Cele cinci etape ale metamorfozei

Dree - Cei desprinşi pot fi împărţiţi în mai multe categorii distincte. Mai mult decât atât, se poate vorbi despre un proces evolutiv sau, mai degrabă, despre o metamorfoză în cazul fiinţelor luciferice Dree şi a spiritelor naturii rebele, Lorehh. Această metamorfoză cuprinde mai multe etape.
Prima etapă poate fi considerată a fi starea iniţială, în care toate fiinţele din cosmos se aflau în nediferenţiat - în lumea fără formă. În această stare, toate fiinţele sunt spirite lipsite de corp spiritual de formă umanoidă. De altfel, prima stare a cosmosului a fost starea fără formă. Însuşi IŞŞ, Creatorul a tot ce există, Dumnezeu nemanifestat, este fără formă. Această stare este dincolo de dincolo - după cum spun fiinţele din lumea eterică.     
În a doua etapă, Dree făceau parte din comunitatea unică a Fiilor Luminii. Toţi Fiii Luminii au un corp de lumină, de formă umanoidă, asemănător corpului duh al oamenilor. Acest corp de formă umanoidă poate fi considerat a fi corpul duh îngeresc. El este totuşi diferit de cel omenesc prin anumite particularităţi. În această etapă nu se născuse încă răul, iar Fiii Luminii trăiau în Pacea lui Dumnezeu.     
A treia etapă s-a declanşat în momentul rebeliunii, când fiinţele luciferice s-au rupt de Dumnezeu, iar ochii lor s-au întunecat şi n-au mai văzut Adevărul. În această etapă, ei poartă numele Dree - Cei desprinşi. După rebeliune, Dree şi-au păstrat corpul duh. Din momentul rebeliunii şi până astăzi, Dree se manifestă în corpuri duh de formă umanoidă; drept urmare, pot fi observaţi de toţi acei oameni care posedă cea de-a doua vedere.     
Există însă şi a patra mare etapă a metamorfozei. Această etapă se produce în anumite condiţii, în care Dree - Cei desprinşi - conştientizează răul pe care l-au produs. În momentul în care conştientizează răul pe care l-au produs, cu Cei desprinşi se petrece o transformare esenţială: îşi pierd corpul de formă umanoidă. De fapt, îşi pierd forma. Ei continuă totuşi să posede un corp spiritual, dar acesta este lipsit de formă. Cei desprinşi - Dree - redevin asfel spirite care se manifestă încă într-un corp energetic, dar acest corp nu mai are formă. Deşi dispare forma corpului lor de lumină, ei păstrează totuşi un corp de natură spirituală. Corpul lor spiritual încă există, dar este disipat în miliarde de părţi. El nu se mai manifestă ca formă, dar continuă să existe risipit în cosmos.     Evident, este vorba despre o metamorfoză foarte subtilă, destul de greu de înţeles în lumea oamenilor. Este greu de înţeles şi de explicat ce înseamnă un corp energetic lipsit de formă. În cosmosul spiritual există multe procese ce scapă înţelegerii omeneşti, care-i bazată doar pe mecanismele conceptuale aflate astăzi în uz.Din punct de vedere metafizic, se poate spune că, în a patra stare, Cei desprinşi se mută la limita dintre macrocosmos şi microcosmos, iar din punct de vedere auric se poate spune că se disipează în cosmos.În a patra stare, Cei desprinşi, Dree, sunt numiţi Ashpan - în traducere, Cei reîntorşi. Evident, este vorba despre aceleaşi fiinţe, diferă doar stadiul metamorfozei în care se află la un moment dat. Dree nu devin Ashpan decât în momentul în care conştientizează răul făcut. În secunda în care conştientizează răul făcut, Dree îşi pierd corpul duh îngeresc de forma umanoidă. Ei încă păstrează un corp spiritual, care este însă lipsit de formă umanoidă. Acest corp spiritual se disipează în cosmos, precum ploaia pe un câmp, în timp ce spiritul lor se mută la limita dintre macrocosmos şi microcosmos. Lipsiţi de corpul duh îngeresc, în a patra stare, Dree-Ashpan, Cei reîntorşi, participă, altături de om, la procesul evolutiv cosmic, manifestându-se în felul lor specific. Pentru a se putea întoarce la demnitatea iniţială, cea de Fiii ai Luminii, acestor fiinţe li s-a permis să intre în conexiune directă cu aura omului. Scopul acestei metamorfoze este reîntoarcerea tuturor Celor desprinşi la starea dintâi, în care erau Fii ai Luminii. Starea de Ashpan nu presupune încă reîntoarcerea definitivă la starea de Fiu al Luminii - reîntoarcerea la începuturi. Starea de Ashpan implică doar începutul reîntoarcerii.Starea de Ashpan este doar tranzitorie. Ea implică un lung proces de transformare alături şi prin om. Abia la capătul acestei stări, fiinţele Dree devenite Ashpan pot trece în a cincea stare a metamorfozei. Procesul de transformare a fiinţelor Dree în Ashpan se produce continuu - secundă de secundă. În fine, a cincea stare a metamorfozei fiinţelor luciferice implică pierderea definitivă a unui corp de natură spirituală. În momentul pierderii corpului spiritual, fiinţele Ashpan se reîntorc în non-formă - în fără formă - starea iniţială aflată înaintea dobândirii unui trup luminos de formă umanoidă. De fapt, în a cincea stare, fiinţele luciferice se reîntorc în nediferenţiat. În această stare ele sunt stele, adică spirite.Toate cele cinci stări sau etape sunt valabile atât pentru Dree, Îngerii rebeli, cât şi pentru spiritele naturii rebele - denumite Lorehh.La fel ca fiinţele luciferice Dree, spiritele naturii rebele Lorehh urmează acelaşi proces de reîntoarcere. La fel ca şi Dree, spiritele naturii rebele Lorehh doresc reîntoarcerea la ceea ce au fost cândva.

Asocierea om-inger cazut

Omul este un microcosmos care reflectă tot ce există în cosmosul spiritual, în macrocosmos. În consecinţă, toate fiinţele îngereşti din cosmos, luminoase sau întunecate, se reflectă la nivelul microcosmosului care este omul - atât la nivelul auric, cât şi la nivelul corpului material. Mai mult decât atât, toate structurile aurice ale omului - de la corpul duh la ultimul strat al aurei exterioare - sunt formate din emisiile energetice ale fiinţelor spirituale din cosmos: Îngerii cei buni sau Îngerii cei răi, spirite ale naturii bune sau spirite ale naturii răzvrătite. Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Despre clasificarea fiinţelor angelice am amintit pe scurt în lucrările anterioare, mai ales în Forţă contra Forţă. Totuşi, lucrurile nu sunt atât de simple precum par la prima vedere. Afirmaţiile din Forţă contra Forţă reprezintă doar abc-ul.S-a spus adesea că răul nu există, că Shaitan ori Lucifer nu există şi că în univers nu este loc decât pentru Bine. De altfel, se pare că prima victorie a Adversarului a constat în convingerea oamenilor că răul nu există, că este doar o ... iluzie.Ar fi, într-adevăr, bine dacă răul ar fi doar o iluzie. Lucrurile sunt mai complicate, iar dezvăluirea mecanismului de funcţionare a cosmosului spiritual necesită un demers mai elaborat, pe care îl vom derula progresiv.Rebeliunea unor fiinţe îngereşti împotriva Planului lui Dumnezeu reprezintă elemente fundamentale în istoria universului, fără de care tot ce există nu poate fi înţeles corespunzător. Fără a lua în calcul evenimentele primordiale, nimic din ceea ce există astăzi nu poate fi înţeles: pământul ca planetă materială, catastrofele cosmice şi planetare, omul şi condiţia sa actuală, structura aurică a oamenilor, suferinţa din lume, procesul palingeneziei şi evoluţia de-a lungul celor şapte trepte evolutive ori activitatea fiinţelor angelice rămase fidele lui Dumnezeu. Din momentele de răscruce ale istoriei spirituale în care s-a produs rebeliunea unor fiinţe îngereşti, cosmosul este scena unui război continuu. Războiul forţelor spirituale ce se înfruntă îmbracă cele mai diferite forme, iar după apariţia Pământului fizic, epicentrul acestei lupte cu valenţe cosmice s-a mutat în "ograda" oamenilor. Pământul, ca planetă, şi omul, ca fiinţă spirituală întrupată în corp fizic au devenit teatrul de bătălie pentru forţele ce se confruntă.Înaintea primei rebeliuni, în primul ciclu al cosmosului, a existat doar o singură categorie de Fii ai Luminii, care a convieţuit în Pacea lui Dumnezeu o lungă perioadă de timp. Pax divina a fost spulberată în momentul în care cei doi Îngeri Puri ai Temeliei s-au opus Planului lui Dumnezeu. Fiinţele din lumea eterică afirmă că cei doi Îngeri Puri rebeli sunt unul - deci avem de-a face cu o fiinţă îngerească binară. Împreună, cei doi Îngeri Puri rebeli sunt numiţi Hallshithan sau Shaitan - Purtătorul de împotrivire sau Potrivnicul.Împotrivirea celor doi Îngeri Puri a constituit prima rebeliune din cosmos. Prima rebeliune s-a produs în primul ciclu cosmic, cu mult înaintea formării Pământului material. Rebeliunea celor doi Îngeri Puri ai Temeliei a fost primul eveniment ce a modificat planul originar al creaţiei.
A doua mare rebeliune l-a avut ca protagonist principal pe Lucifer-Şideral. A doua mare rebeliune s-a produs cu mult timp înaintea apariţiei Pământului material, pe planeta eterică Perfer, în cel de-al doilea ciclu cosmic. În rebeliunea sa, Lucifer-Şideral a fost urmat de alte fiinţe îngereşti, oameni şi spirite ale naturii. Evident, după cele două rebeliuni succesive, restul Fiilor Luminii şi spiritelor naturii şi-au continuat activitatea de menţinere în stare de funcţionare a cosmosului. Îngerii cei buni, care au continuat să-l slujească pe Dumnezeu, sunt numiţi în lumea eterică prin termenul Hemin Hem - Cei drepţi. Fiinţele îngereşti care s-au alăturat lui Lucifer-Şiderall sunt numite Dree - în traducere Cei rupţi sau Cei desprinşi. La rândul lor, spiritele naturii rebele care l-au urmat pe Lucifer sunt numite Lorehh. Ele s-au separat de spiritele naturii bune, care acţionează potrivit Planului lui Dumnezeu. Urmând o tradiţie străveche, pe Îngerii rebeli îi mai putem numi fiinţe luciferice sau draci. Spiritele naturii rebele Lorehh au fost denumite în limbajul popular demoni; deşi, în limbajul actual, cele două denumiri pot avea uneori aceeaşi semnificaţie, din perspectiva adoptată în aceste rânduri, demonii sunt spiritele naturii rebele Lorehh, iar dracii sunt Îngerii rebeli, Dree. În momentul rebeliunii, tuturor Celor desprinşi li s-au întunecat ochii. Din Îngeri buni au devenit Îngeri răi, din Fii ai Luminii au devenit Fii ai întunericului, din Hemin Hem au devenit Dree - adică Cei desprinşi.Ca însuşiri fiinţiale sau ca esenţă ontologica, nu există nicio diferenţă între Fiii Luminii şi Fiii întunericului. Tot astfel, nu există diferenţe între spiritele bune ale naturii şi Lorehh: au puteri egale, au însuşiri ontologice identice, dar sunt de semn contrar; unii lucrează în conformitate cu Planul lui Dumnezeu, în timp ce alţii se opun acestuia. Înaintea rebeliunii, Dree - Cei desprinşi - ocupau diferite funcţii în organigrama cosmică: Îngeri Veghetori, Îngeri Păzitori, Ocrotitori ai oamenilor sau Supraveghetori ai vreunui segment din cosmosul spiritual, fiecare în conformitate cu gradul său. Însuşi Lucifer-Şiderall ocupa o înaltă funcţie cosmică; înainte de rebeliune, Lucifer a fost întâiul Heruvim Ocrotitor al Oamenilor - Purtătorul de Lumină. Toţi oamenii din primele două generaţii au fost ocrotiţi şi educaţi - precum copiii mici de părinţii lor - de Întâiul Heruvim Ocrotitor. După rebeliune, toţi Dree - Cei desprinşi - şi-au pierdut funcţiile cosmice, dar nu şi-au pierdut puterea şi tăria; ei sunt asemenea Fiilor Luminii care respectă Voia lui Dumnezeu, dar de semn contrar. După rebeliune, Dree au fost concediaţi. Ei sunt specialişti foarte buni, dar, fiind de semn contrar, ştiu foarte bine ce să facă pentru a se opune Planului lui Dumnezeu şi activităţii Fiilor Luminii.


Pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat în acel trecut imemorial în care s-a petrecut rebeliunea, dar şi pentru a înţelege întregul fenomen în dramatismul lui, putem să ne imaginăm un om care s-a răzvrătit interior într-un moment al vieţii, în care (consideră că) a fost nedreptăţit - de exemplu, atunci când a fost dat afară de la locul de muncă şi a devenit şomer. Să ne imaginăm că acel om a rămas "blocat" mental şi afectiv în acea stare de răzvrătire, precum cei surprinşi de un îngheţ năpraznic, care rămân în aceeaşi poziţie o lungă perioadă de timp. Aşa s-a întâmplat cu fiinţele Dree şi Lorehh, care s-au revoltat cândva, demult, înaintea creaţiei Pământului. Toate aceste fiinţe, care, anterior, aveau o anumită misiune în cosmos, au rămas blocate în starea mentală, afectivă şi spirituală, în care le-a surprins "căderea". Unele dintre ele erau supărate, altele disperate, altele mânioase, unele aveau porniri de revoltă pentru că au fost nedreptăţite, iar din acel moment dramatic au rămas "îngheţate" în propria lor stare spirituală şi nu au mai evoluat în niciun chip. Ele n-au mai putut ieşi din starea lor de învrăjbire, iar toată ura, disperarea şi revolta lor s-a revărsat de atunci asupra celui din cauza căruia s-a întâmplat totul: omul.Acum trebuie spus un alt aspect important: pentru aceste fiinţe nu există Timpul, aşa cum există pentru oameni. Pentru toate aceste fiinţe este la fel ca în prima fracţiune de timp de după rebeliune.Înainte de răzvrătirea fiinţelor îngereşti, nu existau caracteristici negative în cosmos: nu exista ura, nu exista supărarea, nu exista minciuna, nu exista trădarea. Înaintea rebeliunii, totul era perfect; niciun sentiment negativ nu umbrea puritatea creaţiei lui Dumnezeu. În acest context, este de la sine înţeles că sentimentele negative nu au fost inventate nici de Dumnezeu, nici de oameni. Sentimentele negative, de altfel, nici nu aparţin oamenilor. Ele sunt împrumutate, prin rezonanţă, de la fiinţele angelice rebele. Oamenii sunt cei care, prin liberul lor arbitru, le copiază şi le manifestă în lumea materială. Omul nu poate manifesta în lumea fizică ceva care să nu fi existat în cosmosul spiritual. În concluzie, se poate spune că fiinţele rebele sunt blocate într-o anumită ipostază caracterială şi au nevoie de a ieşi din ea. Ceea ce este cu adevărat dramatic este însă faptul că nu sunt capabile, prin ele însele, să înţeleagă eroarea pe care au săvârşit-o în momentul rebeliunii. Ele încă se menţin în starea de revoltă din prima fracţiune de secundă de după rebeliune. Prin propriile lor puteri, aceste fiinţe nu se mai pot ridica - ca luminozitate, culoare, miros şi sunet - la starea originară, de Fiii ai Luminii. În actualul stadiu al cosmosului, doar omul poate conştientiza o astfel de stare. De aceea, aceste fiinţe acţionează asupra omului, care, prin rezonanţă, le preia stările caracteriale.

