Situatia Pamantului dupa venirea lui Dumnezeu

Putem defini situaţia pământului după coborârea mântuitorului
Hristos enumerând principalele lucruri care s-au întâmplat: 
-eliberarea prizonierilor din închisori, adică scoaterea din “şambalele” zeilor a tuturor duhurilor care se reîncarnaseră şi fuseseră luaţi de zei “cu voia lor” ca să le sporească regatele. 
- eliberea “prizonierilor” din “tartarurile” zeilor adică din iadurile, din regatele “şambalele” lor pline de lumină şi de splendoare, furată din puterile duhurilor şi sufletelor celor minţiţi şi furaţi în mod josnic şi care nedorind să adere de bună voie şi să-şi plece capul în faţa zeilor, îngerilor sau duhurilor naturii căzute, erau aruncaţi în iaduri unde erau goliţi de puteri şi storşi până când se stingeau. 
- eliberarea din robia zeilor a duhurilor care se reîncarnau a dus la revitalizarea ritmului încarnării. 
- diminuarea sâmtemiilor şi a stăpânirii lor pe pământ s-a produs prin înmulţirea numărului celor care veneau din astral şi prin creştinarea fostelor împărăţii, regate şi cetăţi ale zeilor aflate pe pământ. Pământul ocupat de mult de zei în mod ilegal intră încet dar sigur de 2000 de ani din nou în stăpânirea duhurilor care vin din astral şi se reîncarnează. 
- restabilirea regulilor dumnezeieşti ale reîncarnării prin înfiinţare de biserici pământeşti. 
- toate acestea s-au făcut în timp, cu jertfe şi cu un consum formidabil de energie. 
Toate aceste evenimente care s-au desfăşurat alcătuiesc întocmai şi definesc scopul înălţării bisericilor pământeşti şi certifică pe deplin funcţionarea lor. Dacă tot am discutat de motivele înfiinţării bisericilor pământeşi şi am descifrat taina acestora, vom vorbi pe scurt şi despre principiul de funcţionare sau mai exact despre ce anume se propovăduieşte în biserică. 
În acest fel ne putem referi la activitatea bisericii pământene subliniind câteva idei principale enunţate de biserici pentru fiecare val, generaţie, clasă de duhuri care coboară la încarnare, dar şi pentru sâmtemiile de pe pământ: 
- Reamintirea numelui Dumnezeului dumnezeilor, Domnul Dumnezeu pentru fiecare suflet. 
- Vestea cea bună: - care spune că Domnul Dumnezeilor s-a coborât pe pământ în chip de Hristos (Mântuitor) ca să anuleze greşelile şi răutatea fiilor săi căzuţi care s-au îmbătat cu lăcomie şi dorinţă de şefie şi au poftit să fie dumnezei fără să poată susţine aceste funcţii prin calităţile spirituale pe care le posedau la acea dată. 
- care mai spune că Domnul Hristos le-a luat puterile şi se ocupă personal de mântuirea duhurilor coborâte la încarnare. 
- care mai spune că salvează de la pieire orice fiu şi fiică de zeu care îi cere ocrotirea şi ajutorul, adică îl înfiiază ca şi cum ar fi al lui. 
- Reamintirea regulilor dumnezeieşti de încarnare valabile pentru fiecare viaţă în familie, cu semenii şi cu Dumnezeu.
- Reamintirea paşilor necesari pentru a rămâne în armonie, comuniune cu Dumnezeu pe principiul păstrării în interiile susţinătoare de viaţă a lui Hristos, astfel omul rămâne în Hristos iar Hristos rămâne în El. 
- Vindecarea bolilor căpătate în familie, în relaţiile cu semenii precum şi a bolilor datorate închinării omului la zei, îngeri şi fiinţe ale naturii căzute prin adoptarea “evangheliei” zeilor propovăduită de apostolii întunecaţi, evanghelie care o înlocuieşte pe cea hristică, înlocuieşte vindecarea adevărată, hristică, înlocuieşte regulile dumnezeieşti ale reîncarnării. 
