luni, 26 noiembrie 2018

Razboiul de uzura intre bine si rau


Atragerea în lumea materială (lumea de întreptare) a duhurilor căzute de mult de la regulile stadiului de îndumnezeire unu, doi şi trei a fost un succes. La încarnare vin foştii zei rămaşi fără putere, care de frica morţii duhurilor proprii se reîntorc la Dumnezeu. Zeii rămaşi în afara lumii materiale influenţează lumea prin fiii şi fiicele lor. Lupta lor pentru putere duce la războaie între ei şi automat la fuga zeilor învinşi din calea zeilor învingători. Zeii învinşi caută scăpare la Dumnezeu intrând astfel în procesul reîncarnării. 
În acest fel numărul zeilor şi numărul regatelor acestora devine din ce în ce mai mic. Poţi cunoaşte puterea celui mai mare regat al zeilor şi cele mai puternice zeităţi numărându-le fiii şi fiicele de pe pământ din fiecare ţară precum şi numărul duhurilor încarnate care părăsesc pe Hristos, Dumnezeul dumnezeilor, pentru aceşti „dumnezei” căzuţi sau pentru îngeri sau spirite ale naturii căzute. Hristos monitorizează fiecare suflet pentru a-i ajuta evoluţia. Fiecare suflet înveleşte un duh căzut care nu de mult avea un regat propriu în care tăia şi spânzura. Lupta acestui zeu cu un altul mai puternic decât el a dus la deposedarea lui de putere şi la „căderea lui pe pământ”. Măcinat de boli şi descompus, fiecare din aceste duhuri de foşti zei arată ca „dracul”. Îmbrăcându-l cu un suflet, fiecare Adam căzut devine un suflet viu, iar procesul de descompunere al duhului său se opreşte. Pentru că duhul este adormit, fiinţa umană se conectează direct la suflet. Astfel fiinţa se trezeşte într-un trup fără amintiri şi într-o lume pe care nu o cunoaşte şi anume lumea fizică şi trupul fizic. 
Fiecare suflet de sâmtemie contează în faţa lui Hristos care urmăreşte să-l scape de pieirea definitivă. Numărul sâmtemiilor adică al fiilor de zei de pe pământ depăşeşte 75% din populaţia actuală a globului. După venirea Sa pe pământ, Hristos desfăşoară un război de uzură împotriva ultimelor bastioane ale zeilor a căror putere stă şi acum în fiii şi fiicele lor de pe pământ, cât şi în duhurile încarnate ”foştii zei care aderă la tehnicile de evoluţie spirituală avansate” ale acestor dumnezei căzuţi sau ale slujitorilor acestora, îngerii şi spiritele naturii căzute.
Pe când era pe pământ, Hristos a făcut referiri exacte la un plan de salvare de la pieire a celor două categorii de oameni: 
1. Fiii rătăcitori ai lui Dumnezeu căzuţi de la regulile stadiilor unu, doi şi trei care au rămas fără statutul lor de „dumnezei”, fără ajutoarele şi slujitorii care li se închinau şi vin acum la reîncarnare de teamă ca duhurile lor să nu piară. 
2. Sâmtemiile, adică fiii şi fiicele zeilor creaţi după chipul şi asemănarea zeilor. Aceste sâmtemii au avut prilejul pentru prima dată să îl vadă pe Dumnezeu de care nu aflaseră până atunci pentru că trăiau o singură viaţă şi mureau iar existenţa lui Dumnezeu le era ascunsă cu grijă în aceasta unică viaţă chiar de cei care i-au creat. Neavând spirit şi duh după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu nu puteau ajunge în lumea duhului sau a spiritului pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu. În timpul vieţii erau minţiţi şi folosiţi de creatorii lor, zeii, să lupte cu alţi zei şi cu fiii acestora pentru a-i hrăni cu tot mai multe suflete. 
Despre acest plan dublu de salvare iniţiat de Hristos se vorbeşte în Ioan cap. 10, vers. 14, 16: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe (n.a.oile) cele ce sunt ale Mele şi sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele”. „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o singură turmă şi un singur Păstor”. 

