Fiul Omului: Dumnezeu intrupat

Coborârea lui Dumnezeu într-un trup de fiu al omului (a lui Adam) adică într-un trup muritor de sâmtemie (chip şi asemănare după Adam) arată mila şi iubirea lui Dumnezeu pentru aceste fiinţe supuse morţii definitive. Înainte de venirea lui Hristos, pământul era plin de regate ale zeilor locuite de sâmtemii, fiinţe care întrecuseră ca număr duhurile care veneau într-un ritm lent la naştere, prin reîncarnare. Prin venirea lui Hristos, puterea de manifestare a zeilor pe pământ a fost eliminată. Regatele lor strălucitoare de pe pământ s-au descompus, la fel şi aurele, trupurile fizice şi sufletele acestora. Aceştia au fost siliţi să se retragă în regatele lor cu trupurile duh. De atunci încoace influenţa zeilor asupra duhurilor care vin la încarnare nu se mai face decât prin fiii şi fiicele lor. 
Pe Pământ, Hristos a spus că în lume se află „cel rău, satan” care se manifestă ca „diavol” şi că ajutoarele acestuia sunt îngeri şi fiinţe ale naturii căzute, adică „draci şi demoni”. Referinţe despre acestea găsim în Luca cap. 3, vers. 1-13; Luca cap. 11, vers. 14-28. 
Hristos a mai spus că în lume mai există două categorii de fiinţe: - fiinţe create de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui (Ioan, cap. 8, vers. 47). - fiinţe create de diavol după chipul şi asemănarea lui (Ioan, cap. 8, vers. 47). 
Hristos a adus „vestea cea bună” ambelor categorii de fiinţe care se află pe pământ. El se referă la smulgerea celor două categorii de fiinţe de sub auspiciul „celui rău” precum şi la mântuirea lor(Ioan, cap. 5, vers. 25). 
Desprea mântuirea fiinţelor create de Dumnezeu şi aflate la încarnare, Hristos se referă în Ioan, cap. 10. vers. 14, iar despre mântuirea fiinţelor create de zeii căzuţi, face referire în Ioan, cap. 14, vers. 16-17 (neamurile). 
Hristos arată celor două categorii de fiinţe, trei paşi pe care aceste fiinţe trebuie să-i facă pentru a se putea întoarce la Dumnezeu. Primul pas se referă la abandonarea învăţăturilor şi a modului de comportament întunecat, nedumnezeiesc. Acest pas presupune adoptarea unui comportament luminos, dumnezeiesc (gând, cuvânt şi purtare ce conţin lumină): 
1. în familie („cinsteşte pe mama şi pe tatăl tău ca să îţi meargă bine”). 
2. în relaţia cu semenii („iubeşte pe aproapele tău aşa cum v-am iubit Eu pe voi”). 
3. în relaţia cu Dumnezeu prin Hristos („Eu sunt lumina lumii, cine crede în Mine are viaţă veşnică”). 
Acest lucru este asociat cu o naştere din nou în Hristos, prin reununţarea la manifestarea prin gând, cuvânt şi purtare fără lumină. Al doilea pas se referă la a rămâne în această stare sufletească („Cine va rămâne în Mine, Eu voi ramâne în el”) prin care duhul se luminează iarăşi, iar boala şi descompunerea se opresc. Al treilea pas se referă la modalităţile prin care sufletul poate spori ca lumină şi putere de manifestare. Hristos a arătat clar că puterile de gând, cuvânt şi purtare ale sufletului nu cunosc limite atunci când se manifestă în mod Dumnezeiesc (Matei, cap. 21, vers. 21-22). 

Apostolii lui Hristos au penetrat adânc regatele zeilor. Munca de apostolat continuă şi azi. În fiecare regat penetrat de apostolii lui Hristos se găseau următoarele fiinţe: 
1. Duhurile foştilor zei venite la încarnare care se închinau la zeii regatului. 
2. Fiii şi fiicele zeilor care erau la putere când a venit Hristos. 
3. Fiii şi fiicele zeilor detronaţi şi deposedaţi de putere de către cei veniţi peste ei. 
4. Fiii şi fiicele unor zei străini. 
Munca de apostolat într-un regat al zeilor consta în câţiva paşi: - vestirea evangheliei lui Hristos („Dumnezeul dumnezeilor este cu voi”). Apostolii se adresau fiinţelor din regatul respectiv astfel: „zeii voştri sunt fiii căzuţi ai Dumnezeului dumnezeilor. Ei şi-au făcut rău lor înşişi şi vouă. Voi sunteţi o parte zei întorşi, veniţi în trupuri de bărbaţi şi de femei. Aţi fost siliţi să vă închinaţi zeilor, dar acum s-a luat piedica aceasta. Închinaţi-vă lui Dumnezeu ca să vă puteţi întoarce la El. O altă parte din voi sunt fii şi fiice ale zeilor; după ce veţi muri sunteţi supuşi morţii definitive deoarece nu sunteţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dacă chemaţi numele lui Dumnezeu veţi fi înoiţi şi el vă va învia la reîntoarcerea Sa. Întoarcerea lui va fi când toate regatele zeilor se vor goli şi toţi dumnezeii căzuţi vor fi „aruncaţi” pe pământ ca să se reîncarneze. La învierea voastră veţi deveni copii ai lui Dumnezeu care vă va da drepturi egale cu cele ale fiilor creaţi după chipul şi asemănarea Lui. 
De asemenea apostolii mai spuneau mulţimilor din regatele zeilor: - „renunţaţi la gândurile, cuvintele şi purtările fără lumină în familiile voastre, în relaţia cu semenii voştri şi nu mai chemaţi pe
dumnezeii voştri”. 
- antrenaţi-vă mai degrabă ca gândul, cuvântul şi purtarea voastră să nu stingă viaţa, bucuria, armonia din familia voastră, din relaţia voastră cu semenii şi cu Hristos Domnul ca nu cumva răul făcut să se întoarcă în sufletele şi trupurile voastre şi să vă descompună (să vă îmbolnăvească). 
Gândul, cuvântul şi purtarea voastră să aibă lumină în care nu există moarte ci viaţă veşnică, bucurie, armonie şi fericire continuă. - iată, biserica voastră să vă fie loc de vindecare pentru cei care nu pot să stea tot timpul în lumină până când vor putea să rămână definitiv în lumină cu gândul, cuvântul şi fapta. 
- în biserică sunt semeni prin care Hristos ia asupra lui bolile sufletului şi trupului vostru, atunci când gândul, cuvântul şi purtarea voastră este distructivă în familie, în relaţiile cu semenii voştri. Orice bolnav să vină să se vindece până învaţă toate gândurile, cuvintele şi purtările luminoase care nu aduc boli, despărţiri şi stricăciune în familiile voastre, în relaţiile sociale şi în relaţia cu Hristos Domnul.