Venera-rea femeii După spargerea planurilor cuantice, Lorehh şi Dree au preluat energia oamenilor întrupaţi şi s-au manifestat corporal, direct în lumea materială, ca bărbaţi sau ca femei, în funcţie de interesele de moment. Oricât de ciudat ar părea, sensul cuvântului corporal trebuie luat ad litteram: în acea perioadă de timp, Lorehh şi Dree au ajuns să se manifeste corporal - fizic - în teritoriile : formatate aurie de ele. In teritoriile deja formatate aurie, Lorehh şi Dree s-au manifestat în trupuri aidoma cu cele ale oamenilor întrupaţi, dar, în afara lor, nu se puteau manifesta decât în trupurile lor eterice. De altfel, nici oamenii deveniţi sclavi, nu se mai puteau Imanifesta în afara teritoriilor astfel formatate. Dacă un om devenit sclav ar fi depăşit teritoriul, ar fi avut surpriza că se destructurează fizic, ca un castel de nisip. Cu cât Lorehh şi Dree furau mai multă energie de la oameni, cu atât se puteau manifesta mai mult în lumea materială. Dacă ar fi fost lipsite de această energie, corpurile lor 1 materializate s-ar fi topit ca zăpada în bătaia soarelui şi ar fi redevenit fiinţe eterice. După un timp, n-ar fi putut să se j manifeste nici măcar la nivelul lumii eterice şi ar fi fost resorbite în propriile lor planuri cuantice. în ziua de astăzi, Lorehh şi Dree nu mai pot să facă | asemenea isprăvi magice, datorită faptului că nu mai beneficiază de un excedent de energie atât de mare, precum în acele timpuri. Astăzi, Lorehh şi Dree continuă să aibă o foame continuă de energie, pe care o preiau în continuare de la ! oamenii care faptuiesc acte în dezacord cu Ordinea cosmică, dar j procesul a fost încetinit în mod considerabil. Actualmente, fiinţele Lorehh şi Dree sunt lipsite de acel surplus de energie, care să le confere prestanţă, putere şi tărie, astfel încât nu mai sunt capabile să se manifeste direct în lumea materială. Astăzi, Lorehh şi Dree nu se mai pot manifesta decât la nivelul lumii eterice. Chiar şi în planul eteric, trupurile lor de formă umanoidă au tendinţa de a se destructura, iar fizionomiile lor, cu ochi a căror pupilă este în întregime neagră, lipsită de iris, tind uneori de a se deforma. Dacă s-ar manifesta în lumea materială, aşa lipsite de energie, Lorehh şi Dree ar putea fi observate de oameni sub forme înspăimântătoare, ceea ce nu este în interesul lor. Faptul că, în ziua de astăzi, nu se mai materializează precum în acele
vremuri de mult apuse, nu se datorează însă oamenilor, ci activităţii lui Iisus Hristos. De aproape 2000 de ani, prin activitatea sa neobosită, Iisus Hnstos a blocat orice manifestare de acest gen a fiinţelor Lorehh şi Dree. Concomitent, Iisus Hristos a oprit constituirea unor pseudoparadisuri artificiale. Pe la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment -adevăraţi zburători şi zburătoare cu ochii văpăi, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. Prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe aproape ireală, carnaţie marmoreană şi forme extrem de atrăgătoare. Cu timpul, fiinţele Lorehh şi Dree au început să se caleze aurie în femeile-venere, într-o formă de posedare