În acest fel, de 2000 de ani biserica este locul unde duhurile încarnate îşi vindecă sufletul, trupul şi aura până când învaţă să renunţe la comportamentul întunecat în familie, în relaţia cu semenii; să renunţe de asemenea la reîntoarcerea în robia zeilor şi la “tehnicile de îndumnezeire rapidă şi de vindecare” mult trâmbiţate de apostolii lor întunecaţi. Dar nu toţi oamenii aleg să se poarte dumnezeiesc în relaţiile lor cu familia şi cu semenii. Acest lucru îţi arată clar că nu există nicio punte de comunicare între ei şi Dumnezeu. În acest fel omul fără Dumnezeu, neocrotit de El, cade sub influenţa zeilor care îşi trimit apostolii lor întunecaţi. Prin ispită şi minciuni de îndumnezeire rapidă apotolii întunecaţi îl atrag pe om în mâna “celui rău”. Odată ajunşi sub auspiciul zeilor s-a observat un fenomen energetic pe care noi l-am denumit C.F.D.(comportament fără Dumnezeu). Cauza producerii şi manifestării acestui fenomen se datorează cuplării omului la un zeu, înger sau spirit al naturii căzut, prin puterile sufletului, de gând, cuvânt, purtare şi lumină. În acest fel, omul devine o păpuşă dar şi o baterie prin care zeul, îngerul sau spiritul naturii se manifestă şi se alimentează din sufletul acestuia. 
Principiul manifestării celui rău prin om diferă de principiul alimentării celui rău prin om, deoarece silesc duhul întrupat să se manifeste diferit prin suflet, trup şi aură în relaţia sa cu familia, cu semenii şi cu Dumnezeu. Studiind un om aflat sub auspiciul celui rău poţi lesne deosebi momentele în care cel rău se manifestă prin el, de momentele prin care cel rău se alimentează din sufletul, trupul sau aura omului. Manifestarea “celui rău” prin oameni, are ca scop alimentarea cu lumină de gând, cuvânt şi purtare din sufletul, trupul şi aura omului. Atenţia “celui rău” se îndreaptă spre oamenii cu slabă comuniune cu Dumnezeu. În locul ”gol” neumplut cu Dumnezeu, sufletul se manifestă prin singurătate şi teamă. Cel rău speculează aceste emoţii deoarece omul singuratic şi temător poate lesne deveni lacom şi gelos, apoi poate urî şi mânia, după care până la violenţă nu mai e decât un pas. Ameninţările, bătaia, teroarea şi crima sunt ultimele simptome ale manifestării unui zeu, înger sau duh al naturii căzut, prin sufletul, trupul şi aura omului care este un duh încarnat în lumea materială. 
Atunci când observăm omul şi vedem pe unul dornic să primească laude, să deţină putere, să stăpânească peste nenumărate suflete, avem în faţă un om din care se alimentează un zeu, un înger sau un duh al naturii. De asemenea excesele în ceea ce priveşte mâncarea, băutura şi sexualitatea denotă un om din care se alimentează un zeu, un înger sau un duh al naturii căzut. “Decuplarea” alimentării se face atunci când energia de lumină de gând, cuvânt şi purtare luată de “cel rău” din sufletul, trupul şi aura omului s-a dovedit a fi suficientă pentru “cel rău”. Sufletul, trupul şi aura unui om abia “deconectat” de la un zeu, înger sau duh al naturii căzut nu se mai pot manifesta ideal şi se îmbolnăvesc. Refacerea acestor energii fără Dumnezeu nu este în regulă. De asemenea, lipsa comuniunii cu Dumnezeu prin biserica hristică pământească, va permite toată viaţa ca “cel rău” să se alimenteze din sufletul, trupul şi aura unui om. 
Apostolii unui zeu, înger sau duh al naturii căzut, precum şi “evangheliile” lor despre “tehnici de evoluţie rapidă” dar mai ales despre “tehnicile lor de vindecare” sunt toate nişte cacialmale. Adevăratul scop al celui rău care se manifestă prin apostolii săi, este de a aşeza simbolurile celui rău pe sufletul, trupul şi aura omului. Aceste sigle sau peceţi întunecate, orbesc gândul, cuvântul şi purtarea omului “iniţiat” în aşa fel încât acesta să nu se întoarcă la Hristos pentru a fi mântuit. Relaţiile de familie, relaţiile cu semenii se deteriorează din cauză că relaţia cu Dumnezeu este inexistentă. Moartea acestui om sub auspiciul unui zeu, înger sau duh al naturii căzut, îl despart veşnic de Dumnezeu. Am observat că Dumnezeu este singurul care poate să întoarcă un om “iniţiat”, un om atins de un zeu, înger sau duh al naturii căzut. De asemenea Dumnezeu aduce oamenii potriviţi pentru a smulge oamenii prinşi în capcana zeilor, îngerilor sau duhurilor naturii căzute.