Asphan-a patra stare a metamorfozei

Există însă un moment extrem de important în modul de comportare al unui om şi, am spune, în evoluţia cosmosului: acela în care, tot prin liberul său arbitru, un om conştientizează că nu trebuie să manifeste o caracteristică negativă - spre exemplificare, vom folosi tot furia. Aşadar, în momentul crucial în care, prin liberul său arbitru, un om conştientizează că nu este bine ce face - în cazul nostru, în care înţelege că furia necontrolată nu poate duce la nimic bun - şi renunţă să se mai manifeste astfel, se petrece un eveniment de o importanţă deosebită: nu numai omul învaţă ceva, ci şi cel care manifestă la nivelul cosmosului o astfel de caracteristică: Cel cu ochii negri -"specialistul". Este ca şi cum, omul, după ce a format pe telefonul celular numărul unei fiinţe din categoria Celor cu ochii negri, chemându-l prin sintonie după principiul diapazonului, închide brusc telefonul.Atunci, într-o fracţiune de secundă, Cel cu ochii negri rămâne descumpănit. Mai mult decât atât, Cel cu ochii negri înţelege şi el, prin conexiune inversă - prin feedbeak - că nu este bine ce face. Şi, în aceeaşi fracţiune de secundă după timpul nostru, Cel cu ochii negri conştientizează ce este şi ce a devenit. În acea fracţiune crucială de secundă, în care un om conştientizează că nu trebuie să se comporte rău, la rândul său, Cel cu ochii negri conştientizează tot răul pe care l-a făcut atât cosmosului, cât şi oamenilor, de-a lungul eonilor de conflagraţie cosmică. Atunci, Cel cu ochii negri încearcă un sentiment nou, pe care nu l-a mai încercat nicicând înainte: sentimentul de ruşine. Celui cu ochii negri îi este ruşine de om, îi este ruşine de ceilalţi fraţi ai săi, Îngerii din ierarhia Fiilor Flăcării (din care a făcut şi el parte) - îi este ruşine mai ales de Dumnezeu, Creatorul tuturor. După cum am specificat, Cei cu ochii negri se manifestă în mod concret, în trupul lor de formă umanoidă, la nivelul cuantic al lumii eterice, invizibili percepţiei normale, alături de toţi oamenii care comit răul. Oamenii sunt cei care comit răul la nivelul lumii fizice, prin liberul lor arbitru, dar Cei cu ochii negri îi însoţesc ca o umbră. De fapt, ei sunt Umbra, sunt Răul apărut după rebeliunile succesive. În momentul în care o astfel de fiinţă întunecată conştientizează, prin intermediul unui om încarnat, răul făcut de-a lungul eonilor, se cutremură interior. 
În momentul conştientizării, Cel cu ochii negri se blochează, la fel ca orice om pus în situaţii similare. Rămâne ca trăznit de fulger. Chiar în acel moment, se produce o extraordinară metamorfoză: ochii săi, din negri şi fără iris devin normali, la fel ca ai oamenilor şi ai Îngerilor din ierarhia Fiiilor Flăcării. În acea fracţiune de secundă, Cel cu ochii negri începe să vadă Adevărul. Chiar în acel moment, el este pe punctul de a trece din cea de-a treia în cea de-a patra stare a metamorfozei: Cel cu ochii negri este pe punctul de a deveni Ashpan, Cel reîntors. Momentul în care o fiinţă Dree devine Ashpan este extrem de important şi, s-ar putea spune, reprezintă piatra unghiulară a evoluţiei cosmice. În fracţiunea de secundă în care Dree devin Ashpan, trecând din starea a treia în starea a patra, este concentrată toată drama evoluţiei.De fapt, s-ar putea spune că oamenii s-au încarnat în lumea materială pentru a-i vindeca pe toţi Cei rătăciţi - care sunt, la fel ca şi oamenii, cetăţeni ai cosmosului. Faptul că oamenii s-au "îmbolnăvit" ei înşişi este o altă problemă. În multe cazuri, salvatorii sunt, ei înşişi, contaminaţi. Se ştie, în existenţa cotidiană, multe victime dobândesc, în cele din urmă, o anumită simpatie pentru călăi.După ce conştientizează răul făcut, Dree devenite Ashpan au dorinţa nestăvilită de a se reîntoarce la starea iniţială, pe care au avut-o înaintea rebeliunii. Preţul plătit constă în renunţarea de bună voie la corpul duh luminos.Astfel, imediat după ce ochii săi au devenit normali, o astfel de fiinţă îşi pierde corpul de formă umanoidă; corporal, Cel cu ochii negri dispare din cosmos. El încă va posedă un corp spiritual, dar acesta nu va mai avea formă. Corpul său spiritual este disipat, celulă cu celulă, atom cu atom, în întregul cosmos, ca