Mantuirea

 Mântuirea     Activitatea lui Iisus Hristos în lumea eterică este de maximă importanţă şi se desfăşoară cu a intensitate constantă. Omul este elementul central care trebuie salvat cât mai rapid.     Omul este apărat pe toata durata vieţii în lumea materiala de rostirea numelui lui Iisus Hristos, care reprezintă pavăza împotriva tuturor forţelor ce caută, prin orice mijloace, să împiedice mântuirea omului. De asemenea, ritualurile şi ceremoniile Bisericii creştine, fie catolică, fie ortodoxă sunt alte mijloace eficiente, instituţionalizate, prin care omul este protejat pe toata durata existenţei încarnate în trup material.     Toate ritualurile Biserii creştine sunt considerate Taine sfinte. Pentru exemplificare, putem să ridicăm puţin voalul misterului, pentru a înţelege cât mai clar posibil care este rolul lui Iisus Hristos în lume şi care este rostul ritualurilor întemeiate la începutul epocii creştine. Printre cele mai importante ritualuri care se fac omului în existenţa încarnată se numără botezul şi căsătoria religioasă.     Prin Taina Botezului, care se împlineşte la scurt timp după naşterea în lumea materială, se urmăreşte activarea pentru prima dată în noua existenţă a omului, a plaselor harice şi a corpului mesianic, precum şi eliminarea noxelor negative, reminiscenţe ale existenţei sau existenţelor anterioare. Taina Boierului se împlineşte în numele celor trei Energii reunite: a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. La Botezul fiecărui om în parte, participă, în planul eteric, Iisus Hristos, De asemenea, participă Entităţile diriguitoare cosmice, în frunte cu Îngerul Gabriel.     Prin invocarea Numelui Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, precum şi prin lucrarea lui Iisus Hristos şi a Entităţilor angelice diriguitoare ale cosmosului, prezente la ceremonia fiecărui om în parte, se elimină noxele negative provenite din încarnarea sau din încarnările anterioare. Prin Botez, karmele cele vechi sunt în bună măsură eliminate, iar omul se poate manifesta, de-a lungul prezentei vieţi, în plenitudinea caracteristicilor benefice dobândite în existenţele anterioare.     Orice întârziere a Botezului permite entităţilor întunecate să-şi facă jocurile. La nivel auric se dau mari bătălii între forţele cosmice aflate în cosmosul Spiritual. Pe de-o parte Iisus Hristos şi Ierarhia Fiilor Luminii şi pe de altă parte forţele răului conduse de Ahriman. Entităţile luciferice luptă şi ele pentru a-şi realiza programul evolutiv dorit de ele.     Entităţile răului sau entităţile luciferice se folosesc de orice prilej cu multă abilitate pentru a întârzia Botezul: prinderile aurice la nivelul părinţilor, "sfaturile" dezinteresate ale celor din jur, neştiinţa sau nepăsarea oamenilor etc.     Îngerul Gabriel afirma de multe ori că entităţile întunecate duc lupte grele şi "caută din răsputeri ca numele Domnului să întârzie trei ori şapte zile de la naşterea copilului".     Taina căsătoriei este o altă taină importantă, cu implicaţii majore asupra vieţii omului. Sfânta Taină a căsătoriei face posibilă, prin Iisus Hristos, o lucrare magnifică la nivelul aurei umane.     La căsătorie, în urma ritualului fizic realizat de preoţi şi a celui spiritual realizat de Iisus Hristos, se formează o plasă mesianică unica pentru ambii parteneri.     Înainte de căsătorie, cei doi parteneri au niveluri rezonantice diferite: unul dintre ei are o natură rezonantică aurică mai slabă, celălalt una mai puternica. Întotdeuna, unul dintre parteneri are natura rezonantică aurică mai slabă, iar celălalt mai puternică. Prin căsătorie, cele două naturi rezonantice aurice se echilibrează şi vor fi echilibrate atâta timp cât nici unul dintre parteneri nu va călca pe alături în privinţa fidelităţii.     Tot prin Sfânta Taină a căsătoriei, karma anterioară a fiecăruia pare a se diminua, iar cei doi soţi pornesc într-o nouă aventură karmică, beneficiind de facilităţi deosebite pe care nu aveau cum să le posede fiecare în parte. Prin intermediul Tainei căsătoriei şi a păstrării echilibrului conjugal intact, partenerul cu antecedente karmice deosebite 160
are nesperata şansă de a elimina o mare parte din karma acumulata de-a lungul existenţelor anterioare.     Totuşi, dacă unul dintre soţi devine infidel, tot jocul karmic se prăbuşeşte, iar acela este momentul în care totul se duce de râpă. Poate că este un exerciţiu util pentru cei ce au divorţat ori s-au despărţit temporar să-şi amintească momentul în care relaţiile cu soţul sau cu soţia s-au spulberat şi vor avea surpriza să constate că acel moment nu este prea departe de prima infidelitate conjugală, infidelitate considerată la acel moment neimportantă. De infidelitate, nu profită decât forţele răului ce ţin de Ahriman şi entităţile luciferice.     Poate că nu este inoportun să aminim că toate aceste procese tainice nu existau înainte de Naşterea lui Iisus Hristos în lumea materială, în trup de carne, de Crucificarea, Moartea pe cruce, Învierea, Înălţarea de acum 2000 de ani.     Până acum 2000 de ani, legile karmice funcţionau mecanic aşa cum sunt descrise în vechile cărţi hinduse sau în vechile cărţi ebraice. De fapt, legea karmei, funcţionează fără cusur la nivelul întregului cosmos. Cum este şi firesc, legea karmei nu a fost anulată de nimeni, ea este viabilă şi va fi viabilă cât timp va exista lumea. Legea karmei este legea fundamentală a evoluţiei.     Cel care a modificat procesul prin care se aplică această lege, de două mii de ani, este Iisus Hristos. Desigur, karma nu este eliminată, ci acţiunea ei este modificată şi diminuata prin activitatea lui Iisus Hristos.     Iisus Hristos a preluat singur păcatele oamenilor şi a plătit Preţul pentru ele. Numai astfel, mântuirea a devenit posibilă pentru toţi oamenii. Dacă legea karmei ar fi funcţionat în modul mecanic descris în vechile cărţi hinduse, nici un om n-ar fi reuşit sa se mântuiască şi toţi oamenii ar fi fost condamnaţi să renască la nesfârşit şi să comită aceleaşi erori existenţiale.                                           Dar, pe de altă parte, acest fapt nu înseamnă că omul este liber să facă ce-i place şi să greşească la nesfârşit. Ar fi cea mai mare eroare dacă cineva s-ar culca pe o ureche, socotind în sinea lui că Iisus Hristos, oricum, plăteşte erorile comise de oameni     Omul are liberul arbitru, poate făptui ceea ce-i place şi poate acumula orice karmă doreşte: bună sau rea. Depinde însă de om pentru a manifesta deschiderea necesară cu scopul de a se autoîmbunătăţi progresiv, pătrunzând sub tutela protectoare a lui Iisus Hristos. Iisus Hristos, ca Domn al întregii suflări omeneşti încarnate sau decorporate din Terra aurica, prin Sacrifiul Său, prin Iubirea Sa faţă de oameni, oferă numai soluţia mântuirii: omul este liber să o urmeze sau nu.     Comportamentul just al fiecărui om - în ultimă instanţă comportamentul inteligent în timpul vieţii - este cheia care deschide poarta Împărăţiei cerurilor. Analizat îndeaproape din punct de vedere strict uman, trebuie să recunoaştem că nici nu se cere chiar atât de mult de la oameni. Se cere doar moderaţie, cumpătare, dreptate, iubire faţă de semeni. Iar pentru dobândirea acestor caracteristici umane nu este necesară nici un fel de şcoală înaltă, nu se cere nici un fel de diplomă de absolvire de la Oxford sau de la Cambridge.     Omul se încarnează în lumea materială pentru a evolua. Aceasta înseamnă că el trebuie să existe şi să-şi câştige existenţa, iar pentru a-şi câştiga existenţa nu are nevoie de rabaturi de la morală. Omul poate trăi decent şi prin adoptarea unei minima moralia. Privite din această perspectivă, ceremonii precum botezul şi căsătoria religioasă, la fel ca şi multe alte ritualuri oficializate de Biserca creştină, reprezintă evenimente importante prin care omului îi este dat un ajutor preţios în periplul său în lumea materială.