Scoala-te,trezeste-te si priveste in jur

Cosmosul vizibil, cosmosul observabil sau universul cosmologic după cum este denumit de ştiinţă, cel care poate fi perceput prin intermediul organelor noastre de simţ, precum şi prin intermediul prelungirilor tehnologizate ale acestora - telescoape, radiotelescoape - este denumit Hetithet în akhatakha, limba lumii eterice. În akhatakha, Hetithet înseamnă "Iubirea turnată în Formă". După cum afirmă fiinţele din lumea eterică, Hetithetul este mult mai mic decât se crede astăzi, iar această idee ar trebui să dea de gândit tuturor celor care, pe baza unor calcule sofisticate, vorbesc despre dimensiunile uriaşe ale cosmosului, despre milioane de ani lumină de spaţiu sideral umplut cu substanţă cosmică. Undeva,pe cuprinsul Hetithetului se află Terra aurica. Spaţial, Terra aurica se întinde până la jumătatea distanţei dintre Lună şi planeta Marte. Denumirea Pământului în akhatakha este Hazureth, sau "Iubirea turnată în chip domnesc". Despre modul în care, cândva, a avut loc cosmogeneza şi despre modul în care au fost formate planurile cuantice ale cosmosului, ne vorbeşte o altă înaltă fiinţă a Terrei aurica, un Înger Păzitor pe nume Shafa. De regulă, Îngerii Păzitori nu prea coboară în lumea eterică, acesta fiind un eveniment foarte rar - rolul lor constând în ajutarea oamenilor, direct de pe ultimul nivel al Terrei aurica. Îngerii Păzitori nu trebuie confundaţi cu Îngerii Veghetori, care se manifestă cu predilecţie în lumea eterică. De altfel, treapta, gradul ontologic sau nivelul de Înger are multe gradaţii. La un capăt al scării se află gradul de Înger Veghetor, iar la celălalt capăt se află gradul de Înger Păzitor, considerat, cel mai adesea, Înger "plin". În lumea eterică, Îngerului Păzitor i se mai spune, uneori, şi Îngerul minţii. Practic, energia ce stă la baza formării corpului mental al oamenilor este formată din emisia spirituală a acestor înalte fiinţe îngereşti. Perceput prin clarvedere de Eugen, Îngerul Shafa este o fiinţă de o frumuseţe distinsă. Aura sa are o intensitate extremă: puterea şi tăria sa sunt imense, iar vechimea, percepută prin simţul vechimii, este, de asemenea, foarte mare. Făcând o analogie cu o sursă luminoasă din lumea materială, prin puterea aurei unei fiinţe angelice putem înţelege ceva similar tensiunii, iar prin tărie ceva similar intensităţii. Îngerul Shafa are în jur de doi metri înălţime. Părul său, foarte lung, ce pare o apă limpede de culoare verzuie smarald, este prins într-o coadă la spate, iar pe cap poartă o coroniţă ce pare din foc. Ochii săi, lumini ce emit văpăi albastre, sunt lipsiţi de iris, la fel ca la majoritatea fiinţelor angelice înalte ale Terrei aurica, iar faţa şi trupul par a fi făcute din zăpadă. Îngerul Shafa are un veşmânt vaporos, ce pare a fi făcut din lumini, fiind brăzdat neîncetat de scurtcircuite scânteietoare. Peste mijloc, Îngerul Shafa poartă un cordon, format din mai multe cercuri de lumină, care-şi modifică neîncetat culoarea, mirosul şi sunetul. În mână, Îngerul Shafa poartă o sabie cu două tăişuri, cu mânerul format din numeroase lumini, asemănătoare unor pietre preţioase. Pe lamă se pot observa numeroase arabescuri şi simboluri. Mânerul şi garda sabiei sunt alcătuite dintr-o energie asemănătoare apei, iar lama este alcătuită dintr-o energie asemănătoare focului. Este foarte interesant faptul că Îngerul Shafa posedă aripi. Până la momentul în care Eugen l-a întâlnit pe Îngerul Shafa, nu avea nici cea mai mică idee că Îngerii Păzitori au aripi - motiv pentru care, în lucrarea anterioară, Forţă contra Forţă, am făcut afirmaţia că Îngerii nu au aripi. De fapt, nu toţi Îngerii posedă aripi, ci doar o anumită categorie. La acest punct al expunerii noastre, trebuie să facem câteva precizări absolut necesare. Datorită specificului demersului lui Eugen şi, în primul rând, datorită faptului că efortul său cognitiv se desfăşoară într-un alt palier cosmic, în lumea eterică, care este diferită de lumea materială, anumite constatări pot fi corectate, în timp, în urma unor experienţe noi. Acesta este motivul pentru care, uneori, de-a lungul expunerii noastre, vom aduce, cu onestitate, completări sau modificări cu privire la unele din afirmaţiile făcute. În momentul în care ne vom da seama că anumite afirmaţii nu corespund întru totul structurii complexe a cosmosului spiritual vom reveni, ori de câte ori va fi nevoie, şi ne vom recunoaşte eroarea, îndreptând ceea ce trebuie îndreptat. Plecând de la premisa că, în astfel de demersuri, adevărul se lasă cu greu descifrat, sperăm că cititorii vor înţelege greutăţile inerente cu care se confruntă orice clarvăzător care are capacitatea de a sparge limitările specifice condiţiei umane actuale, dar şi ale oricărui "scrib" care încearcă să comunice - în limbajul omenesc -, evenimente, fapte şi aspecte ce se derulează în afara arealului perceptiv comun.     
Aşadar, aripile Îngerului Shafa sunt imense, dar nu sunt formate din pene, ci din lumini, din mii şi mii de lumini orbitoare. Deşi, atunci când sunt strânse, aripile nu depăşesc doi metri, când sunt deschise, anvergura lor este impresionantă: depăşesc aproape şase metri. Formate din lumină, când sunt deschise, aripile Îngerului păzitor Shafa emit parfumuri florale suave, fără corespondent în lumea materială. După cum afirmă Eugen, Îngerul păzitor Shafa a avut înalta misiune de a ţine mâna Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în momentul morţii pe cruce. Tot Îngerul Păzitor Shafa a avut grijă, după crucificare, să preia recipientul în care s-a scurs sângele Mântuitorului - recipient cunoscut sub numele de Sfântul Graal. Îngerul păzitor Shafa cunoaşte mai bine decât oricine evenimentele Crucificării şi Morţii lui Iisus Hristos. În cele ce urmează, Îngerul Păzitor Shafa relatează câteva evenimente trecute, care au o deosebită relevanţă pentru înţelegerea omului, ca cetăţean al cosmosului."Se întâmpla când luminătorul vostru era verde - îşi aminteşte Îngerul Păzitor Shafa despre acea porţiune din prezentul continuu pe care noi, oamenii, o numim trecut - şi AICI, peste tot, nu era încă zi şi noapte, nici rău, nici bine, nici început, nici sfârşit şi nicăieri nu se afla Timpul. Pe atunci, toţi Fiii Flăcării se aflau în spatele LUI. Şi HAUTI lucra încă la Cortul Său cu oamenii - Hazurethul - şi, iată, toate erau bune înaintea Sa "."Şi noi priveam, cu toţii, miraţi adânc, la mâinile Sale, cum întocmeşte Cerurile, Pământul şi pe Om. Iar în dreapta sa (sta) Cel care era la începuturi, Domnul tău şi Ajutorul LUI la lucru, început din început, Doi însă Unul, iar împrejurul a toate era al Treilea mare, şi Toţi erau Unul în toate şi în noi". "Şi s-a găsit sunet, lumină, culoare şi miros pentru Hazureth, şi toate erau bune. Şi din toate acestea, şi din noi toţi, s-a luat iar sunet, lumină, culoare şi miros şi s-a întocmit Chip şi Asemănare după Chipul şi Întruparea Domnului Tăriilor". "La urmă, EL însuşi şi Fiecare din EL, pe rând, au binecuvântat pe Om şi i-au spus: "Looh Iaa, Lezi eth, Shantia Pein", adică "Scoală-te, trezeşte-te şi priveşte în jur, luminiţă din Lumina Mea"."Şi toţi Fiii Flăcării au strigat ca unul: "Leziah" adica" Da, scoală-te". "Şi pentru prima dată, Omul, care era stea, ne-a privit dinlăuntrul formei şi ne-a zâmbit întâia oară, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină. Şi toate stelele au izbucnit în strigăte de veselie privind Hazurethul şi pe Om. Şi numai laude se auzeau în tot Hetitetul căci, iată, din pricina LUI - a lui HAUTI - stelele (spiritele) priseseră formă şi Cuvânt."        
Tradus în limbajul nostru, HAUTI este Dumnezeu manifestat ca Persoană; "Cel care era la începuturi, Început din Început " este Iisus Hristos, iar "al Treilea Mare" este Duhul Sfânt, a treia Persoană. După aceste evenimente cosmice primordiale, povestite atât de poetic de către Îngerul Shafa, prin căderea celor doi Îngeri Puri şi, ulterior, a lui Shantiah şi a lui Lucifer, omul - care, iniţial, era Stea, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumina - a căzut din ce în ce mai jos, iar fiinţa sa a cunoscut un proces amplu de transformare. Virusat succesiv de "fraţii" săi care s-au răzvrătit, Chipul domnesc care este omul, nu a mai fost în rezonanţă, cu Prima Locuinţă, adică cu planul cuantic primordial şi a fost necesară construirea unei alte Locuinţe, adică a unei alte lumi. Astfel, din plan cuantic în plan cuantic, din lume în lume, pe măsură ce şi-a pierdut caracteristicile iniţiale, omul a coborât şi s-a învăluit în mai multe carcase aurice. Omul a coborât din ce în ce mai jos, din Locuinţă în Locuinţă, ajungând o Stea - Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumină din Lumină - întrupată în lumea materială, supusă naşterii, morţii şi influentelor de tot felul.

"Toti eram in El si El era in noi"

