Dree-a treia stare a metamorfozei

Departe de a fi doar o iluzie generată de imperfecţiunea omului, răul se manifestă prin forme concrete, iar căile sale de manifestare sunt adesea întortochiate. Filozofic, se poate spune că răul are esenţă ontologică. Chiar dacă se acceptă faptul că răul are esenţă ontologică, lucrurile nu sunt atât de simple. Răul se manifestă în cosmos pentru că există fiinţe spirituale care l-au creat: Cei desprinşi - fiinţele shaitanice, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii. Mai mult decât atât: există deosebiri fundamentale în ceea ce priveşte activitatea fiinţelor prin care se manifestă răul. Aceste deosebiri sunt date de stadiul în care se află aceste fiinţe, la un moment dat. Evident, primele două stadii ale metamorfozei fiinţelor rebele nu mai sunt de actualitate. Primele două stadii s-au încheiat cândva, într-un trecut îndepărtat, când toate fiinţele din cosmos urmau Planul instituit de către Dumnezeu şi făceau parte din aceeaşi unică familie. De asemenea, al cincelea stadiu nu ne poate interesa, întrucât depăşeşte cunoaşterea omenească. În momentul în care fiinţele rebele se reîntorc în fără formă, orice cunoaştere cu privire la ele se încheie. Rămân însă de actualitate cele două stadii intermediare: al treilea şi al patrulea. Stadiul al treilea presupune manifestarea acestor fiinţe rebele ca Dree ori ca Lorehh, iar stadiul al patrulea presupune manifestarea ca Ashpan-Dree sau ca Ashpan-Lorehh. Vom începe cu stadiul al treilea, în care aceste fiinţe se manifestă ca Dree sau ca Lorehh - şi pot fi desemnate prin expresia Cei cu ochii negri.     
Fiinţele rebele din cea de-a treia stare - Dree sau Lorehh - aflate sub directa cârmuire a Prinţului lor, Lucifer, se pot manifesta doar în planul cuantic propriu şi în lumea eterică; fiinţele din această categorie posedă un corp duh îngeresc de formă umanoidă, au puteri fiinţiale ca şi Fiii Luminii, dar de semn contrar. Ele pot pătrunde în lumea eterică doar prin intermediul unor Porţi. Cei cu ochii negri îi consideră răspunzători pe oameni pentru tot ceea ce li s-a întâmplat şi vor să-i distrugă. Ei sunt, de asemenea, supăraţi că Dumnezeu - aşa cred ei - îi iubeşte mai mult pe oameni decât pe ei. De aceea, Cei cu ochii negri vor să se răzbune în sens absolut: vor să-i pricinuiască Creatorului cea mai mare durere - durerea de a-şi pierde Fiii luminoşi. Cei cu ochii negri sunt conştienţi de faptul că, prin acţiunile lor, se răzbună împotriva cosmosului şi a Creatorului. Acesta este ultimul gest de rebeliune posibil - este ultima rebeliune. Chiar dacă la originea răului din cosmos se află fiinţele îngereşti - Cei desprinşi: fiinţele shaitanice, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii - doar omul le poate manifesta caracteristicile la nivelul lumii materiale. De altfel, nici primul  om, Shantiah,nu   este străin de intruziunea răului în cosmos. În lumea materială, prin exercitarea liberului arbitru, doar omul poate manifesta răul. Omul este cel care alege binele sau răul, iar în momentul alegerii nu poate fi influenţat de nimeni - absolut de nimeni. Abia după ce alege, prin exercitarea liberului arbitru, omul intră sub influenţa fiinţelor îngereşti, luminoase sau întunecate, în funcţie de ceea ce a ales. Dacă omul alege binele se alătură Fiilor Luminii, iar dacă alege răul se alătură Fiilor întunericului. Mai întâi omul alege şi abia după aceea atrage, ca un magnet, influenţele celorlalţi cetăţeni ai cosmosului. Cei cu ochii negri nu pot acţiona în mod direct asupra omului, întrucât, în actuala stare a cosmosului, ei nu mai vibrează în consonanţă cu ceea ce este acesta. În mod normal, între Cei cu ochii negri şi oameni există o mare diferenţă de potenţial. Cei cu ochii negri au însă o alternativă: să forţeze spargerea planurilor cuantice, iar aceasta se poate realiza doar prin coborârea nivelului energetic al oamenilor, pentru a-l armoniza cu propriul lor nivel. Datorită faptului că nu pot intra în conexiune directă şi nemijlocită cu aura oamenilor, Cei cu ochii negri forţează "cifrele şi legile cosmice", acţionând indirect asupra oamenilor. Influenţa lor asupra oamenilor este exterioară, prin inducţie, nu directă.