Chakra iubirii

 Chakra iubirii
     Pentru a putea rezista la tot ceea ce urmează să se petreacă, aura umana trebuie să cunoască un proces de îmbunătăţire continuă. Acum 2000 de ani s-a modificat structura aurică umană, iar factorul care a modificat-o a fost activitatea terestră a lui Iisus Hristos. Înainle de Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos, structura aurică a omului era diferită de cea actuală.     În vremurile dinaintea Erei creştine, omul putea, prin activarea voluntară şi foarte rapidă a chakrelor, datorită formelor de iniţiere care se practicau pe tot mapamondul, să capete atribute sau puteri de natură spirituală – siddhisuri, cum le numesc hinduşii -, cu alte cuvinte, să atingă Dumnezeirea. Dar, date fiind caracteristicile acelei perioade, majoritatea oamenilor atingeau Dumnezeirea fără să-l cunoască pe Dumnezeu. Omul devenise în acele vremuri o caricatură umană, dotată într-adevăr cu puteri mari, dar mândră, obraznică, crudă, perversă, într-un cuvânt "căzuta". Vechea umanitate, coruptă şi decăzută, a pierit o dată cu Potopul.     După Potop, au existat oameni care au încercat, prin tehnici care seamănă cu yoga actuală, să capete aceleaşi puteri ontologice şi atribute divine - siddhisuri - ca şi strămoşii ce trăiseră înainte de diluviu. În acele momente cruciale, s-a pus problema cu adevărat cutremurătoare, dacă omul mai poate exista în forma respectivă ori să fie măturat de pe scena evolutivă terestră. 158
     Când umanitatea, în ansamblul ei, era în declin şi atinsese cea mai periculoasă adâncime a arcului evolutiv descendent, s-a produs un eveniment epocal, cel mai important eveniment al istoriei evoluţiei umanităţii pe Terra - atât la nivelul terestru, cât şi la nivelul ortoexistenţial al Terrei aurica - iar acest eveniment a fost încarnarea în trup fizic a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Evenimentele existenţei încarnate ale Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, au constituit modalitatea cea mai eficientă, dar şi cea mai dramatică, prin care umanitatea a fost salvată.     Calea deschisă de Iisus Hristos, Adevărul pe care Fiul lui Dumnezeu l-a propovăduit oamenilor, Viaţa pe care a prefigurat-o, ca Viaţă întru Hristos, reprezintă temelia pe care, din acel moment, se va desfăşura existenta omului în Terra aurica, atât în palierul material, cât şi în cel eteric, astral şi spiritual.     După Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos, istoria umanităţii în Terra aurica a luat o altă direcţie. Omul trebuie să descopere iubirea pentru a putea evolua şi pentru a putea căpăta sidhisuri, precum aveau acei oameni din vechime, puteri pe care vechea umanitate le-a folosit în scopuri distructive. Pentru a cuceri puterile şi caracteristicile pe care le avea umanitatea înainte de Potop, omul trebuie să descopere iubirea în propria sa fiinţă. Faţă de epoca în care erau viabile vechile tehnici yoga - trezirea forţată a lui Kundalini şi activarea accelerată a chakrelor situate pe canalul Sushumna -, în epoca actuală s-a produs activarea chakrei inimii.     Chakra inimii, situată în partea stângă, în dreptul inimii fizice, a început să funcţioneze abia după Naşterea, Botezul, Crucificarea, Moartea şl Înălţarea lui Iisus Hristos. Caracteristica principală a aceastei chakre este iubirea, iar culoarea ei este auriul, un auriu mai special, care nu este un galben mai rafinat, ci un auriu care seamănă oarecum cu flacăra unei lumânări. Acest auriu este culoarea aurei manifestată de Fiul lui Dumnezeu în lumea eterică. Datorită activităţii acestei chakre, omul este centrat, în relaţia sa cu cosmosul, pe elementul Iubire. Iubirea despre care este vorba aici nu se refera la iubirea carnala, ci este o Iubire care transcende aspectele particulare ale existentului: Iubirea întru Hristos.     Calea propovăduită şi inaugurata de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este calea tuturor spiritelor care se încarnează în actualul ciclu evolutiv terestru. Atualul ciclu evolutiv terestru se va încheia la Ziua Judecăţii. Iisus Hristos a devenit astfel Domnul evoluţiei omului pe pământ, iar impulsul său decisiv a deschis pentru om noi perspective în vederea mântuirii. Gestul sacru făcut de Iisus Hristos în ioconografia creştină  degetul inelar unit cu degetul mare - reprezintă luarea în  stăpânire a sistemului auric uman şi activarea chakrei inimii ca element definitoriu al evolujiei umane în Terra aurica. Pe toată perioada rugăciunii creştine se formează plasele mesianice ce învăluie omul ca o cupolă strălucitoare, iar în miezul fiinţei umane, în chakra inimii, apare o bobiţă aurie, care pare a atinge profunzimi inextricabile.     Calea lui Iisus Hristos este astfel rugăciunea. Rugăciunea permite activarea bobiţei luminoase ce apare în chakra inimii şi are drept consecinţă unirea tuturor planurilor cuantice în unul singur, formarea corpurilor mesianice şi unirea dintre Dumnezeu Tatăl cu Fiul Său, Iisus Hristos, în om.     Adevărul apare atunci când, în urma paşilor făcuţi, omul va înţelege faptul că în inima sa se unesc Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos. Această înţelegere nu este însă una teoretică, ci una existenţială: omul, în urma învăţăturilor care îi sunt conferite pe parcursul străbaterii Căii, va trăi momentul efectiv în care, în inima lui - chakra iubirii - se vor uni Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos.     Viaţa dobândită este viaţa eternă pe care omul o va căpăta în momentul în care va înţelege acest fapt de importanţă capitală. În momentul în care omul va înţelege, în mod existenţial, toate aspecte şi le va realiza în mod efectiv, va căpăta Viaţa veşnică şi nu se va mai reîncarna.

Numele sfant si taina Zilei Judecatii

 Numele sfânt şi taina Zilei Judecăţii
     "Numele pe care le simţi şi nu le ştii - spune Toma, entitatea umană din alaiul lui Iisus Hristos din lumea eterică care a avut bunăvoinţa să vorbească cu Eugen -, sunt cheile către puterile fiecărui suflet. La fel, culoarea, sunetul şi mirosul (emanate) din fiecare Înger sau om.     În ceruri nimeni nu este aşa de mare în Putere şi Tărie pentru a suporta un nume aşa de mare. Şi numele trebuie să fie aşa de tare în lumină şi tărie, pentru a putea ridica orice om, de la începuturi. Însă preţul sacrificiului este moartea, dar răsplata este Domnia.     SHONA a plătit preţul sacrificiului şi a căpătat Puterea şi Domnia. El şi-a pus în tot omul Efigia Puterii Sale şi a stabilit pentru tot omul o nouă Cârmuire peste care Domneşte. Şi toate Lucrările prezente şi viitoare se fac prin El.     O dată câştigate Puterea şi Domnia prin cele două bătălii câştigate, Lui i s-a dat Cel mai puternic Nume în ceruri şi pe pământ. Aici este însă o mare taină, mai spune Toma. În ceruri toate sunt una, doar pe pământ se naşte în fiecare clipă noul".     O altă persoană din Alaiul lui Itsus Hristos, pe nume Eustachia, a continuat:     "Numele eteric al Domnului meu a devenit cel mai puternic în ceruri prin sunetul său. Prin creşterea tot mai mare a Cercurilor Puterii în lumea eterică, este suficientă pronunţarea Numelui Său în lumea materială, pentru a se forma Harul. Şi aşa, spune Domnul meu pentru toţi oamenii: "Cereţi şi Vă voi dărui".     Aici Eustachia se referă la plasele mesianice ce se formează în cursul rugăciunii. Şi Eustachia continuă:     "Când cele două Energii pe care le-ai văzut (este vorba despre Energia argintie emanată de Tatăl şi Energia aurie emanată de Fiul) se vor îmbina, cea dinăuntru şi cea dinafară, Tatăl (HAUTI) îl va întâlni pe FIUL (SHONA) în om ".     Aici Eustachia se referă la un proces auric extrem de important, în care are loc deschiderea/activarea chakrei inimii - denumită SHAINIA în limba akataka a lumii eterice - proces ce permite Tatălui şi Fiului să se întâlnească în inima omului. Aceasta este cheia prin intermediul căreia se pătrunde în "Împărăţia Cerurilor".     "Tatăl se va întâlni cu Fiul în om, spune Eustachia. Prin acţiunea Duhului Sfânt, pe care-l vezi ca limbi de foc - este vorba despre Energia roşie a Duhului Sfânt -, care este din timpuri în lumea ta şi care s-a împlinit ca Mângâietor lucrând deja în om, se va sfârşi Timpul.     La timpul potrivit, El (Duhul Sfânt) va face posibilă reîntregirea în toată plinătatea lor a celor trei Energii în lumea ta, precum a fost la Începuturi. Şi astfel, datorită lui Iisus Hristos, Cercurile Puterii din eteric se vor uni cu cele din material (explicaţiile sau comentariile din paranteză aparţin autorilor acestei cărţi).     În limbajul poetic al lumii eterice, expresia "toate energiile reunite" au aceeaşi semnificaţie ca şi nunele IŞŞ, DUMNEZEU. Este evident că Eustachia se referă în acest pasaj la Ziua Judecăţii, descrisă foarte clar şi în Apoacalipsa lui Ioan.      "Şi iată ce vor face cele trei Lumini reunite: în Ziua aceea, Zi mare de speranţă şi de glorie, datorită luminii, sunetului şi mirosului, mult-mult în Putere şi Tărie ale acestor trei Energii, se va naşte Iubirea dintru începuturi. Iubirea este Adunarea în plinătatea lor, a celor trei Energii.     În Ziua aceea, se va întâmpla că (cele trei Energii) vor fi pe pământ, iar Preţul Jertfei pentru păcatul fiecărui om va înceta.     Groaza va cuprinde pe mult prea mulţi. Însă pentru cei găsiţi sub Har va fi mare sărbătoare. Omul, pământul, natura şi toate suflările de pe el vor fi spălate precum un diamant prăfuit, căruia nu i se ghicea strălucirea. Şi ce este acum în lumea ta va trece cu 157
vuiet mare şi cu mari vâlvătăi Şi într-o firimitură de timp se va reînnoi ca la începuturi.     Şi timpul nu va mai fi. Şi se va râde de moarte. Şi generaţiile care vor fi atunci nu vor mai înţelege tâlcul nici al timpului, nici al morţii".     Salvarea - mântuirea, cum apare scris în Cărţile sacre ale creştinismului - a cât mai multe suflete omeneşti, precum şi a "locuinţei" terestre, a planetei materiale, nu se poate desfăşura decât dacă omul devine din ce în ce mai conştient şi învaţă să respecte regulile şi legile sublime.     Privit prin perspectiva aurică, perceptibil prin clarvedere, procesul întăririi omului în vederea mântuirii este foarte pragmatic şi nu reprezintă doar o simplă formulă de stil, aşa cum, uneori, în ignoranţa noastră, ne imaginăm cei mai mulţi dintre noi.     Prin respectarea regulilor sublime - care nu sunt altele decât preceptele de bază ale creştinismului, "poruncile ce trebuie păzite", cum se mai spune  omul poate atinge un anumit standard auric. Acest standard este perceptibil pentru clarvăzător în culoarea, luminozitatea, sunetul şi mirosul aurei. "Poruncile date spre păzire" oricărui om reprezintă "binele auric".     Aura omului trebuie antrenată pentru a putea rezista, în acea Zi a Judecăţii, forţei celor trei mari Energii cosmice spirituale. Aura omului trebuie să se comporte la fel ca o clădire în cazul unui cutremur devastator. Dacă a fost întocmită pe baza unui plan bun şi a fost construită din materiale durabile, clădirea poate rezista. Aşa şi omul: dacă aura lui va suporta în Ziua Judecăţii atingerea energiilor divine reunite, atunci omul va fi un "ales"; dacă nu, nu.     Bătălia cea mare se dă în lumea materială, iar conducătorul acestei lupte este "Domnul sufletelor toate", Iisus Hristos. Domnul sufletelor doreşte "salvarea a tot şi a toate". Există o luptă permanentă pentru unirea Cercurilor Puterii din lumea materială (Biserica şi credincioşii) cu Cercurile Puterii din lumea eterică.     Cel salvat este sufletul omului, care este conducătorul trupului material. Lupta cea mai mare se da cu "calităţile" luciferice: mândria şi orgoliul, dar şi cu toate celelalte tipuri nefaste de influenţe aurice. De asemenea, se dă lupta cu răul absolut, cel numit uneori Haal Şi Than sau Shaithan, alteori Ahriman.

Sfanta Nascatoare de Dumnezeu

 Sfânta născătoare de Dumnezeu     Alături de Iisus Hristos şi de Entităţile angelice ale Ierarhiei Fiilor Flăcării, în lumea eterică îşi desfăşoară activitatea o înaltă entitate protectoare a omului: Fecioara Maria, denumită de Biserica ortodoxa creştină Sfânta născătoare de Dumnezeu.     Fecioara Maria este numită în limba lumii eterice IO AEO sau ANINA, în traducere "Cea care mijloceşte pentru sufletele toate". La fel ca şi Iisus Hritos, Fecioara Maria este însoţită de un mare alai de oameni.     Despre Fecioara Maria, Îngerul Gabriel spunea următoarele: "nu are nici o putere de la sine, ca tot ce a fost în carne, ci HAUTI este puternic în ea. Doar aşa iubirea ei este mare".     Privită prin clarvedere în lumea eterică, de înălţime medie, aproape 1,70 metri, părul castaniu, ochii mari, căprui, cu sclipiri verzi, nas mic, gura mică şi roză, Fecioara Maria este o persoană fascinantă şi remarcabila. Fecioara Maria are o faţă foarte albă, o adâncitura mică în bărbie, iar atunci când râde face gropiţe în obraji. În momentele în care poartă părul liber, pletele castanii par drepte, iar în momentele în care poartă părul strâns în panglici, părul devine uşor ondulat. Prezenţa Sa emană mereu un miros suav de trandafiri.     De departe, veşmintele Fecioarei Maria par clarvăzătorului un fel de vapori coloraţi, diafani, din lumină argintie, alteori din lumină aurie sau din lumină roz amestecată cu lumină violetă. De la umeri în sus, aspectul Fecioarei Maria este foarte clar, mai clar decât la toţi oamenii care se manifestă în lumea eterică.     Ceea ce este cu adevărat impresionant este faptul, unic în felul său, al asemănării frapante între aspectul Fecioarei Maria şi aspectul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt se manifestă foarte rar în formă umanoidă - de exemplu în Sâmbăta morţilor -, iar atunci când se manifestă are un aspect feminin.     Aspectul fizionomic cel mai asemănător al Fecioarei Maria cu cel al manifestării Duhului Sfânt ca Persoană sunt ochii. Ochii Fecioarei Maria par a emana Lumina, în timp ce ochii altor oameni absorb lumina. Prin ochii Fecioarei Maria "se oglindesc ochii Duhului mângâietor", după cum se exprima foarte exact una dintre entităţile din lumea eterică.     Deşi este o Persoană foarte importantă a cosmosului spiritual care se manifestă în lumea eterică, Fecioara Maria este, pentru un clarvăzător care foloseşte simţul vechimii, foarte "nouă" şi "tânără". Fecioara Maria este o entitate umana, din rasa actuală, care s-a încarnat acum 2000 de ani în trup material, fiind aleasă de Duhul Sfânt ca mamă de trup a lui Iisus Hristos.     Fiind aleasă de Duhul Sfânt drept "Născătoare de Dumnezeu", pentru un clarvăzător pare destul de evident faptul că Duhul Sfânt este atotprezent în manifestarea din lumea eterică a Fecioarei Maria.     După cum afirma unul din spiritele naturii de aer, Hutil, Fecioarei Maria, prin prezenţa Duhului Sfânt, îi sunt conferite puteri foarte mari. Fecioara Maria poate schimba jocurile karmice, poate modifica destine individuale, poate învia oameni din morţi clinice, poate modifica destinele unor comunităţi umane, chiar ale unor naţiuni. "Ea poate întreba cerurile şi pământul, iar ele răspund negreşit la chemarea Ei", mai spune spiritul naturii de aer, Hutil.     De aproximativ 2000 de ani, la puţin timp după moartea în lumea materială, Fecioara Maria a devenit Stăpâna corpului astral al omului sau, mai corect spus, al noului corp astral al omului. La fel cum, după Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea lui Iisus Hristos s-a produs modificarea aurei umane, şi după moartea în lumea materială a Fecioarei Maria - despre care tradiţia creştina spune destul de puţin - s-a produs modificarea structurii corpului astral al omului. 153