În lumea eterică se afirmă că, la originea cosmosului, atât a aspectului văzut de oameni, cât şi a aspectului invizibil se află Dumnezeu, Singurul Viu, numit IŞŞ. Prin IŞŞ, în lumea eterică, se înţelege aspectul nemanifestat al lui Dumnezeu - aspect aflat "dincolo de dincolo", adică în afara manifestării. IŞŞ este creatorul a tot ce există, al cosmosului în ansamblu - care cuprinde atât aspectul văzut, cât şi cel nevăzut. Undeva, situată pe întinderile insondabile ale cosmosului, se află Terra aurica. Terra aurica este ca un imens balon: în centru se află Pământul fizic, iar în jurul său, situate pe planuri cuantice paralele, oarecum concentrice, se află celelalte lumi: lumea eterică, lumea astrală, lumea spirituală, lumea Îngerilor etc. Dacă luăm ca sistem de referinţă planul material, putem considera că lumile sau planurile cuantice amintite sunt "paralele", ceea ce, într-adevăr, nu pare a fi departe de adevăr. Totuşi, pentru a evita unele confuzii este mai corect să considerăm toate planurile cuantice, inclusiv lumea materială, drept faţete diferite ale aceluiaşi ansamblu cosmic, creaţie a Unicului Dumnezeu. Toate aceste paliere, lumi paralele sau planuri fac parte din Terra aurica - aura Terrei. Se poate spune că, spaţial, Terra Aurica - aura Terrei -se întinde până dincolo de Lună, cam până la jumătatea distanţei dintre Lună şi planeta învecinată, Marte. Aspectul specificat aici se referă la spaţiu în sens kantian, ca formă umană de reprezentare, ceea ce corespunde, în limbajul folosit astăzi, cu continuumul spaţio-temporal 3+1.Fiecare dintre "lumile paralele" ce formează Terra Aurica - eteric, astral, spiritual etc - se află în propria sa dimensiune spaţială şi temporală, pe propriul ei plan cuantic. Cu toate acestea, a interpreta planurile cuantice distincte, "lumile" ce formează Terra aurica, ca fiind dispuse concentric în jurul Pământului material este doar un mod de reprezentare specific omenesc. Adevărul este că nu există un limbaj omenesc corespunzător, pentru a înfăţişa cum se cuvine structura Terrei aurica.Toate planurile paralele ale Terrei aurica au propriile lor coordonate spaţio-temporale, diferite de cele întâlnite în lumea materială. Se poate spune, de exemplu, că planul eteric - lumea eterică - este infinit. Lumea eterică este o lume infinită, deşi, din punct de vedere spaţial, nu depăşeşte limitele Terrei aurica, deci nu depăşeşte jumătatea distanţei dintre Lună şi planeta învecinată, Marte. Acelaşi lucru se poate spune despre lumea astrală sau despre lumea spirituală - lumile în care merg oamenii după momentul morţii. Toate aceste lumi sunt infinite ca profunzime cuantică, dar circumscrise în interiorul membranei ce învăluie Terra aurica. Evident, este vorba despre un paradox, care nu poate fi înţeles corespunzător prin datele ştiinţei sau prin categoriile kantiene ale cunoaşterii. Dacă, despre lumile în care merg oamenii după momentul morţii se poate spune că sunt infinite (infinite ca profunzime cuantică, dar circumscrise în interiorul membranei ce închide Terra aurica, membrană care are doar două porţi, una de ieşire, alta de intrare), iar acesta constituie un paradox - intuit totuşi de marii mistici şi specialişti ai sacrului pe care i-a avut umanitatea, intuit şi de mulţi fizicieni moderni -ce s-ar putea spune despre Lumea Îngerilor sau despre Lumea divină ?     
La nivelul Terrei Aurica, Dumnezeu cel Viu, IŞŞ, se manifestă ca HAUTI, Dumnezeu manifestat. HAUTI este o Persoană, iar nu un concept sau o "energie". Dumnezeu manifestat, HAUTI, se manifestă pe ultimul palier al Terrei aurica ca o impresionantă Fiinţă de lumină. HAUTI este Marele Tată. Înfăţişarea lui HAUTI este întrucâtva asemănătoare celei pictate pe pereţii bisericilor creştin ortodoxe: un Bătrân venerabil, cu barba şi părul argintii, înveşmântat adesea într-o robă aurie. Ca Fiinţă, HAUTI este întreit. HAUTI, ca Fiinţă întreită, cuprinde în Sine Trei Persoane nedespărţibile: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aceasta este Sfânta Treime. HAUTI are un Spirit - esenţă din esenţa lui IŞŞ - un Suflet, şi o Aură. Din Sămânţa Sufletului lui HAUTI s-a născut, înainte de veac, Unicul Său Fiu, numit SHONAH în lumea eterică şi HRISTOS în lumea oamenilor. Din Aura lui HAUTI, care este imposibil de perceput chiar şi prin simţurile transfizice ale celui mai experimentat clarvăzător, s-a născut DUHUL SFÂNT, numit IEHIHAH în lumea eterică, care este susţinătorul a tot şi a toate. În lumea eterică, se spune că Aura lui HAUTI are nouă straturi/corpuri, iar acei oameni care vorbesc despre viziuni dumnezeieşti, se pare că n-au putut percepe decât stratul auric exterior...
DUMNEZEU TATĂL are ca atribute fundamentale VOINŢA, PUTEREA ŞI SFINŢENIA. DUMNEZEU FIUL are IUBIREA ca atribut fundamental, iar SF. DUH este Persoana PRIN CARE SE FACE TOTUL. HAUTI, ca Tată a tot ce există, este manifestarea lui IŞŞ. La începuturi, IŞŞ, în marea sa înţelepciune a creat cosmosul pur şi perfect. IŞŞ a creat, mai întâi, la nivel de INTENŢIE, Lumea divină. Istoria spirituală a universului este lungă şi complexă. Omul, aşa cum se prezintă astăzi, este produsul acestei îndelungate istorii spirituale. Toate evenimentele desfăşurate de-a lungul eonilor - eonii sunt perioade de timp incalculabile; în lumea eterică se folosesc, ca unităţi de măsură, perioadele şi timpurile - şi-au lăsat amprenta atât asupra cosmosului, implicit asupra Terrei aurica, cât şi asupra omului ca structură energetico-informaţională.Este un mare eveniment când o înaltă fiinţă angelică acceptă să vorbească oamenilor despre istoria spirituală a cosmosului. Întrebat de către Eugen, Îngerul Gabriel explică în felul următor perioada de început a cosmosului spiritual: "Apariţia Spaţiului a avut loc când IŞŞ s-a numit pe sine IŞŞ şi a construit - nu pentru Sine, ci pentru cei pe care îi concepea în Gândirea Sa - un Loc şi o Locuinţă. Acest Loc - afirmă Îngerul Gabriel - s-a numit Halazeth". "Cândva, noi toţi - Îngeri şi Oameni - vom vedea ceea ce acum nu putem concepe cu gândul. Noi, Îngerii, Fraţii tăi mai mari, spune Îngerul Gabriel, numim acest loc nimic." "Spaţiul spiritual este locuinţa în care IŞŞ s-a manifestat în prima Sa formă şi în care v-a adus şi pe voi, Fiii femeii, în prima formă, cea de stea (de spirit). Locuinţa aceea, care a existat înaintea noastră, se numeşte Hazaleth." După cum se poate remarca, primul plan cosmic sau Prima Locuinţă a lui IŞŞ este cea denumită Halazeth, iar a doua Locuinţă este Hazaleth. Despre aceste Locuinţe sau planuri cuantice nu se poate vorbi la timpul trecut, întrucât există şi astăzi şi vor exista atâta timp cât cosmosul se va afla în stare de manifestare sau de expansiune cuantică. Prima Locuinţă, în care IŞŞ s-a numit pe sine IŞŞ, aşadar Locuinţa în care IŞŞ a rostit Cuvântul dintru începuturi, prin care s-a definit pe Sine, este de neconceput pentru Îngeri, fiind identificată cu nimicul. Prima Locuinţă este Lumea fără formă. În a doua Locuinţă, deci în al doilea plan cuantic al cosmosului, IŞŞ s-a manifestat ca formă, ca Primă Formă - cea de Stea, adică de Spirit. A doua Locuinţă este, aşadar, Locuinţa Spiritului lui IŞŞ."Locuinţa în care IŞŞ s-a manifestat pentru prima oară - spune în continuare Îngerul Gabriel - în formă umană, în care ne-a creat pe noi ca stele, se numeşte Hakazaleth". "Atunci, nu era încă început, iar noi toţi visam. Totul este însă de nedescris în frumuseţe şi puritate, pentru a fi înţeles chiar şi de Fiii Flăcării care posedă corp umanoid". "În dragostea Lui cea mare, pe atunci El ne vorbea şi, în somn, noi toţi îl vedeam lucrând o Locuinţă minunată pentru noi toţi. Atunci s-a creat Bucuria, care înainte nu exista. Şi Locuinţa s-a numit Hetithet". "Şi atunci, noi toţi, Fiii Lui luminoşi, am fost aduşi lângă El, în formă umanoidă. Acolo nu exista nici timp şi nici Ierarhie, căci toţi eram în El şi El era în noi".     
Primii creaţi de către IŞŞ la începutul manifestării cosmice sunt cei 21 de Îngeri Puri, prin care, ulterior, s-a clădit totul. Cosmosul spiritual este creaţia lui IŞŞ, iar Temelia eternă este formată din corpurile spirituale ale celor 21 de Îngeri Puri. Pe această Temelie eternă a fost construit tot ce există. Cei 21 de Îngeri Puri ai Temeliei nu au formă umanoidă. Ei sunt fără formă, dar prin ei a fost creată forma. Prin intermediul Celor fără formă - cei 21 de Îngeri Puri ai Temeliei - IŞŞ a creat apoi nenumăraţi Îngeri şi spirite ale naturii. Îngerii se numesc pe ei înşişi Fiii Flăcării. Toţi Îngerii şi spiritele naturii creaţi ulterior au fost înzestraţi cu un corp de lumină de formă umanoidă - echivalentul corpului duh al oamenilor. "Numărul Fiilor Flăcării, mai spune Îngerul Gabriel, era pe atunci de 500 de naţiuni, adică mii de zeci de mii şi mii de mii de zeci de mii". Când totul era doar Bucurie, s-a produs însă primul eveniment dramatic al cosmosului: "căderea" a doi Îngeri Puri din cei 21. Prin căderea celor doi Îngeri Puri şi prin revolta lor, structura universului s-a schimbat."Atunci s-a născut Începutul şi a apărut Timpul - spune în continuare Îngerul Gabriel -, iar noi, Fiii Flăcării, am perceput Noul; apoi am privit neputincioşi cum Noul naşte Schimbarea. Şi totul (s-a produs) din pricina celor doi dintre fraţii noştri". Cei doi Îngeri Puri care s-au revoltat pentru prima oară s-au numit Than şi Haill. Than, înseamnă purtător, fiind de semn negativ, iar Haill înseamnă împotrivire, fiind de semnul pozitiv. Împreună sunt numiţi Purtătorul de împotrivire, formând o unitate, adică Haill-Şih-Than, Haillşihthan, Hallşhithan sau Shaitan. "Ei, afirmă Îngerul Gabriel, au pierdut (atributele fundamentale pe care le aveau la început) sunetul, mirosul şi culoarea dintâi - şi nu s-a mai găsit loc pentru ei în Locuinţa cea mare (Hetitetul).  "Atunci s-a născut *** (Tendinţa sau Impulsul) şi s-a născut **** (Karma)", mai spune Îngerul Gabriel. Îngerul Gabriel numeşte "Repetiţie a ceva" ceea ce noi am tradus prin Tendinţă sau Impuls (din punctul de vedere al logicii formale, Impulsul este identificat cu manifestarea sa, Devenirea), iar ceea ce noi am tradus prin Karma, Îngerul Gabriel numeşte "Jocul cerului după merit". Cu mult înainte de rebeliunea lui Hallşhithan, în Locuinţa cea mare se anticipa deja aducerea în formă a primului om. Şi, la un moment dat, primul om a fost creat în forma umanoidă de duh - mai precis de corp duh -, sinteza a tot ce fusese creat până în acel moment. Primul om a fost numit Shantiah - Primul Adam. El a fost creat după Chipul şi Asemănarea Domnului Tăriilor. Corpul duh de formă umanoidă al Primului Om era imago mundi - reflectarea întregului cosmos. Toţi Îngerii şi spiritele naturii şi-au adus contribuţia la formarea corpului său duh, proiectându-şi în el esenţa lor îngerească. Aşadar, corpul duh al Primului Om, creat ca formă după Chipul şi Asemănarea Domnului Tăriilor, era format din emisiile energetice ale tuturor Îngerilor şi spiritelor naturii. Întregul cosmos era reflectat - ca emanaţie energetică - în corpul duh al Primului Om. În schimb, spiritul omului a fost creat anterior, în afara cosmosului, în Lumea fără formă, de însuşi Dumnezeu nemanifestat - IŞŞ. Deşi omul în formă umanoidă de corp duh a apărut după creaţia Lumii şi a Îngerilor, fiind constituit chiar din emanaţiile corpurilor spirituale ale acestora, spiritul său a fost creat cu mult timp înainte de apariţia Primei Locuinţe. Spiritul omului a fost creat dintru eternitate în Lumea fără formă, de însuşi IŞŞ. Aceasta înseamnă că, spiritul omului - iar nu omul ca înveliş de formă umanoidă - este mai vechi decât cosmosul. Spiritul omului precede atât momentul creaţiei Primei Locuinţe, cât şi momentul creaţiei Îngerilor. În această primă etapă a cosmosului, la un timp după creaţia Primului Om, au fost creaţi şi alţi oameni. Ei au fost numiţi Iniţiali, Primordiali sau Începători - constituind prima generaţie umană. Totuşi, în perioada de început, până la căderea lui Hallshithan, au fost creaţi doar alţi nouă Oameni primordiali (zece împreună cu Shantiah).Rebeliunea lui Hallshithan, prima rebeliune din cosmos, a provocat, inevitabil, o Mare Ştergere. Forma umanoidă a dispărut - a fost ştearsă - din cosmosul spiritual. Toate fiinţele care posedau formă umanoidă - Îngeri sau oameni - au redevenit stele, adică spirite.După o perioadă de nemanifestare, a fost creată o nouă Locuinţă, numită Perfer, în care numărul Îngerilor şi spiritelor naturii de formă umanoidă era mai mic decât cel prognozat iniţial. Perferul depăşea în mărime de trei ori cei doisprezece, adică spaţiul ocupat de planetele sistemului nostru solar, care sunt în număr de douăsprezece (cele nouă planete fizice, două planete eterice şi Soarele). Miezul Perferului era aşezat în centrul Hazurethului, iar în miezul său era chiar sămânţa răului, Hallshithan. Pe Locuinţa Perfer, oamenii au fost iarăşi readuşi în formă umanoidă. Corpul duh al oamenilor a fost recreat după alţi parametri. Aceasta a constituit a doua generaţie umană. Învelişul de formă umanoidă al celei de-a doua generaţii de oameni a fost suplimentat prin crearea sufletului, ca element distinct. În această etapă evolutivă, omul era format din stea, adică din spirit, din învelişul de formă umanoidă - corpul duh - şi din suflet. Tot pe Perfer, a fost creată Femeia, dar ea a fost creată, nu după Chipul şi Asemănarea lui HAUTI, ci după chipul şi asemănarea lui Shantiah. Aşadar, Femeia nu a fost creată după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, ci după chipul şi asemănarea Bărbatului, care este Chipul Domnesc. În lumea eterică se spune că Femeia este Strălucirea Bărbatului.     
Apoi a urmat căderea lui Shantiah şi a lui Lucifer sub influenţa celor doi Îngeri puri care sunt unul - Hallshithan. În lumea eterică se spune că Shantiah şi Lucifer au preluat "preţul de iertare" de la Hallshithan. După rebeliune, Lucifer a intervenit cu brutalitate în viaţa paradiziacă a celei de-a doua generaţii de oameni de pe Perfer şi, după cum se exprima Îngerul Gabriel, "a învins numerele şi a forţat cerul". Lucifer s-a răzvrătit împotriva Planului lui Dumnezeu, iar în răzvrătirea sa a fost urmat de mulţi alţi Îngeri şi de spirite ale naturii. Lucifer a fost urmat în rebeliunea sa chiar şi de o parte din oameni. Din momentul rebeliunii, tuturor Îngerilor, spiritelor naturii şi oamenilor care l-au urmat pe Lucifer li s-au întunecat ochii. Ochii lor au devenit întunecaţi, ca nişte găuri negre ce absorb lumina şi energia. În lumea eterică se spune că n-au mai văzut Adevărul. Ei au devenit de atunci Cei cu ochii negri - Cei desprinşi sau Cei răzvrătiţi. În lumea eterică, Îngerii răzvrătiţi sunt numiţi Dree, iar spiritele naturii răzvrătite sunt numite Lorehh. Dree sunt ceea ce tradiţia populară desemnează prin draci, iar Lorehh sunt ceea ce tradiţia populară desemnează prin demoni. Căderea lui Shantiah şi rebeliunea lui Lucifer au provocat, în cele din urmă, distrugerea Perferului. A urmat o perioadă de nemanifestare, după care totul a fost recreat, după alţi parametri. IŞŞ a construit o nouă Locuinţă, chiar în mijlocul vechiului Perfer. De fapt, la nivelul eteric, ruinele fumegânde ale Perferului există şi astăzi. După perioada de nemanifestare, Îngerii au îmbrăcat iarăşi formă umanoidă, dar de atunci, posibilităţile lor de manifestare în afara Terrei aurica au fost restrânse."Atunci, spune Îngerul Gabriel, HAUTI a luat sunet, miros şi culoare de la Shantiah, şi a întocmit o creaţie mai joasă decât el în sunet, miros şi culoare, pentru a putea fi învinsă prin ispită, iar el, Shantiah, să cadă nu prin ispită şi rău, ci prin iubirea aproapelui. Numai astfel, Shantiah putea plăti preţul căderii lui Hallshithan şi al lui Lucifer-Şideral fără ca ei s-o ştie.Noua creaţie este Terra aurica.Aşadar, Terra aurica, noua creaţie, inferioară lui Shantiah în sunet, culoare şi miros, a fost făcută pentru ca Shantiah, prin iubirea aproapelui, să plătească preţul căderii lui Hallshithan şi al lui Lucifer, fără ca ei să ştie. Chiar în centrul Terrei aurica a fost construit Pământul material. Şi astfel a apărut cosmosul material. Faţă de cel spiritual, cosmosul material este ca o picătură de apă în ocean sau ca un fir de praf în deşert. Pământul fizic este situat  chiar în  miezul vechiului Perfer, fiind aflat  sub influenţa combinată a lui Hallshithan şi a lui Lucifer. După apariţia Pământului fizic, a avut loc crearea trupului material şi "aducerea omului în carne". Primul Om care s-a născut pe pământul material a fost Adam fizic, cel despre care vorbeşte Vechiul Testament. Primul Om era format din spirit, corp duh, suflet {corpul sufletului) şi corp fizic, căruia i s-a insuflat suflare de viaţă. Primul Om nu avea corpuri aurice derivate. Pe Pământul material, prin apariţia trupului fizic - ca repercusiune a căderii - s-a născut a treia generaţie de oameni. Toţi oamenii care s-au născut şi se vor naşte în lumea materială sunt urmaşii lui Adam fizic. Adam este Protopărintele tuturor oamenilor. În prima fază a existenţei lumii materiale, numai un sfert din a treia generaţie era parte bărbătească. Apoi, oamenii generaţiei a treia s-au înmulţit şi s-au răspândit pe suprafaţa Pământului. După o perioadă, populaţia în continuă creştere a generaţiei a treia s-a divizat şi s-a constituit în trei mari Regate. 

