Planurile cuantice

Elementele constitutive ale omului - spiritul, corpul duh, sufletul, corpului material şi corpurile exterioare ale aurei - sunt situate, fiecare, în propriul plan cuantic, precum embrionul uman în lichidul amniotic. Planuri cuantice pe care sunt structurate elementele constitutive ale omului sunt următoarele: planul cuantic primordial al spiritului, planul cuantic al corpului duh, planul cuantic al sufletului, planul cuantic al corpului eteric interior, planul cuantic al trupului material (lumea materială) şi planul cuantic al aurei exterioare. La omul încarnat, planurile cuantice au forma unor cilindri de lumină. Planul cuantic primordial este poarta prin care, printr-o alchimie divină, spiritul a fost transmutat în Terra aurica şi, implicit, pe Pământul material. La începutul evoluţiei, fiinţele create de Dumnezeu erau alcătuite doar din spirit, iar totul era întreţesut pe un singur plan cuantic - planul cuantic primordial. În momentul creaţiei omului, toate fiinţele din cosmos sălăşluiau împreună în planul cuantic primordial. Îngerii, spiritele naturii şi oamenii aveau acelaşi sunet, acelaşi miros, aceeaşi lumină şi aceeaşi culoare, iar lumea în care trăiau - planul cuantic primordial - era în rezonanţă cu ei. Privit de Eugen prin clarvedere la un om încarnat, planul cuantic primordial apare într-un mod asemănător unui cilindru, fiind alcătuit dintr-o ceaţă luminoasă. Acestei ceţe luminoase îi putem da numele de "supă primordială". Este evident faptul că planul cuantic în care se manifestă spiritul fiecărui om, nu este decât o mică "fereastră" din planul cuantic primordial."Planurile cuantice conţin toate elementele si toate energiile ce menţin viaţa corpurilor", spun Îngerii Veghetori. Viaţa este, astfel, întreţinută printr-un schimb energetic - asimilaţie şi dezasimilaţie - cu mediul, astfel că spiritul interacţionează cu "supa primordială", care poate fi considerată "atmosfera" planului cuantic primordial. La naşterea unui om în lumea materială, înaintea formării corpurilor interioare, "supa primordială" ce formează planul cuantic al spiritului se vede ca o ceaţă difuză. La început,apar sclipiri disparate ce umplu acel spaţiu, ca un decupaj deptunghiular.La marginea decupajului apar sclipiri mai intense decât cele din interior, ca o crustă strălucitoare formată din fire de lumină ce se intersectează între ele. Toate aceste fire luminoase formează o plasă de susţinere foarte fină. Între firele luminoase ce formează plasa de susţinere apar scurt-circuite, iar în urma acestora apare ceva asemănător unui fluid fin, ce acoperă plasa de susţinere. Acest fluid energetic fin este ca un liant de legătură pe care se coagulează spiritul. În interiorul planului cuantic primordial, spiritul are o pulsaţie intermitentă, numită de Îngerii Veghetori respiraţie. Cu alte cuvinte, spiritul are schimburi energetice ce comportă asimilaţia şi dezasimilaţia cu mediul din care face parte, adică cu planul cuantic. Al doilea plan cuantic, planul cuantic al corpului duh, are o structură asemănătoare planului cuantic primordial. Desigur, la omul încarnat, decupajul planului cuantic al corpului duh este mult mai mare, ca dimensiuni, decât al spiritului. Corpul duh este ţesut în substanţa planului său cuantic. Corpul duh are o respiraţie, prin care face schimb cu mediul. Pulsaţiile corpului duh sunt mult mai rare, urmând cam la o clipire de ochi pulsaţiile spiritului. În general, culoarea, sunetul şi mirosul planului cuantic sunt mai înalte cu un grad decât cele ale corpului duh care este întreţesut în el. Ca regulă generală, viaţa fizică se întrerupe în momentul în care mirosul şi sunetul corpului duh sunt identice cu cele ale planului său cuantic. Scopul vieţii unui om este de a echilibra energia corpului duh cu energia planului cuantic propriu-zis. Este evident că planul cuantic al corpului duh al unui om nu este decât o mică "fereastră" din planul cuantic corespondent al Terrei aurica...     
Următorul plan cuantic, planul cuantic al sufletului se formează la fel ca şi primele trei, după acelaşi principiu. Totuşi, planul cuantic al sufletului este nou, în comparaţie cu celelalte planuri.  În acest plan cuantic este întreţesută steaua sufletului, care pulsează sau "respiră", făcând schimb de energie şi informaţie cu mediul. Şi planul cuantic al sufletului are un nivel energetic mai ridicat decât cel al stelei sufleteşti. În cazul în care nivelul energetic al stelei sufletului devine identic cu cel al planului cuantic din care face parte, apare moartea fizică.     