     Fecioara Maria, Mama de trup a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, reprezintă simbioza perfectă între om şi Duhul Sfânt.     După moartea Sa trupească, în lumea eterică, Fecioara Maria, ca rezultat al acestei simbioze, a devenit "Stăpâna şi înfiinţătoarea"- după cum spun entităţile din lumea eterică - a acestei noi structuri a corpului astral uman. Corpul astral uman actual este radical diferit de vechiul corp astral al umanităţii existente  anterior.     Corpul astral al omului antecreştin devenise erodat de patimile şi pasiunile periculoase ale copilăriei umanităţii, pe care istoria satrapilor antici şi a "faptelor lor de arme", incredibile pentru mintea raţională de astăzi, le ilustrează destul de bine prin intermediul istoriografiei modeme.     Pentru a desemna noul corp astral uman, realizat prin simbioza Om-Duhul Sfânt manifestată de Mama Fiului Lui Dumnezeu, entităţile din lumea eterică folosesc expresia "THEII PHAITHEH", adică "îmbogăţirea continuuă".     Corpul astral este baza structurii viitoare a omului. Din corpul astral - care este manifestarea directă a corpului duh în decursul unei existenţe terestre - sunt formate corpul mental intelectiv, corpul mental superior şi corpul spiritual.     Urmărind dezvoltarea civilizaţiei umane de la primele epoci creştine, nu putem să nu remarcăm cum corpul mental liniar s-a dezvoltat din ce în ce mai bine, cum umanitatea s-a centrat din ce în ce mai mult pe aspectul mental al cosmosului - materialismul este doar un revers al acestui fenomen - şi cum, prin intermediul corpului mental intelectiv, s-a format - şi încă se formează - corpul mental superior şi, mai ales corpul spiritual.     Corpul spiritual, el însuşi, este un corp astral transformat, iar structura lui aurică nu indică altceva decât proporţia în care omul a reuşit să-şi domolească pasiunile şi dorinţele şi să ţină sub control corpul astral. Astfel, de la luarea în stăpânire a corpului astral de către Fecioara Maria, acum aproape 2000 de ani, acesta a devenit substratul unei îmbunătăţiri sau "îmbogăţiri continuue".     Prin clarvedere, corpul astral are înfăţişarea semiumanoidă a unui halou divers colorat ce învăluie întregul trup uman. Corpul mental intelectiv are înfăţişarea unui halou de culoare galbenă mai mult sau mai puţin strălucitoare ce învăluie corpul astral. Corpul mental superior are înfăţişarea unui halou ce depăşeşte cu câţiva centimetri corpul mental intelectiv, iar corpul spiritual se aseamănă cu un fel de efect de diamant, ce învăluie corpul mental superior.     Nu toţi oamenii au însă formate corpul mental superior şi corpul spiritual. De aceea, în prezent, puţini oameni au drept mijloc de investigare a lumii intuiţia şi inspiraţia. Fără activitatea Fecioarei Maria în lumea eterică, omul nu ar fi posedat un corp mental superior şi un corp spiritual bine structurat. Actualmente, aceste structuri aurice sunt încă în formare la majoritatea oamenilor.     Atunci când omul se roagă la Fecioara Maria, corpul astral se îmbibă cu mirosul Ei specific: mirosul de trandafiri. Imediat după aceea, se percepe o prezenţă diafană, invizibilă chiar şi pentru un clarvăzător: un foşnet ca de mătăsuri foarte fine şi o voce extrem de dulce, inconfundabilă, care şopteşte ceva omului. Corpul astral al omului se impregnează apoi cu mii şi mii de sclipiri de energie trandafirie.     Referindu-se la această energic, unul dintre Veghetorii din lumea eterică spune textual următoarele : "Energia aceasta este Energia Duhului Sfânt filtrată prin Fiinţa Fecioarei şi transmisă corpului astral al fiecărui om". Astfel, prin fuziunea Duhului Sfânt filtrat de Fecioara Maria cu energia specifică corpului astral al omului, se formează corpul mental superior şi corpul spiritual.     "Iată pentru ce a trebuit să se nască şi să moară Doamna ta în lumea oamenilor", a spus unul dintre Veghetorii din lumea eterică, arătând cu degetul spre cele două corpuri aurice umane: corpul mental superior şi corpul spiritual, ultimul fiind un corp astral transformat.     Aceasta este şi explicaţia expresiei folosită astăzi: "Sfântă Născătoare de 154
Dumnezeu". Expresia în sine nu se referă numai la faptul că, acum 2000 de ani, Fecioara Maria l-a născut din Duhul Sfânt, pe Iisus Hristos în lumea oamenilor, ci şi la faptul că, permanent, Fecioara Maria - stăpâna corpului astral - îl naşte prin intermediul Duhului Sfânt pe Iisus Hristos în fiecare om.     Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos nu poate fi cu adevărat cunoascut decât de către cei ce şi-au dezvoltat corespunzător corpul spiritual. Fecioara Maria, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, stăpâna corpului astral, îl naşte pe Fiul lui Dumnezeu, prin corpul astral transformat, în fiecare om.     Aflat întâmplător în apropierea persoanei Fecioarei Maria în lumea eterică, clarvăzătorul simte ceva ce, în lumea materiala nu poate fi cunoscut în mod adecvat: simte pe MAMA prin mama. Iar acest fapt nu poate fi reprodus în cuvinte omeneşti. Doar limba lumii eterice, akataka, poate exprima în cuvinte puţine ceea ce mintea omenească doar intuieşte ca o umbră vagă. Iar cel ce poate exprima clar şi definit acest aspect este Îngerul Gabriel:     "Doamna ta, spune Îngerul Gabriel, este mama ta cereasca prin mama ta de trup, şi mama cerutul a toate prin toate mamele în trup. Energia roşie pe care tu o vezi sub formă de limbi de foc este din începuturi. Şi prin Doamna ta, s-a întâlnit parte femeiască şi parte bărbătească din începuturi".     Şi Îngerul Gabriel a continuat: "Şi iată care este taina părţii femeieşti şi bărbăteşti pentru veacurile viitoare. Ea este Mângâierea. Te uiţi încă la ea acum şi nu-i înţelegi tâlcul".     Privite atent prin clarvedere eterică, femeile întâlnite întâmplător pe stradă dezleagă misterul: privirea pe care o mamă o aruncă copilului din leagăn este privirea Fecioarei Maria, care priveşte dincolo de veacuri şi de spaţii prin ochii de trup ai mamei. Privirea prin care o tânără femeie îşi priveşte prietenul este privirea Fecioarei Maria, care priveşte dincolo de veacuri şi de spaţii prin ochii de trup ai tinerei femei...     La fel ca şi Iisus Hristos, Fecioara Maria are un alai care o însoţeşte pretutindeni în lumea eterică. Privit de la distanţă, alaiul Fecioarei Maria pare un fel de abur trandafiriu, foarte clar. Claritatea cea mai mare apare în nucleul acestui abur. Miresme şi nuanţe de trandafiri de toate felurile şi de toate soiurile posibile par a izvorî din interiorul aburului luminos. În interiorul norului trandafiriu se aude permanent o voce foarte suavă, extrem de feminină, care rosteşte mereu şi mereu anumite cuvinte.     Privit din apropiere, clarvăzătorul îţi dă seama că, ceea ce a părut de la distanţă ca un fel de nor trandafiriu, este format din aurele mai multor entităţi umane care se manifestă în lumea eterică. În mijlocul acestor entităţi umane, ca un fel de pulsar, se poate remarca imediat strălucirea clară şi diafană a Fecioarei Maria.     Din toate părţile, aura Fecioara Maria este intersectată de fire subţiri de lumină roşie, ca nişte limbi de foc extrem de strălucitoare, ale Duhului Sfânt. Aura Fecioarei Maria se manifestă astfel ca un fel de transformator de înaltă putere: primeşte energiile roşii sub formă de limbi de foc ale Duhului Sfânt, le transfonnă şi te transmite instantaneu corpurilor astrale ale tuturor oamenilor care se roagă, de pe tot cuprinsul planetei.     În jurul Fecioarei Maria pot fi vizibile multe entităţi omeneşti care formează Alaiul Său. Alaiul Fecioarei Maria nu are Cercuri ale puterii. în Alai pot fi remarcate foarte multe prezenţe feminine, dar şi masculine, din toate cele patru rase umane.     Entităţile din prima rasa umană, rasa preadamică, sunt de o splendoare pe care mintea omului încarnat nu o poate cuprinde. Entităţile umane ale primei rase au cam 2 metri înălţime, sunt foarte suple, cu părui extrem de lung, argintiu sau alb. La chip sunt, bineînţeles, foarte tinere. Au feţe aproape perfecte ca frumuseţe, ovale, ochii mari, de culoare similară auriului, verdelui sau negrului din lumea materială. Majoritatea îşi prind părul foarte bogat în diademe sau panglici multicolore, strălucitoare. Ca haine, poartă un fel de halate foarte lungi - oricum o costumaţie asemănătoare halatelor de astăzi sau robelor ce se purtau în antichitate încinse cu un cordon ce pare de foc. În 155