Cele trei mari Regate au fost primele teritorii de pe Pământul material în care s-a dezvoltat o civilizaţie spirituală impunătoare. Se înţelege că, în acea perioadă, configuraţia Pământului era diferită de cea actuală. Primul Regat cuprindea Europa şi avea o capitală undeva în vestul Spaniei. O altă capitală se afla pe actualul teritoriu al României. Al doilea Regat cuprindea o mare parte a continentului asiatic, iar al treilea mare Regat se întindea în Africa, cu capitala undeva în Etiopia. 
În perioada de început a celor trei mari Regate, oamenii au fost ajutaţi de fiinţele angelice. În prima parte a celei de-a treia generaţii, a avut loc "căderea" (rebeliunea: încălcarea poruncilor) unor cete îngereşti. La apogeul celor trei Regate a avut loc o contra-acţiune puternică în lumea oamenilor a fiinţelor luciferice - Cei desprinşi sau Cei rupţi. Ajutaţi de o parte din oamenii încarnaţi, Cei desprinşi au pornit război deschis împotriva Fiilor luminii pentru stăpânirea lumii materiale. Războiul Fiilor luminii cu Cei desprinşi a culminat cu bătălia de la Harimateea, când oamenii aliaţi cu fiinţele luciferice au fost înfrânţi. După bătălie, toţi oamenii din cea de-a treia generaţie au fost retraşi din circuitul evolutiv, iar Pământul a devenit sterp şi gol. Aceasta a fost ceea ce fiinţele din lumea eterică numesc marele potop sau marea ştergere. Anterior acestui eveniment, avuseseră loc alte două ştergeri. Prima ştergere a avut loc în perioada de început, când cei doi Îngeri Puri din cei 21 s-au opus Planului lui Dumnezeu. A doua mare ştergere a avut loc imediat după răzvrătirea lui Lucifer şi după distrugerea Perferului. Primele două ştergeri s-au produs înaintea formării lumii materiale - Pământul fizic. În fine, a treia mare ştergere s-a produs pe Pământul fizic, după bătălia de la Harimateea. După fiecare împotrivire sau răzvrătire, corpurile duh ale oamenilor au fost "şterse", adică distruse, iar oamenii au revenit la starea de stele, adică de spirite. În momentul în care au redevenit spirite, oamenii au fost retraşi din circuitul evolutiv şi duşi undeva în afara Terrei aurica, în lumea/planul cosmic în care au fost creaţi la începuturi - în lumea "fără formă". După a treia ştergere, o lungă perioadă de timp, Pământul a dormitat lipsit de viaţă, căci energia Duhului Sfânt, care menţine totul, a fost retrasă, iar solul terestru a devenit asemănător cu solul lunar. După perioada de nemanifestare, pământul a revenit la viaţă, iar oamenii s-au manifestat iarăşi în corpul duh. Procesul evolutiv terestru a fost reluat, iar oamenii s-au încarnat iarăşi în lumea materială. Atunci s-a născut generaţia a patra - care este generaţia actuală. Corpul duh al oamenilor generaţiei a patra este diferit de cel al generaţiilor anterioare.      
La fel ca şi în celelalte perioade anterioare, treptat, noxele aurice emise de faptele oamenilor generaţiei a patra au condus la o incompatibilitate energetică intre umanitate şi Locuinţa lor - Pământul material. Incompatibilitatea aurică dintre oameni şi globul terestru devenise la un moment dat atât de mare, încât putea produce în orice moment o catastrofă de mari proporţii. De altfel, toate catastrofele trecutului - distrugerile succesive - au demonstrat faptul că oamenii nu pot rezista la plata celor trei preţuri ce s-au pus: preţul căderii lui Shantiah, preţul căderii lui Hallshithan şi preţul căderii lui Lucifer. De aceea, a fost necesar să vină Cineva care să plătescă un preţ de răscumpărare. Acesta a fost Iisus Hristos, Unicul Fiu al lui Dumnezeu.     
Înainte de întrupare, Iisus Hristos a coborât mai întâi în lumea eterică. Atunci, pentru patru perioade şi opt timpuri, s-a produs închiderea porţilor Locuinţei morţilor. Cu alte cuvinte, cei care mureau nu aveau posibilitatea să se întoarcă în Locuinţa morţilor, în ceea ce astăzi numim lumea de dincolo, ci rămâneau în planul cuantic infraeteric.Aşa a apărut Regatul morţilor vii în planul infraeteric. O lungă perioadă, toate sufletele morţilor au fost reţinute în lumea infraeterică, pentru ca sunetul, culoarea şi mirosul lor să fie egale, dar de semn opus cu sunetul, culoarea şi mirosul Duhului lui Hristos, în momentul pătrunderii sale în planul cuantic eteric, apoi în planul cuantic infraeteric şi, ulterior, în lumea materială, printr-o naştere imaculată. Astfel, răstimp de patru perioade şi opt timpuri, în patru locuri din planul cuantic infraeteric, au fost reţinute toate sufletele defuncţilor.     
După Naşterea, Crucificarea, Moartea şi Învierea lui Iisus Hristos, totul s-a schimbat. Morţii reţinuţi în infraeteric au fost eliberaţi şi s-au strămutat în lumea de dincolo. Reţinerea sufletelor defuncte în patru locuri din infraeteric, locuri corespunzătoare cu patru regiuni din lumea materială, a avut un scop precis, iar acest scop este specificat de Îngerul Gabriel. "Nu se ştia (încă) ce popor (pentru Întruparea lui Iisus Hristos) va alege HAUTI, iar alegerea LUI a fost de a ajuta naţiunea cea mai joasă, în ceea ce priveşte mirosul, sunetul şi lumina tuturor sufletelor strânse după patru perioade şi opt timpuri"."Acolo a venit Hristos şi El a fost pus acolo unde sufletele erau cele mai bolnave şi care aproape se năruiseră definitiv. Primul care L-a primit şi L-a ocrotit în carne a fost Prinţul Asiriei (Orientului)". Înaintea întrupării lui Iisus Hristos, lumea materială se afla sub jurisdicţia spirituală a patru înalte fiinţe îngereşti - numite Prinţi. Este vorba despre ceea ce se înţelege astăzi prin expresia Spirit al Poporului. Fiecare Prinţ stăpânea peste o regiune foarte întinsă. În acea perioadă existau aşadar patru mari Regiuni, condusă fiecare de câte un Spirit al Poporului - de câte un Prinţ. În fiecare dintre cele patru Regiuni din lumea materială, care avea propria sa contraparte în lumea infraeterică, locuiau oameni de naţii, tipuri rasiale, religii şi culturi diverse. Cele patru Regiuni erau următoarele: Regiunea Orientului apropiat, care avea focarul de cultură şi civilizaţie în spaţiul  Orientului mijlociu, mai precis în Asiria (nu cunoaştem numele Prinţului conducător); Regiunea Daciei, care avea focarul de cultură şi civilizaţie dispus în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, condusă de Prinţul IŞŞHION; Regiunea Extremului Orient - India şi China - condusă de Prinţul Phaderon şi Regiunea situată în America centrală, Mexicul actual, condus de Prinţul Lametu. Regiunea guvernată de un Prinţ, deci de un Spirit al Poporului cuprindea regiuni foarte vaste, populaţii diverse atât din punctul de vedere al raselor, cât şi al obiceiurilor, religiei, culturii şi civilizaţiei. De-a lungul timpului, fiinţele îngereşti care ocupă funcţia de Spirit al unui popor s-au schimbat, în funcţie de conjuncturi. Dintre cei patru Prinţi, actualmente, doar IŞŞHION, Spiritul Poporului Român mai îndeplineşte această funcţie.
Cel care l-a primit pe Iisus Hristos a fost, aşadar, Prinţul Orientului apropiat, în compunerea căruia intrau cele mai slabe fiinţe umane - ca sunet, culoare şi miros - din acele vremuri. Prinţul Orientului a fost, în acea perioadă, Spiritul conducător al unei regiuni foarte întinse care cuprindea toate popoarele ce ocupau vechiile teritorii ale Mesopotamiei, Egiptului, Persiei, Feniciei şi Palestinei - într-un cuvânt, întregul Orient apropiat. Epicentrul regiunii condusă de acest Prinţ era situat undeva în Asiria - motiv pentru care este denumit Prinţul Asiriei.

Directii de analiza

Structura aurică umană nu poate fi înţeleasă cu adevărat decât dacă este raportată la structura cosmosului spiritual. Înţelegerea structurii aurice a omului doar ca element de sine stătător, ca şi cum nu ar fi în conexiune cu mediul înconjurător sau cu fiinţele cu care omul intră în contact, nu poate oferi decât o cunoaştere lipsită de orizont. Structura aurică umană este în interconexiune cu tot ce există: cu planul material, cu natura, cu ceilalţi oameni, cu cosmosul spiritual, cu toate palierele Terrei aurica şi cu locuitorii ei, care, la fel ca şi omul, sunt cetăţeani ai cosmosului. Ea este influenţată şi inflenţează la rândul ei întregul sistem din care face parte. Omul este şi un element cosmic, nu doar unul material. 
Omul este un element cosmic integrat funcţional într-un Tot - Holosul - ce transcende aspectul material; în consecinţă, orice înţelegere a fiinţei umane ca sistem energetico-informaţional trebuie raportată, în măsura posibilităţilor, şi la aspectul spiritual al cosmosului. Omul este un cetăţean al cosmosului care include şi aspectul material, iar elementele sale componente - spirit, corp duh, suflet şi aură exterioară - sunt parte integrantă a cosmosului spiritual. De aceea, analiza structurii aurice umane nu trebuie redusă numai la ceea ce se petrece ia nivelul palierului material, ci, dimpotrivă, trebuie extinsă ia nivelul întregului cosmos.     
Foarte mulţi oameni acordă credit informaţiilor pur "tehnice" cu privire la structura aurică umană, dar nu conferă niciun fel de credit informaţiilor ce se referă la conexiunea omului cu cosmosul spiritual, pe care le consideră din start drept fantezii mistice sau, pur şi simplu, fabulaţii ştiinţifico-fantastice. Această categorie de oameni, datorită unei rezerve intelectualiste, acceptă cu multă uşurinţă informaţiile despre aura, dar, totodată, manifestă reticenţă faţă de informaţiile ce se referă la structura cosmosului spiritual şi, mai ales, faţă de informaţiile ce se referă la fiinţele umane, nonumane sau supraumane care îl populează. Această atitudine nu este, la urma urmei, decât rodul unei concepţii unilaterale. Cu riscul pe care un astfel de demers îl incumbă - chiar şi cu riscul de a-i deranja pe toţi cei îndrăgostiţi de aspectele materiale ale cosmosului, care consideră că aura umană este doar o emanaţie a trupului material - bazaţi fiind pe ceea ce poate constata Eugen prin clarvedere, am ales să dezvăluim în continuare raporturile structurii aurei umane atât cu aspectul material al lumii, cât şi cu aspectul spiritual şi cu locuitorii săi umani, nonumani sau supraumani.Astfel, în cele ce urmează, vom trece pe scurt în revistă aspectele principale ce rezultă atât din cercetarea directă a aurei umane, cât şi din explicaţiile lămuritoare primite de Eugen din lumea eterică. Evident, este vorba doar despre acele explicaţii ce pot fi analizate prin intermediul cunoaşterii actuale. Demersul în sine va fi orientat în două direcţii principale.     
Prima direcţie constă în analizarea conexiunilor aurice ce se stabilesc între structura energetico-informaţională umană şi structurile spirituale ale cosmosului - implicit, cu locuitorii săi umani, nonumani sau supraumani, care, la fel ca si omul, sunt cetăţeni ai cosmosului. 
A doua direcţie constă în analizarea conexiunilor aurice ce se stabilesc între structura energetico-informaţională a omului şi tot ce ţine de aspectul material al lumii: mediul înconjurător, natura, ceilalţi oameni. Pentru a aprofunda corect modul în care se produc conexiunile structurii energetico-informaţionale umane cu structurile spirituale ale cosmosului şi cu locuitorii săi umani, nonumani sau supraumani - şi, implicit, de a înţelege fiinţa umană ca element cosmic - ca cetăţean al cosmosului - şi nu doar ca element material; trebuie făcut un scurt ocol, pentru a lua în considerare ceea ce se spune în lumea eterică cu privire la structura cosmosului spiritual.

