Scoala-te,trezeste-te si priveste in jur

Cosmosul vizibil, cosmosul observabil sau universul cosmologic după cum este denumit de ştiinţă, cel care poate fi perceput prin intermediul organelor noastre de simţ, precum şi prin intermediul prelungirilor tehnologizate ale acestora - telescoape, radiotelescoape - este denumit Hetithet în akhatakha, limba lumii eterice. În akhatakha, Hetithet înseamnă "Iubirea turnată în Formă". După cum afirmă fiinţele din lumea eterică, Hetithetul este mult mai mic decât se crede astăzi, iar această idee ar trebui să dea de gândit tuturor celor care, pe baza unor calcule sofisticate, vorbesc despre dimensiunile uriaşe ale cosmosului, despre milioane de ani lumină de spaţiu sideral umplut cu substanţă cosmică. Undeva,pe cuprinsul Hetithetului se află Terra aurica. Spaţial, Terra aurica se întinde până la jumătatea distanţei dintre Lună şi planeta Marte. Denumirea Pământului în akhatakha este Hazureth, sau "Iubirea turnată în chip domnesc". Despre modul în care, cândva, a avut loc cosmogeneza şi despre modul în care au fost formate planurile cuantice ale cosmosului, ne vorbeşte o altă înaltă fiinţă a Terrei aurica, un Înger Păzitor pe nume Shafa. De regulă, Îngerii Păzitori nu prea coboară în lumea eterică, acesta fiind un eveniment foarte rar - rolul lor constând în ajutarea oamenilor, direct de pe ultimul nivel al Terrei aurica. Îngerii Păzitori nu trebuie confundaţi cu Îngerii Veghetori, care se manifestă cu predilecţie în lumea eterică. De altfel, treapta, gradul ontologic sau nivelul de Înger are multe gradaţii. La un capăt al scării se află gradul de Înger Veghetor, iar la celălalt capăt se află gradul de Înger Păzitor, considerat, cel mai adesea, Înger "plin". În lumea eterică, Îngerului Păzitor i se mai spune, uneori, şi Îngerul minţii. Practic, energia ce stă la baza formării corpului mental al oamenilor este formată din emisia spirituală a acestor înalte fiinţe îngereşti. Perceput prin clarvedere de Eugen, Îngerul Shafa este o fiinţă de o frumuseţe distinsă. Aura sa are o intensitate extremă: puterea şi tăria sa sunt imense, iar vechimea, percepută prin simţul vechimii, este, de asemenea, foarte mare. Făcând o analogie cu o sursă luminoasă din lumea materială, prin puterea aurei unei fiinţe angelice putem înţelege ceva similar tensiunii, iar prin tărie ceva similar intensităţii. Îngerul Shafa are în jur de doi metri înălţime. Părul său, foarte lung, ce pare o apă limpede de culoare verzuie smarald, este prins într-o coadă la spate, iar pe cap poartă o coroniţă ce pare din foc. Ochii săi, lumini ce emit văpăi albastre, sunt lipsiţi de iris, la fel ca la majoritatea fiinţelor angelice înalte ale Terrei aurica, iar faţa şi trupul par a fi făcute din zăpadă. Îngerul Shafa are un veşmânt vaporos, ce pare a fi făcut din lumini, fiind brăzdat neîncetat de scurtcircuite scânteietoare. Peste mijloc, Îngerul Shafa poartă un cordon, format din mai multe cercuri de lumină, care-şi modifică neîncetat culoarea, mirosul şi sunetul. În mână, Îngerul Shafa poartă o sabie cu două tăişuri, cu mânerul format din numeroase lumini, asemănătoare unor pietre preţioase. Pe lamă se pot observa numeroase arabescuri şi simboluri. Mânerul şi garda sabiei sunt alcătuite dintr-o energie asemănătoare apei, iar lama este alcătuită dintr-o energie asemănătoare focului. Este foarte interesant faptul că Îngerul Shafa posedă aripi. Până la momentul în care Eugen l-a întâlnit pe Îngerul Shafa, nu avea nici cea mai mică idee că Îngerii Păzitori au aripi - motiv pentru care, în lucrarea anterioară, Forţă contra Forţă, am făcut afirmaţia că Îngerii nu au aripi. De fapt, nu toţi Îngerii posedă aripi, ci doar o anumită categorie. La acest punct al expunerii noastre, trebuie să facem câteva precizări absolut necesare. Datorită specificului demersului lui Eugen şi, în primul rând, datorită faptului că efortul său cognitiv se desfăşoară într-un alt palier cosmic, în lumea eterică, care este diferită de lumea materială, anumite constatări pot fi corectate, în timp, în urma unor experienţe noi. Acesta este motivul pentru care, uneori, de-a lungul expunerii noastre, vom aduce, cu onestitate, completări sau modificări cu privire la unele din afirmaţiile făcute. În momentul în care ne vom da seama că anumite afirmaţii nu corespund întru totul structurii complexe a cosmosului spiritual vom reveni, ori de câte ori va fi nevoie, şi ne vom recunoaşte eroarea, îndreptând ceea ce trebuie îndreptat. Plecând de la premisa că, în astfel de demersuri, adevărul se lasă cu greu descifrat, sperăm că cititorii vor înţelege greutăţile inerente cu care se confruntă orice clarvăzător care are capacitatea de a sparge limitările specifice condiţiei umane actuale, dar şi ale oricărui "scrib" care încearcă să comunice - în limbajul omenesc -, evenimente, fapte şi aspecte ce se derulează în afara arealului perceptiv comun.     