periculoasă. Deşi avea în faţa sa o femeie, un bărbat întreţinea, de fapt, raporturi sexuale cu o fiinţă Lorehh. (Acest proces are loc uneori şi în ziua de astăzi, la acele persoane care abuzează de practici sexuale anormale. Cu timpul, aceste persoane atrag fiinţele Lorehh de orientare sexuală, care se calează pe/în ele, posedându-le. Dată fiind structura lor aurică, bărbaţii sunt imuni la posedare directă. Ei pot fi influenţaţi doar din exterior.) In felul acesta s-a instituit cultul femeii-veneră. Cele mai inimoase femei au devenit obiect de veneraţie, cărora bărbaţii li se închinau înt-un mod infantil. Cu timpul, bărbaţii au fost subordonaţi şi aserviţi din punct de vedere sexual - actul sexual a devenit un drog foarte puternic - iar restul femeilor au devenit sclave. Dobândind o putere imensă, femeile-vampe au ajuns purtătorii de cuvânt ai fiinţelor Dree şi Lorehh, care vorbeau prin ele. Pentru o astfel de femeie-veneră, existenţa trupească devenise un lung şir de plăceri sexuale, în care nimic nu era nepermis sau tabu. înţelepciunea sa era peste măsură de mare, cunoscând aproape tot ce cunoaşteau fiinţele Lorehh şi Dree cu care intrase în conexiune aurică. Era ca şi cum experienţa şi cunoaşterea fiinţelor întunecate se transferase, prin inducţie, unei astfei de femei-veneră. Cea mai frumoasă femeie- venera, dar şi cea mai virusată în urma contactelor aurice repetate cu fiinţele Lorehh şi Dree, a devenit regină - conducătoarea oficială a comunităţii. Bărbaţii au ajuns să se ucidă între ei din cauza unei singure femei. Imediat după mijlocul celui de-aî treilea ciclu, atât fiinţele Lorehh şi Dree, cât şi femeile-vampe n-au mai dorit intermediari bărbaţi în cadrul relaţiilor de "colaborare" aurică. Au dorit să se imperecheze direct şi să aibă progenituri. Mijlocul prin care fiinţele Dree şi Lorehh au reuşit să aibă progenituri cu fiicele oamenilor a fost relativ simplu. în prima fază, Dree şi Lorehh se transfomiau corporal în zburători femei şi întreţineau raporturi sexuale cu bărbaţii, cărora le reţineau sperma (o cristalizau). în a doua fază, se transformau în zburători bărbaţi, care se acuplau cu femeile acestora, cu care aveau progenituri. Din nefericire, în urma unor astfel de contacte sexuale atipice, s-au întrupat, prin sintonie, fiinţe omeneşti provenite direct din adâncurile haosului. în primul rând, au venit la întrupare oamenii retardaţi - care erau adevărate catastrofe pentru lumea materială. Retardaţii (spiritele imature) nu au conştiinţă precum ceilalţi oameni, după cum nu au nici un fel de norme morale sau sociale. Ei nu cunosc decât distrugerea în formele ei primare. în actualul ciclu al cosmosului, retardaţii nu pot fi educaţi în nici un fel. Nici măcar prin suferinţă. (19) Prin întruparea retardaţilor, existenţa din lumea materială a adevenit un infem. Ordinea cosmică a fost serios perturbată; mulţimea violurilor, a crimelor şi a altor fapte abominabile a întrecut cele mai pesimiste aşteptări. Oamenii retardaţi au fost în cele din urmă retraşi din planul material chiar de către onducătorii fiinţele Lorehh şi Dree, datorită cruzimii cu care se manifestau.