picioare poartă sandale ce par a fi făcute din gheaţă. Culoarea hainelor se modifică în timp de vorbesc.     Entităţile umane din cea de-a doua rasă, rasa adamică, care deşi sunt sexuale - bărbaţi şi femei - par foarte feminine, astfel că nu prea ştii cine este cu adevărat femeie şi cine este bărbat. Pe deasupra, Entităţile umane din cea de-a doua rasă seamănă foarte mult una cu cealaltă. Au o înălţime de aproximativ 2 metri, fiind îmbrăcate în veşminte ce par a fi alcătuite dintr-o apă clară, de culoare albastră.     Fascinante sunt şi entităţile umane ale celei de-a treia rase, care au trăit pe timpul celor trei Regate. Aceste entităţi sunt atât de fermecătoare încât, văzându-le prin clarvedere, ai senzaţia că pluteşti în basm. Ele par ireale chiar şi pentru lumea eterică.     Distincţia dintre sexe este mai mult decât evidentă la toate entităţile rasei a treia: bărbaţii sunt "foarte" bărbaţi şi femeile "foarte" femei. Bărbaţii sunt solizi şi puternici, masculini, înalţi cam de 2 metri, au părul lung, prins în diademe strălucitoare, iar femeile sunt mai micuţe, foarte delicate, cam la 1,80 metri, diafane şi vaporoase în mişcări şi atitudini. Oamenii rasei a treia sunt blonzi, bruneţi sau roşcaţi. Toţi sunt îmbrăcaţi în robe strălucitoare, din culori mereu schimbătoare.     Oamenii rasei a patra, rasa umană actuală, apărută după potop, sunt asemănători cu cei din ziua de astăzi. După hainele în care sunt îmbrăcaţi poţi ghici epocile în care au trăit ultima oară în lumea materiala. Printre oamenii rasei actuale poţi descoperi toate rasele pământului: albi, negroizi, galbeni, ameroindieni, afroindieni, eschimoşi etc. Ei sunt cei mai comunicativi decât toţi ceilalţi. De oamenii din celelalte rase, un clarvăzător nu prea are posibilitatea să se "lipească" atât de uşor. Oamenii din rasa a patra, atunci când au timp, ajută cu sfaturi.     Atât în alaiul lui Iisus Hristos, cât şi în alaiul Fecioarei Maria sunt foarte mulţi oameni din rasa a patra. Ei reprezintă o categorie de oameni evoluaţi, majoritatea fiind cunoscuţi după nume din scrierile creştine. Unii au fost prooroci, alţii ceea ce noi numim Sfinţi, Mucenici etc. Mulţi dintre ei nu sunt cunoscuţi, fiindcă au murit neştiuţi şi necunoscuţi în lumea oamenilor. Toţi au rămas după moartea trupească în lumea eterică.     Ei sunt destul de deschişi şi de comunicativi cu un clarvăzător. Povestesc lucruri pe care epoca actuală şi umanitatea din ziua de astâzi nu are cum să le cunoască prea bine. Fragmente din ceea ce povestesc ei pot fi regăsite în vechile scrieri creştine. Unii dintre ei povestesc cum au fost jupuiţi de vii pentru credinţa lor, alţii cum au fost aruncaţi animalelor sălbatice în circurile romane, alţii cum au fost ucişi cu multă sălbăticie sau cum au fost supuşi la grele cazne.     Undeva, în aceste alaiuri există şi Apostolii lui Iisus Hristos din Palestina, de acum 2000 de ani. Pentru un clarvăzător este greu de a ajunge până la ei. Toţi oamenii din cele două alaiuri au misiuni importante cu privire la lumea materială, pe care le îndeplinesc în lumea eterică. Se întâmplă de multe ori să "coboare" până în lumea infraeterică, mai rar în lumea materială. Unii dintre ei îl însoţesc pe Iisus Hristos în lumea materială.     O categorie foarte importantă de oameni din rasa a patra care fac parte din cele două Alaiuri o reprezintă ceea ce în limbajul actual poartă numele de Sfinţi, Aceşti oameni au fost canonizaţi de Biserica creştină, fie de cea ortodoxă, fie de cea catolică.     La sărbătoarea Zilei lor din calendar, Sfinţii pot fi remarcaţi în biserici (în toate bisericile creştine), undeva în apropierea altarului, locul unde, din înalt, coboară linia divină a Bisericii, prin care circulă Duhul Sfânt. În zilele consacrate lor, din planul eteric, Sfinţii îi ajută pe oameni, mijlocind pentru ei.     Există o taină adâncă, "Taina pomenirii Sfinţilor", care urmează "Tainei sfinţirii Numelui", despre care clarvăzătorul în lumea eterică nu poate cunoaşte prea multe detalii.     Dar ceea ce se poate remarca în lumea eterică este faptul că, de ziua sa, fiecare Sfânt primeşte o "haină nouă şi o cunună" printr-un mic ceremonial, crescând "în Putere 156
şi Tărie, iar cercurile Puterii cresc şi ele", după cum spune Îngerul Gabriel. 

Alaiul: Cercurile Puterii

 Alaiul: Cercurile Puterii     În lumea eterică, în jurul lui Iisus Hristos stau nenumăraţi oameni din toate naţiile şi din toate epocile. Marea majoritate dintre ei au un trup asemănător, până la un punct şi păstrând proporţiile, cu cel al lui Iisus Hristos. Aceeşi oameni formează Alaiul Său în lumea eterică. Alaiul lui Iisus Hristos este format din trei Cercuri ale Puterii.     Se ştie că, la moarte, trupul omului este părăsit de corpul eteric, de corpul astral şi de suflet, la fel cum este părăsit şi de corpul duh. La câteva secunde după momentul efectiv al morţii, tot ce a acumulat sufletul care este păstrătorul experienţelor existenţei trupeşti, este aspirat de corpul duh al omului. Clarvăzătorul poaste vedea cum se rup firele de lumină - care nu sunt altceva decât energii modulate informaţional -, ce legau pe timpul vieţii elementele componente aurice ale fiinţei umane.     În momentul rupturii acestor corzi luminoase, toate informaţiile conţinute la nivelul corpului fizic, al corpului eteric şi al sufletului sunt absorbite instantaneu în corpul duh al omului, cel care le preia şi le metabolizează interior. Corpul duh al omului părăseşte atunci această lume şi pătrunde în "Lumea de dincolo", în Lumea astrală, în timp ce structurile ce ţin de personalitate, se disipă în mediu, mai mult sau mai puţin repede.     După acest moment, Sufletul, golit de energiile modulate informaţional ce constituiau experienţele din timpul vieţii pământeşti, rămâne ca o fantomă alburie din care rămân, ca trăsături, doar ochii. Această fantomă, care vorbeşte neinteligibil şi se manifestă haotic, reminiscenţă a personalităţii terestre, se disipează după un timp oarecare în mediul lumii eterice. Acest proces se petrece la toţi oamenii.     În cazul oamenilor din alaiul lui Iisus Hristos, în urma unei alchimii aurice complexe, sufletul nu mai este golit de informaţiile acumulate în timpul vieţii terestre, ci este unit cu corpul duh, realizând o simbioză perfectă suflet-corp duh. Din acest motiv, acel om păstrează şi în lumea eterică imaginea fizică pe care a avut-o în timpul existenţei materiale. Personalitatea sa rămâne de acum înainte unită cu Individualitatea perenă, data de caracteristicile corpului-duh. 150