şi cum ar exploda. De fapt, fiinţa respectivă chiar explodează, iar particulele fiinţei sale se risipesc în tot cosmosul, la fel cum un nor aducător de ploaie se împrăştie în stropii de apă. De acum înainte se poate vorbi despre un Ashpan. Spiritul Celui cu ochii negri se mută undeva, într-un nobodyland situat la limita dintre macrocosmos şi microcosmos, iar trupul lui luminos se risipeşte în spaţiu. Starea în care Dree conştientizează răul făcut şi devine Ashpan, nu reprezintă decât prima etapă. Urmează a doua etapă, în care Ashpan trebuie să simtă pe "pielea" sa ce înseamnă să facă răul. Până acum Cel cu ochii negri a fost mereu un călău; acum a venit timpul să experimenteze ce înseamnă să fie, la rândul său, victimă.Totuşi, Ashpan nu mai posedă un corp de formă umanoidă prin care să poată experimenta răul făcut - prin care să poată experimenta ce înseamnă să fie victimă. Deoarece nu posedă un corp de formă umanoidă, fiinţele Ashpan se alipesc auric - prin intermediul corpului lor spiritual lipsit de formă, dar răspândit în tot universul - singurei fiinţe din cosmos care poate experimenta în lumea materială o astfel de stare: omului.
De aceea, fiinţelor Ashpan, Domnul Lumilor, HAUTI, le-a acordat posibilitatea ca, prin om - de fapt, prin aura omului - să simtă ce înseamnă să facă răul. În consecinţă, Ashpan au posibilitatea de a se conecta direct corpurilor aurice derivate - eteric, emoţional, astral, mental. Aceasta înseamnă că Ashpan se manifestă doar în al cincelea plan cuantic - planul cuantic al aurei exterioare. (Cei cu ochii negri nu se pot manifesta în al cincelea plan cuantic, ci doar în al treilea plan cuantic - în planul cuantic al corpului eteric, care corespunde lumii eterice.). Într-un fel, se poate spune că Cei cu ochii negri devin Ashpan, schimbând planul cuantic.Cuvântul Ashpan, folosit în akhatakha, limba lumii eterice, poate fi tradus, înainte de toate, prin termenul de prizonier. Cei reîntorşi, Ashpan, chiar asta sunt: prizonieri. Ashpan sunt prizonieri ai aurei exterioare şi al celui de-al cincelea plan cuantic. Ei sunt captaţi prin rezonanţă energetică de aura exterioară a omului, precum pilitura de fier este captată de un magnet. Magnetul posedă caracteristica de a atrage orice element feros. Într-un fel, se poate spune că pilitura de fier devine "prizoniera" magnetului. Tot astfel, prin aura sa 
exterioară, omul atrage din cosmos acele particule spirituale cu care vibrează prin rezonanţă. În acest caz, particulele spirituale captate de aura omului sunt părticele din corpurile spirituale lipsite de formă, dar disipate în cosmos, ale fiinţelor Ashpan. În urma acţiunilor rezultate din exercitarea liberului arbitru, omul captează prin rezonanţă particulele energetice ale corpurilor lor spirituale. Astfel, Ashpan se lipesc prin rezonanţă de aura omului. Să luăm ca exemplu mânia. În momentul în care un om devine mânios, el atrage din cosmos, precum magnetul, particule spirituale încărcate negativ. Devenind mânios, prin liberul său arbitru, omul atrage particulele negative ale mâniei din cosmosul spiritual, întrucât ceea ce noi numim mânie este risipită în cosmos sub forma unor particule spirituale. Aceste particule spirituale nu sunt altceva decât părticele (atomi) din corpul lipsit de formă, risipit în cosmosul spiritual, al fiinţelor Ashpan. Nu particulele spirituale negative se năpustesc asupra omului, ci omul le cheamă prin sintonie. Dacă omul n-ar avea stări negative - în cazul nostru, mânia - aceste particule negative ar gravita fără ţintă prin cosmosul spiritual. Există, astfel, particule spirituale pentru toate sentimentele negative, după cum există fiinţe Ashpan care să le manifeste pe fiecare în parte. Prin rezonanţă, omul atrage, precum magnetul, toate aceste particule spirituale.Ashpan se lipesc prin rezonanţă de aură pentru ca omul, singurul îndrituit în cosmos pentru o astfel de alchimie spirituală, să le îmbunătăţească natura energetică pe care au dobândit-o în urma rebeliunii sau, cu alte cuvinte, să le "vindece" de boala contactată. Particulele răspândite prin cosmos ale corpurilor spirituale lipsite de formă păstrează, evident, caracteristicile anterioare ale corpurilor Celor cu ochii negri. 