O altă categorie de fiinţe create prin împerecherea dintre r>ree sau Lorehh şi fiicele oamenilor au fost semizeii, a căror putere era extrem de marc, în comparaţie cu cea a oamenilor obişnuiţi- Semizeii au constituit o categorie aparte de fiinţe născute în acest fel, mai cu seamă datorită faptului că nu erau cruzi sau răi. Deşi, paradoxal, proveneau din planurile cuantice ale haosului, majoritatea semizeilor s-au luminat sufleteşte atunci când au ajuns în lumea materială. Ei au devenit apoi principalii duşmani ai fiinţelor Lorehh şi Dree, pe care au încercat să-i alunge din planul cuantic material. Fireşte, au existat şi semizei răi, dar numărul acestora a fost destul de mic. O altă categorie de fiinţe născute din aceste încrucişări ciudate a fost cea a uriaşilor ("uriaşii din vechime", după cum sunt numiţi în scrierile sacre), care nu erau totuşi atât de înalţi precum se spune. în marea lor majoritate, uriaşii, ca rod al necurâţiei trupeşti a fiicelor oamenilor, nu depăşeau şase metri. La început, uriaşii au fost blajini şi ascultători, dar în ultima parte a existenţei lor au început să se războiască atât între ei, cât şi cu oamenii. în cele din urmă au fost distruşi, iar supravieţuitorii s-au retras în locurile pustii, plângându-şi durerea de a fi fost aduşi la viaţă într-un mod nedemn. Un semizeu sau un uriaş nu putea fi ucis cu una cu două. Cei care le doreau pieirea trebuiau să le ucidă mai întâi părinţii -în special, mama de trup. Apoi trebuia să realizeze un ritual prin care să întărească discontinuitatea seminţiei respective. Abia după aceea, asasinii se încumetau să-i atace în luptă deschisă şi, dacă aveau noroc - dacă erau ajutaţi de "voia zeilor" - îi puteau ucide. Problema cea mai spinoasă n-au constituit-o totuşi semizeii sau uriaşii, cu care, cât de cât, se putea ajunge la o înţelegere, ci anumite progenituri care nu pot fi denumite fiinţe. Aceste progenituri au rezultat din împreunări realizate între oamenii prin care se manifestau Lorehh sexuale total decăzute Şi unele animale. Aceste progenituri pe care le putem denumi făpturi, erau lipsite de spirit, duh, suflet şi conştiinţă. Totuşi, era destul de inteligente - adevărate bestii crude. Ele nu puteau fi controlate de nimeni. Nici măcar de creatorii lor. Deşi nu aveau suflet, duh sau spirit, astfel de făpturi erau inteligente prin inducţie. Inteligenţa, răutatea şi ura părinţilor s au transferat, în momentul concepţiei, asupra lor. La un moment dat, ele au devenit o ameninţare pentru întrega lume materială. Probabil că, în ziua de astăzi, prin inseminări artificiale ori prin aşa-numitele donări de fiinţe umane "superperformante" se urmăreşte aducerea la viaţă a unor făpturi asemănătoare - ceea ce reprezintă o imensă eroare a speciei umane. în acele momente de răscruce ale istoriei cosmosului, la traumele anterioare - trauma rupturii faţă de Dumnezeu şi trauma despărţirii de natură (de creaţia minunată a lui Dumnezeu) s-a mai adăugat încă una: trauma despărţirii bărbatului de femeie. De atunci, în forul lor interior, femeile sunt supărate pe bărbaţi datorită faptului că au fost lăsate la discreţia unor fiinţe primitive, care le-au batjocorit în fel şi chip. De cealaltă parte, bărbaţii sunt supăraţi adânc în fiinţa lor pe femei, datorită faptului că au fost daţi la o parte, atunci când au apărut fiinţe superioare lor ca frumuseţe. Vina pentru ceea ce s-a petrecut se datorează însă bărbaţilor, care au neglijat ceea ce Dumnezeu le ofense spre ocrotire: femeile, părţi (coaste) rupte din ei - sufletele perene. Bărbaţii au fost cei care au permis fiinţelor Lorehh şi Dree să facă ceea ce le trecea prin cap.