Planurile cuantice

Elementele constitutive ale omului - spiritul, corpul duh, sufletul, corpului material şi corpurile exterioare ale aurei - sunt situate, fiecare, în propriul plan cuantic, precum embrionul uman în lichidul amniotic. Planuri cuantice pe care sunt structurate elementele constitutive ale omului sunt următoarele: planul cuantic primordial al spiritului, planul cuantic al corpului duh, planul cuantic al sufletului, planul cuantic al corpului eteric interior, planul cuantic al trupului material (lumea materială) şi planul cuantic al aurei exterioare. La omul încarnat, planurile cuantice au forma unor cilindri de lumină. Planul cuantic primordial este poarta prin care, printr-o alchimie divină, spiritul a fost transmutat în Terra aurica şi, implicit, pe Pământul material. La începutul evoluţiei, fiinţele create de Dumnezeu erau alcătuite doar din spirit, iar totul era întreţesut pe un singur plan cuantic - planul cuantic primordial. În momentul creaţiei omului, toate fiinţele din cosmos sălăşluiau împreună în planul cuantic primordial. Îngerii, spiritele naturii şi oamenii aveau acelaşi sunet, acelaşi miros, aceeaşi lumină şi aceeaşi culoare, iar lumea în care trăiau - planul cuantic primordial - era în rezonanţă cu ei. Privit de Eugen prin clarvedere la un om încarnat, planul cuantic primordial apare într-un mod asemănător unui cilindru, fiind alcătuit dintr-o ceaţă luminoasă. Acestei ceţe luminoase îi putem da numele de "supă primordială". Este evident faptul că planul cuantic în care se manifestă spiritul fiecărui om, nu este decât o mică "fereastră" din planul cuantic primordial."Planurile cuantice conţin toate elementele si toate energiile ce menţin viaţa corpurilor", spun Îngerii Veghetori. Viaţa este, astfel, întreţinută printr-un schimb energetic - asimilaţie şi dezasimilaţie - cu mediul, astfel că spiritul interacţionează cu "supa primordială", care poate fi considerată "atmosfera" planului cuantic primordial. La naşterea unui om în lumea materială, înaintea formării corpurilor interioare, "supa primordială" ce formează planul cuantic al spiritului se vede ca o ceaţă difuză. La început,apar sclipiri disparate ce umplu acel spaţiu, ca un decupaj deptunghiular.La marginea decupajului apar sclipiri mai intense decât cele din interior, ca o crustă strălucitoare formată din fire de lumină ce se intersectează între ele. Toate aceste fire luminoase formează o plasă de susţinere foarte fină. Între firele luminoase ce formează plasa de susţinere apar scurt-circuite, iar în urma acestora apare ceva asemănător unui fluid fin, ce acoperă plasa de susţinere. Acest fluid energetic fin este ca un liant de legătură pe care se coagulează spiritul. În interiorul planului cuantic primordial, spiritul are o pulsaţie intermitentă, numită de Îngerii Veghetori respiraţie. Cu alte cuvinte, spiritul are schimburi energetice ce comportă asimilaţia şi dezasimilaţia cu mediul din care face parte, adică cu planul cuantic. Al doilea plan cuantic, planul cuantic al corpului duh, are o structură asemănătoare planului cuantic primordial. Desigur, la omul încarnat, decupajul planului cuantic al corpului duh este mult mai mare, ca dimensiuni, decât al spiritului. Corpul duh este ţesut în substanţa planului său cuantic. Corpul duh are o respiraţie, prin care face schimb cu mediul. Pulsaţiile corpului duh sunt mult mai rare, urmând cam la o clipire de ochi pulsaţiile spiritului. În general, culoarea, sunetul şi mirosul planului cuantic sunt mai înalte cu un grad decât cele ale corpului duh care este întreţesut în el. Ca regulă generală, viaţa fizică se întrerupe în momentul în care mirosul şi sunetul corpului duh sunt identice cu cele ale planului său cuantic. Scopul vieţii unui om este de a echilibra energia corpului duh cu energia planului cuantic propriu-zis. Este evident că planul cuantic al corpului duh al unui om nu este decât o mică "fereastră" din planul cuantic corespondent al Terrei aurica...     
Următorul plan cuantic, planul cuantic al sufletului se formează la fel ca şi primele trei, după acelaşi principiu. Totuşi, planul cuantic al sufletului este nou, în comparaţie cu celelalte planuri.  În acest plan cuantic este întreţesută steaua sufletului, care pulsează sau "respiră", făcând schimb de energie şi informaţie cu mediul. Şi planul cuantic al sufletului are un nivel energetic mai ridicat decât cel al stelei sufleteşti. În cazul în care nivelul energetic al stelei sufletului devine identic cu cel al planului cuantic din care face parte, apare moartea fizică.     
Al patrulea plan cuantic, planul cuantic al corpului eteric interior este format din aceleaşi elemente ca şi structurile superioare, cu deosebirea că este mai puţin fin; ceaţa luminoasă a planului este mai puţin densă, iar sunetul are o vibraţie mai slabă. Pe această structură, care la omul încarnat apare ca un decupaj de formă cilindrică, este structurat corpul eteric interior. Evident, nu trebuie confundate procesele ce au loc la nivelul planurilor cuantice superioare cu procesele ce au loc la nivelul planului material. Astfel, nu trebuie confundată pulsaţia sau respiraţia elementelor superioare - spiritul, corpul duh, sufletul sau corpul eteric interior - cu ceea ce se petrece la nivelul material. Corpurile aurice nu sunt producţii ale planului material şi nu au nimic de-a face cu mediul terestru sau cu trupul fizic. Fiecare dintre ele există pe propriul plan cuantic. Toate elementele transfizice - spiritul, corpul duh şi sufletul - coexistă împreună în vederea îndeplinirii unui anume scop, dar ele se manifestă independent, fiecare în lumea sa.     Actualmente, se concepe adesea fiinţa oamenească ca fiind alcătuită ca un acvariu, în care plutesc elementele aurice constitutive - spiritul, sufletul, corpul astral etc. Mai mult decât atât, se consideră că toate structurile aurei au aceeaşi valoare ontologică, ca şi cum ar fi constituite dintr-o compoziţie energetică unică. Totuşi, structurile transfizice ale fiinţei umane n-au nimic de-a face cu materialitatea lumii sau cu ceea ce se petrece la nivelul planului fizic. 
În acest contex, într-un dialog cu Eugen, unul dintre Îngerii Veghetori din lumea eterică preciza următoarele:"Iară tu, şaman, vezi şi nu amesteca ştiinţele pământeşti cu cele nepământeşti, trupurile pământeşti cu cele nepământeşti, căci fiecare dintre acestea trăiesc şi respiră după legile şi firea fiecăruia".  "S-au dat legi şi Locuinţe (adică planuri cuantice) în care ele {structurile componente ale fiinţei umane) trăiesc şi respiră în voie. Şi, când vezi trupul lumesc şi îi priveşti locuinţa în care trăieşte şi respiră, vezi să nu spui că este cea mai mare locuinţă, căci, atunci, nicidecum, nu vorbeşti în adevăr".     
Următorul plan cuantic este cel ocupat de trupul material. Evident, este vorba despre lumea materială - continuumul spaţio-temporal tridimensional perceput prin intermediul organelor de simţ.  Deşi, pe baza cercetărilor ştiinţei, există convingerea că trăim într-o lume infinită atât sub aspect spaţial, cât şi temporal, lumea materială nu este decât unul din palierele cosmosului integral. După cum afirmă Îngerii Veghetori, lumea materială în care "respiră" trupul fizic al omului, "este mai mică decât un deget din locuinţa unui trup nepământean", adică a unui plan cuantic transfizic. Lumea materială are, ca principiu de funcţionare, o construcţie întrucâtva similară cu a celorlalte planuri cuantice, dar diferită în ceea ce priveşte elementele constitutive de bază.  Spre deosebire de toate celealte planuri cuantice, care funcţionează independent, planul material este întreţesut de energiile tuturor celorlalte planuri cuantice. La fel, trupul material este susţinut de energiile tuturor celorlalte structuri transfizice. Cu toate că este întreţesut pe calapodul corpului eteric interior, trupul fizic are o existenţă autonomă: el respiră şi se hrăneşte în planul cuantic propriu - continuumul spaţiotemporal tridimensional. Cu fiecare încarnare a unui om se produce o armonizare mai amplă între corpului material şi elementele superioare - spirit, corp duh, suflet, corp eteric. Este imposibil pentru un om să-şi apropie nivelul energetic al corpului fizic de cel al structurilor superioare într-o singură încarnare. Dacă s-ar produce acest lucru, omul ar fi perfect încă de la prima suflare. În acest caz, imposibil de realizat în stadiul evolutiv actual, spiritul ar transcende toate planurile cuantice şi ar spiritualiza trupul material. Fiinţa umană ar deveni o unitate, astfel încât toate planurile cuantice şi toate corpurile ar avea aceeaşi structură energetică - sau, după cum se spune în lumea eterică, ar avea aceeaşi culoare, acelaşi sunet şi acelaşi miros. Către un astfel de ţel tinde omul, iar dacă acest ţel ar fi, în sfârşit, atins, nu ar mai exista moartea, iar omul ar fi perfect - un Om-spirit. Totodată, omul ar atinge finele procesului evolutiv. Omul s-ar identifica atunci cu Dumnezeu, cu HAUTI şi cu planul cuantic primordial, şi ar realiza ceea ce doresc fiinţele angelice: Omul în Dumnezeu şi Dumnezeu în toate. În lumea eterică se afirmă că, în momentul în care omul va atinge acest punct al procesului evolutiv, va fi la fel ca la început, înaintea căderii adamice. Cei care vor reuşi să atingă acest punct vor rămâne printre oameni, dar nu vor putea fi văzuţi prin intermediul ochilor fizici decât atunci când vor dori. Ei vor reuşi să vadă cu ochii lor întreaga creaţie a lui HAUTI şi vor putea fi simultan în şapte timpuri, în şapte perioade şi în şapte lumi, adică vor percepe simultan toate cele şapte planuri cuantice. Actualmente, doar Iisus Hristos poate fi simultan în şapte planuri cuantice, în şapte perioade şi în şapte timpuri. Este foarte interesant de remarcat şi faptul că planul cuantic al corpului fizic este mult mai vechi decât planeta Pământ. Acest fapt înseamnă ori că trupul fizic a apărut altundeva, pe o altă planetă, înaintea formării Pământului, ori că Pământul a cunoscut mai multe transformări, modificându-şi caracteristicile de bază, iar globul terestru actual este o construcţie nouă. După cum se afirmă în lumea eterică, ultima variantă este corectă, în sensul că Pământul a cunoscut multe prefaceri în trecut, inclusiv o distrugere de mari proporţii -Marea Ştergere - după care a fost reconstruit din temelii cu alţi parametri. După reconstrucţie, Pământul a dobândit, aşadar, caracteristici noi. În răstimpul Marii Ştergeri, umanitatea a fost retrasă din circuitul evolutiv; când noul glob material a devenit apt să asigure existenţa, umanitatea a repopulat atât Terra aurica, cât şi planul material. La oamenii aflaţi la primele încarnări, caracteristicile - culoarea, sunetul şi mirosul - spiritului sunt blocate de cele ale corpului material; cu alte cuvinte, spiritul din om nu se poate manifesta plenar. În acest caz, corpurile aurice exterioare (corpul emoţional, astral, mental etc) sunt aproape inexistente, deoarece ele se formează prin intermediul conştiinţei şi conştienţei (în lucrarea de faţă folosim termenii conştiinţă şi conştienţă în accepţiunea folosită în lumea eterică, ca rezultat al activităţii celor două corpuri ce ţin de suflet: corpul conştiinţei şi corpul conştienţei). La începutul evoluţiei, trupul material nu putea vibra în consonanţă cu energiile celorlalte corpuri superioare, astfel încât funcţiona oarecum independent. Ulterior, în decursul evoluţiei, s-au format structurile energetice ce fac legătura dintre planurile cuantice superioare şi, implicit, dintre corpurile superioare şi corpul material. Aceste structuri energetice, care sunt proiecţii sau emanaţii ale corpurilor superioare prin intermediul planului cuantic material, constituie corpurile aurice derivate: corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul mental superior şi corpul spiritual. 
Toate corpurile aurice derivate sunt situate pe un plan cuantic distinct, al cincelea plan cuantic. Din acest punct de vedere, planul material este ca o uşă prin care se formează planul cuantic al corpurilor aurice derivate. Caracteristicile - culoarea, sunetul şi mirosul -, de la un anumit moment, ale corpurilor aurice derivate indică modul în care, prin intermediul conştiinţei şi conştienţei, spiritul a reuşit să-şi impună voinţa asupra corpului material; indică măsura în care a reuşit spiritul să spiritualizeze materia. Toate corpurile aurice derivate s-au format din corpul duh, prin intermediul sufletului. 
Prima manifestare, la omul încarnat, a corpului duh prin suflet a fost corpul astral. Astfel, în momentul încarnării în lumea materială a Primului Om, corpul duh, prin suflet, s-a format corpul astral. Ulterior, prin activitatea omului de-a lungul încarnărilor succesive, corpul astral s-a transformat; rezultatul acestor transformări l-a constituit apariţia celorlalte corpurilor aurice derivate: corpul emoţional, corpul mental intelectiv, corpul mental superior şi corpul spiritual.Fiecare dintre toate aceste corpuri aurice derivate reprezintă câte o părticică din corpul astral, specializată într-un anumit fel de activitate: emoţională, mentală etc.

