Asocierea om-inger cazut

Omul este un microcosmos care reflectă tot ce există în cosmosul spiritual, în macrocosmos. În consecinţă, toate fiinţele îngereşti din cosmos, luminoase sau întunecate, se reflectă la nivelul microcosmosului care este omul - atât la nivelul auric, cât şi la nivelul corpului material. Mai mult decât atât, toate structurile aurice ale omului - de la corpul duh la ultimul strat al aurei exterioare - sunt formate din emisiile energetice ale fiinţelor spirituale din cosmos: Îngerii cei buni sau Îngerii cei răi, spirite ale naturii bune sau spirite ale naturii răzvrătite. Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Despre clasificarea fiinţelor angelice am amintit pe scurt în lucrările anterioare, mai ales în Forţă contra Forţă. Totuşi, lucrurile nu sunt atât de simple precum par la prima vedere. Afirmaţiile din Forţă contra Forţă reprezintă doar abc-ul.S-a spus adesea că răul nu există, că Shaitan ori Lucifer nu există şi că în univers nu este loc decât pentru Bine. De altfel, se pare că prima victorie a Adversarului a constat în convingerea oamenilor că răul nu există, că este doar o ... iluzie.Ar fi, într-adevăr, bine dacă răul ar fi doar o iluzie. Lucrurile sunt mai complicate, iar dezvăluirea mecanismului de funcţionare a cosmosului spiritual necesită un demers mai elaborat, pe care îl vom derula progresiv.Rebeliunea unor fiinţe îngereşti împotriva Planului lui Dumnezeu reprezintă elemente fundamentale în istoria universului, fără de care tot ce există nu poate fi înţeles corespunzător. Fără a lua în calcul evenimentele primordiale, nimic din ceea ce există astăzi nu poate fi înţeles: pământul ca planetă materială, catastrofele cosmice şi planetare, omul şi condiţia sa actuală, structura aurică a oamenilor, suferinţa din lume, procesul palingeneziei şi evoluţia de-a lungul celor şapte trepte evolutive ori activitatea fiinţelor angelice rămase fidele lui Dumnezeu. Din momentele de răscruce ale istoriei spirituale în care s-a produs rebeliunea unor fiinţe îngereşti, cosmosul este scena unui război continuu. Războiul forţelor spirituale ce se înfruntă îmbracă cele mai diferite forme, iar după apariţia Pământului fizic, epicentrul acestei lupte cu valenţe cosmice s-a mutat în "ograda" oamenilor. Pământul, ca planetă, şi omul, ca fiinţă spirituală întrupată în corp fizic au devenit teatrul de bătălie pentru forţele ce se confruntă.Înaintea primei rebeliuni, în primul ciclu al cosmosului, a existat doar o singură categorie de Fii ai Luminii, care a convieţuit în Pacea lui Dumnezeu o lungă perioadă de timp. Pax divina a fost spulberată în momentul în care cei doi Îngeri Puri ai Temeliei s-au opus Planului lui Dumnezeu. Fiinţele din lumea eterică afirmă că cei doi Îngeri Puri rebeli sunt unul - deci avem de-a face cu o fiinţă îngerească binară. Împreună, cei doi Îngeri Puri rebeli sunt numiţi Hallshithan sau Shaitan - Purtătorul de împotrivire sau Potrivnicul.Împotrivirea celor doi Îngeri Puri a constituit prima rebeliune din cosmos. Prima rebeliune s-a produs în primul ciclu cosmic, cu mult înaintea formării Pământului material. Rebeliunea celor doi Îngeri Puri ai Temeliei a fost primul eveniment ce a modificat planul originar al creaţiei.
