Principalele ansambluri aurice

Perceput de către Eugen prin cea de-a doua vedere, omul este un sistem complex de elemente energetico-informaţionale structurate pe mai multe paliere cuantice distincte. Omul, ca microcosmos, este imago mundi - reflectarea întregului, a Holosului. Ca microcosmos, omul este în relaţie cu macrocosmosul: omul este un mic cosmos aflat în rezonanţă cu marele cosmos, precum şi cu fiinţele care îl populează. Despre elementele constitutive ale fiinţei umane am amintit pe larg în lucrările anterioare: "Forţă contra Forţă" şi, mai ales, în "Omul în afara trupului". În cele ce urmează vom continua analiza fiinţei umane, intrând în profunzime mai mult decât am făcut-o în lucrările anterioare. Omul poate fi analizat din mai multe perspective, dar, din oricât de multe perspective ar fi analizat, subiectul nu poate fi încheiat şi considerat ca fiind suficient. Apar mereu alte şi alte informaţii, care deschid porţi nebănuite spre domenii prea puţin cercetate. De aceea, în cadrul analizei omului din perspectiva clarvederii lui Eugen, sunt necesare mereu completări, care pot întregi, dintr-o perspectivă nouă, cele afirmate anterior. Cunoaşterea nu poate fi cucerită decât treptat, redută după redută.Tipul de cunoaştere, bazat pe cea de-a doua vedere a lui Eugen, oferă o înţelegere largă şi complexă a fiinţei omeneşti. 
Cercetată de Eugen prin cea de-a doua vedere, fiinţa omenească este compusă din mai multe structuri aurice. După cum le-am enumerat în lucrările anterioare, aceste structuri aurice sunt următoarele: spiritul, învelişul spiritului, corpul cauzal al spiritului, corpul adamic, corpul duh, sufletul, corpul eteric interior, corpul material, corpul eteric exterior, corpul emoţional, corpul astral, corpul mental intelectiv, corpul mental superior, corpul spiritual, inima aurică, banda de lumină din jurul capului, corpul plaselor mesianice şi noul corp eteric. În mod cert, omul este un sistem complex, iar mulţimea elementelor componente demonstrează din plin acest fapt. Omul este reflectarea cosmosului şi a tuturor fiinţelor care-l populează. Omul este un cetăţean al cosmosului. Tot ce există în cosmos se reflectă în om. Acesta este marele mister - mysterium magnum - al cosmosului spiritual. Totuşi, pentru a nu complica prea mult descrierea structurii aurice umane, în cele ce urmează vom recurge la o schematizare absolut necesară, analizând elementele componente în mod selectiv. Astfel, schematizând, se poate spune că omul este format din patru mari ansambluri: ansamblul individualităţii, ansamblul personalităţii, ansamblul materialităţii şi ansamblul aurei exterioare.     
Privit prin clarvedere de către Eugen, omul încarnat este format din trei corpuri luminoase, de formă umanoidă, precum trei păpuşi puse una în alta, care sunt situate în interiorul trupului. Cele trei corpuri de lumină sunt cu câţiva centimetri mai mici decât trupul material. Primul este corpul duh. În centrul corpului duh se află, cam în regiunea pieptului, spiritul nemuritor, care are, la toţi oamenii, aspectul unui soare strălucitor. Spiritul şi corpul duh formează, împreună, individualitatea, care se perpetuează din încarnare în încarnare. La moarte, omul se desparte de trupul material şi rămâne un corp duh purtător al spiritului. Al doilea corp de formă umanoidă este corpul sufletului, care formează personalitatea.
Corpul sufletului se naşte în momentul încarnării, învelind ca o mănuşă corpul duh.  Al treilea corp luminos de formă umanoidă este corpul eteric, care este situat între corpul sufletului şi trupul material. Al patrulea corp este corpul material, ansamblul în care omul se poate manifesta în lumea materială. Spaţial, cele trei corpuri luminoase de formă umanoidă ocupă acelaşi spaţiu delimitat de corpul material. Ca dimensiuni, ele nu depăşesc conturul trupului material. Fiecare dintre cele trei corpuri luminoase are propria sa fizionomie şi propriile sale caracteristici, ca şi cum ar fi trei persoane incluse una în alta. Ceea ce este foarte important de remarcat la omul încarnat este faptul că, dintre toate, doar corpul material este conştient. Corpul duh are întotdeauna ochii închişi, în timp ce corpul sufletului şi corpul eteric deschid ochii doar în momentul în care trupul material îi închide. Doar clarvăzătorii - aşa cum este cazul lui Eugen - pot deschide simultan ochii corpului material şi ai corpului eteric, fiind conştienţi simultan de planurile cuantice corespondente - planul material şi, respectiv, planul eteric. 
În jurul acestor ansambluri de formă umanoidă, doar pe timpul existenţei încarnate a fiinţei umane, se manifestă mai multe corpuri aurice exterioare sau derivate. Toate corpurile aurice exterioare au dimensiuni mai mari decât trupul material. Corpurile aurice exterioare sau derivate sunt în ordine, următoarele: corpul emoţional, corpul astral, corpul mental intelectiv, corpul mental superior, corpul spiritual. Corpurile aurice exterioare sau derivate depăşesc cu aproximativ 60-90 centimetri limitele epidermei. Ele nu au un contur precis, învăţişându-se celei de-a doua vederi a lui Eugen ca nişte ovoide luminoase, ce păstrează o formă vag umanoidă, mai late în regiunea umerilor şi mai subţiri în partea inferioară a trupului. Toate ansamblurile ce compun fiinţa omenească sunt structurate pe mai multe planuri cuantice distincte. Planurile cuantice sunt, în ordine, următoarele: planul cuantic primordial, care este planul cuantic al spiritului, planul cuantic al corpului duh, planul cuantic al sufletului, planul cuantic al corpului eteric, planul cuantic al lumii materiale, care susţine, evident, trupul fizic, planul cuantic al aurei exterioare, care cuprinde toate structurile aurice ce depăşesc limitele trupului material - emoţional, astral, mental etc. Deşi, fiecare dintre elementele de bază ale structurii energetico-informationale umane este constituită pe propriul său plan cuantic, toate participă la îndeplinirea scopului fundamental: evoluţia continuă a omului şi, implicit, a cosmosului.