Al patrulea plan cuantic, planul cuantic al corpului eteric interior este format din aceleaşi elemente ca şi structurile superioare, cu deosebirea că este mai puţin fin; ceaţa luminoasă a planului este mai puţin densă, iar sunetul are o vibraţie mai slabă. Pe această structură, care la omul încarnat apare ca un decupaj de formă cilindrică, este structurat corpul eteric interior. Evident, nu trebuie confundate procesele ce au loc la nivelul planurilor cuantice superioare cu procesele ce au loc la nivelul planului material. Astfel, nu trebuie confundată pulsaţia sau respiraţia elementelor superioare - spiritul, corpul duh, sufletul sau corpul eteric interior - cu ceea ce se petrece la nivelul material. Corpurile aurice nu sunt producţii ale planului material şi nu au nimic de-a face cu mediul terestru sau cu trupul fizic. Fiecare dintre ele există pe propriul plan cuantic. Toate elementele transfizice - spiritul, corpul duh şi sufletul - coexistă împreună în vederea îndeplinirii unui anume scop, dar ele se manifestă independent, fiecare în lumea sa.     Actualmente, se concepe adesea fiinţa oamenească ca fiind alcătuită ca un acvariu, în care plutesc elementele aurice constitutive - spiritul, sufletul, corpul astral etc. Mai mult decât atât, se consideră că toate structurile aurei au aceeaşi valoare ontologică, ca şi cum ar fi constituite dintr-o compoziţie energetică unică. Totuşi, structurile transfizice ale fiinţei umane n-au nimic de-a face cu materialitatea lumii sau cu ceea ce se petrece la nivelul planului fizic. 
În acest contex, într-un dialog cu Eugen, unul dintre Îngerii Veghetori din lumea eterică preciza următoarele:"Iară tu, şaman, vezi şi nu amesteca ştiinţele pământeşti cu cele nepământeşti, trupurile pământeşti cu cele nepământeşti, căci fiecare dintre acestea trăiesc şi respiră după legile şi firea fiecăruia".  "S-au dat legi şi Locuinţe (adică planuri cuantice) în care ele {structurile componente ale fiinţei umane) trăiesc şi respiră în voie. Şi, când vezi trupul lumesc şi îi priveşti locuinţa în care trăieşte şi respiră, vezi să nu spui că este cea mai mare locuinţă, căci, atunci, nicidecum, nu vorbeşti în adevăr".     
Următorul plan cuantic este cel ocupat de trupul material. Evident, este vorba despre lumea materială - continuumul spaţio-temporal tridimensional perceput prin intermediul organelor de simţ.  Deşi, pe baza cercetărilor ştiinţei, există convingerea că trăim într-o lume infinită atât sub aspect spaţial, cât şi temporal, lumea materială nu este decât unul din palierele cosmosului integral. După cum afirmă Îngerii Veghetori, lumea materială în care "respiră" trupul fizic al omului, "este mai mică decât un deget din locuinţa unui trup nepământean", adică a unui plan cuantic transfizic. Lumea materială are, ca principiu de funcţionare, o construcţie întrucâtva similară cu a celorlalte planuri cuantice, dar diferită în ceea ce priveşte elementele constitutive de bază.  Spre deosebire de toate celealte planuri cuantice, care funcţionează independent, planul material este întreţesut de energiile tuturor celorlalte planuri cuantice. La fel, trupul material este susţinut de energiile tuturor celorlalte structuri transfizice. Cu toate că este întreţesut pe calapodul corpului eteric interior, trupul fizic are o existenţă autonomă: el respiră şi se hrăneşte în planul cuantic propriu - continuumul spaţiotemporal tridimensional. Cu fiecare încarnare a unui om se produce o armonizare mai amplă între corpului material şi elementele superioare - spirit, corp duh, suflet, corp eteric. Este imposibil pentru un om să-şi apropie nivelul energetic al corpului fizic de cel al structurilor superioare într-o singură încarnare. Dacă s-ar produce acest lucru, omul ar fi perfect încă de la prima suflare. În acest caz, imposibil de realizat în stadiul evolutiv actual, spiritul ar transcende toate planurile cuantice şi ar spiritualiza trupul material. Fiinţa umană ar deveni o unitate, astfel încât toate planurile cuantice şi toate corpurile ar avea aceeaşi structură energetică - sau, după cum se spune în lumea eterică, ar avea aceeaşi culoare, acelaşi sunet şi acelaşi miros. Către un astfel de ţel tinde omul, iar dacă acest ţel ar fi, în sfârşit, atins, nu ar mai exista moartea, iar