilor a fost închis iar legăturile între regatele zeilor din toate lumile lui Dumnezeu au fost tăiate. Prin ruperea conexiunilor energetice între zeii din toate lumile, s-a stopat şi ajutorul energetic pe care îl primeau zeii din lumea şcoală a duhurilor. Prin alungarea lor din lumea şcoală a duhurilor, zeii şi apostolii lor mincinoşi nu au reuşit să „ispitească” nici un duh ca să „păcătuiască” împotriva lui Dumnezeu şi a semenilor.
Au fost timpuri când privind desfăşurarea forţelor răului şi numărul lor covârşitor, toate statisticile arătau o victorie clară a armatei celor întunecaţi care părea invincibilă. Războiul lumilor însă nu a fost câştigat de zei ci de duhurile mici ca număr (în comparaţie cu numărul armatelor zeilor) care îşi continuau procesul de îndumnezeire alături de Dumnezeu în lumea şcoală a duhurilor. Privind la alcătuirea fiinţelor celor căzuţi de la regulile îndumnezeirii şi la alcătuirea energetică a armelor din dotarea armatei luminii am aflat răspunsul. Mare parte din fiinţele umane foarte noi cad repede de la regulile procesului de îndumnezeire. În acest fel am constatat că fiinţele umane create de Dumnezeu în lumea şcoală a duhurilor şi îmbrăcate cu trup duh, sunt nerăbdătoare din lipsă de experienţă (de lumi la activ). Aceste fiinţe umane noi aflate în duh care au căzut de la regulile procesului de îndumnezeire formează o parte însemnată din „coaliţia întunericului”. Fiinţele vechi, foarte vechi şi străvechi care sunt aduse în lumea duhului şi în duh, sunt într-un număr redus în coaliţia întunecată. Toate aceste fiinţe noi, vechi, foarte vechi şi străvechi ce alcătuiesc coaliţia întunericului au căzut de la regulile stadiilor de îndumnezeire. Unii se aflau în stadiul unu, adică aveau o ştiinţă minimă în duh, alţii se aflau în stadiul doi şi aveau o ştiinţă medie în duh, iar alţii se aflau în stadiul trei şi aveau o ştiinţă înaltă în duh. 

Existau deci: 

- copii în duh, dar bătrâni ca fiinţă. 
- părinţi în duh, dar bătrâni ca fiinţă. 
- bătrâni în duh şi bătrâni ca fiinţă. 
- copii în duh şi noi ca fiinţă. 
- părinţi în duh şi noi ca fiinţă. 
- bătrâni în duh şi noi ca fiinţă. 

Această ultimă categorie de duhuri de spirite ale naturii, de îngeri şi de oameni, reprezenta o parte însemnată în coaliţia întunecată. Armele duhurilor luminoase fiind construite din lumină adevărată, dumnezeiască, de gând, cuvânt şi purtare, îi făcea pe întunecaţi să vadă aşa cum arătau cu adevărat duhurile lor, adică duhuri bolnave la nivel de familie, de relaţii sociale şi la nivel de relaţii cu Dumnezeu. Unele duhuri începuseră să se descompună datorită disipării luminii dumnezeieşti din ei, iar alte duhuri se aflau în plin proces de descompunere. Alte duhuri arătau ca schelete hidoase, deoarece erau duhurile care căzuseră prima dată de la regulile îndumnezeirii. În acele momente, groaza a pus stăpânire pe duhurile căzute în stadiile unu şi doi ale îndumnezeirii, dar şi pe duhurile din cel de-al treilea stadiu al îndumnezeirii căzuţi la începutul stadiului. Toate aceste duhuri au văzut minciunile zeilor despre „evoluţia rapidă”, „vindecarea rapidă” şi „trecerea în dimensiuni superioare”. Au văzut că de fapt duhurile lor erau golite de energie pentru ca duhurile zeilor şi apropiaţilor acestora să trăiască, iar regatele lor să rămână luminoase. Privind la trupurile lor duh în stare avansată de descompunere, au fost cuprinşi de frica de moarte şi au învinuit pe zei şi pe apropiaţii lor care iau minţit despărţindu-i de Dumnezeu. Am observat că toate fiinţele vechi, foarte vechi şi străvechi căzute în duh în primul stadiu(copii), în al doilea stadiu (maturi) şi în al treilea stadiu (dumnezei) de îndumnezeire erau foarte conştienţi de greşeala enormă pe care au făcut-o. Am observat că fiinţele nou create şi căzute de la regulile îndumnezeirii, se manifestau inconştient, comparativ cu cei despre care am vorbit înainte. Ei nu vedeau amploarea dezastrului pe care l-au produs semenilor şi lor înşişi, semeni pe care i-au minţit şi trădat, antrenându-i astfel în cădere după ei. Se poate spune că inconştienţa lor este efectul lipsei de experienţă a fiinţei lor nou create în alt trup decât în trupul duh. Conştientizând minciuna semenilor, fiinţele vechi, foarte vechi şi străvechi care căzuseră în trupul duh, au abandonat tabăra întunecată. S-a creat astfel un adevărat măcel. Cei care au scăpat şi care formează cele două categorii de duhuri căzute - duhurile mincinoase şi duhurile căzute, se duşmăneau între ele.