A doua mare rebeliune l-a avut ca protagonist principal pe Lucifer-Şideral. A doua mare rebeliune s-a produs cu mult timp înaintea apariţiei Pământului material, pe planeta eterică Perfer, în cel de-al doilea ciclu cosmic. În rebeliunea sa, Lucifer-Şideral a fost urmat de alte fiinţe îngereşti, oameni şi spirite ale naturii. Evident, după cele două rebeliuni succesive, restul Fiilor Luminii şi spiritelor naturii şi-au continuat activitatea de menţinere în stare de funcţionare a cosmosului. Îngerii cei buni, care au continuat să-l slujească pe Dumnezeu, sunt numiţi în lumea eterică prin termenul Hemin Hem - Cei drepţi. Fiinţele îngereşti care s-au alăturat lui Lucifer-Şiderall sunt numite Dree - în traducere Cei rupţi sau Cei desprinşi. La rândul lor, spiritele naturii rebele care l-au urmat pe Lucifer sunt numite Lorehh. Ele s-au separat de spiritele naturii bune, care acţionează potrivit Planului lui Dumnezeu. Urmând o tradiţie străveche, pe Îngerii rebeli îi mai putem numi fiinţe luciferice sau draci. Spiritele naturii rebele Lorehh au fost denumite în limbajul popular demoni; deşi, în limbajul actual, cele două denumiri pot avea uneori aceeaşi semnificaţie, din perspectiva adoptată în aceste rânduri, demonii sunt spiritele naturii rebele Lorehh, iar dracii sunt Îngerii rebeli, Dree. În momentul rebeliunii, tuturor Celor desprinşi li s-au întunecat ochii. Din Îngeri buni au devenit Îngeri răi, din Fii ai Luminii au devenit Fii ai întunericului, din Hemin Hem au devenit Dree - adică Cei desprinşi.Ca însuşiri fiinţiale sau ca esenţă ontologica, nu există nicio diferenţă între Fiii Luminii şi Fiii întunericului. Tot astfel, nu există diferenţe între spiritele bune ale naturii şi Lorehh: au puteri egale, au însuşiri ontologice identice, dar sunt de semn contrar; unii lucrează în conformitate cu Planul lui Dumnezeu, în timp ce alţii se opun acestuia. Înaintea rebeliunii, Dree - Cei desprinşi - ocupau diferite funcţii în organigrama cosmică: Îngeri Veghetori, Îngeri Păzitori, Ocrotitori ai oamenilor sau Supraveghetori ai vreunui segment din cosmosul spiritual, fiecare în conformitate cu gradul său. Însuşi Lucifer-Şiderall ocupa o înaltă funcţie cosmică; înainte de rebeliune, Lucifer a fost întâiul Heruvim Ocrotitor al Oamenilor - Purtătorul de Lumină. Toţi oamenii din primele două generaţii au fost ocrotiţi şi educaţi - precum copiii mici de părinţii lor - de Întâiul Heruvim Ocrotitor. După rebeliune, toţi Dree - Cei desprinşi - şi-au pierdut funcţiile cosmice, dar nu şi-au pierdut puterea şi tăria; ei sunt asemenea Fiilor Luminii care respectă Voia lui Dumnezeu, dar de semn contrar. După rebeliune, Dree au fost concediaţi. Ei sunt specialişti foarte buni, dar, fiind de semn contrar, ştiu foarte bine ce să facă pentru a se opune Planului lui Dumnezeu şi activităţii Fiilor Luminii.


Pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat în acel trecut imemorial în care s-a petrecut rebeliunea, dar şi pentru a înţelege întregul fenomen în dramatismul lui, putem să ne imaginăm un om care s-a răzvrătit interior într-un moment al vieţii, în care (consideră că) a fost nedreptăţit - de exemplu, atunci când a fost dat afară de la locul de muncă şi a devenit şomer. Să ne imaginăm că acel om a rămas "blocat" mental şi afectiv în acea stare de răzvrătire, precum cei surprinşi de un îngheţ năpraznic, care rămân în aceeaşi poziţie o lungă perioadă de timp. Aşa s-a întâmplat cu fiinţele Dree şi Lorehh, care s-au revoltat cândva, demult, înaintea creaţiei Pământului. Toate aceste fiinţe, care, anterior, aveau o anumită misiune în cosmos, au rămas blocate în starea mentală, afectivă şi spirituală, în care le-a surprins "căderea". Unele dintre ele erau supărate, altele disperate, altele mânioase, unele aveau porniri de revoltă pentru că au fost nedreptăţite, iar din acel moment dramatic au rămas "îngheţate" în propria lor stare spirituală şi nu au mai evoluat în niciun chip. Ele n-au mai putut ieşi din starea lor de învrăjbire, iar toată ura, disperarea şi revolta lor s-a revărsat de atunci asupra celui din cauza căruia s-a întâmplat totul: omul.Acum trebuie spus un alt aspect important: pentru aceste fiinţe nu există Timpul, aşa cum există pentru oameni. Pentru toate aceste fiinţe este la fel ca în prima fracţiune de timp de după rebeliune.Înainte de răzvrătirea fiinţelor îngereşti, nu existau caracteristici negative în cosmos: nu exista ura, nu exista supărarea, nu exista minciuna, nu exista trădarea. Înaintea rebeliunii, totul era perfect; niciun sentiment negativ nu umbrea puritatea creaţiei lui Dumnezeu. În acest context, este de la sine înţeles că sentimentele negative nu au fost inventate nici de Dumnezeu, nici de oameni. Sentimentele negative, de altfel, nici nu aparţin oamenilor. Ele sunt împrumutate, prin rezonanţă, de la fiinţele angelice rebele. Oamenii sunt cei care, prin liberul lor arbitru, le copiază şi le manifestă în lumea materială. Omul nu poate manifesta în lumea fizică ceva care să nu fi existat în cosmosul spiritual. În concluzie, se poate spune că fiinţele rebele sunt blocate într-o anumită ipostază caracterială şi au nevoie de a ieşi din ea. Ceea ce este cu adevărat dramatic este însă faptul că nu sunt capabile, prin ele însele, să înţeleagă eroarea pe care au săvârşit-o în momentul rebeliunii. Ele încă se menţin în starea de revoltă din prima fracţiune de secundă de după rebeliune. Prin propriile lor puteri, aceste fiinţe nu se mai pot ridica - ca luminozitate, culoare, miros şi sunet - la starea originară, de Fiii ai Luminii. În actualul stadiu al cosmosului, doar omul poate conştientiza o astfel de stare. De aceea, aceste fiinţe acţionează asupra omului, care, prin rezonanţă, le preia stările caracteriale.