omul ar fi perfect - un Om-spirit. Totodată, omul ar atinge finele procesului evolutiv. Omul s-ar identifica atunci cu Dumnezeu, cu HAUTI şi cu planul cuantic primordial, şi ar realiza ceea ce doresc fiinţele angelice: Omul în Dumnezeu şi Dumnezeu în toate. În lumea eterică se afirmă că, în momentul în care omul va atinge acest punct al procesului evolutiv, va fi la fel ca la început, înaintea căderii adamice. Cei care vor reuşi să atingă acest punct vor rămâne printre oameni, dar nu vor putea fi văzuţi prin intermediul ochilor fizici decât atunci când vor dori. Ei vor reuşi să vadă cu ochii lor întreaga creaţie a lui HAUTI şi vor putea fi simultan în şapte timpuri, în şapte perioade şi în şapte lumi, adică vor percepe simultan toate cele şapte planuri cuantice. Actualmente, doar Iisus Hristos poate fi simultan în şapte planuri cuantice, în şapte perioade şi în şapte timpuri. Este foarte interesant de remarcat şi faptul că planul cuantic al corpului fizic este mult mai vechi decât planeta Pământ. Acest fapt înseamnă ori că trupul fizic a apărut altundeva, pe o altă planetă, înaintea formării Pământului, ori că Pământul a cunoscut mai multe transformări, modificându-şi caracteristicile de bază, iar globul terestru actual este o construcţie nouă. După cum se afirmă în lumea eterică, ultima variantă este corectă, în sensul că Pământul a cunoscut multe prefaceri în trecut, inclusiv o distrugere de mari proporţii -Marea Ştergere - după care a fost reconstruit din temelii cu alţi parametri. După reconstrucţie, Pământul a dobândit, aşadar, caracteristici noi. În răstimpul Marii Ştergeri, umanitatea a fost retrasă din circuitul evolutiv; când noul glob material a devenit apt să asigure existenţa, umanitatea a repopulat atât Terra aurica, cât şi planul material. La oamenii aflaţi la primele încarnări, caracteristicile - culoarea, sunetul şi mirosul - spiritului sunt blocate de cele ale corpului material; cu alte cuvinte, spiritul din om nu se poate manifesta plenar. În acest caz, corpurile aurice exterioare (corpul emoţional, astral, mental etc) sunt aproape inexistente, deoarece ele se formează prin intermediul conştiinţei şi conştienţei (în lucrarea de faţă folosim termenii conştiinţă şi conştienţă în accepţiunea folosită în lumea eterică, ca rezultat al activităţii celor două corpuri ce ţin de suflet: corpul conştiinţei şi corpul conştienţei). La începutul evoluţiei, trupul material nu putea vibra în consonanţă cu energiile celorlalte corpuri superioare, astfel încât funcţiona oarecum independent. Ulterior, în decursul evoluţiei, s-au format structurile energetice ce fac legătura dintre planurile cuantice superioare şi, implicit, dintre corpurile superioare şi corpul material. Aceste structuri energetice, care sunt proiecţii sau emanaţii ale corpurilor superioare prin intermediul planului cuantic material, constituie corpurile aurice derivate: corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul mental superior şi corpul spiritual. 
Toate corpurile aurice derivate sunt situate pe un plan cuantic distinct, al cincelea plan cuantic. Din acest punct de vedere, planul material este ca o uşă prin care se formează planul cuantic al corpurilor aurice derivate. Caracteristicile - culoarea, sunetul şi mirosul -, de la un anumit moment, ale corpurilor aurice derivate indică modul în care, prin intermediul conştiinţei şi conştienţei, spiritul a reuşit să-şi impună voinţa asupra corpului material; indică măsura în care a reuşit spiritul să spiritualizeze materia. Toate corpurile aurice derivate s-au format din corpul duh, prin intermediul sufletului. 
Prima manifestare, la omul încarnat, a corpului duh prin suflet a fost corpul astral. Astfel, în momentul încarnării în lumea materială a Primului Om, corpul duh, prin suflet, s-a format corpul astral. Ulterior, prin activitatea omului de-a lungul încarnărilor succesive, corpul astral s-a transformat; rezultatul acestor transformări l-a constituit apariţia celorlalte corpurilor aurice derivate: corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul mental superior şi corpul spiritual.Fiecare dintre toate aceste corpuri aurice derivate reprezintă câte o părticică din corpul astral, specializată într-un anumit fel de activitate: emoţională, mentală etc.