începutul decăderii
Urmaşii protopărinţilor, aduşi la viaţă prin încrucişarea principalelor linii genealogice, au căzut destul de rapid în mrejele Celui rău. Cu fiecare faptă rea, în dezacord cu Planul lui Dumnezeu, urmaşii de trup ai protopărinţilor s-au depărtat de Dumnezeu şi de prezentul continuu, pentru a se înfunda în trecut, chemând la viaţă amintirea. Pe măsură ce faptele rele s-au acumulat, iar karma cosmosului fizic a devenit tot mai întunecată, mediul fizic (clădit pe fundamentul vechilor întocmiri) a cunoscut o tendinţă din ce în ce mai accentuată de materializare. Au apărut elemente chimice noi, care au conferit materiei primare o doză accentuată de densificare. Concomitent, pe fondul modificărilor mediului, oamenii de pe toată suprafaţa pământului s-au coagulat în primele comunităţi. Iniţial, râul a făcut breşe prin intermediul acelor oameni care au dorit - şi chiar le-a plăcut - să-i stăpânească pe ceilalţi. Oamenii din această categorie au manifestat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, atributele Celui rău. Ei au devenit sămânţa cea rea. Prin emisiile energiilor pharismah întunecate, aceşti oameni au creat noi raze de creaţie între lumea materială şi planurile cuantice situate în haos, acolo unde era sălaşul Celui Rău. Oamenii din sămânţa cea rea s-au comportat precum un virus într-un organism sănătos. La început timid, apoi din ce în ce mai îndrăzneţ, ei s-au manifestat negativ în două direcţii principale. Prima direcţie de acţiune a constat în distrugerea armoniei naturale dintre oameni - cu accentul pe distrugerea raporturilor armonioase dintre bărbaţi şi femei. A doua direcţie de acţiune a constat în distrugerea mediului paradiziac creat de către Dumnezeu, în aşa fel încât oamenii să nu mai găsească hrană din abundenţă. de scurt, pe fondul ingenuităţii majorităţii oamenilor din acele timpuri. Oamenii ce formau marea masă erau extrem de naivi; ] nu auziseră despre astfel de modalităţi de acţiune şi nu aveau amintiri în acest sens - nu existau, în memoria lor, evenimente compatibile. Distrugerea armoniei dintre oameni s-a bazat, în primul rând, pe ruperea armoniei naturale dintre bărbaţi şi femei. Femeia era considerată strălucirea - sau lumina - bărbatului, parte (coastă) ruptă din el. între bărbat şi femeie exista o relaţie de comuniune perfectă, astfel că familia, ca rezultat al unirii lor, nu umbrea în nici un fel perfecţiunea creaţiei lui Dumnezeu. La început, doar Adam, ca Preot al lui Dumnezeu, a avut autorizarea de a conduce comunitatea nou constituită, iar spusele sale erau considerate legi sau porunci. Totodată, tinerii se prezentau în faţa sa şi primeau binecuvântarea înainte de a se uni trupeşte, ceea ce echivala cu ritualul de căsătorie din ziua de astăzi. în epocile următoare, când liniile genealogice s-au răspândit pe suprafaţa pământului, cel mai bătrân din grup, întâiul născut, a dobândit, în mod natural, capacitatea de a porunci grupului şi de a uni tinerii care doreau să rămână împreună. Cel mai bătrân avea dreptul natural de a conduce comunitatea. El avea autorizarea de a uni un bărbat şi o femeie, iar ceea ce unea el nu mai putea fi rupt de nimeni. împreunarea dintre un bărbat şi o femeie era considerată o taină sfântă, lăsată de către Dumnezeu oamenilor, prin intermediul primului născut, Adam. Nimănui nu-i trecea prin cap să facă altceva şi nici nu exista un precedent în acest sens. Astfel, progeniturile care veneau la întrupare erau relativ compatibile cu părinţii. în momentul concepţiei, părinţii emiteau o pharismah relativ luminoasă - atât de luminoasă cât se putea în nou
