luni, 26 noiembrie 2018

Cele sase evenimente


După jertfa lui Dumnezeu Hristos pe cruce, de două mii de ani asistăm la un război de uzură purtat între Hristos Domnul şi „cel rău”, zeii care încă mai au puterea dată de miliardele de fii care trăiesc şi se înmulţesc continuu ca un virus în sistem, fii pe care zeii orbindu-i, îi îndreaptă împotriva creştinilor care vin la încarnare în regatele zeilor răspândite pe tot pământul. 
Evenimentele celui de-al treilea val de încarnare – coborârea pe pământ a lui Dumnezeu Hristos, a generat atât în ceruri cât şi pe pământ importante fenomene de natură energetică şi materială. Aceste două tipuri de fenomene sunt legate între ele. 

Primul eveniment se caracterizează prin eliberarea din iadurile zeilor a tuturor duhurilor care se reîncarnaseră şi nu se reîntorseseră în astral, precum şi coborârea din astral la încarnare sub auspiciul lui Hristos, născuţi din nou cu sufletul, trupul şi aura. Duhurile respective făceau parte din toate cele trei stadii de îndumnezeire de la ale căror procese de îndumnezeire căzuseră demult. Aceştia au continuat sub auspiciul lui Hristos timp de două mii de ani să se reîncarneze. Cu fiecare viaţă ei strângeau în sufletele proprii, lumină cu care îşi vindecau trupurile bolnave. Mulţi din ei după un număr relativ mic de încarnări sau reintegrat cu duhul în lumea şcoală a duhurilor în care şi-au continuat îndumnezeirea. O altă parte alcătuită din duhuri vindecate prin sufletele lor sub auspiciul lui Hristos au rămas alături de Hristos. 

Al doilea eveniment – duhurile care au rămas alături de Hristos deşi erau duhuri vindecate, provenite din toate trei stadiile în suflete desăvârşite şi cu posibilitatea de a se manifesta de multe ori în trup fizic temporar pe pământ, au făcut această alegere din cauză că „cel rău căzuse pe pământ”. Acest fenomen energetic s-a datorat faptului că zeii au rămas fără energie de lumină de gând, cuvânt şi purtare de duh provenită de la duhurile captive eliberate de Hristos, precum şi de la miliardele de fii ale lor din regatele proprii de pe pământ. Văzându-se lipsiţi de viaţă pentru duhurile şi regatele lor din afara lumii materiale, zeii au pornit să se lupte între ei atât în ceruri cât şi pe pământ prin războaiele dintre regatele lor de pe pământ. Timp de două mii de ani în aceste războaie ale zeilor, cei învinşi şi lăsaţi fără putere au fost absorbiţi la încarnare. De asemenea şi din taberele învingătorilor, cei care au căzut la datorie au fost de asemenea absorbiţi la încarnare. 
Însă au existat mulţi zei, îngeri şi spirite ale naturii căzute care nu au putut fi chemaţi deoarece erau foarte rele adică aveau foarte puţină lumină în ele. Pentru a putea fi atraşi la încarnare aceşti zei, trebuiau generate pe pământ situaţii grave de viaţă de aşa manieră încât să înrăiască bărbatul şi femeia în momentul procreerii. Numai în acest mod multitudinea de duhuri rele şi foarte bolnave, aproape moarte, ar fi fost atrase de rezonanţa joasă a bărbatului în special, dar şi de cea a femeii. De asemenea lumea animală şi vegetală ar trebui să cunoască distrugeri importante produse de om pentru a putea fi atrase duhurile rele de îngeri şi fiinţe ale naturii pe pământ. 
În ultimii două mii de ani, numărul acestor duhuri de zei, îngeri şi fiinţe ale naturii s-au mărit foarte mult. Locul situat între lumea materială şi contrapartea ei energetică, loc numit văzduh, este locul unde locuiesc ele de două mii de ani încoace. Referinţe despre aceste duhuri căzute rămase fără regatele lor şi fără puteri se pot citi în cartea Apocalipsei, cap. 12, vers. 3, 4, 9, 10, 12, 17. 
Războaiele între zei au continuat timp de două mii de ani. Rând pe rând au căzut zeii şi regatele zeilor din nordul, sudul, estul şi vestul Europei. Tot atunci au căzut multe regate şi zeii din Asia, Asia mică şi regatele din Africa, toate cucerite de puternicii zei ai imperiului roman. În acest fel mulţi zei din regatele zeilor aflate în afara lumii materiale au fost aruncaţi pe pământ. Sediul lor se află în văzduh, adică în partea nevăzută a lumii materiale. A venit însă şi timpul prăbuşirii multor regate ale zeilor care stăpâneau pământul prin regatul imperiului roman. Ei şi-au pierdut puterile fiind cuceriţi la rândul lor de zeii care aveau încă putere în Europa, Asia, Africa, Asia mică. Au căzut apoi regatele de pe pământ ale zeilor din America de Nord şi America de Sud. Parte din aceşti zei învinşi au fost absorbiţi la încarnare. Cei mai răi aşteaptă timpuri rele pe pământ ca să intre şi ei la reîncarnare. În acest fel multe regate ale zeilor s-au desfiinţat deoarece după războaiele dintre ei au rămas fără putere. Mulţi din ei se încarnează, iar ceilalţi stau în văzduh unde lucrează prin influenţarea oamenilor pentru generarea pe pământ a unor evenimente rele, pentru a putea veni la încarnare pe pământ. 