vremuri de mult apuse, nu se datorează însă oamenilor, ci activităţii lui Iisus Hristos. De aproape 2000 de ani, prin activitatea sa neobosită, Iisus Hnstos a blocat orice manifestare de acest gen a fiinţelor Lorehh şi Dree. Concomitent, Iisus Hristos a oprit constituirea unor pseudoparadisuri artificiale. Pe la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment -adevăraţi zburători şi zburătoare cu ochii văpăi, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. Prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe aproape ireală, carnaţie marmoreană şi forme extrem de atrăgătoare. Cu timpul, fiinţele Lorehh şi Dree au început să se caleze aurie în femeile-venere, într-o formă de posedare periculoasă. Deşi avea în faţa sa o femeie, un bărbat întreţinea, de fapt, raporturi sexuale cu o fiinţă Lorehh. (Acest proces are loc uneori şi în ziua de astăzi, la acele persoane care abuzează de practici sexuale anormale. Cu timpul, aceste persoane atrag fiinţele Lorehh de orientare sexuală, care se calează pe/în ele, posedându-le. Dată fiind structura lor aurică, bărbaţii sunt imuni la posedare directă. Ei pot fi influenţaţi doar din exterior.) In felul acesta s-a instituit cultul femeii-veneră. Cele mai inimoase femei au devenit obiect de veneraţie, cărora bărbaţii li se închinau înt-un mod infantil. Cu timpul, bărbaţii au fost subordonaţi şi aserviţi din punct de vedere sexual - actul sexual a devenit un drog foarte puternic - iar restul femeilor au devenit sclave. Dobândind o putere imensă, femeile-vampe au ajuns purtătorii de cuvânt ai fiinţelor Dree şi Lorehh, care vorbeau prin ele. Pentru o astfel de femeie-veneră, existenţa trupească devenise un lung şir de plăceri sexuale, în care nimic nu era nepermis sau tabu. înţelepciunea sa era peste măsură de mare, cunoscând aproape tot ce cunoaşteau fiinţele Lorehh şi Dree cu care intrase în conexiune aurică. Era ca şi cum experienţa şi cunoaşterea fiinţelor întunecate se transferase, prin inducţie, unei astfei de femei-veneră. Cea mai frumoasă femeie- venera, dar şi cea mai virusată în urma contactelor aurice repetate cu fiinţele Lorehh şi Dree, a devenit regină - conducătoarea oficială a comunităţii. Bărbaţii au ajuns să se ucidă între ei din cauza unei singure femei. Imediat după mijlocul celui de-aî treilea ciclu, atât fiinţele Lorehh şi Dree, cât şi femeile-vampe n-au mai dorit intermediari bărbaţi în cadrul relaţiilor de "colaborare" aurică. Au dorit să se imperecheze direct şi să aibă progenituri. Mijlocul prin care fiinţele Dree şi Lorehh au reuşit să aibă progenituri cu fiicele oamenilor a fost relativ simplu. în prima fază, Dree şi Lorehh se transfomiau corporal în zburători femei şi întreţineau raporturi sexuale cu bărbaţii, cărora le reţineau sperma (o cristalizau). în a doua fază, se transformau în zburători bărbaţi, care se acuplau cu femeile acestora, cu care aveau progenituri. Din nefericire, în urma unor astfel de contacte sexuale atipice, s-au întrupat, prin sintonie, fiinţe omeneşti provenite direct din adâncurile haosului. în primul rând, au venit la întrupare oamenii retardaţi - care erau adevărate catastrofe pentru lumea materială. Retardaţii (spiritele imature) nu au conştiinţă precum ceilalţi oameni, după cum nu au nici un fel de norme morale sau sociale. Ei nu cunosc decât distrugerea în formele ei primare. în actualul ciclu al cosmosului, retardaţii nu pot fi educaţi în nici un fel. Nici măcar prin suferinţă. (19) Prin întruparea retardaţilor, existenţa din lumea materială a adevenit un infem. Ordinea cosmică a fost serios perturbată; mulţimea violurilor, a crimelor şi a altor fapte abominabile a întrecut cele mai pesimiste aşteptări. Oamenii retardaţi au fost în cele din urmă retraşi din planul material chiar de către onducătorii fiinţele Lorehh şi Dree, datorită cruzimii cu care se manifestau.