Corpul haric al plaselor mesianice

Corpul haric al plaselor mesianice nu aparţine omului; el apare doar în momentul rugăciunii creştine sau în momentul rostirii cu voce tare a Numelui Iisus Hristos. Corpul haric al plaselor mesianice este format din două plase aurice distincte. Primul strat are culoarea metalului topit, iar al doilea strat are culoare argintie. Privit de la depărtare, cele două culori se amestecă formând una singură: culoarea aurie, asemănătoare flăcării unei lumânări. Astfel, privit de la depărtare, omul care-şi formează corpul haric al plaselor mesianice apare ca învăluit într-o cupolă de culoare aurie.Rostirea Numelui lui Iisus Hristos înseamnă, înainte de toate, conectarea conştientă a omului, prin intermediul liberului arbitru, la Prezenţa lui Iisus Hristos. Prin rostirea cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos, cel mai puternic Nume din Cer şi de pe Pământ, omul este învăluit de corpul haric al plaselor mesianice ca într-o cupolă protectoare care împiedică orice influenţă negativă.  Corpul haric al plaselor mesianice se formează prin rostirea, chiar şi într-o discuţie, a Numelui lui Iisus Hristos. El persistă doar câteva momente, după care dispare. Cât timp persistă, corpul haric al plaselor mesianice se prezintă ca o cupolă aurie ce învăluie întreaga structură aurică umană; el se formează în exteriorul corpului spiritual, dincolo de noul corp eteric - ultimul corp al aurei. Privit de la depărtare, un om care şi-a format corpul haric al plaselor mesianice se prezintă ca un ovoid luminos, de culoare aurie, în interiorul căreia se poate observa linia divină, ca un ax luminos. Cu cât un om rosteşte de mai multe ori Numele lui Iisus Hristos, cu atât corpul său haric al plaselor mesianice persistă mai mult şi efectele sale asupra structurii aurice sunt mai intense. Evident, în cazul oamenilor care rostesc de mai multe ori pe zi Numele lui Iisus Hristos, corpul haric al plaselor mesianice persistă mult. Ce să mai vorbim despre monahii creştini care repetă neîncetat Numelui lui Iisus Hristos în cadrul rugăciunilor. Formându-şi corpul haric al plaselor mesianice, omul devine un focar haric pentru cei din jurul său datorită faptului că, pe baza principiului transmiterii informaţiei - principiul candelei sau al transmiterii luminii - principiu pe care se bazează celebrarea Paştelui, el poate împrumuta altora lumina harică. Dacă omul care are format corpul haric al plaselor mesianice intră în contact - prin vorbire sau prin atingere - cu alţi oameni, aceştia îşi formează, la rândul lor, prin inducţie, corpul haric al plaselor mesianice. Totuşi, în acest caz, la ceilalţi oameni, corpul haric al plaselor mesianice nu persistă prea mult, fiind vorba despre o acţiune indirectă, realizată prin inducţie. În cazul în care doi sau mai mulţi oameni rostesc - chiar şi în cadrul unei discuţii - Numele lui Iisus Hristos, în primă instanţă, fiecare îşi formează corpul haric al plaselor mesianice. Imediat după aceea, corpurile harice se unesc, formându-se o structură aurică comună: o cupolă aurie ce-i învăluie deopotrivă.Acelaşi fenomen se produce şi în cazul în care sunt adunate mari mulţimi de oameni - de exemplu, într-o biserică creştină. În acest caz, se formează, după acelaşi principiu, o cupolă harică imensă care-i învăluie pe toţi. Cupola harică va avea o singură linie divină, extrem de luminoasă.

Corpul material

Următorul  ansamblu  al  fiinţei  umane este cel  al corpului material. Evident, corpul material este perceptibil prin intermediul organele de simţ fizice, dar este perceptibil şi pentru cea de-a doua vedere. Pentru cea de-a doua vedere a lui Eugen, corpul material apare diferit decât prin intermediul văzului fizic. Plin clarvedere, atomii corpului fizic apar translucizi, iar organele interne se observă într-un mod asemănător imaginii oferite de un tomograf.Corpul material este un angrenaj format din atomi de forma unor mici steluţe. Aceste steluţe provin dintr-un alt plan cuantic, aflat dincolo de cel al corpului eteric interior. Provenind din alt plan cuantic, atomii-steluţe explodează în momentul în care se manifestă în planul material. Ceea ce este foarte interesant, este însă faptul că, în momentul în care steluţele explodează, corpul material este luminat. Corpul material, în ansamblu, emite un miros de flori. Picioarele şi mâinile emit un miros de fructe coapte, în special de mere şi dude, iar partea superioară a trupului emite un miros de brad proaspăt tăiat. La persoanele neiniţiate sexual apar sunete şi mirosuri foarte puternice. Din punct de vedere energetic, cei mai puternici indivizi nu sunt cei solizi, cu masă musculară mare, ci cei subţiri, care par firavi. Organele trupului material sunt formate din aceleaşi steluţe-atomi ce apar de nicăieri, de dincolo de corpul eteric interior. Exploziile provocate de steluţe luminează forma fiecărui organ în parte. Când un organ nu mai este astfel luminat, după un timp se îmbolnăveşte la nivelul fizic. Cauza disfuncţiilor fizice rezidă în bolile ce apar la nivelul sufletului. Bolile acumulate la nivelul sufletului se transmit succesiv la nivelul corpului eteric şi la nivelul corpului material.

 Ansamblul aurei exterioare

Corpul material este înconjurat de mai multe corpuri aurice exterioare, ce se întind până la o distanţă variabilă. Totalitatea acestor corpuri aurice formează al patrulea ansamblu ce formează fiinţa omenească. Corpurile aurice exterioare sunt următoarele: corpul emoţional, corpul astral, corpul mental intelectiv, corpul mental superior, corpul spiritual, sistemul de protecţie şablon. 
În afara lor, mai există alte trei structuri aurice: banda de lumină din jurul capului, inima aurică şi noul corp eteric. Nici una dintre aceste structuri nu are o formă umanoidă, înfăţişându-se clarvederii lui Eugen ca nişte ovoide luminoase de forma unui ou, mai late şi mai bombate în zona umerilor şi mai subţiri în partea inferioară a trupului, care-şi modifică aspectul - forma şi coloritul - în funcţie de activitatea de moment a omului. Fiecare din aceste corpuri posedă propria sa structură şi compoziţie energetico-informaţională.     
Corpul emoţional reflectă senzaţiile şi emoţiile primare în timpul existenţei încarnate a omului. El se prezintă ca un ovoid colorat, în continuă "fierbere", care înconjoară trupul până la o distanţă de aproximativ 30-40 de centimetri. Într-un fel, corpul emoţional este un corp care ţine de manifestarea trupului material şi nu de structurile transfizice ale omului. 
Corpul astral este extensia aurică directă a corpului duh, prin intermediul sufletului. El reflectă pasiunile şi dorinţele oamenilor, înfaţişându-se ca un ovoid ce înconjoară trupul material până la aproximativ 90 de centimetri. Culorile sale, ce se succed cu rapiditate, dar nu cu aceeaşi rapiditate ca şi la corpul emoţional, indică cu exactitate natura dorinţelor.Corpul astral are mai multe straturi.     
Corpul mental, "corpul gândurilor", reflectă intelectualitatea omului. El are o formă ovoidală alungită, mult mai lat în jurul umerilor şi a capului, iar culoarea sa de bază este galbenul-citron, care indică intelectualitatea cu "suport", adică "deşteptăciunea" pusă în joc de oameni în vederea atingerii unor obiective concrete din lumea materială. La fel ca şi corpul astral, corpul mental intelectiv are mai multe straturi.     
Corpul mental superior reflectă modul în care omul se integrează ordinii naturale şi se simte una cu tot ce există în cosmos. În măsura în care recunoaşte că în cosmos toate sunt una, omul posedă intuiţia drept principal instrument de cunoaştere. Corpul mental superior are forma unei sfere argintii. El se formează treptat, pe măsură ce omul evoluează. De fapt, corpul mental superior se formează din corpul astral, deci este un corp astral transformat.Corpul spiritual este şi el un corp astral transformat: mărimea sa indică porţiunea din corpul astral care a fost transformată prin activitatea conştientă şi voluntară a omului; indică, de asemenea, faptul că pasiunile învolburate ale omului au fost sublimate în spiritualitate. Corpul spiritual are forma unui balon de culoare argintie ce învăluie corpul mental superior.     
Următorul element auric, sistemul de protecţie şablon nu este propriu-zis un corp, ci un sistem complex de formă globulară, constituit din linii energetice strălucitoare, ce se suprapun într-o reţea de plase. El conţine, ca un negativ al unei fotografii, toate formele structurilor fizice ale trupului.Noul corp eteric este dublura, deocamdată destul de palidă, a corpului eteric. 
În prezent, noul corp eteric nu interacţionează cu structurile aurice menţionate anterior. El este autonom, având o formă de conştiinţă proprie.     
Inima aurică este o structură aurică despre care nu s-a spus nimic până acum; ea arata ca o biluţă ce se învârte în jurul trupului omului, la nivelul pieptului. Inima aurică face parte din planul cuantic al corpului duh. Inima aurică este formată din trei sfere dispuse una în alta. Sfera exterioară reflectă - ca sunet, luminozitate, miros şi culoare - karma pe linie relaţiei cu divinul, a doua sferă reflectă karma pe linia relaţiilor de familie, iar a treia sferă reflectă karma pe linia relaţiilor sociale. Din suma vectorială a culorilor celor trei sfere rezultată culoarea generală a inimii aurice. Prin inima aurică, omul devine conştient de mediu şi se manifestă prin gânduri. Din punct de vedere auric, gândurile se nasc din inima aurică şi din interacţiunea corpului conştienţei cu un corp auric oarecare - de exemplu, cu corpul astral sau cu corpul mental intelectiv. Acest proces se desfăşoară instantaneu. Inima aurică orbitează în jurul trupului fizic ca un satelit, exact în dreptul inimii fizice. Când ajunge în dreptul inimii fizice, inima aurică emite un bip scurt, care se aude triplu, ca un ecou. Simultan, semnalizează luminos printr-o strălucire scurtă. Când omul aleargă, inima aurică se învârte mai repede pe eliptica sa din jurul trupului, iar când doarme se învârte mai încet. Înainte de moartea fizică, cam cu şase zile înainte, inima aurică devine vineţie şi îşi formează o coadă, ca o cometă.     
Banda de lumină din jurul capului conţine 11 steluţe strălucitoare, precum o centură de asteroizi în jurul unui sistem solar. Fiecare steluţă are propria sa culoare, luminozitate, miros şi sunet de fond; toate aceste caracteristici reprezintă nivelul de maturitate spirituală atins de om, în decursul palingeneziei. La fel ca inima aurică, şi banda de lumină din jurul capului face parte din planul cuantic al corpului duh. Deşi intensitatea luminoasă a steluţelor este mare, nu o depăşeşte pe cea a corpului duh. Banda de lumină din jurul capului, cele 11 steluţe strălucitoare, se manifestă precum fulgerele luminoase ale unor bliţuri, strălucind intens, aproape orbitor, în anumite momente din existenţa unui om. Rolul steluţelor este de a înregistra toate acţiunile omului - atât în stare de vis, cât şi în stare de conştiinţă de veghe. Astfel, primele trei steluţe frontale înregistrează acţiunile omului aflat în stare de conştiinţă de veghe. În partea opusă a capului, alte trei steluţe înregistrează, în mod identic, comportamentul omului în stare de somn. Cele şase steluţe din faţă şi din spate înregistrează, precum camerele de luat vederi, tot ce face omul de-a lungul existenţei sale încarnate. În părţile laterale ale capului, în dreptul urechilor, sunt situate alte două steluţe, care înregistrează mediul şi persoanele care interacţionează cu omul. Ultimele trei steluţe sunt canale directe prin care omul poate avea răspunsuri concrete transmise de Îngerii Păzitori.Omul acţionează atât în stare de veghe, cât şi în stare de somn; toate activităţile desfăşurate de om formează karma. Omul este adeseori supus unor încercări sau examene; aceste încercări sunt numite cerneri sau cercetări ale inimii de către Îngerii Veghetori. Prin ele, omul este încercat în decursul procesului evolutiv; fiecare etapă evolutivă înseamnă maturizarea şi transformarea benefică a omului. Uneori, în situaţii grave - de exemplu, în cazul iminenţei unor accidente - se poate întâmpla ca Îngerii Păzitori sau Îngerii Veghetori să inducă anumite acţiuni directe prin intermediul acestor steluţe, astfel încât omul să aibă posibilitatea de a scapă de vătămări grave. Se poate întâmpla ca, sub influenţa Îngerilor Păzitori sau a Îngerilor Veghetori, pentru câteva fracţiuni de secundă, omul să fie eliberat, spre binele lui, de liberul său arbitru şi atunci poate avea senzaţia că o forţă teribilă, pe care nu este capabil să o localizeze, l-a tras, de exemplu, din faţa unui automobil sau l-a împins într-o parte pentru a fi ferit de lovitura unui obiect oarecare aruncat de cineva. După evitarea unui accident de maşină, oamenii se laudă că experienţa sau norocul şi-a spus cuvântul, dar nu acestea sunt cele care i-au salvat de la moarte.Ultimele trei steluţe nasc mereu lumini frumos colorate, care constituie răspunsurile Îngerilor Păzitori la problemele cotidiene ale omului. Ele se constituie în "intuiţii" sau "bănuieli". Unele intuiţii se pot traduce chiar vizual: unii oameni au scurte fulgere cognitive prin care văd ce s-ar întâmpla în cazul în care s-ar avânta orbeşte în evenimente cu grad înalt de dificultate sau în cazul unor neatenţii. Între toate cele 11 steluţe se formează fulgere multicolore, ce dau impresia unei benzi continue de lumină. Banda de lumină pare a fi formată din miliarde de particule ca de gheaţă, multicolore şi foarte parfumate, din interiorul cărora se aud sunete asemănătoare posturilor radio peste care un ascultător trece repede.

