Formarea iadurilor

Formarea Iadurilor
Când oamenii au început să moară în planul cuantic material, a apărut necesitatea formării unor noi planuri cuantice, în aceste planuri cuantice urmau să pătrundă toţi oamenii defuncţi. Aceste planuri sunt iadul, care este format din mai multe nivele (astfel că se impune folosirea pluralului: iaduri) şi Regatul morţilor vii. (24) în funcţie de faptele din timpul existenţei întrupate, oamenii defuncţi au fost atraşi prin rezonanţă spre cele două planuri cuantice noi. în iad au pătruns oamenii care au făptuit răul în lumea materială, iar în Regatul morţilor vii au pătruns victimele răului. La fel ca planul cuantic material, Regatul morţilor vii şi iadul şi-au modificat configuraţia de multe ori de-a lungul timpului. Iadul - sau, mai corect, iadurile -, s-au format de-a lungul găurilor de vierme spaţio-temporaie (scurtăturile razelor de creaţie), care fac joncţiunea între nucleul pământului şi Haos. Primul culoar spaţio-temporal format direct între planul cuantic material şi haos poate fi desemnat prin formula "iadul cel mare". El s-a format iniţial chiar în locul în care a avut loc asasinarea lui Abel de către Cain. De fapt, primul om care a pătruns în iad a fost chiar Cain. Ulterior, după o perioadă de ] timp, Cain a părăsit iadul. După acelaşi principiu, în perioadele următoare s-au format multe culoare directe între haos şi planul cuantic material, ca nişte găuri de vierme secundare. Ele pot fi denumite iaduri secundare. în epoca de apogeu a ofensivei Celui rău, s-au format nu mai puţin de 76 (sau 78) de astfel de culoare spaţio-temporaie. Fiecare gaură de vierme numită iad era împărţită în trei mari zone. în funcţie de faptele din timpul existenţei întrupate, oamenii se apropiau într-o măsură mai mare sau mai mică de haos. Cei cu adevărat răi, mergeau după moarte în zonele rezidenţiale ale iadului - zona I -, care erau cel mai apropiate de haos, acolo unde puteau sta cu ... dracul la masă. Cei mai puţin răi, care aveau la activ fapte generate de ignoranţă sau de comoditate, locuiau mai aproape de lumea materială, în zonele II şi III ale iadurilor. Zona a IlI-a a iadului era foarte apropiată de planul material -, fiind situată chiar la interfaţa planului cuantic material. Oamenii deveniţi sclavi în lumea fizică prin aplicarea, în cazul unui ritual de înfrăţire, a unei peceţi luciferice, au
continuat astfel să rămână sclavi şi după moarte. Ei erau aspiraţi instantaneu în iad, imediat după moarte. Acest proces are loc şi în ziua de astăzi la vrăjitoare, care-şi desfăşoară activitatea în urma unui pact ce presupune aplicarea unei peceţi luciferice. Din nefericire, acest proces se produce şi la acei oameni obişnuiţi care, de-a lungul existenţei întrupate, dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea din ignoranţă, merg la o vrăjitoare pentru a fi "ajutaţi". Prin vrăjitoare acţionează, de fapt, fiinţe Lorehh şi Dree. Omul ia contact atât cu vrăjitoarea, cât şi cu aceste fiinţe, care acţionează prin ea. Simplul contact al unui om obişnuit cu o vrăjitoare presupune un act ritual de înfrăţire (acest act ritual poate fi întărit fie verbai, fie în scris). Prin ritualul de înfrăţire, ornai primeşte o pecete lucifericâ, care-i pune în ipostaza, deioc de invidiat, de a fi atras, după moarte, direct în iad, indiferent de faptele din timpul existenţei întrupate. în schimb, oamenii care au devenit victime ale opresiunii, erau atraşi, după moarte, în Regatul morţilor vii - o zonă precursoare a lumii astrale de astăzi. Regatul morţilor vii era foarte apropiat de suprafaţa pământului şi nu avea nimic de-a face cu iadul. Din Regatul morţilor vii se vedea, ca printr-un geam, lumea materială. Primul om care a deschis Regatul morţilor vii a fost Abel. Ulterior, în Regatul morţilor vii au pătruns toţi oamenii care au devenit victime ale Celui rău. în Regatul morţilor vii, oamenii deveniţi victime s-au împărţit în grupuri şi grupuleţe, în funcţie de interesele conjuncturale Capitolul