O altă categorie de fiinţe create prin împerecherea dintre r>ree sau Lorehh şi fiicele oamenilor au fost semizeii, a căror putere era extrem de marc, în comparaţie cu cea a oamenilor obişnuiţi- Semizeii au constituit o categorie aparte de fiinţe născute în acest fel, mai cu seamă datorită faptului că nu erau cruzi sau răi. Deşi, paradoxal, proveneau din planurile cuantice ale haosului, majoritatea semizeilor s-au luminat sufleteşte atunci când au ajuns în lumea materială. Ei au devenit apoi principalii duşmani ai fiinţelor Lorehh şi Dree, pe care au încercat să-i alunge din planul cuantic material. Fireşte, au existat şi semizei răi, dar numărul acestora a fost destul de mic. O altă categorie de fiinţe născute din aceste încrucişări ciudate a fost cea a uriaşilor ("uriaşii din vechime", după cum sunt numiţi în scrierile sacre), care nu erau totuşi atât de înalţi precum se spune. în marea lor majoritate, uriaşii, ca rod al necurâţiei trupeşti a fiicelor oamenilor, nu depăşeau şase metri. La început, uriaşii au fost blajini şi ascultători, dar în ultima parte a existenţei lor au început să se războiască atât între ei, cât şi cu oamenii. în cele din urmă au fost distruşi, iar supravieţuitorii s-au retras în locurile pustii, plângându-şi durerea de a fi fost aduşi la viaţă într-un mod nedemn. Un semizeu sau un uriaş nu putea fi ucis cu una cu două. Cei care le doreau pieirea trebuiau să le ucidă mai întâi părinţii -în special, mama de trup. Apoi trebuia să realizeze un ritual prin care să întărească discontinuitatea seminţiei respective. Abia după aceea, asasinii se încumetau să-i atace în luptă deschisă şi, dacă aveau noroc - dacă erau ajutaţi de "voia zeilor" - îi puteau ucide. Problema cea mai spinoasă n-au constituit-o totuşi semizeii sau uriaşii, cu care, cât de cât, se putea ajunge la o înţelegere, ci anumite progenituri care nu pot fi denumite fiinţe. Aceste progenituri au rezultat din împreunări realizate între oamenii prin care se manifestau Lorehh sexuale total decăzute Şi unele animale. Aceste progenituri pe care le putem denumi făpturi, erau lipsite de spirit, duh, suflet şi conştiinţă. Totuşi, era destul de inteligente - adevărate bestii crude. Ele nu puteau fi controlate de nimeni. Nici măcar de creatorii lor. Deşi nu aveau suflet, duh sau spirit, astfel de făpturi erau inteligente prin inducţie. Inteligenţa, răutatea şi ura părinţilor s au transferat, în momentul concepţiei, asupra lor. La un moment dat, ele au devenit o ameninţare pentru întrega lume materială. Probabil că, în ziua de astăzi, prin inseminări artificiale ori prin aşa-numitele donări de fiinţe umane "superperformante" se urmăreşte aducerea la viaţă a unor făpturi asemănătoare - ceea ce reprezintă o imensă eroare a speciei umane. în acele momente de răscruce ale istoriei cosmosului, la traumele anterioare - trauma rupturii faţă de Dumnezeu şi trauma despărţirii de natură (de creaţia minunată a lui Dumnezeu) s-a mai adăugat încă una: trauma despărţirii bărbatului de femeie. De atunci, în forul lor interior, femeile sunt supărate pe bărbaţi datorită faptului că au fost lăsate la discreţia unor fiinţe primitive, care le-au batjocorit în fel şi chip. De cealaltă parte, bărbaţii sunt supăraţi adânc în fiinţa lor pe femei, datorită faptului că au fost daţi la o parte, atunci când au apărut fiinţe superioare lor ca frumuseţe. Vina pentru ceea ce s-a petrecut se datorează însă bărbaţilor, care au neglijat ceea ce Dumnezeu le ofense spre ocrotire: femeile, părţi (coaste) rupte din ei - sufletele perene. Bărbaţii au fost cei care au permis fiinţelor Lorehh şi Dree să facă ceea ce le trecea prin cap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.