Corpul eteric

Următoarea structură aurică, corpul eteric, este formată din două elemente constitutive: corpul eteric interior şi corpul eteric exterior. Corpul eteric interior este mai mic decât trupul material, fiind alcătuit din curenţi energetici de diferite culori, sunete şi mirosuri, care se modifică încontinuu. Corpul eteric interior nu reflectă elementele antomice ale trupului material, dar posedă propriile sale elemente antomice - de forma unor vârtejuri strălucitoare. În cele mai multe cazuri, fizionomia chipului, reflectată la nivelul corpului eteric interior, este diferită de cea a trupului material. De regulă, corpul eteric interior are un chip foarte frumos: trăsături foarte fine, asemănătoare statuilor greceşti din antichitate, ochii mari şi limpezi, albaştri, verzi sau căprui. La oamenii care au corpul duh de culoare aurie, ochii corpului eteric interior au pe margini o aureolă aurie de o mare frumuseţe. Oricum, nişte ochi albaştri-verzui, înconjuraţi cu o aureolă aurie, reprezintă ceva ce nici marii pictori ai lumii n-au reuşit să imortalizeze. Ochii corpului eteric interior sunt, de obicei, închişi. Există cazuri în care ochii sunt semideschişi; ei privesc fix, reci şi goi, ca aflaţi în transă. Aceasta se datorează faptului că, în stadiul evolutiv actual, corpul eteric nu a devenit un instrument prin care să se manifeste conştiinţa omului. Dacă omul ar putea să vadă prin ochii corpului eteric interior, ar putea să vadă în lumea eterică, deci ar deveni clarvăzător. 
Corpul eteric interior este alcătuit din miliarde de steluţe luminoase - atomi energetici - ce par a se întrupa de nicăieri, ca şi cum ar veni dintr-un alt plan cuantic. Aceste steluţe nu se sting niciodată, dar uneori pulsează mai rapid, alteori mai lent. În funcţie de culoarea corpului duh şi de vârsta corpului material, corpul eteric interior poate fi mai luminos, cum este cazul la copii, sau mai puţin luminos - de exemplu, la persoanele în vârstă. La copii se pot remarca culori mai închise, sunete neşlefuite sau parfumuri ce par întrerupte. La persoanele mature se pot remarca culori limpezi, sunete melodioase, parfumuri şi mirosuri clare. Pe corpul eteric interior este ţesut corpul material, iar din unirea lor se formează corpul eteric exterior. Corpul eteric exterior este dublura exactă a corpului material; el conţine contrapartea energetică a tuturor organelor trupului. Corpul eteric exterior emite o radiaţie ce depăşeşte limitele corpului material cu cinci - zece centimetri, în funcţie de starea de sănătate a omului. Ceea ce depăşeşte limita corpului material nu este corpul eteric, ci doar radiaţia acestuia, numită adesea aură de sănătate. Corpul eteric interior, care este mai mic decât trupul material, corpul eteric exterior şi aura de sănătate formează o unitate, astfel că nu se poate face prea uşor distincţia între ele. 
La nivelul corpului eteric există o vastă reţea de canale - nadisurile - prin care circulă diferite tipuri particulare de energii. Corpul eteric este străbătut de trei canale energetice principale - Sushumna, Ida şi Pingala - şi de nenumărate canale secundare prin care circulă energia. Tot la nivelul corpului eteric sunt vizibile clarvederii cele şapte chakre - reflectarea chakrelor atribut de la nivelul corpului duh - care sunt situate de-a lungul canalului Sushumna: muladhara, svadistan, manipura, anahata, vishudi, ajna şi sahasrara şi un număr nedefinit - destul de mare - de chakre minore şi de chakre secundare. Dacă chakrele principale situate pe canalul Sushumna au aspectul unor vârtejuri strălucitoare, chakrele minore şi chakrele secundare au aspectul unor beculeţe sau leduri. Chakrele au rolul de a metaboliza, procesa şi transforma energiile. În afara celor şapte chakre principale, există alte două chakre, la fel de importante pentru sistemul auric uman: o chakra situată în partea stângă a corpului, în dreptul organului fizic al inimii - chakra iubirii, numită SHAINIAH în limba akhatakha, care este în curs de formare la omul actual - şi o chakra opusă atât ca poziţionare, cât şi ca menire: chakra egoismului, situată pe aceeaşi linie, dar în partea dreaptă a corpului, care emite o culoare de un maroniu murdar.     
Din punct de vedere energetico-informaţional, poziţionarea celor nouă chakre principale ale corpului eteric - cele şapte chakre situate pe canalul Sushumna şi cele două chakre situate în dreptul mameloanelor - pe două axe care se intersectează în centrul pieptului, formează o cruce. Aceasta este Crucea Vieţii sau Crucea evoluţiei. Toate energiile particulare care circulă prin nadisuri sunt derivaţii ale unei energii unice - energia de viaţă - ce porneşte de la baza coloanei vertebrale. În funcţie de nivelul evolutiv uman reflectat în culoarea corpului duh, energia de viaţă urcă de-a lungul canalului principal Sushumna şi pe canalele secundare, în consonanţă cu activitatea chakrelor. Procesul de punere în funcţiune treptată a chakrelor, concomitent cu urcarea energiei de viaţă pe nadisuri, se desfăşoară după principul termometrului evolutiv, ceea ce constituie paradigma evoluţiei umane.

Sufletul

Al doilea ansamblu este cel al sufletului. Sufletul este format din cinci structuri aurice distincte: steaua sufletului, corpul cauzal al sufletului, corpul sufletului, corpul conştientei şi corpul conştiinţei. Sufletul - ca ansamblu - este reflectarea pentru o singură existenţă a spiritului, corpului cauzal şi corpului duh. Sufletul, la fel ca şi corpul duh, are propria sa culoare, în funcţie de nivelul evolutiv al omului. Steaua sufletului se vede ca un punct strălucitor situat la nivelul laringelui, puţin mai sus de mărul lui Adam. La oamenii mai evoluaţi, steaua sufletului seamănă cu un sâmbure de smochină, care se manifestă precum spiritul, ca un artificiu ce străluceşte continuu. La începutul existenţei în lumea materială, sămânţa sufletului emite străluciri multicolore, dar la scurt timp culorile se stabilizează şi formează o culoare compozită, un amestec între albastru şi argintiu. Corpul cauzal al sufletului are forma unui cocon energetic ce învăluie steaua sufletului; el este depozitul amintirilor sufletului din prezenta existenţă - subconştientul. El se asemănă cu o miniplanetă albastră acoperită de nori albi. Corpul sufletului este o structură aurică luminoasă ce învăluie corpul fizic ca o manta. El este unul dintre cele trei corpuri luminoase ce pot fi observate, prin intermediul clarvederii lui Eugen, în interiorul trupului material. Corpul sufletului se formează în momentul naşterii. După naştere, corpul sufletului se vede ca un abur albicios, care nu reproduce cu exactitate conturul trupului material, după cum nu reproduce organele interne. Forma sa este destul de neclară în regiunea mâinilor şi picioarelor. Corpul sufletului este însă identic în regiunea capului cu corpul material. Fizionomia feţei este reflectată perfect la nivelul corpului sufletului, cu deosebirea că este idealizată. Claritatea şi frumuseţea ochilor este, într-adevăr, impresionantă. Corpul sufletului este alcătuit dintr-o energie de culoare albă, mată, ca un abur. De-a lungul vieţii, corpul sufletului îşi modifică culoarea în funcţie de comportamentul omului. Treptat, corpul sufletului dobândeşte o culoare de sinteză, rezultată în urma tuturor acţiunilor omului, în conformitate cu karma sa şi cu nivelul evolutiv acumulat de-a lungul unei singure existenţe.     
Spre deosebire de corpul duh, corpul sufletului îşi modifică foarte des culoarea, în funcţie de modul de comportare al omului. Dacă omul greşeşte într-un domeniu sau se comportă nedrept, corpul sufletului se colorează în culori întunecate, iar dacă omul se comportă bine, se colorează în culori deschise, luminoase. Datorită unor acţiuni greşite, generate de liberul arbitru al omului, corpul sufletului se "pătează" adesea cu tente întunecate, cu mirosuri grele şi cu sunete lipsite de armonie. Aceste pete întunecate pot fi denumite "boli" ale sufletului. De cele mai multe ori, oamenii prezintă mari pete întunecate în regiunea toracelui, a abdomenului, a umerilor sau chiar a capului. Spre deosebire de celelalte structuri aurice, corpul sufletului este un element nou. El se formează în momentul naşterii. Într-un fel, se poate spune că, corpul sufletului este un corp duh format pentru o singură existenţă încarnată. Corpul duh nu se poate manifesta plenar de-a lungul unei existenţe încarnate; pe toată durata vieţii unui om, corpul duh doarme, astfel că este necesară o altă structură aurică care să-i preia funcţiunile. Aceasta este corpul sufletului - sufletul ca ansamblu. Corpul sufletului se formează în momentul naşterii şi, la marea majoritate a oamenilor, moare la scurt timp după momentul morţii. La foarte puţini oameni, corpul sufletului supravieţuieşte morţii trupului fizic. Acest fenomen, deocamdată foarte rar, se produce doar în cazul oamenilor care au reuşit să-şi ridice nivelul vibratoriu al corpului sufletului, astfel încât acesta să devină compatibil cu nivelul corpului duh. În momentul în care un om reuşeşte să aibă la sfârşitul vieţii un corp al sufletului compatibil energetic cu corpul duh, după moarte, cele două elemente se unesc, formând un corp nou, pe care fiinţele din lumea eterică îl denumesc Corp de diamant. 
Sufletul se exprimă prin conştiinţă şi conştientă, ca manifestări ale celor două corpuri auxiliare: corpul conştiinţei şi corpul conştienţei. Corpul conştienţei se prezintă ca o uriaşă pânză concavă sau ca o antenă parabolică, alcătuită din lumină albastru-smarald, ca o apă luminoasă, de doi-trei centimetri grosime ce acoperă întreaga suprafaţă a aurei. Corpul conştiinţei arată ca o flacără ce izvorăşte direct din steaua sufletului, până la o înălţime de aproximativ 20 de centimetri. Corpul conştienţei este legat de corpul sufletului de nas, gură, ochi, urechi prin conexiuni de lumină foarte fine. În locurile în care corpul conştienţei este legat de corpul sufletului se pot observa mici peceţi, ca nişte bănuţi rotunzi. Dacă, în timpul existenţei încarnate, omul este capabil să ridice starea vibratorie a corpului sufletului până la nivelul vibratoriu al peceţilor, acestea se topesc de la sine, iar omul poate vedea, auzi sau mirosi alte fiinţe sau lumi - lumea eterică, lumea astrală etc. Peceţile au forma unor mici bănuţi aplicaţi peste organele de simţ: ochi, urechi, gură, nas. Dacă elimină pecetea ochilor, omul poate vedea în lumea eterică; dacă elimină pecetea gurii poate percepe vechimea structurilor aurice - simţul vechimii; dacă elimină pecetea nasului percepe mirosuri specifice; dacă elimină pecetea urechilor percepe sunetele altor lumi, iar fiinţele pot fi sesizate auditiv, fiecare prin sunetul ei specific.