Aşadar, aripile Îngerului Shafa sunt imense, dar nu sunt formate din pene, ci din lumini, din mii şi mii de lumini orbitoare. Deşi, atunci când sunt strânse, aripile nu depăşesc doi metri, când sunt deschise, anvergura lor este impresionantă: depăşesc aproape şase metri. Formate din lumină, când sunt deschise, aripile Îngerului păzitor Shafa emit parfumuri florale suave, fără corespondent în lumea materială. După cum afirmă Eugen, Îngerul păzitor Shafa a avut înalta misiune de a ţine mâna Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în momentul morţii pe cruce. Tot Îngerul Păzitor Shafa a avut grijă, după crucificare, să preia recipientul în care s-a scurs sângele Mântuitorului - recipient cunoscut sub numele de Sfântul Graal. Îngerul păzitor Shafa cunoaşte mai bine decât oricine evenimentele Crucificării şi Morţii lui Iisus Hristos. În cele ce urmează, Îngerul Păzitor Shafa relatează câteva evenimente trecute, care au o deosebită relevanţă pentru înţelegerea omului, ca cetăţean al cosmosului."Se întâmpla când luminătorul vostru era verde - îşi aminteşte Îngerul Păzitor Shafa despre acea porţiune din prezentul continuu pe care noi, oamenii, o numim trecut - şi AICI, peste tot, nu era încă zi şi noapte, nici rău, nici bine, nici început, nici sfârşit şi nicăieri nu se afla Timpul. Pe atunci, toţi Fiii Flăcării se aflau în spatele LUI. Şi HAUTI lucra încă la Cortul Său cu oamenii - Hazurethul - şi, iată, toate erau bune înaintea Sa "."Şi noi priveam, cu toţii, miraţi adânc, la mâinile Sale, cum întocmeşte Cerurile, Pământul şi pe Om. Iar în dreapta sa (sta) Cel care era la începuturi, Domnul tău şi Ajutorul LUI la lucru, început din început, Doi însă Unul, iar împrejurul a toate era al Treilea mare, şi Toţi erau Unul în toate şi în noi". "Şi s-a găsit sunet, lumină, culoare şi miros pentru Hazureth, şi toate erau bune. Şi din toate acestea, şi din noi toţi, s-a luat iar sunet, lumină, culoare şi miros şi s-a întocmit Chip şi Asemănare după Chipul şi Întruparea Domnului Tăriilor". "La urmă, EL însuşi şi Fiecare din EL, pe rând, au binecuvântat pe Om şi i-au spus: "Looh Iaa, Lezi eth, Shantia Pein", adică "Scoală-te, trezeşte-te şi priveşte în jur, luminiţă din Lumina Mea"."Şi toţi Fiii Flăcării au strigat ca unul: "Leziah" adica" Da, scoală-te". "Şi pentru prima dată, Omul, care era stea, ne-a privit dinlăuntrul formei şi ne-a zâmbit întâia oară, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină. Şi toate stelele au izbucnit în strigăte de veselie privind Hazurethul şi pe Om. Şi numai laude se auzeau în tot Hetitetul căci, iată, din pricina LUI - a lui HAUTI - stelele (spiritele) priseseră formă şi Cuvânt."        
Tradus în limbajul nostru, HAUTI este Dumnezeu manifestat ca Persoană; "Cel care era la începuturi, Început din Început " este Iisus Hristos, iar "al Treilea Mare" este Duhul Sfânt, a treia Persoană. După aceste evenimente cosmice primordiale, povestite atât de poetic de către Îngerul Shafa, prin căderea celor doi Îngeri Puri şi, ulterior, a lui Shantiah şi a lui Lucifer, omul - care, iniţial, era Stea, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumina - a căzut din ce în ce mai jos, iar fiinţa sa a cunoscut un proces amplu de transformare. Virusat succesiv de "fraţii" săi care s-au răzvrătit, Chipul domnesc care este omul, nu a mai fost în rezonanţă, cu Prima Locuinţă, adică cu planul cuantic primordial şi a fost necesară construirea unei alte Locuinţe, adică a unei alte lumi. Astfel, din plan cuantic în plan cuantic, din lume în lume, pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul a coborât şi s-a învăluit în mai multe carcase aurice. Omul a coborât din ce în ce mai jos, din Locuinţă în Locuinţă, ajungând o Stea - Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină - întrupată în lumea materială, supusă naşterii, morţii şi influentelor de tot felul.