Aparitia minciunii si ispitirea prin minciuna

Zeii şi-au trimis „apostoli” care erau spirite ale naturii, îngeri şi oameni ce „căzuseră” de la regulile îndumnezeirii pe când se aflau în stadiul unu, doi şi trei de îndumnezeire. Zeii au trimis aceşti apostoli în familii, la părinţi şi la dumnezei care nu „căzuseră” de la regulile îndumnezeirii. Copiilor le-au promis „tehnici de evoluţie superioare” şi tehnici de „vindecare superioară”. Duhurilor aflate în primul stadiu de îndumnezeire, „copiilor” li s-a mai promis că vor ajunge „părinţi” de familii mult mai repede. Părinţilor de familii le-au promis „tehnici de evoluţie şi vindecare superioare”, pe care dacă le urmează vor ajunge repede „dumnezei” adică stăpâni peste duhuri părinţi şi peste familiile lor alcătuite din copiii „dumnezeilor”, apostolii întunecaţilor le-au promis că vor ajunge repede „creatori nemuritori” dacă vor urma „tehnicile de evoluţie superioare şi tehnicile de vindecare superioare ale celor întunecaţi.” Au „căzut” atunci de la reguli o treime din duhurile spiritelor naturii, îngeri şi duhuri ale oamenilor care se aflau în stadiile unu, doi şi trei de îndumnezeire. Aceste duhuri întunecate ale oamenilor care au ispitit prin minciună duhurile pentru a le rupe de Dumnezeu şi a cădea de la regulile îndumnezeirii, sunt cunoscute ca „ispititori” sau „diavoli”. Duhurile căzute ale spiritelor naturii sunt cunoscute ca „demoni” iar duhurile căzute ale îngerilor, ca „draci”. Aşa cum termenul de „diavol” desemnează un duh căzut care minte alt duh cu scopul de a-l face să cadă şi acesta din banda de frecvenţă luminoasă a procesului de îndumnezeire, termenii „draci” şi „demoni” desemnează duhurile de îngeri şi spirite ale naturii care au căzut de la procesul de îndumnezeire, termenul „satan” desemnează un duh de om, înger sau spirit al naturii care se împotriveşte procesului de îndumnezeire. Acest proces de îndumnezeire este stopat prin minciuni, ispitirea la cădere şi promisiuni care nu se respectă. Această „prigonire” a propriilor fraţi de către „satan” cunoaşte forme de manifestare al căror efect face ca duhurile minţite să „cadă”, după care li se folosesc energiile de gând, cuvânt şi purtare ale duhului. 
Duhurile aflate în stadiile unu şi doi de îndumnezeire erau minţite să adere la tabăra întunecată şi să se „închine”(să-şi predea energiile de gând, cuvânt, purtare şi lumină) la „dumnezei” adică la zeii care erau conducătorii regatelor zeilor. Acolo trebuiau să se supună orbeşte regulilor „zeilor”. Conectarea duhurilor minţite prin gândul, cuvântul şi purtarea lor, ducea la un proces energetic de „reformatare” a minţii. Acest proces energetic consta în „deformatarea” duhurilor „formatate” deja de Dumnezeu şi „reformatarea” lor prin conectarea la zei. 
Zeii îşi minţeau supuşii că prin deschiderea de porţi către „universuri” în care se află fiinţe „evoluate” pot afla mai multă lumină. Această lumină era necesară pentru ca duhurile lor despărţite de Dumnezeu să nu se îmbolnăvească şi să nu dispară, să nu moară. Această lumină era necesară şi creaţiilor din regatele zeilor pentru a nu se dezintegra. În acest fel toate regatele zeilor care erau în număr de mii de miliarde, îşi focalizau energiile de gând, cuvânt şi purtare pentru a sparge cerurile lumii şcoală a duhurilor şi a deschide „drumul lumilor”. Prin aceste porţi, zeii chemau în regatele lor, spirite nedesăvârşite din regatele spiritelor care se împotriveau lui Dumnezeu Spirit. Odată aduse aceste duhuri „neîndumnezeite încă”, zeii le construiau trupuri duh. În acest fel puterea fiecărui regat creştea, iar opoziţia dintre duhurile căzute de la reguli şi duhurile care continuau drumul îndumnezeirii se accentua. O altă strategie iscusită a zeilor era „accesare”, sau „trecerea” nestingherită în dimensiunile cosmosurilor lui Dumnezeu, care s-a făcut odată cu spargerea cerurilor lumii şcoală şi accesarea dimensiunii planului spiritual unde existau regate ale zeilor ce luptau împotriva lui Dumnezeu Spirit şi prigoneau pe fraţii lor din lumea şcoală a spiritelor care urmau procesul de îndumnezeire alături de Dumnezeu. Odată deschis drumul lumilor dintre regatele zeilor din lumea spiritelor şi regatele zeilor din lumea duhurilor, zeii au plănuit ca puterile lor să crească prin accesarea celorlalte „dimensiuni cosmice” adică lumile de dinaintea lumii duhului şi a spiritului, dar şi a lumilor de după lumea şcoală a duhurilor. „Accesarea”, „trecerea” în alte dimensiuni ale cosmosului presupunea formarea de drumuri energetice de gând, cuvânt, purtare şi lumină între toate regatele zeilor din toate lumile situate în urma lumii duhului şi după lumea duhului. Toate aceste regate ale zeilor odată unite, trebuiau să formeze o „împărăţie” întunecată a zeilor alcătuită din mai multe dimensiuni adică din miliardele de lumi din sistemul de lumi ale formelor „Altapaat”.