constituita lume materială. Datorită faptului că poarta alfa era închisă, energia pharismah era absorbită în nucleul pământului şi se transforma într-o rază de creaţie ce aducea la întrupare, din haos, o fiinţă omenească din generaţiile anterioare. Fiinţele omeneşti se întrupau în lumea materială direct din haos, dar la maturitate aflau Adevărul, în urma unei educaţii adecvate. Educaţia lor în lumea materială corespundea planului ticluit de către protopărinţi Cele două modalităţi de acţiune ale oamenilor din sămânţa cea rea au fost puse în practică într-un răstimp extrem Atât protopărinţii Adam şi Eva, cât şi primii lor urmaşi, urmăreau salvarea a cât mai multor fiinţe omeneşti din haos. în prima fază, planul urmărea aducerea la întrupare a oamenilor care, în ciclurile cosmice anterioare, au fost victime ale Celui rău. în a doua fază, planul urmărea aducerea la întrupare a oamenilor care, în ciclurile cosmice anterioare, au aderat la Cel rău, devenind sămânţa cea rea. în urma unei educaţii atente, la maturitate, oamenii ce formau sămânţa cea rea urmau să afle Adevărul şi să treacă de partea Luminii. în momentul în care, în lumea materială, perechile au ales să se împreuneze în afara procedurii de binecuvântare din partea celui mai vârsnic, care îndeplinea funcţia de Preot al lui Dumnezeu, s-a format o discontinuitate în lanţul naşterilor: s-au născut, înainte de termen, fiinţe omeneşti care, în ciclurile cosmice anterioare, au format sămânţa cea rea. Devenind reprezentanţii direcţi ai Celui rău în planul material, oamenii din sămânţa cea rea au avut, la rândul lor, progenituri compatibile cu ei. în scurt timp, toate comunităţile de pe cuprinsul pământului au fost virusate de oameni din sămânţa cea rea. Din nefericire, planul îndrăzneţ ticluit de către protopărinţi, de salvare a celor din haos, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, a eşuat. întrupându-se în lumea materială înainte de termen, oamenii din sămânţa cea rea au pus capăt epocii de abundenţă, prin distrugerea creaţiei lui Dumnezeu. De fapt, prima caracteristică a celor răi este distrugerea, indiferent sub ce formă o manifestă. Ei au început prin a distruge livezile cu pomi fructiferi şi grădinile cu plante comestibile, lipsind marea masă a oamenilor de hrană. Apoi, au construit primele îngrădiri, punând gard în jurul propriilor surse de hrană - în jurul propriilor livezi şi grădini. Nu după mult timp, a urmat o nouă etapă a ofensivei răului. Fiind lipsiţi de surse suficiente de hrană, bărbaţii şi-au pierdut strălucirile - femeile -, care au ales ceea ce este mai comod: să-i urmeze pe cei din sămânţa cea rea şi să se împreuneze cu ei, în afara binecuvântării conducătorului comunităţii. Astfel a început epoca sclavagistă, iar epoca abundenţei -Evul de aur sau Veacul fericit - a luat sfârşit. Epoca sclavagistă a continuat neîncetat de-a lungul celui de-al treilea ciclu, apoi de-a lungul celui de-al patrulea şi continuă şi în ziua de astăzi. Ea nu s-a încheiat. S-au schimbat doar formele de manifestare. Oamenii, altădată buni şi fericiţi, care-şi ofereau în dar, unii altora, fructe şi legume, s-au schimbat peste noapte. Au apărut lăcomia, batjocura, crima - principalele caracteristici ale Celui rău. Datorită pharismah-urilor întunecate emise de oameni, ceea ce s-a petrecut la suprafaţa lumii materiale a fost aspirat în centru - în nucleul întunecat - şi a reapărut la periferie. Când circuitul s-a închis, lumea materială a cunoscut un proces rapid de densificare, vegetalele au început să se modifice, au apărut plantele otrăvitoare, clima s-a modificat, solul a devenit arid în diferite locuri etc - într-un cuvânt, răul s-a infuzat în natură.