Spiritul si corpul duh

Primul ansamblu al fiinţei omeneşti este aşadar cel format din spirit şi din corpul duh. Deşi, fiecare dintre cele două elemente componente se află pe propriul său nivel cuantic, ele formează o unitate indivizibilă atâta timp cât omul se află în Terra aurica.   Elementul central al fiinţei omeneşti este spiritul. După cum am afirmat în lucrările anterioare, spiritul, care este de formă sferică, are dimensiunea unei mingi de ping pong, fiind situat în regiunea pieptului, între chakrele manipura şi anahata. Privit de aproape prin clarvedere de către Eugen, spiritul se dezvăluie a fi un ansamblu format din două elemente componente: o steluţă strălucitoare de dimensiunea unei seminţe de fruct şi un modul sferic, ce o învăluie. Steluţă strălucitoare este sămânţa primordială a spiritului. Ea este învelită într-un modul sferic, nu mai mare decât o minge de ping pong. Astfel, ceea ce numim spirit este chiar ansamblul format din aceste două elemente: sămânţa primordială şi modulul sferic ce o înveleşte. Ansamblul spiritului este situat în centrul fiinţei umane, în regiunea pieptului. Spiritul este întreţesut, întrucâtva, în planul cuantic primordial. La omul încarnat, planul cuantic primordial arată ca un cilindru de lumină. Prin clarvedere, Eugen poate remarca o ţesătura de lumină, foarte fină, a planului cuantic, pe care, precum o figură geometrică pe un covor, este ţesut spiritul propriu-zis. Cu toate acestea, spiritul nu este inclus în planul cuantic primordial, ci îl transcende. Spiritul este situat dincolo de dincolo, în afara manifestării. Deşi spiritul - ca esenţă divină, format din sămânţă şi din modulul sferic - transcende orice plan cuantic, el se poate manifesta plenar la nivelul planului cuantic primordial; astfel, se poate vorbi despre un paradox insondabil cu privire la natura spiritului. Privit prin clarvedere de către Eugen, ansamblul spiritului se prezintă ca un model dinamic. Dacă, în ceea ce priveşte lucrurile materiale, ne-am obişnuit să percepem lumea într-un mod static, în care fiecare obiect se revelează drept ceea ce este fără să-şi modifice dimensiunile, în cazul spiritului percepţia este diferită. Chiar în momentul în care este observat prin clarvedere de la aproximativ 30 de centimetri, în interiorul planului cuantic primordial, în mijlocul unor formaţiuni energetice ce par noroase, apare la un moment dat un mic punct strălucitor: aceasta este sămânţa primordială a spiritului. Punctul strălucitor se măreşte treptat, până ajunge să lumineze tot planul cuantic primordial. La un om încarnat, planul cuantic primordial nu are dimensiuni prea mari: el poate fi cuprins în palme. Este un mare mister modul în care, deşi este privit prin clarvedere de la aproximativ 30 de centimetri, sămânţa primordială a spiritului pare să se afle la depărtare de miliarde de ani lumină. Este uimitor şi modul în care, chiar în momentul în care este privită prin clarvedere de către Eugen, sămânţa primordială a spiritului pare a străbate miliardele de ani lumină pentru a veni în planul cuantic primordial cu o viteză ameţitoare. Practic, doar în câteva secunde, din depărtări imense, sămânţa primordială a spiritului vine cu viteză ameţitoare, pentru a se manifesta în planul cuantic primordial. Atunci când pătrunde în planul cuantic primordial, sămânţa primordială a spiritului nu are niciun fel de caracteristici: nu are culoare, nu are sunet, nu are miros. Ea seamănă ca un negativ fotografic (noi numim această caracteristică culoare, dar pentru un clarvăzător nu este propriu-zis o culoare, ci o stare a energiei pe care, prin convenţia limbajului omenesc, o desemnăm ca fiind "culoare"). Când îşi face apariţia în planul cuantic primordial, steluţa se delimitează ca formă şi culoare, printr-o luminozitate argintie. Luminozitatea nu provine totuşi de la sămânţa primordială a spiritului, în sensul că nu este emanaţia sa, ci de la contactul cu "atmosfera" planului cuantic primordial. Sămânţa primordială a spiritului interacţionează prin scurt-circuite energetice cu mediul, definindu-şi astfel culoarea şi forma. În momentul în care dobândeşte forma, sămânţa primordială a spiritului se învăluie în modulul sferic, care este o carcasă energetică compactă, iar de acum înainte putem vorbi despre spiritul propriu-zis, de dimensiunea unei mingi de ping-pong. Aproape instantaneu sau, oricum, la scurt timp după ce capătă formă, spiritul capătă şi un sunet specific. Sunetul său este asemănător cu cel emis de mii şi mii de tunete ce se succed aritmic. Starea sămânţei primordiale a spiritului dinaintea dezvăluirii formei şi a sunetului la contactul cu planul cuantic primordial poate fi considerată o stare de nemanifestare sau de latenţă. La câteva momente după ce pătrunde în planul cuantic primordial, starea de potenţialitate se activează. În momentul în care se manifestă plenar, sămânţa primordială a spiritului care, anterior, era asemănătoare unui negativ fotografic, se învăluie cu o energie proprie - formând modulul sferic. Imediat după ce pătrunde în planul cuantic primordial, în interiorul sămânţei primordiale a spiritului se produc anumite fenomene. În momentul ocupării planului cuantic, sămânţa primordială devine argintie. Şi învelişul luminos - modulul sferic - împrumută culoarea argintie, foarte blândă, a steluţei. Modulul devine rapid strălucitor, dar şi foarte greu. De fapt, spiritul este singurul element al fiinţei umane care are luminozitate proprie. El emite lumina. 
Celelalte elemente componente ale aurei - inclusiv 
corpul duh - împrumută lumina de la spirit. De-a lungul timpului, spiritul îşi modifică strălucirea, culoarea, mirosul şi sunetul, în funcţie de experienţele acumulate. Trebuie precizat că, atunci când ne referim la gradul de maturitate sau la culoarea unui spirit, nu trebuie să înţelegem sămânţa primordială a spiritului, ci doar învelişul ei strălucitor. Despre sămânţa primordială a spiritului nu se poate spune decât că există: ea rămâne mereu în beatitudinea propriei sale stări originare, ce nu are nimic în comun cu tumultul Terrei aurica. Astfel, unele spirite par mai vechi, mai mature, în timp ce altele par mai tinere. Cu fiecare încarnare, structura energetică a spiritului - manifestată prin culoare, luminozitate, sunet şi miros - se modifică, devenind din ce în ce mai elevată. La începutul încarnărilor, sunetul emis de spirit este asemănător cu cel emis de mii de tunete ce se succed aritmic, iar la sfârşitul încarnărilor este asemănător unei ape line, ce curge domol, ritmic şi liniştit.     
Cercetarea prin clarvedere de către Eugen a structurii interne şi a dispunerii spiritului la o largă categorie de oameni a reliefat o serie de deosebiri; aceste deosebiri pot clarifica, la rândul lor, multe aspecte importante legate de structura aurică a fiinţei umane.
Înainte de toate trebuie spus că oamenii sunt diferiţi. Omul însuşi este o specie în sine, principala caracteristică a fiinţei umane fiind unicitatea: fiecare om este unic.Totuşi, dincolo de diversitatea generată de unicitatea fiecărui om, trebuie constatat faptul că toţi oamenii fac parte din aceeaşi familie, astfel încât există multe elemente comune care-i caracterizează.Astfel, dată fiind varietatea foarte mare de oameni încarnaţi, spiritul poate fi cercetat din mai multe puncte de vedere: din punctul de vedere al structurii şi al culorii, din punctul de vedere al dispunerii şi, nu în ultimul rând, din punctul de vedere al capacităţii de a fi mântuit. Primul punct de vedere este cel al culorii. Culoarea originară a unui spirit este argintie. De-a lungul încarnărilor, caracteristicile principale ale spiritului - culoarea, sunetul şi mirosul - se modifică neîncetat. Toate spiritele suferă un proces  de acoperire cu noxe  karmice,  astfel  încât toţi oamenii care trăiesc pe pământ au spiritul acoperit. Un spirit acoperit posedă un corp cauzal acoperit cu noxe karmice. Prin intermediul unui corp cauzal plin de noxe, spiritul omului nu se poate manifesta plenar. Cu cât corpul cauzal este mai încărcat cu noxe karmice, cu atât spiritul se manifestă mai puţin. În timp ce unele spirite sunt acoperite, altele pot fi pure - cel puţin teoretic. Spiritele pure, curate sau neacoperite, nu posedă linie divină şi nu au nevoie să se încarneze în lumea materială. Poate că nici nu mai este nevoie să specificăm că aceste spirite nu există actualmente în lumea materială. 
În Terra aurica, doar cel denumit în limba akhatakha Merath, în traducere Cel Iubit, are un suflet curat în proporţie de aproape 90 %. Spiritul său este ceva mai mare decât al celorlalţi oameni, de culoare verde - un verde fără corespondenţă în lumea materială.Din punctul de vedere al dispunerii, unii oameni au spiritul amplasat în dreptul chakrei anahata, chiar în mijlocul pieptului, iar alţii au spiritul cam la o palmă deasupra ombilicului, foarte aproape de chakra manipura. Cei care au spiritul în mijlocul pieptului, puţin sub chakra anahata, fac parte din generaţia a patra. Aproximativ 80% dintre ei sunt botezaţi creştini şi s-au încarnat cel puţin o dată în ultimii 2000 de ani. Oamenii care au spiritul poziţionat deasupra ombilicului, în apropierea chakrei manipura, sunt în marea lor majoritate necreştini sau sunt creştini care se încarnează pentru prima oară după 2000 de ani - după modificările aurice produse prin Întruparea lui Iisus Hristos. Această ultimă categorie de spirite nu au culorile atât de rafinate precum ale celor din prima categorie. După capacitatea de a fi mântuite, spiritele se împart în mai multe categorii: spirite mântuite, spirite mântuibile şi spirite nemântuibile. Spiritele mântuite nu există în Terra aurica. Până în prezent, nu s-a desfăşurat niciun sfert din procesul mântuirii, creştinismul fiind abia la început. 
Spiritele mântuibile sunt cele ale majorităţii oamenilor din Terra aurica. Fiinţele din lumea eterică spun că Voia Domnului este ca "nici unul să nu piară". Cel puţin teoretic, toate spiritele sunt mântuibile, dar va veni o vreme când, pe fundalul unor evenimente dramatice, se va realiza o departajare. Cei care, existenţe de-a rândul, au perseverat în a face răul şi au ales, prin liberul arbitru, să se alieze cu fiinţele luciferice, nu vor putea fi mântuiţi. Din punctul de vedere al palingeneziei cosmice, culoarea unui spirit mântuit va avea culoarea verde, sunetul asemănător unei apei ce clipoceşte vesel şi mirosul inconfundabil de pâine proaspătă înmuiată în vin. Un spirit mântuit va fi ceva mai mare decât este în prezent, nu va avea corp cauzal şi linie divină. Un spirit mântuit se va manifesta ca un artificiu care emite jerbe de lumină.     
Spiritul este învelit în alte două corpuri, cu care formează o unitate: învelişul spiritului şi corpul cauzal. Corpul spiritului arată ca o membrană energetică, foarte subţire, ce înveleşte spiritul. Corpul cauzal, depozitarul memoriei ancestrale a omului, are forma unei sfere ce cuprinde atât corpul spiritului, cât şi spiritul însuşi. El s-a format o dată cu prima încarnare a omului în lumea materială. Corpul cauzal este arhiva în care sunt stocate toate experienţele omului - ceea ce în mod obişnuit numim karma. Informaţia este stocată în funcţie de trei parametri: relaţiile cu Divinul, relaţiile de familia şi relaţiile sociale. Corpul cauzal este, la rândul lui, format din alte trei sfere luminoase, mai mici, de culori diferite: roşu, galben, albastru. Cele trei sfere sunt dispuse în poziţii diferite, precum bilele unui rulment, în funcţie de nivelul evolutiv al omului. Cele trei sfere interioare emit o luminozitate foarte blândă. La anumite date fixe, la nivelul corpului cauzal au loc jocuri mirifice de lumini, sunete şi mirosuri. Spiritul, corpul spiritului şi corpul cauzal formează o unitate indivizibilă, care formează ceea ce unii cercetători denumesc "triada divină". Împreună, cele trei corpuri se prezintă clarvederii ca o minge strălucitoare - de dimensiunea unui pepenaş galben - situată în centrul fiinţei omeneşti. 
Prin mijlocul ansamblului spiritului trece o linie de lumină. Aceasta este linia divină. Linia divină este o linie strălucitoare de lumină ce vine de undeva din înalt, trece exact prin centrul spiritului şi se continuă în pământ. Alături de linia divină mai este vizibilă o ex-linie divină, care astăzi nu mai este în funcţiune. Ea pare să fi fost în funcţiune cândva, în trecutul umanităţii. Linia divină ajută spiritul să se manifeste în nivelul său cuantic. Prin linia divină circulă două energii complementare: o energie ce provine din cer şi o energie ce provine din pământ. Fără aportul energiilor celeste şi telurice ce curg prin linia divină, spiritul (ca ansamblu) nu s-ar putea manifesta.     
Al doilea element al primului ansamblu este corpul duh - învelişul de formă umanoidă ce poartă spiritul pe tot cuprinsul Terrei aurica, atât în lumea materială, cât şi în lumile spirituale, motiv pentru care, uneori, este denumit perispirit sau purtător de spirit. Corpul duh este trupul de lumină în care omul se manifestă în lumea de dincolo. La omul decorporat, în lumea de dincolo, corpul duh are dimensiuni impresionante: depăşeşte doi metri înălţime. În lumea materială, cât timp omul este încarnat, corpul duh este mai mic ca dimensiuni decât trupul material. Corpul duh are o culoare unică, care nu se modifică pe parcursul vieţii omului. Luminozitatea corpului duh provine de la spirit, iar culoarea diferă în funcţie de nivelul evolutiv atins la un anumit moment dat. Înfăţişarea corpului duh diferă de la om la om. La oamenii care sunt încarnaţi în
lumea materială, fizionomia corpului duh este, de cele mai multe ori, aceeaşi ca şi a corpului fizic. Se poate întâmpla uneori ca fizionomia corpului duh să fie cea pe care omul a posedat-o în încarnarea anterioară şi abia la sfârşitul vieţii să preia înfăţişarea pe care a avut-o în încarnarea prezentă. La defuncţi, corpul duh are, iniţial, înfăţişarea din momentul morţii. Această înfăţişare este însă idealizată, în sensul că nu reflectă niciun fel de malformaţie ori inconvenient structural sau funcţional, indiferent ce defecte fizice a avut în timpul existenţei materiale. De exemplu, dacă omul a murit la o vârstă înaintată, ridurile feţei se estompează; dar, ca trăsături generale, omul păstrează fizionomia pe care a avut-o în timpul vieţii. Cu timpul, după o perioadă petrecută în lumea de dincolo, corpul duh capătă o înfăţişare rezultată din suma înfăţişărilor trupeşti pe care le-a posedat omul dea lungul tuturor încarnărilor.Corpul duh nu reproduce organele corpului material, dar posedă propriile sale organe anatomice; aceste organe se aseamănă cu nişte sori. Situate de-a lungul liniei divine se află dispuse şapte chakre-atribut. Chakrele-atribut ale corpului duh sunt reflectările spiritului. Este ca şi cum spiritul s-ar multiplica succesiv în şapte forme identice, de-a lungul liniei divine. Fiecare chakră-atribut are propria sa culoare şi luminozitate, în funcţie de nivelul evolutiv al omului. Ele intră în stare de funcţiune în mod progresiv, pe măsură ce omul evoluează. Omul evoluează neîncetat, urcând şapte trepte ale scării evolutive ce corespund, fiecare, unei anumite culori a corpului duh: roşu, portocaliu, galben, auriu (în loc de verde, datorită modificărilor produse acum 2000 de ani), albastru, indigo,violet, alb. Fiecare culoare de bază are mai multe nuanţe. Oamenii aflaţi la începutul evoluţiei au culoarea corpului duh roşie sau portocalie, în timp ce oamenii mai bătrâni evolutiv au culoarea corpului duh galbenă, aurie, albastră sau albă. În epoca actuală, marea majoritate a oamenilor pot fi situaţi în dreptul culorii galbene a corpului duh. Foarte puţini oameni încarnaţi posedă o culoare superioară nivelului evolutiv care corespunde unui corp duh de culoare albastră. Structura de bază şi alcătuirea energetică a corpurilor duh diferă în funcţie de nivelul evolutiv şi de culoarea pe care omul o dobândeşte în procesul palingeneziei.  
Corpul duh roşu, care corespunde primei trepte evolutive, este format din particule de lumină de culoare roşie, din miliarde de steluţe energetice - atomi - de lumină roşie, de diferite intensităţi. Aceste steluţe apar instantaneu dintr-un alt plan cuantic, pentru a "exploda" în spaţiul delimitat de conturul corpului duh. Nici nu s-a stins bine reverberaţia exploziei, că apar imediat alte steluţe, care se manifestă identic, la nesfârşit. Toate aceste miliarde de microexplozii formează un corp duh roşu.     
Corpul duh galben are aceeaşi modalitate de formare, numai că, în locul în care explodează steluţele roşii se formează, la fel ca la artificii, mii şi mii de alte steluţe mai mici. Noile steluţe au culoarea galbenă. Steluţele galbene rezultate se formează, aşadar, din aceleaşi steluţe roşii. Succesiunea exploziilor este însă atât de rapidă, încât persistă doar culoarea galbenă. Faţă de corpul duh de culoare roşie, corpul duh de culoare galbenă are pulsaţiile mai lente, este mult mai clar şi mai diafan.      
În schimb, corpul duh auriu nu este format din explozia unor steluţe "muritoare" - care nu trăiesc decât o clipă, pentru a se risipi apoi în jerbe de lumină. Corpul duh auriu pare a fi alcătuit din formaţiuni energetice, asemănătoare unor minicristale, de forme stabile, care nu dispar şi nu explodează. Lumina unei astfel de formaţiuni energetice durează mult mai mult, manifestându-se asemănător fosforului pe timp de noapte. Ca structură, corpul duh auriu este un corp duh nou. El apare la toţi oamenii din clasa a patra evolutivă, care s-au încarnat cel puţin o dată în ultimii 2000 de ani. Înainte de Întruparea lui Iisus Hristos, corpul duh al celor din a patra clasă evolutivă era de culoare verde. 
Corpul duh albastru este format după standardul evolutiv vechi, care exista în epoca antecreştină. El apare la persoanele care, acum 2000 de ani, depăşiseră culoarea verde a corpului duh - a patra treaptă evolutivă - şi care nu mai puteau da înapoi de pe drumul început. Observat de aproape, corpul duh albastru pare a fi format din balonaşe de lumină, ce apar dintr-un alt plan cuantic şi se dilată, explodând în mii şi mii de stropi.