Templele

 Templele
Concomitent cu spargerea planurilor cuantice, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu planul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă "inovaţie" importantă:  construirea primelor temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii  să venereze noii conducători, care au fost denumiţi prin  termenul de zei. Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost insă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme - la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. într-un fel, se poate spune că acele construcţii erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile erau observate de oameni. Edificiile aveau cele mai diferite aspecte: temple, sanctuare, cetăţi etc. Cele mai importante temple au fost realizate la interfaţa culoarului principal, situat între Tigru şi Eufrat, acolo unde s-au spart pentru prima oară planurile cuantice. în acel loc s-a constituit Centrul de putere al întunericului sau Centrul de la Miazănoapte.
Dimensiunea şi amploarea templelor situate în Centrul de Miazănoapte întrec orice imaginaţie, iar numărul fiinţelor era Lorehh şi Dree ce pătrundeau în planul cuantic material imens. Ulterior s-au realizat multe alte temple, în diferite puncte de pe suprafaţa pământului. Fiecare teritoriu formatat aurie avea propriul său templu. Un om din acele vremuri ar fi observat, în vârful unui deal fizic, mai multe edificii - temple sau cetăţi - fabricate din efluvii de gheaţă, din efluvii de foc, din efluvii de aer, din efluvii de apâ. La construirea edificiilor participaseră Lorehh de apă, Lorehh de foc, Lorehh de aer etc. Omul respectiv ar fi observat că, în aer, la doi-trei metri deasupra vârfului dealului, începe un drum relativ luminos - ca şi cum ar fi fost scăldat de razele lunii -, care se continua cu mai multe trepte late până la uşa edificiului; edificiul era format din flăcări reci, din apă cristalizată sau/şi din aer condensat. La poarta edificiului erau dispuşi gardieni, iar înăuntru puteau fi observate fiinţe Lorehh şi Dree de diferite categorii. Doar un om care primise pecetea lucifencă a fiinţei Lorehh sau Dree ce stăpânea acel teritoriu, putea observa acele edificii. Un alt om, venit de pe un teritoriu învecinat, n-ar fi observat nimic. De regulă, un om provenit dintr-un loc învecinat, nu putea pătrunde în teritoriul respectiv, decât dacă i se aplica în prealabil pecetea fiinţei Lorehh sau Dree, Orice intrus era imediat gonit de puterea gardienilor ce păzeau acel teritonu. Noii adepţi, care veneau de pe teritoriile învecinate erau, mai întâi, aduşi în faţa fiinţelor Lorehh sau Dree, pentru a li se face ritualul prin care primeau pecetea lucifencă. într-un fel, se poate spune că erau "iniţiaţi" în tainele acestora. După o perioadă de relativă linişte, în care Lorehh şi Dree şi-au consolidat poziţiile în teritoriile deja cucerite, s-a trecut la faza a doua: au început să cucerească teritoriile învecinate pentru a-şi extinde spaţiul vital. Cu cât aderau mai mulţi oameni, cu atât teritoriile se lărgeau, iar puterea fiinţelor Lorehh Şi Dree creştea. în scurt timp au apărut regate din ce în ce mai întinse şi mai puternice. în fiecare regat s-a format o oligarhie conducătoare, formată din oameni întrupaţi, care era subordonată trup şi suflet fiinţelor Lorehh şi Dree. ^-onducătorul oficial era însă o preafrumoasă regină, cu infăţişare de zeiţă - o venera în carne şi oase.