1- Despre zeii căzuţi de la Dumnezeu dar care s-au întors în lumină de mult şi au început procesul de reîncarnare citim în Ioan, cap. 1, vers. 6, 7, 8: „era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină”. 
Despre zeii căzuţi care s-au delimitat de rău şi care s-au întors la Dumnezeu dar se aflau la prima încarnare, deci nu ajunseseră încă în astral, citim în Ioan, cap. 1, vers. 11: „(n.a. Dumnezeu Hristos) A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit” Dar şi în Ioan cap. 10, vers. 34, 35, 36: „Iisus le-a raspuns: „Nu este scris în legea voastră: „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei”? „Dacă legea a numit „dumnezei” pe aceia către care a venit cuvântul lui Dumnezeu - şi scriptura nu poate fi desfiinţată - cum ziceţi voi Aceluia pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume: „Huleşti!”, pentru că am spus: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu” ? 
Hristos Domnul delimitează clar cele două categorii de fiinţe de pe pământ adică duhurile create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Duh în lumea şcoală a duhurilor şi sâmtemiile, fiii duhurilor căzute, fii creaţi de ei în lumea materială. Aceste referiri le putem citi în Ioan cap. 3, vers. 6: „ Ce este născut din carne este carne; şi ce este născut din Duh este duh”. 
2- Despre fiii şi fiicele duhurilor căzute de la îndumnezeire(fiii lui Dumnezeu) sâmtemiile, avem referinţe în Ioan, cap. 8, vers. 23: „Voi sunteţi din cele de jos”(n.a. potrivit cărnii), le-a zis El; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta”. În Ioan cap. 8, vers. 44: „Voi aveţi de tată pe Diavolul (n.a. zeii căzuţi care prin minciună despart sufletele de Dumnezeu) şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” Ioan cap. 10, vers. 26, 27: „Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele, aşa cum v-am spus”. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. 
Miliarde de fii şi fiice de zei mureau definitiv deoarece nu erau creaţi de Dumnezeu. Miliarde de duhuri reîntoarse la Dumnezeu (foştii zei reîntorşi erau înrobiţi de zeii neîntorşi) care aveau putere pe pământ şi îl invadaseră cu regatele lor. Procesul de reîncarnare începuse să îşi micşoreze ritmul. Atunci când i s-a pus pe cap coroana de spini, sângele vărsat nu a fost numai trupesc ci şi sufletesc. Energia nemuritoare de gând a lui Hristos a picurat în ţărâna lumii materiale, ţărână din care a fost alcătuit trupul bărbătesc şi femeiesc. Când a fost lovit peste faţă şi gât, sângele lui Hristos care a picurat pe pământ nu a fost doar trupesc ci şi sufletesc, energie nemuritoare de cuvânt. Când a fost lovit peste trup şi pironit pe cruce, sângele căzut în ţărână nu a fost doar trupesc ci doar sufletesc, energie nemuritoare de purtare. Când i-au strapuns inima, sângele intrat în ţărână nu a fost doar trupesc ci şi sufletesc, adică energie nemuritoare de lumină. Acest megafenomen energetic iniţiat şi pornit de Hristos poartă denumirea de „naştere din nou în Hristos”. Dumnezeu a refăcut ţărâna lumii materiale, adică amestecul de energii de gând, cuvânt, purtare şi lumină stricat de zei dar şi sufletele supte de energie ale sâmtemiilor şi ale zeilor reîntorşi care se reîncarnează. 
Referinţe despre această naştere din nou prin lumina de gând, cuvânt şi purtare infuzată prin jertfa lui Hristos Dumnezeu găsim în Ioan, cap 3, vers. 3: „Isus a răspuns şi i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu este născut din nou (n.a. nu primeşte un izvor nou de viaţă, un nou punct de plecare), nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu”. Planul de reintegrare, de refacere a duhurilor bolnave prin procesul de reîncarnare precum şi salvarea sâmtemiilor este prezentat cel mai frumos în acatistul bunei vestiri pg. 10-11: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu fiu al omului se face, ca, luând ce este mai rău, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam şi poftind să fie Dumnezeu, nu a fost; iar Dumnezeu Se face om, ca să facă pe Adam Dumnezeu”. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.