     Mai mult decât atât, liantul de legătură între aceste două elemente componente ale fiinţei umane, componenta muritoare şi cea nemuritoare, este Fiinţa lui Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, acel corp manifestat în lumea eterică emite o luminozitate care poate fi regăsită în Trupul cel viu al lui Iisus Hristos. Privite de la distanţă, trupurile eterice ale oamenilor din alaiul lui Iisus Hristos, par a avea înfăţişarea pe care acel om a avut-o în ultima existenţă trupească, vârstă la care a murit, precum şi hainele din acel timp.     În Alaiul lui Iisus Hristos întâlneşti nenumăraţi oameni din toate generaţiile şi rasele care au existat de la începuturi până în prezent. Altfel, întâlneşti oameni care au trăit în primele trei rase anterioare rasei actuale. Unii dintre ei au trăit înainte de Potop. Ei au fost scoşi din Iad, în momentele în care Iisus Hristos, imediat după crucificare, a pătruns acolo.     Oamenii din prima rasă au părul lung, argintiu, siluete mai mult feminine. Se pare că acest tip de umanitate era androgină. Există, de asemenea, oameni din cea de-a doua rasă, contemporană lui Adam, care au o înfăţişare foarte apropiată de cea a Îngerilor. Şi oamenii din această rasă sunt mai feminini în comportament, deşi sunt bărbaţi şi femei.     Oamenii din cea de-a treia rasă sunt mult mai asemănatoari cu rasa actuală. Oamenii rasei a treia sunt diferenţiaţi în bărbaţi şi femei, cu înfăşiţări şi comportamente clar definite. Alături de ei se află oamenii din rasa actuală, "Sfinţii".     În afara oamenilor din alaiul propriu-zis, există mulţi oameni care coboară mereu de pe nivelurile astrale ale Terrei aurica sau oameni care, la alegerea lor, rămân în Lumea eterică după moarte. Aceste persoane, în viitoarea încarnare în lumea materială, poartă un semn auric distinctiv, ca un fel de cunună care are aceeaşi radiaţie energeticăculoare, sunet, miros - ca şi Trupul cel Viu al lui Iisus Hristos.     Alaiul lui Iisus Hristos are mai multe cercuri concentrice, numite Cercuri ale Puterii. În mijloc stă, desigur, însuşi Iisus Hristos, iar primul Cerc al Puterii este format din entităţi umane din primele două rase, entităţi care au fost scoase din Iad, acum 2000 de ani, după Crucificare. Entităţile umane din primele două rase de oameni sunt foarte puternice ca nivel evolutiv şi pot manifesta caracteristici fiinţiale deosebite.     Al doilea cerc al puterii este format din oamenii rasei a treia, rasă pe care noi o considerăm a fi formată de locuitorii Celor trei regate. În fine al treilea Cerc al Puterii este format din oamenii rasei noastre. Al treilea Cerc al Puterii are drept nucleu principal pe cei ce L-au cunoscut pe Iisus Hristos în existenta Sa terestră, în Palestina, acum 2000 de ani: Apostolii Săi. Acestora li s-au adăugat ceea ce noi, astăzi, numim Sfinţi, Mucenici, Martiri.     Pe de altă parte, persoane contactate din anturajul Său vorbesc adesea despre două mari comunităţi: cea care există în lumea eterică şi care este formată din cele trei Cercuri ale Puterii, şi cea care se manifestă în lumea materială şi este formată din oameni încarnaţi.     Comunitatea care se manifestă în lumea terestră este formată din acei oameni care, prin botez şi prin comportament, au aderat prin liberul lor arbitru la valorile creştine şi implicit, îl recunosc pe Iisus Hristos drept Fiu al lui Dumnezeu şi drept Conducător suprem a! tuturor sufletelor umane. Desigur, în fruntea comunităţii terestre este situată Biserica creştină, indiferent de rit şi, implicit, preoţii. Preoţii sunt, prin ungere, reprezentanţii lui Iisus Hristos în lumea oamenilor şi sunt cei mai îndrituiţi să vorbească şi sa acţioneze în Numele Său.     În cele ce urmează vom reproduce câteva sfaturi şi informaţii foarte importante primite de Eugen de la două personalităţi ale Alaiului Său din lumea eterică. Numele lor de oameni sunt Toma şi Eustachia (transcrierea numelor este aproximativă).     "Priveşte", îi spunea cândva Toma, unul dintre oamenii ce fac parte din Alai, arătând spre globul imens de lumină ce se profila în depărtare în lumea eterică.     "Luminile pe care le vezi ca una în alta sunt Cercurile Puterii viitoarei lumi ce va să vie. 151
În mijloc, fulgerul acela ce pulsează, este Domnul nostru, iar cele trei cercuri de lumină cel urmează sunt aleşii inimii Lui. Ei au trăit neştiuţi de nimeni, goi, flămânzi şi despuiaţi de bogăţiile lumeşti. Au fost suflete oropsite în tot pasul, certaţi şi batjocoriţi de semenii lor. Ei erau slabi, însă Domnul sufletelor era puternic în ei. Numele lor nu au fost cunoscute nici de cei ce, fără cinstire, i-au înmormântat. Ei nu sunt din actuala generaţie şi din veacul acesta. Acest Cerc al Puterii se măreşte mereu şi mereu, din generaţie în generaţie, până dincolo de generaţia ta. Şi toţi sunt de acelaşi soi.     Următorul Cerc al Puterii este cel format din Cei Sfinţi, pomeniţii voştri din datini (Sfinţii calendarului religios creştin ortodox sau catolic). Ei coboară până la voi cu Domnul sufletelor şi lucrează din timp în timp. Acest cerc este din generaţia ta, dar nu din veacul acesta. Şi acest Cerc al Puterii va creşte dincolo de veacul viitor.     Al treilea Cerc şi ultimul din însoţirea Domnului Luminii este de zeci de ori îndoit celui ce a construit locuinţa Lui. Cu ei se vor sfârşi veacurile şi vor reîncepe veacurile şi generaţiile Sale."     Într-adevăr, aşa cum se pot observa în lumea eterică, curcubeele par a fi generate unul din altul, iar globul acela imens de lumină pare a se deplasa mereu. Acolo unde merge Domnul Lumii, acolo se poate observa, foarte clar, globul de lumină strălucitoare şi curcubeele concentrice.     "Lumina lor (strălucirea curcubeelor) vine, spune Toma, de la SHONA ( Iisus Hristos). La început nu era decât EL. După ce a coborât (în lumea materială) şi S-a suit (la "ceruri"), a ajuns unde vezi.     Încet, încet, lucrând cu iubire, a întemeiat Primul Cerc de Putere. Atunci a câştigat cheile morţii şi întâia bătăile împotriva adeversarului (numit Haal Şi Than sau Shaithan în lumea eterică). Atunci tot omul viu a primit darul fără de plată pe care tu îl numeşti "plase", iar preoţii tăi "har". Plasele sunt darul Lui pentru om".     Plasele sunt ceea ce noi numim "corpul haric al plaselor mesianice", care apar la orice om care se roagă la Iisus Hristos sau la Dumnezeu sau care pronunţă Numele Său cu voce tare în orice limbă a pământului.     "Curând, continuă Toma, Domnul tău a întocmit Cercul următor de Putere. Atunci a câştigat toate Preţurile şi a doua mare bătălie împotriva celor răi. Atunci când, părinţii părinţilor tăi trăiau, s-a întâmplat ca omul cu om, prin rostirea Numelui Său, să poată crea în lumea ta aceleaşi Cercuri de Putere ca şi cele pe care le vezi aici".     Aici, Toma se referă la un mare mister al lumii eterice. Atunci când doi sau mai mulţi oameni se întâlnesc şi, împreună, se roagă, discută sau rostesc numele lui Iisus Hristos, se petrece un fenomen auric de o importanţă excepţională: se formează plase mesianice comune, formăndu-se comunuiunea de suflet întru Iisus Hristos.     Plasele mesianice comune se pot observa prin clarvedere la lăcaşurile de cult şi chiar la evanghelizările de pe stadioane, din amfiteatre sau din orice alt loc. Cu cât sunt mai mulţi oameni care iau parte la rugăciunea în comun, cu atât plasele mesianice sunt mai ample. Pe stadioane sau în cazul liturghiilor la care iau parte numeroşi credincioşi, plasele mesianice sunt gigantice. Ne putem imagina un glob imens, strălucitor, ce se formează înglobând un stadion imens sau o catedrală în timpul unei sărbători religioase. Acest glob imens, strălucitor, are aceeaşi culoare, formă şi strălucire ca şi plasele mesianice ale unui singur om.     "Atunci când cele două Cercuri de Putere se vor întâlni, spune Toma, nu va mai fi timp şi va fi la fel ca la început. Şi totul, din nevăzut va fi văzut, şi omul va plânge în faţa Veghetorului său, şi va fi mângâiat la pieptul Domnului său.     Cele ce ţi-am spus nu sunt dela mine şi Cine m-i le-a dat să ţi le arăt, le va împlini negreşit. Atunci Domnul noastru va fi în toate şi toate vor reveni în Dumnezeu Cerurilor.     Acum însă, Domnul tău luptă împotriva mândriei şi îngâmfării fiecărui om. Şi aici nu îl ajută decât Prinţul neamului tău, IŞŞHION (este vorba despre Arhanghelul Poporului Român) şi cei din Adunarea cea mult-prea-iubită a Lui  (Biserica văzută şi nevăzută)." 
