Iisus Hristos: Dumnezeul Dumnezeilor

Se observă astfel cum susţinătorul cu lumină de gând, cuvânt şi purtare pe timpul unei vieţi încarnate a sufletelor, trupurilor şi aurelor duhurilor încarnate este Hristos în urma jertfei pe cruce, înlocuind astfel dependenţa sufletelor de zeii la care deveniseră sclavi şi „hrană”. Zeii nu mai pot să se hrănească dintr-un suflet nou născut astfel încât să nu le moară duhul. De asemenea nu pot să se hrănescă nici din chakrele aurice pentru a-şi păstra trupurile nemuritoare. Aceasta deoarece Hristos a schimbat şi conformaţia interiilor aurei care nu mai are chakre, deoarece Hristos nu are nevoie de energii din trupurile oamenilor pe care să le absoarbă prin chakre precum zeii. Sfinţii creştini în diferitele reprezentări nu apar ca „sfinţii” zeilor, cu chakre, ci apar radiind lumina lui Hristos. Procesul energetic de transformare, de naştere din nou, este valabil şi pentru toate ”neamurile” adică toţi fiii zeilor din toate regatele zeilor de pe pământ. Aceste fiinţe care se lasă creştinate, renunţă la părinţii lor zeii şi sunt înfiaţi de Dumnezeu Hristos. Configuraţia semizeiască a interiilor susţinătoare de viaţă care alcătuiesc sufletele, trupurile şi aurele lor se schimbă şi devin ca a duhurilor încarnate prin suflet, trup şi aură. În acest fel zeii nu se mai hrănesc cu duhul din sufletele sâmtemiilor. De asemenea aura cea nouă nu mai prezintă chakre prin care zeii „stăpânii chakrelor” îşi hrăneau trupurile muritoare cu energii de gând, cuvânt, purtare şi lumină ale fiilor care li se închinau. 
Evanghelia – vestea cea bună a naşterii din nou în Hristos a tuturor sufletelor, trupurilor şi aurelor - pe care apostolii o propovăduiau în orice regat al zeilor pe care îl penetrau, era şi pentru duhurile încarnate silite să se închine zeilor din regatele în care trăiau, precum şi fiilor de zei din acele regate. Prin lepădarea de „diavol si de satan”(zeii întunecaţi), duhurile încarnate şi fiii zeilor erau născuţi din nou în Hristos. În acele locuri se clădeau biserici peste portalurile de lumină deschise de Hristos în regatele zeilor. În biserici se propovăduiau şi încă se propovăduiesc lucruri importante cum ar fi: 
- regulile dumnezeieşti pentru încarnare (poruncile). 
- naşterea din nou pentru duhurile încarnate (fiii şi fiicele căzute ale lui Dumnezeu) şi pentru fiii şi fiicele zeilor. 
- vindecarea bolilor de suflet, trup şi aură apărute prin comportamentul negativ de gânduri, cuvinte şi fapte, în familie şi cu semenii datorate influenţelor celui rău (cu ale căror „tehnici de evoluţie spirituală” cochetează oamenii de pe pământ fară să aibă habar pe mâinile cui intră în această viaţă dar mai ales după ce mor).