Creatiile Dumnezeilor cazuti Adam si Eva

Îmbrăţişând tehnicile zeilor căzuţi din regatele zeilor care au vorbit prin şarpe, Adam a creat prin uniunea sa cu Eva o creaţie cu totul nouă în lumea materială; copilul care s-a născut nu a mai venit din astral. nici măcar din regatele zeilor ci a fost un chip după chipul şi asemănarea lui Adam. Referinţe despre această seminţie nouă găsim în geneza cap. 5, vers. 3, 4: „Când Adam era de o sută treizeci de ani, i s-a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set”. „După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a avut fii şi fiice”. Cele două tipuri de creaţii din lumea materială. În acele timpuri existau două tipuri de fiinţe care trăiau împreună:
1. Fiii lui Dumnezeu (căzuţi, aduşi din astral) adică Oamenii, adamii, adică duhurile create de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Duhului Său aduşi din astral la încarnare prin Adam şi Eva. Ei sunt fii rătăcitori ai lui Dumnezeu care prin încarnare îşi vindecă duhul prin suflet şi trup. Ei au fost aduşi din astral şi au fost îmbrăcaţi în trupuri specifice puterii lor dobândite până la cădere. Astfel duhurile noi, mici în cunoaştere şi putere, atât cât au acumulat în primul stadiu de îndumnezeire, sunt aduse în trupuri specifice nivelului lor, adică în trupuri bărbăteşti. Duhurile căzute de la regulile doi şi trei de îndumnezeire sunt duhuri mai vechi, cu mai multă cunoaştere şi putere şi sunt aduse în trupuri femeieşti. Astfel se împlineşte cuvântul lui Dumnezeu despre faptul că femeia este un ajutor potrivit pentru bărbat. 

2. Fiii şi fiicele fiilor lui Dumnezeu adică fiii şi fiicele oamenilor, adamilor care sunt duhuri coborâte la încarnare din astral. Adam şi Eva, zei, dumnezei căzuţi, au avut fii şi fiice după chipul şi asemănarea lor. De asemenea şi alţi semeni de ai lor care au aderat la tehnicile de evoluţie rapidă ale zeilor căzuţi au avut chipuri şi asemănări după ei adică fii şi fiice după chipul şi asemănarea lor. Toate aceste creaţii ale „dumnezeilor căzuţi” în lumea materială adică fiii şi fiicele lor, se numesc sâmtemii. Sâmtemiile la rândul lor au procreat, au avut fii şi fiice până în ziua de azi.

Pentru a nu muri în duh, toate duhurile care nu s-au întors la Dumnezeu şi care erau în regatele zeilor au văzut un prilej mare de a-şi reface trupurilor lor duh şi regatele proprii care se descompuneau, mureau. Astfel aceste duhuri de zei au ajuns să se manifeste mai întâi ca diavoli (ispititori şi amăgitori prin minciună) pentru a atrage de partea lor cât mai multe suflete din care să se hrănească cu lumină de gând, cuvânt şi purtare. Apoi când şi-au potolit foamea iar duhurile şi regatele lor s-au refăcut cu viaţa (lumina) din sufletele celor încarnaţi, au început să se manifeste ca „Satan” ca adversar a lui Dumnezeu şi ca prigonitor al propriilor fraţi. Cunoscând tainele întocmirii sufletului şi ale trupului, ei şi-au construit trupuri materiale care puteau lua forme bărbăteşti şi femeieşti. Sufletul lor era format din sufletele celor minţiţi. 
Zeii şi Zeiţele au avut fii şi fiice între ei, dar au avut fii şi fiice cu oamenii (duhuri încarnate în trupuri bărbăteşti şi femeieşti) şi cu fiicele oamenilor şi copiii acestora. Geneza cap. 6, vers. 2: „fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au ales”. 
Puterea întunericului a devenit mare deoarece zeii şi-au creat cetăţi şi regate pe pământ precum şi creaţii proprii, adică fii şi fiice după chipul şi asemănarea lor. Războaiele dintre zei au dus la spolierea de putere a celor învinşi şi a ajutoarelor acestora, îngerii şi spiritele naturii căzute. Mulţi dintre aceştia au cerut ajutor de la Dumnezeu dorind să se întoarcă la El în lumină. Alţii au fost absorbiţi direct la încarnare. Din acele timpuri, planul lui Dumnezeu de reintegrare prin încarnare a duhurilor căzute a reuşit. În acest fel foarte multe duhuri din regatele zeilor se reîntorceau la Dumnezeu şi participau la reîncarnare. Astfel toţi zeii voiau să vină pe pământ deoarece aici erau suflete din belşug. Zeii noi veneau şi îi distrugeau pe zeii vechi care lipsiţi de putere cereau ajutor la Dumnezeu începând procesul de reîncarnare. Zeii noi se hrăneau din sufletele pe care le furau devenind puternici, apoi întemeiau regate proprii şi creau fii şi fiice după chipul şi asemănarea lor. Peste aceşti zei veneau alţii care le luau puterile creându-şi fii şi fiice după chipul şi asemănarea lor. 
Fiii şi fiicele de zei, sâmtemiile, sunt suflări de viaţă trecătoare ale zeilor, după chipul şi asemănarea lor. Priviţi prin clarvedere directă aceştia nu au decât trei structuri energetice şi nu trăiesc decât o singură viaţă. Aceste creaţii muritoare sunt instrumente pentru menţinerea în viaţă a duhurilor zeilor răi. Ele au doar o boare de suflet insuflată de părinţii lor, suflet prin care nu se exprimă Dumnezeu şi care este deosebit de sufletul creat de Dumnezeu pentru cei reîntorşi. Trupul lor fizic este un vehicol asemănător celor în care vin la reîncarnare şi duhurile create de Dumnezeu. Aura sâmtemiilor este şi ea diferită de aura duhurilor care vin la reîncarnare. Sâmtemiile nu au spirit nici duh.