152

Iisus Hristos cel Viu

 IISUS HRISTOS CEL VIU     Numele prin care este desemnat IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, în lumea eterică este ŞHONA. Tradus într-o limbă omenească, ŞHONA are o semnificaţie semantică complexa.     Numele întreg al lui Iisus Hristos în lumea eterică este ŞONA ŞANTIA ŞONA HAMATHAI, iar traducerea literală în limba omenească este "Primul nou alcătuit vreodată în desăvârşire".     ŞANTIA era numele lui Adam înainte de cădere. După cădere, Adam s-a numii ŞAIA. Astfel, Iisus Hristos estre Noul Adam, cel care a devenit modelul tuturor oamenilor, Alfa şi Omega.     Iisus Hristos este numit în lumea eterică Noua lumină sau, după cum se spune uneori în limba eterică, "Domnul sufletelor toate acum, cel cu toată Puterea şi Tăria în ceruri şi pe pâmănt acum".     Uneori, Iisus Hristos este numit prin numele IŞŞHONA. IŞŞ este numele lui DUMNEZEU: "Dumnezeu este numai UNUL".     "Altul (alt adevăr) nu este, căci adevărul este UNUL", spunea Îngerul Gabriel. Tradus din limba lumii eterice - akataka - în limba folosită de oameni, termenul UNUL nu se referă la cifra 1 ci la Cel Preaînalt. Sinonimul lui UNUL este cuvântul IŞŞ (este vorba despre trancrierea fonetică a termenilor din limba lumii eterice) - iar IŞŞ este unul din numele lui Dumnezeu în limba lumii eterice (alt nume fiind HAUTI).     Cuvântul derivat IŞŞHONA poate fi tradus aproximativ prin formula ADEVĂRUL SUPREM CARE LUMINA LA ÎNCEPUTURI, iar ŞHONA, numele acordat în lumea eterică lui IISUS HRISTOS, poate fi tradus prin formula "Noua Lumină ruptă din Lumina de la începuturi".     De aceea, se spune că Adevărul, acum, este de-al cunoaşte pe IŞŞ - într-o altă denumire HAUTI - prin ŞONA, adică Adevărul este să-l cunoşti pe Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos.     În lumea eterică, SHONA înseamnă, în sens derivat, "strângere de mână". Deşi în lumea oamenilor, strângerea de mână s-a desacralizat, în lumea eterică, strângerea de 145
mână este în continuare sacrosanctă.     Pentru Îngeri, SHONA înseamnă "Lumină din Lumină" sau, altcumva spus, Lumina lui HAUTI manifestată în Fiul SĂU.     Pentru spiritele naturii, ŞHONA înseamnă "Cuvânt" sau "Voce". Spiritele naturii îl numesc şi DOMNUL SUFLETELOR. ŞHONA mai înseamnă şi procesul tainic prin care Soarele fizic dăruieşte lumina sa lumii şi dă viaţă la tot ce există.     Numele de SHONA se mai dă şi Energiei aurii care emană din chakra inimii Fiului lui Dumnezeu, lumină care este transferată, pe principiul candelei, tuturor oamenilor, mai precis sufletelor oamenilor de pe pământ.     Oamenii din Alaiul Fiului lui Dumnezeu sunt singurii care-l numesc pe SHONA în limbaj omenesc: CRIST sau IISUS HRISTOS. Uneori folosesc doar formula FIUL LUI DUMNEZEU.     Trupul în care se manifestă Iisus Hristos în lumea eterică este un element nou al Creaţiei. Perceput prin clarvedere, mai precis prin simţul vechimii, trupul lui Iisus Hristos este mai nou decât orice trup omenesc.     Trupul lui Iisus Hristos este o simbioză nou apărută în Cosmos, între corpul duh şi suflet. Alcătuirea trupului în care Iisus Hristos se manifestă în lumea eterică permite transcenderea tuturor "lumilor", adică a tuturor palierelor Terrei aurica, inclusiv a lumii materiale. După vechimea Trupului Său, Iisus Hristos nu pare să fi apărut în lumea eterică de mai mult de 1800 -1900 ani.     În lumea eterică se afirmă că, imediat după Crucificarea şi Moartea pe Cruce, Iisus Hristos a rămas de trei ori câte trei luni în lumea infraeterică. Pentru a putea pătrunde în lumea eterică, Iisus Hristos trebuia să-Şi formeze un trup adecvat, care să fie constituit ca o noutate absolută a creaţiei. Acest trup trebuia construit pe baza simbiozei dintre corpul duh şi suflet. Nivelul său rezonantic era foarte înalt, astfel încât nu putea rezona de la început, imediat după "înălţarea la cer", cu lumea eterică a Terrei aurica.     Pentru a realiza această alchimie aurică divină, Iisus Hristos a coborât în Iad. Astfel, primii oameni la care a ajuns Vestea cea mare au fost oamenii din Iad. Primind Vestea cea mare, cei din Iad au fost scoşi de acolo.     Spiritele naturii povestesc un fapt cutremurător: pentru a-şi forma trupul, Iisus Hristos a trebuit să stea în Iad "de trei ori lungimea arătătorului", adică trei zile. În cele trei zile cumplite - zile care au fost prelungite la dimensiunea unor Perioade cosmice - Iisus Hristos a suferit toate chinurile şi toate caznele cumplite ale tuturor sufletelor umane şi tuturor duhurilor, începând de la prima încarnare şi moarte a unui om până la ultima încarnare şi moarte a unui om. Prin acest act unic al Fiului lui Dumnezeu, toate sufletele umane şi toate duhurile - începând de la Adam - au fost RĂSCUMPĂRATE  sau, cu alte cuvinte, s-a plătit un PREŢ ANTICIPAT pentru ele.     ASTFEL, PREŢUL MÂNTUIRII TUTUROR OAMENILOR A FOST PLĂTIT DE IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU.     Prin acest proces cumplit de coborâre în adâncurile Iadului, Fiul lui Dumnezeu Şia creat Trupul de slavă în lumea eterică. Mai mult decât atât, prin Sacrificiul Său, a fost creată o nişă la nivelul microcosmic al tuturor oamenilor, prin care omul a căpătat posibilitatea de a comunica cu Împărăţia cerurilor. Cu alte cuvinte, s-a realizat joncţiu nea omului cu Împărăţia Cerurilor.     Această joncţiune s-a realizat prin modificarea structurii aurice umane. Aurei umane i s-au adăugat anumite elemente constitutive, cel mai important dintre ele fiind deschiderea virtuală a chakrei inimii, chakra din partea stângă, numită chakra iubirii. Nu este aşadar vorba despre chakra anahata care se află în mijlocul corpului, pe canalul Sushumna, ci despre chakra cvasinecunoscută astăzi în mediile cunoscătorilor aurei umane, situată exact în dreptul inimii fizice.     Prin iubire, omul va fi capabil să se conecteze la împărăţia cerurilor, iar din punct de vedere auric, acest proces se produce prin activarea chakrel inimii. Chakra inimii 146
este în fond un canal de legătură ce uneşte microcosmosul şi macrocosmosul. Chakra inimii are aceeaşi culoare aurie care se poate remarca prin clarvedere în aura radiată de Trupul de lumina al lui Iisus Hristos.     Iisus Hristos apare în lumea eterică sub înfăţişarea sa cunoscută mai ales din iconoclastica creştină. Chipul său este aproape identic cu cel descoperit pe giulgiul de la Torino.     Privit de la oarecare depărtare, Iisus Hristos apare în lumea eterică ca un bărbat înalt de aproximativ 1,90 metri. Are părul castaniu închis, ondulat, destul de lung. Uneori îşi prinde părul bogat, uşor ondulat, în panglici ce par din lumină. Are nasul uşor acvilin, ochii mari şi foarte profunzi. Culoarea ochilor para uneori să se modifice: uneori are ochii căprui cu sclipiri verzui, alteori albaştri precum azurul cerului. Are buzele pline, iar o barbă mică îi acoperă obrajii.     Pe cap poartă uneori ceva ca un fel de coroană formata din 12 pietre preţioase ce strălucesc foarte tare, în culori diferite. Uneori, atunci când clarvăzătorul are posibilitatea să stea foarte aproape, se pot vedea pe mâini şi pe frunte urmele zgârieturilor şi împunsăturilor de la Crucificare. La mâini, urmele piroaielor cu care a fost răstignit sunt vizibile la încheieturile mâinilor şi nu în palme.     Hainele în care se înfăţişează în lumea eterică sunt diferite. Cea mai frumoasă dintre ele pare a fi o robă superbă, albă precum zăpada, cu fireturi din lumini galben-aurii. Peste brâu este încins cu o eşarfă. Uneori, eşarfa are culoarea violetă, alteori are culoare galben aurie. În picioare poartă sandale, precum cele de pe timpul romanilor, ce par de foc.     Din interiorul Trupului Său emană două luminozităţi distincte: de la brâu în jos emană o luminozitate de culoarea metalului topit sau a aramei, iar de la mijloc în sus emană o luminozitate de culoarea argintie curată, foarte clară. De departe, combinaţia celor două culori formează un amestec, care dă culoarea galben-auriu. În jurul Său, datorită radiaţiei extrem de puternice, se formează curcubeee multicolore de lumini.     Iisus Hristos pare un Izvor de lumină, care radiază extrem de puternic. Lumina emanată de El, care ajunge până la mari distanţe în jur, este extrem de blândă, de suavă şi de lină. Este Lumina Iubirii. De departe, se vede ca un imens glob auriu, ce răspândeşte curcubee multicolore, în culori irizante.     