Cel care este inautru si in afara ta

Nu întotdeauna a doua vedere a lui Eugen a fost completă şi clară. La început, Eugen a fost conştient doar de simţul văzului; ulterior, a devenit conştient de cel al auzului, al mirosului şi de simţul vechimii. La început, totul a fost difuz, neclar, dar a existat un eveniment extrem de important care a constituit începutul unei percepţii extrasenzoriale curate. Nu la mult timp după accidentul ce i-a modificat existenţa, una din cele mai impunătoare fiinţe pe care a cunoscut-o în lumea eterică, cea cunoscută acolo prin numele de Primul Veghetor, iar în lumea noastră prin numele de Îngerul Gabriel, l-a supus pe Eugen unei ceremonii de acceptare. 
Înainte de a începe memorabila ceremonie, Îngerul Gabriel l-a întrebat pe Eugen dacă doreşte să revină cum era înainte, asigurându-l că, în scurt timp, va uita experienţele la care a fost martor: va uita de lumea eterică, de aura umană, de fiinţele îngereşti în care, oricum, oamenii de astăzi nu mai cred.Întrebarea pusă de trei ori de către Îngerul Gabriel a primit trei răspunsuri negative, astfel încât, prin acea ceremonie, Eugen a fost primit şi confirmat "oficial" în rândul celor care pot vedea lumea eterică. În timpul ceremoniei, Îngerul Gabriel a rostit ceea ce în lumea noastră ar putea primi numele de "alocuţiune de acceptare". Dincolo de aspectele care-l privesc personal pe Eugen, alocuţiunea rostită cu acel prilej de Îngerul Gabriel este extrem de sugestivă; analiza, chiar şi superficială, a unui asemenea text memorabil poate arunca o lumină nouă asupra naturii cosmosului. L-am rugat pe Eugen să mi-o redea, pentru a o reproduce în prima carte, Forţă contra Forţă. "Hipaute umah... tu, cel care te ştiu după nume ... şepraute stamra gruit şaman ... taima sek... care ţi-am făcut parte să cunoaşti taina şekumi... iată ce-ţi spune Cel ce este în tine şi în afara ta. Fii cu luare aminte, uită-te în tine şi în afara ta... taima şek, taima şek uhmi... Şi dacă mă vei asculta, şepraute stamara gruit şaman, şi vei privi întocmai cum ţi-am spus, taima şek şi taima şek uhmi, o mare binecuvântare se va coborî peste tine şi ai tăi."   Tradusă în limba oamenilor, această scurtă alocuţiune ar suna astfel: Înţelege acum... tu, cel care Te ştiu după nume, martor al lumii care "coboară", care ai murit o dată, care Ţi-am făcut parte să Mă cunoşti, şi ai murit a doua oară, iată ce-ţi spune Cel ce este în tine şi în afara ta... Fii cu luare aminte, uită-te în tine şi în afara ta, cel ce ai murit prima dată, şi cel ce ai murit a doua oară. Şi dacă mă vei asculta, martorule al lumii ce "coboară", şi vei privi întocmai cum ţi-am spus, cel ce ai murit prima dată şi cel ce ai murit a doua oară, (literal: mortule prima dată şi mortule a doua oară) o mare binecuvântare va veni peste tine şi peste ai tăi.     
Denumirea acordată lui Eugen, "sepraute stamara gruit saman" reprezintă un atribut sau, mai degrabă, o funcţie. În lumea eterică, fiinţele sunt desemnate nu prin numele lor, ci prin caracteristica sau calitatea principală pe care o manifestă. Astfel, Îngerul Gabriel este desemnat prin formula Primul Veghetor, Îngerul Mihail prin formula Apărătorul. Oamenii, la rândul lor, sunt desemnaţi prin atributul principal pe care-l manifestă la un moment dat. Cuvântul folosit-saman este asemănător fonetic cu cuvântul şaman, ce provine din arealul cultural siberian; cuvântul şaman desemnează un specialist al sacrului care manifestă capacitatea de a voiaja în lumea de "dincolo". Faptul că acest cuvânt se foloseşte, este drept cu un alt accent, şi în limba folosită în lumea eterică, ne determină să credem că are o origine nonumană, indiferent de etimologia propusă de lingviştii moderni. "Sepraute stamara gruit saman" îl desemnează astfel pe acel om care posedă capacităţi ce presupun conectarea la lumea eterică. Mulţi oameni posedă în stare latentă această capacitate, dar sunt foarte puţini cei care o manifestă în mod real. O criză existenţială, un accident sau un efort iniţiatic reprezintă principalele modalităţi prin care un om poate accede la manifestarea acestei capacităţi. Nu este însă suficientă activarea unei astfel de capacităţi. Este la fel de important ca omul respectiv să fie acceptat de fiinţele îngereşti care au atribuţii în ceea ce priveşte funcţionarea cosmosului. Acceptarea se realizează, întotdeauna, printr-o ceremonie desfăşurată în lumea eterică, care are rolul de a consfinţi evenimentul. Nimic nu se desfăşoară la voia întâmplării. De altfel, la fiecare eveniment important ce priveşte viaţa cotidiană a omului în lumea materială, botezul, ziua ursitelor, căsătoria, decesul, dar şi în existenţa postmortem - de exemplu, trecerea omului de pe un nivel evolutiv pe altul, absolvirea unei clase evolutive, pătrunderea în anumite paliere cosmice etc - se realizează ceremonii, la care participă fiinţe angelice din categoria Fiilor Luminii. După această ceremonie de acceptare, Eugen a început să vadă mult mai clar în lumea eterică. Dacă până atunci vedea într-un mod neclar, din acel moment cea de-a doua vedere a căpătat aceeaşi acuitate ca şi vederea fizică. Din acel moment, petrecut cam la două luni după accident, Eugen a devenit capabil să vadă foarte clar, prin cea de-a doua vedere, lumea eterică. De asemenea, a devenit capabil să vadă foarte clar aura tuturor fiinţelor. Mai mult decât atât, după ceremonie, la vederea eterică s-au adăugat şi celealte simţuri transfizice: auzul, mirosul şi simţul vechimii.