Dacă un Ashpan a fost în "viaţa anterioară" o fiinţă luciferică responsabilă cu mânia, atunci şi particulele disipate prin cosmos au aceeaşi caracteristică. Prin simplul fapt de a fi conştientizat răul făcut, Ashpan nu sunt "vindecaţi" complet. Starea de Asphan este doar începutul întoarcerii la starea inţială; este doar prima fază în vederea vindecării depline.În cea de-a doua fază, prin aura omului, fiinţele Ashpan, Cei reîntorşi, caută răspunsuri la propriile lor probleme existenţiale. Conectându-se prin rezonanţă corpurilor aurice exterioare ale omului, Ashpan caută să se vindece. În momentul în care omul devine conştient de faptul că a comis o eroare şi nu o mai repetă, ajută fiinţa Ashpan să se elibereze, aşa cum ajutase fiinţa Dree să devină Ashpan. Prin conştientizarea unei erori, omul împuşcă, de fapt, doi iepuri dintr-o lovitură. Prin om, Ashpan înţeleg, în cele din urmă, propriile lor greşeli. Pe baza experienţelor de viaţă ale omului cu care este cuplat, fiecare Ashpan învaţă, suferă, plânge sau râde împreună cu acesta, de la naştere până la moarte. Dacă omul îşi conştientizează erorile, atunci fiinţele Ashpan, alipite prin rezonanţă aurei sale, conştientizează acelaşi lucru şi se eliberează. În momentul în care înţelege, de exemplu, că nu trebuie să răspundă la forţă cu forţa, omul conştientizează ceva extrem de important. Dacă, în loc să se răzbune, întoarce şi celălalt obraz, omul învaţă ceva esenţial: iertarea, ca principiu cosmic. Cândva, în momentul în care, pentru prima dată, a recurs la răzbunare, omul a atras prin rezonanţă particule din corpurile spirituale ale fiinţelor Ashpan. Din acel moment, peste aura iniţială a omului s-au suprapus particulele întunecate ale fiinţelor Ashpan. Când omul conştientizează că nu trebuie să răspundă la forţă cu forţa, fiinţele Ashpan înţeleg lecţia şi se desprind de om; din acel moment, omul nu mai simte nevoia de a se răzbuna pe nimeni, iar fiinţele Ashpan sunt eliberate definitiv.   De aceea, omul este dator ca, pe parcursul scurtei existenţe terestre, să-şi conştientizeze erorile şi păcatele - păcat în sens larg, ca eroare comportamentală şi abatere de la legile divine - iar prin aceasta, fiinţele Ashpan să se elibereze. În momentul în care omul conştientizează o eroare, eliberează o fiinţă Ashpan. În secunda în care omul conştietizează o eroare, fiinţa Ashpan dispare din cosmos şi poate intra în a cincea stare - starea în care-şi pierde şi corpul spiritual lipsit de forma, dar risipit în cosmos.