Al treilea eveniment energetic parcurs în timpul celui de al treilea val de încarnări constă în: 
-influenţa permanentă a celui rău aflat în regatele care încă nu au căzut deoarece mai au pe pământ miliarde de fii şi fiice care se închină lor. 
-influenţa permanentă a “celui rău” aflat în văzduh de unde îndeamnă oamenii să facă rău pentru a fi atras în lumea materială în care să recapete puterea pierdută şi să înfiinţeze “iadul” pe pământ. 

În biblie există descrise cu acurateţe toate evenimentele ce se desfăşoară pe parcursul celui de al treilea val de încarnari. Despre cel de al treilea eveniment putem citi următoarele referiri: 
-despre înfrângerea zeilor (domniile şi stăpânirile alcătuite din dumnezei căzuţi) citim în Coloseni, cap. 2, vers. 8, 9, 10, 15. 
-despre influenţa pe pământ a dumnezeilor căzuţi din regatele zeilor care mai au încă putere datorită miliardelor de fii, sâmtemii din fostele regate de pe pământ citim în: Efeseni, cap. 6, vers. 10-17 dar şi în cap. 3, vers. 1, 2, 10, 11, 12. 
-despre influenţele pe pământ ale celor căzuţi care se află în văzduh avem referire în Efeseni, cap. 2, vers. 1, 2, 3, 4, 5, 7. 

Al patrulea eveniment desfăşurat în timpul celui de al treilea val de încarnare a constat în munca de apostolat. Aceasta continuă şi în zilele noastre adică ale celui de al patrulea val de încarnare. Munca de apostolat a vizat cele două categorii de fiinţe aflate în acele timpuri pe pământ: 
- duhurile care se reîncarnau (dumnezii căzuţi, reîntorşi la Dumnezeu prin reîncarnare). 
- neamurile, fii zeilor din toate regatele zeilor de pe pământ. 
Despre duhurile care se reîncarnau, fii căzuţi ai lui Dumnezeu găsim referiri în Ioan, cap. 1, vers. 6, 11. 
Despre timpurile când reîncarnarea se va consuma iar fiii lui Dumnezeu nu vor mai avea nevoie de aură, trup şi suflet deoarece trupurile lor se vor extrage din acestea şi vor radia iarăşi lumină, găsim referiri în Romani, cap. 8, vers. 19 - 27. 
Despre fiii “diavolului” adică despre sâmtemii, fii creaţi de zei, duhuri neîntoarse la Dumnezeu, căzute de mult din stadiile unu, doi şi trei de îndumnezeire citim în Ioan, cap. 1, vers. 12 - 13.
Pentru că aceşti fii de zei nu aveau duh şi spirit ci numai trup, suflet şi aură, trăiau o singură viaţă după care mureau fără să cunoască pe Dumnezeu. Referinţe despre acest lucru găsim în Ioan, cap. 1, vers. 18, cap. 8, vers. 23, 24, 44; cap. 10, vers. 26 şi 1 Ioan, cap. 3, vers. 10. 
Munca de apostolat era bazată pe Evanghelie adică pe vestea cea bună a naşterii din nou a structurilor energetice duh, suflet, aură, atât pentru fiii lui Dumnezeu care se încarnau cât şi pentru fiii şi fiicele neamurilor. Despre înfăptuirea propriu-zisă a acestui proces avem referinţe în Apocalipsa, cap. 7, vers. 9. 
Despre procesul de naştere din nou a fiilor de zei (diavoli) citim în Efeseni, cap. 3, vers. 1 - 13 şi cap 4, vers. 17 - 27.

Al cincilea eveniment-coagularea bisericii lui Hristos. 

1. Biserica cerească a lui Hristos. 

2. Biserica pământească a lui Hristos. 

La acest proces energetic participă atât duhurile căzute din procesul de îndumnezeire şi întoarce prin reîncarnare, cât şi sâmtemiile, fiii zeilor “înfiaţi” de Dumnezeu prin Hristos şi deveniţi “copii a lui Dumnezeu”.

Al şaselea eveniment energetic produs în timpul celui de al treilea val de încarnări se fundamentează tocmai pe lucrarea susţinută a celui rău prin apostolii săi întunecaţi. De două mii de ani au existat un număr de apostoli întunecaţi (antihrişti) care au propovăduit fiecare în parte “evanghelia” stăpânului său, fie el zeu, înger sau duh al naturii căzut. Lucrarea acestor antihrişti a dus la cernerea creştinilor. Astfel se poate discuta despre creştinii adevăraţi care întreţin o adevărată comuniune cu Dumnezeu prin biserica pământească a lui Hristos dar şi despre creştinii care nu se pot lăuda cu acest lucru. Şi dacă adevărata biserică creştină numără foarte mulţi creştini, putem afirma că există şi o biserică apostată aflată sub auspiciul celui rău condusă de zei prin intermediul evangheliilor întunecate propovăduite de apostolii lor antihrişti. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.