Urmaşii protopărinţilor, aduşi la viaţă prin încrucişarea principalelor linii genealogice, au căzut destul de rapid în mrejele Celui rău. Cu fiecare faptă rea, în dezacord cu Planul lui Dumnezeu, urmaşii de trup ai protopărinţilor s-au depărtat de Dumnezeu şi de prezentul continuu, pentru a se înfunda în trecut, chemând la viaţă amintirea. Pe măsură ce faptele rele s-au acumulat, iar karma cosmosului fizic a devenit tot mai întunecată, mediul fizic (clădit pe fundamentul vechilor întocmiri) a cunoscut o tendinţă din ce în ce mai accentuată de materializare. Au apărut elemente chimice noi, care au conferit materiei primare o doză accentuată de densificare. Concomitent, pe fondul modificărilor mediului, oamenii de pe toată suprafaţa pământului s-au coagulat în primele comunităţi. Iniţial, râul a făcut breşe prin intermediul acelor oameni care au dorit - şi chiar le-a plăcut - să-i stăpânească pe ceilalţi. Oamenii din această categorie au manifestat, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, atributele Celui rău. Ei au devenit sămânţa cea rea. Prin emisiile energiilor pharismah întunecate, aceşti oameni au creat noi raze de creaţie între lumea materială şi planurile cuantice situate în haos, acolo unde era sălaşul Celui Rău. Oamenii din sămânţa cea rea s-au comportat precum un virus într-un organism sănătos. La început timid, apoi din ce în ce mai îndrăzneţ, ei s-au manifestat negativ în două direcţii principale. Prima direcţie de acţiune a constat în distrugerea armoniei naturale dintre oameni - cu accentul pe distrugerea raporturilor armonioase dintre bărbaţi şi femei. A doua direcţie de acţiune a constat în distrugerea mediului paradiziac creat de către Dumnezeu, în aşa fel încât oamenii să nu mai găsească hrană din abundenţă. de scurt, pe fondul ingenuităţii majorităţii oamenilor din acele timpuri. Oamenii ce formau marea masă erau extrem de naivi; ] nu auziseră despre astfel de modalităţi de acţiune şi nu aveau amintiri în acest sens - nu existau, în memoria lor, evenimente compatibile. Distrugerea armoniei dintre oameni s-a bazat, în primul rând, pe ruperea armoniei naturale dintre bărbaţi şi femei. Femeia era considerată strălucirea - sau lumina - bărbatului, parte (coastă) ruptă din el. între bărbat şi femeie exista o relaţie de comuniune perfectă, astfel că familia, ca rezultat al unirii lor, nu umbrea în nici un fel perfecţiunea creaţiei lui Dumnezeu. La început, doar Adam, ca Preot al lui Dumnezeu, a avut autorizarea de a conduce comunitatea nou constituită, iar spusele sale erau considerate legi sau porunci. Totodată, tinerii se prezentau în faţa sa şi primeau binecuvântarea înainte de a se uni trupeşte, ceea ce echivala cu ritualul de căsătorie din ziua de astăzi. în epocile următoare, când liniile genealogice s-au răspândit pe suprafaţa pământului, cel mai bătrân din grup, întâiul născut, a dobândit, în mod natural, capacitatea de a porunci grupului şi de a uni tinerii care doreau să rămână împreună. Cel mai bătrân avea dreptul natural de a conduce comunitatea. El avea autorizarea de a uni un bărbat şi o femeie, iar ceea ce unea el nu mai putea fi rupt de nimeni. împreunarea dintre un bărbat şi o femeie era considerată o taină sfântă, lăsată de către Dumnezeu oamenilor, prin intermediul primului născut, Adam. Nimănui nu-i trecea prin cap să facă altceva şi nici nu exista un precedent în acest sens. Astfel, progeniturile care veneau la întrupare erau relativ compatibile cu părinţii. în momentul concepţiei, părinţii emiteau o pharismah relativ luminoasă - atât de luminoasă cât se putea în nou