În mod normal, Cei cu ochii negri nici n-ar putea să-i vadă pe oameni, pentru că oamenii au o altă vibraţie energetică decât ei.Doar oamenii, prin acţiunile generate de liberul lor arbitru, pot intra în legătură energetică cu Cei cu ochii negri. În momentul în care, prin exercitarea liberului arbitru, săvârşesc ceva în disonanţă cu Legile cosmice -Ordinea cosmică sau Firea Lucrurilor - oamenii devin "obiect  de cercetare" pentru  Cei cu ochii negri şi  se conectează auric la ceea ce sunt ei. Caracteristicile celor cu ochii negri sunt sentimentele negative: ura, mânia, răzbunarea, sexualitatea exacerbată garnisită cu perversiuni, furtul, crima etc. Când omul manifestă în viaţa de zi cu zi, indiferent în ce împrejurare, una din aceste caracteristici negative se conectează energetic, prin rezonanţă - prin sintonie, după principiul diapazonului - la Cei cu ochii negri. Prin manifestarea unei asemenea trăsături de caracter, care generează la nivelul aurei omului o anumită culoare, un anumit sunet şi un anumit miros, Cei cu ochii negri devin capabili să forţeze legile şi cifrele, să spargă planurile cuantice, să-l vadă pe om şi să se conecteze enegetico-informaţional  fiinţei  sale.  Întregul  proces  se desfăşoară fulgerător, în câteva fracţiuni de secună. Prin manifestarea caracteristicilor negative, într-o fracţiune de secundă, oamenii cheamă, ca şi cum i-ar suna pe un telefon celular, pe Cei cu ochii negri, care se prezintă, în trupul lor de lumină, alături de om. Evident, Cei cu ochii negri sunt invizibili unui om încarnat, manifestându-se la nivelul lumii eterice. Când un om are un puseu de furie, chiar şi îndreptăţit din punctul omenesc de vedere, aura sa devine instantaneu întunecată - emite o anumită culoare, un anumit sunet, un anumit miros. În fracţiunea de secundă a puseului de mânie, caracteristicile aurei omului devin identice cu cele ale Celor cu ochii negri. Instantaneu, la nivelul cuantic al lumii eterice, lângă omul în cauză se prezintă Cei cu ochii negri sau, mai precis, reprezentantul acestora. În cazul unui singur om, Cei cu ochii negri se manifestă prin intermediul unui reprezentat. În consecinţă, în momentul în care un om manifestă un sentiment negativ, alături de el, la nivelul cuantic al lumii eterice, se manifestă un trimis specializat în acea caracteristică negativă. Există astfel un reprezentant în cazul furiei, un alt reprezentat în cazul violului, un alt reprezentant în cazul dorinţei de putere, un alt reprezentat în cazul tâlhăriei etc.Astfel, omul cheamă, prin faptele sale, dar în urma exercitării liberului arbitru, o fiinţă luciferică cu ochii negri. Până în momentul puseului de furie, omul respectiv nici nu exista pentru Cel cu ochii negri - "specialistul" în domeniu. Dar, în momentul în care a intrat în sintonie cu el, emiţând puseul de furie, între aura omului şi Cel cu ochii negri se formează legături energetice. În final, se stabileşte o legătură aurică între Cel cu ochii negri şi omul respectiv. Prin repetarea acţiunii ce a determinat apariţia sentimentului negativ, legătura energetică dintre om şi Cel cu ochii negri se adânceşte pe zi ce trece. Astfel, omul manifestă din ce în ce des puseuri incontrolabile de furie. Din acest moment lucrurile încep să intre pe un făgaş din ce în ce mai dramatic pentru om. Cel cu ochii negri, care la început doar a fost "deranjat" de om prin formarea numărului său de telefon, dobândeşte o anumită stăpânire asupra omului, întrucât aura acestuia îi manifestă din ce în ce mai des caracteristicile. Omul respectiv se simte adesea ca şi cum "dracul" a intrat în el - ceea ce nu este departe de adevăr. Ba chiar este adevărul curat, spus doar parţial. Omul doreşte însă să se calmeze, pentru că simte că furia sa poate lua forme aberante; accesele de furie incontrolabilă îi pot pune în pericol pe cei din jur. Atunci, pentru a-l păstra pe omul respectiv în starea care îi convine - în cazul nostru furia - Cel cu ochii negri recurge la anumite scenarii existenţiale, pe care le putem numi Jocuri ale Sorţii - sau, după cum sunt numite în lumea eterică, Jocuri ale Vieţii şi ale Morţii. 
În această a doua etapă a acţiunii, Cel cu ochii negri -specialistul - devine manipulator. El face în aşa fel, încât omul în cauză să treacă cât mai des prin situaţii critice, în care furia sa să irupă necontrolat. Pus des în situaţii critice, omul începe să-şi piardă autocontrolul şi recurge la fapte necugetate. Astfel, omul respectiv se poate întâlni, tot pe baza principiului diapazonului - prin sintonie - dar şi printr-o subtilă manipulare indusă de Cel cu ochii negri, cu alţi oameni care manifestă aceeaşi caracteristică - furia. La urma urmei, cine se aseamănă se adună.Dacă, în timp, mânia devine cronică, iar omul nu se mai poate controla, atunci are toate şansele de a fi, în mod efectiv, posedat auric de către Cel cu ochii negri, care poate face ce doreşte prin intermediul său. În acest din urmă caz, Cel cu ochii negri se calează auric - în mod concret, iar nu metaforic - pe omul respectiv în momentele delicate. Scopul final al acţiunilor Celui cu ochii negri este distrugerea omului respectiv. Obţinând o anumită influenţă aurică după principiul sintoniei, el poate manipula evenimentele, astfel încât doi oameni să se înfrunte, într-un acces de mânie incontrolabilă - ceea ce din păcate, în ziua de astăzi, se întâmplă foarte des. În urma unei astfel de înfruntări, cel puţin unul dintre oameni va fi scos din joc - parţial ori total - iar Cel cu ochii negri îşi atinge scopul. Acest exemplu ce are ca punct de pornire furia poate fi extins la toate celelalte caracteristici negative: furtul, sexualitatea exacerbată, batjocura etc. Astfel, prin liberul lor arbitru, dar şi prin activitatea Celor cu ochii negri, oamenii sunt coborâţi energetic şi pot intra în categoria "pierderilor colaterale ".   Dacă oamenii ar respecta legile morale ale cosmosului, Cei cu ochii negri nici măcar nu ar putea să-i vadă; nici n-ar fi conştienţi de prezenţa lor. Oamenii drepţi scapă percepţiei Celor cu ochii negri.