luni, 26 noiembrie 2018

Ispitirea lui Adam si a Evei prin minciuna


Era de anticipat că cei întunecaţi, zeii căzuţi, vor veni în lumea sufletelor deoarece regatele şi duhurile lor nu mai aveau lumină (viaţă) şi se descompuneau (mureau) încet, dar sigur. Zeii întunecaţi nu s-au putut manifesta direct prin duhuri deoarece i-ar fi îngrozit pe Adam şi Eva. Nu se puteau manifesta prin suflet deoarece nu cunoşteau ştiinţa lui Dumnezeu decât până la un punct, prin urmare nu ştiau să construiască un suflet. Atunci ei s-au manifestat “prin şarpe” şi au vorbit celor doi. Atât Adam cât şi Eva au fost amăgiţi prin minciună. Zeii i-au minţit că ei posedau “tehnici de evoluţie rapidă”, adică ceea ce dorea Adam şi Eva, o “ardere” rapidă a etapelor îndumnezeirii. Zeii le-au promis că dacă vor adopta aceste tehnici vor ajunge repede ceea ce îşi doreau, adică „dumnezei” peste familie, iar apoi „dumnezei” peste toţi „dumnezeii” de familie. Mai mult, dacă vor face cu gândul, cuvântul şi purtarea lor după placul zeilor (să se închine, să dea ascultare zeilor) vor ajunge să creeze propriile întocmiri după chipul şi asemănarea lor, peste care „să domnească” la fel ca Dumnezeu. Pe cei doi i-au încântat aceste perspective şi au făcut după cuvântul zeilor. Astfel Adam şi Eva au devenit una cu zeii căzuţi, prin conexiunile lor de gând, cuvânt, purtare şi lumină. Zeii erau în ei şi ei erau în zei. Toate cunoştinţele lor au fost accesate de Adam şi Eva care au cunoscut în acest fel binele şi răul. De asemenea zeii au cunoscut întocmirea sufletelor lui Adam şi Eva. În acest fel au fost amăgiţi cei doi semeni ai noştri să se rupă de Dumnezeu, să se ascundă de el şi să devină una cu zeii căzuţi. Această închinare la idoli (dumnezei falşi fară lumina lui Dumnezeu) au rupt pe cei doi de Dumnezeu. Adam şi Eva nu au mai putut fi în lumea sufletelor pentru că acolo era doar gândul, cuvântul şi purtarea plină de lumină a lui Dumnezeu. Iar gândul, cuvântul şi purtarea lui Adam şi Eva nu mai erau similare cu cele ale lui Dumnezeu, ci cu ale zeilor.
Dumnezeu a creat prototrupul fizic pentru ca sufletele celor doi să nu moară deodată şi a întocmit un loc unde să trăiască în continuare. Acest loc este protolumea materială sau lumea materială, aşa cum arăta ea în acele timpuri. Lumea materială era o copie a lumii sufletului, iar prototrupul fizic era un trup care avea ceva în plus. Acest „ceva” în plus îl cunoaştem sub denumirea de sex masculin şi feminin. 
Sexul bărbătesc şi femeiesc se comportă energetic şi material ca nişte pârghii prin care sunt atrase în lumea materială duhuri bolnave din regatele zeilor şi din astralul lui Dumnezeu. Aceste duhuri, sunt duhuri căzute de mult de la regulile stadiilor de îndumnezeire unu, doi şi trei din lumea şcoală a duhurilor. Duhurile căzute de la regulile de îndumnezeire a primului stadiu (copilăria duhului) vin la încarnare în trup material de sex bărbătesc. Duhurile căzute de la regulile de îndumnezeire a stadiului doi şi trei(maturitatea şi bătrâneţea duhului) vin în trup fizic de sex femeiesc. Nerăbdarea duhurilor căzute în primul stadiu, de a avea mai repede propria familie şi de a deveni astfel mai repede dumnezeu peste familia de copii se manifestă prin sexul bărbătesc. Nerăbdarea duhurilor căzute în al doilea stadiu (maturitatea duhului, dumnezeu de familie) şi în al treilea stadiu (coacerea duhului, dumnezeu peste dumnezei de familii) de a ajunge mai repede dumnezei peste toţi dumnezeii de familii se manifestă prin sexul femeiesc. Într-un cuvânt, dorinţa de a ajunge dumnezei înainte de termen definesc bărbaţii şi femeile. Din acele vremuri şi până astăzi se întâmplă practic aceste lucruri. Bărbaţii ajung dumnezei peste copiii lui de sex masculin, iar soţia bărbatului ajunge dumnezeu peste toţi dumnezeii dacă are copii de sex feminin. Soţul şi copilul sunt de sex bărbătesc, adică duhuri căzute „copii”, iar copilul de sex feminin este duh căzut „dumnezeu de familii” sau „dumnezeu peste toţi dumnezeii de familii”. Aşadar toate fetiţele devin dumnezei peste toţi dumnezeii de familii atunci când ajung bunici, deoarece familia lor este alcătuită din dumnezei de familii şi din copii ai acestori dumnezei. Toţi fac după cuvântul bunicii, adică „se închină ei”. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.