constituita lume materială. Datorită faptului că poarta alfa era închisă, energia pharismah era absorbită în nucleul pământului şi se transforma într-o rază de creaţie ce aducea la întrupare, din haos, o fiinţă omenească din generaţiile anterioare. Fiinţele omeneşti se întrupau în lumea materială direct din haos, dar la maturitate aflau Adevărul, în urma unei educaţii adecvate. Educaţia lor în lumea materială corespundea planului ticluit de către protopărinţi Cele două modalităţi de acţiune ale oamenilor din sămânţa cea rea au fost puse în practică într-un răstimp extrem Atât protopărinţii Adam şi Eva, cât şi primii lor urmaşi, urmăreau salvarea a cât mai multor fiinţe omeneşti din haos. în prima fază, planul urmărea aducerea la întrupare a oamenilor care, în ciclurile cosmice anterioare, au fost victime ale Celui rău. în a doua fază, planul urmărea aducerea la întrupare a oamenilor care, în ciclurile cosmice anterioare, au aderat la Cel rău, devenind sămânţa cea rea. în urma unei educaţii atente, la maturitate, oamenii ce formau sămânţa cea rea urmau să afle Adevărul şi să treacă de partea Luminii. în momentul în care, în lumea materială, perechile au ales să se împreuneze în afara procedurii de binecuvântare din partea celui mai vârsnic, care îndeplinea funcţia de Preot al lui Dumnezeu, s-a format o discontinuitate în lanţul naşterilor: s-au născut, înainte de termen, fiinţe omeneşti care, în ciclurile cosmice anterioare, au format sămânţa cea rea. Devenind reprezentanţii direcţi ai Celui rău în planul material, oamenii din sămânţa cea rea au avut, la rândul lor, progenituri compatibile cu ei. în scurt timp, toate comunităţile de pe cuprinsul pământului au fost virusate de oameni din sămânţa cea rea. Din nefericire, planul îndrăzneţ ticluit de către protopărinţi, de salvare a celor din haos, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, a eşuat. întrupându-se în lumea materială înainte de termen, oamenii din sămânţa cea rea au pus capăt epocii de abundenţă, prin distrugerea creaţiei lui Dumnezeu. De fapt, prima caracteristică a celor răi este distrugerea, indiferent sub ce formă o manifestă. Ei au început prin a distruge livezile cu pomi fructiferi şi grădinile cu plante comestibile, lipsind marea masă a oamenilor de hrană. Apoi, au construit primele îngrădiri, punând gard în jurul propriilor surse de hrană - în jurul propriilor livezi şi grădini. Nu după mult timp, a urmat o nouă etapă a ofensivei răului. Fiind lipsiţi de surse suficiente de hrană, bărbaţii şi-au pierdut strălucirile - femeile -, care au ales ceea ce este mai comod: să-i urmeze pe cei din sămânţa cea rea şi să se împreuneze cu ei, în afara binecuvântării conducătorului comunităţii. Astfel a început epoca sclavagistă, iar epoca abundenţei -Evul de aur sau Veacul fericit - a luat sfârşit. Epoca sclavagistă a continuat neîncetat de-a lungul celui de-al treilea ciclu, apoi de-a lungul celui de-al patrulea şi continuă şi în ziua de astăzi. Ea nu s-a încheiat. S-au schimbat doar formele de manifestare. Oamenii, altădată buni şi fericiţi, care-şi ofereau în dar, unii altora, fructe şi legume, s-au schimbat peste noapte. Au apărut lăcomia, batjocura, crima - principalele caracteristici ale Celui rău. Datorită pharismah-urilor întunecate emise de oameni, ceea ce s-a petrecut la suprafaţa lumii materiale a fost aspirat în centru - în nucleul întunecat - şi a reapărut la periferie. Când circuitul s-a închis, lumea materială a cunoscut un proces rapid de densificare, vegetalele au început să se modifice, au apărut plantele otrăvitoare, clima s-a modificat, solul a devenit arid în diferite locuri etc - într-un cuvânt, răul s-a infuzat în natură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.