Privind atent, un clarvăzător poate remarca cum lumina emanată de Iisus Hristos luminează feţele şi chipurile oamenilor din alaiul Sau. La unii oameni luminează ochii, la alţii luminează un mic fragment de faţă. Mulţi dintre oamenii din alaiul Său au porţiuni de aură - în special ochii şi faţa, unii chiar întregul cap -luminat de Lumina Sa.     Chiar şi unii oameni încarnaţi au o mică parte a chipului luminata de Lumina Sa. Unii au numai ochii luminaţi, alţii o porţiune a feţei, foarte rar în întreaga faţă. În general, preoţii creştini, la fel ca şi unii oameni care se roagă în mod constant, au drept semn auric dinstinctiv o radiaţie sau o umbră de radiaţie din Lumina Sa pe chip.     Această radiaţie aurică este numită LUMINA SUFLETULUI. Fără Lumina sufletului, chiar dacă pătrunde în lumea eterică şi chiar dacă vede unele din entităţile prezente acolo, să spunem spiritele naturii, un clarvăzător nu-l poate vedea pe Iisus Hristos.     Iisus Hristos se poate manifesta şi în lumea subeterică, precum şi în lumea materială. Înţelepciunea populară românească aminteşte acest eveniment în acele basme care descriu cum Dumnezeu şi Sfântul Petru se preumblă uneori în lumea materială, pe la casele oamenilor, pentru "a le cerceta inimile".      În infraeteric, trupul lui Iisus Hristos emite o lumină difuză, destul de pală. În schimb, în lumea materială, unde se manifestă foarte des, mult mai des decât bănuim noi, oamenii, Iisus Hristos se înfăţişează la fel ca şi un om normal, astfel încât nu este recunoscut de nimeni.     În momentul în care se manifestă în lumea materială, structura trupului Fiului lui Dumnezeu permite ridicarea nivelului rezonantic al tuturor celor ce stau în jurul Său. 147
Când apare în lumea materială, Iisus Hristos este însoţit de oameni din alaiul Său sau este singur. Un om poale să treacă pe lângă El fără să-l cunoască. Uneori, oamenii se uită la El, imaginea se imprimă pe retină, oamenii îl văd, dar nu conştientizează cine este. Se poate întâmpla să stea de vorbă cu unii oameni, chiar să fie invitat la masă - unii chiar l-au poftit în casele lor - fără ca oamenii să ştie cu cine au de-a face.     Dintre locurile în care apare în lumea materială, spitalele, azilele sau mănăstirile sunt locurile cele mai des vizitate. În spitale sau azile, acolo unde este suferinţa mai mare, Iisus Hristos apare şi dispare instantaneu fără a fi remarcat de nimeni.     Mulţi membri ai Alaiului Său se pot manifesta împreună cu El în lumea materială. Doar cei sanctificaţi pot coborî direct în lumea materială împreună cu Iisus Hristos. Există oameni din Alaiul Său care se pot manifesta numai în infraeteric. Aceşti oameni au fost numai beatificaţi, nu şi sanctificaţi. Acest fapt ette legat de Taina sfinţirii numelui, o taină adâncă, pe care, după cum este şi normal, Biserica creştină o ţine numai pentru sine.     Există, de asemenea, mulţi oameni încarnaţi în lumea materială, prin care se manifestă atât Sfinţii din alaiul Său, cât şi Iisus Hristos însuşi. Acei oameni posedă semne aurice distinctive: cununi, peceţi sau sigle. Unii dintre acei oameni, în special monahii din mănăstiri, capătă cu timpul caracteristici fiziologice ale chipului Său. Unii oameni, pot căpăta timbrul vocal, privirea, mimica lui Iisus Hristos sau al unuia dintre Sfinţii din alaiul Său. Există şi oameni, foarte rari într-adevăr, care manifestă anumite caracteristici sufleteşti şi spirituale deosebite încât au devenit un canal de comunicare direct a lui Iisus Hristos în lumea materială.     Noi, oamenii ne plângem adesea de faptul că în lumea noastră nu sunt vizibile minuni şi că, în cazul în care există, nu pot fi cercetate "ştiinţific", pentru a fi cu adevărat convingătoare după normele pe care noi înşine le-am constituit. Adevărul este însă altul: noi trăim într-o lume cufundată în mister, în care minunile sunt la tot pasul, noi fiind cei incapabili să le conştientizăm aşa cum se cuvine.     Uitam mereu, poate nepermis de mult, câţi oameni scapă zilnic "miraculos" din accidentele îngozitoare, câţi oameni se vindecă "miraculos" de boli incurabile, indiferent de eforturile medicilor, atribuindu-le "întâmplării". De asemenea, uităm mereu faptul că multe evenimente delicate - boli, accidente - la care am fost părtaşi de-a lungul vieţii, noastre şi am scăpat cu bine, au trecut neobservate şi considerate drept "normale", când în fond constituie minuni cu acte în regulă. Din păcate, noi, oamenii uităm mult prea uşor.     Pentru un clarvăzător care deja l-a văzut în lumea eterică, apariţia lui Iisus Hristos în lumea materială este ceva mai uşor de remarcat, dar nu chiar atât de facil precum sar crede la prima vedere. Chiar dacă nu este conectat la cea de-a doua vedere, clarvăzătorul, în virtutea experienţei dobândite, "simte" prezenţa Sa.     Astfel, există două indicii importante prin care poale fi percepută prezenţa Sa în lumea materială. Primul indiciu este susurul lin, ca un fel de izvoraş, ce se aude foarte clar în apropierea Sa. Al doilea indiciu foarte important este mirosul specific. Atât în lumea eterică, cât şi în lumea materială, mirosul specific al lui Iisus Hristos este cel de pâine proaspătă, abia scoasă din cuptor, înmuiată în vin. Atât sunetul, cât şi mirosul sunt extrem de puternice şi în lumea materială.     Din păcate, concepţia actuală despre Iisus Hristos nu a putut încă să conştientizeze marile procese interioare ale sufletului uman şi ale modului în care, umanitatea în ansamblul ei, se comportă afectiv şi mental faţă de Persona Sa.     Actualmente, umanitatea, a căzut într-un fel de materialism "spiritualist" grosolan. Trebuie foarte clar reţinut faptul că nu ne referim la concepţia promovată de Bisericile creştine - oricum nu avem nici dreptul, nici pregătirea, nici intenţia de a  analiza concepţia dogmatică a creştinismului, motiv pentru care în prezenta lucrare nu facem referiri la textele Noului Testament - ci numai la concepţia generală, laică, a timpurilor în care trăim. 148
     După concepţia materialist-"spiritualistă" actuală, Iisus Hristos este un personaj istoric care a trăit cândva în trup material - unii mai "raţionali" nu acceptă nici măcar acest lucru - acum 2000 de ani, în Palestina. Tradiţia laicizată s-a împăcat cu ideea că, anual, are loc "comemorarea" mai mult sau mai puţin rituală a unor evenimente istorice (Paştele, Crăciunul etc), iar majoritatea dintre noi acceptă fără crâcnire acest lucru, ba chiar cu bucurie, dacă ne gândim că înseamnă zile libere şi mese îmbelşugate.     Nu acesta este însă sentimentul definitoriu pe care omul îl are în momentul în care se prezintă în faţa lui Iisus Hristos cel viu, care se manifestă în lumea eterică. Senzaţiile încercate de un clarvăzător care-L vede pe Iisus Hristos în lumea eterică sunt multiple, foarte diferite de cele conştientizate de oameni în lumea materială.     Cel mai amplu simţământ care se manifestă extrem de pregnant, este acela de a-l considera pe Iisus Hristos drept REGELE DIVIN al tuturor oamenilor. Dacă ne este permisă o comparaţie, am putea spune că, în faţa Sa, oamenii se simt precum s-ar putea simţi un deget, să spunem degetul de la mână, în faţa trupului. Dacă un deget al mâinii ar căpăta subit conştiinţă şi ar vedea trupul, l-ar recunoaşte automat ca fiind REGELE absolut, de care depinde în toate privinţele.     Dacă am înmulţi acest sentiment uman cu o infinitate, am înţelege - deşi doar parţial - sentimentul omului clarvăzător în faţa lui Iisus Hristos. Omul se trezeşte în faţa Cuiva care manifestă desăvârşit iubire infinită, bunătate nesfârşită şi multe altele sentimente de care oamenii nu sunt deloc conştienţi pentru că nu au la ce să le raporteze în lumea materială.     În faţa iubirii absolute, a bunătăţii absolute emanate de Prezenţa în lumea eterică a Fiului lui Dumnezeu, omul îşi înţelege, în sfârşit, propria sa neputinţă, propria sa micime, propria sa limitare. În faţa Prezenţei Sale, acele concepţii caricaturale, după care omul este "coroana creaţiei" sau un "zeu în miniatură" care poate face ce-i place, se spulberă ca un fum. Omul simte, mai mult instinctiv, cât mai are de parcurs pentru a sta drept, faţă în faţă, cu Fiul lui Dumnezeu. Ce să mai vorbim despre acele fantezii scientizate care-l consideră pe Fiul lui Dumnezeu un...extraterestru.     Dar acest simţământ nu este decât o stare iniţială, un fel de impact exploziv dintre natura rezonantică a unui suflet de om şi Alfa şi Omega evoluţiei. Imediat după ce această stare se atenuează şi omul are tăria de a trece peste ea, apare o a doua stare: omul cunoaşte ADEVĂRUL.     Atunci are loc un proces extraordinar: Omul pare să se dedubleze sau să se scindeze în mai mulţi. Fiecare dintre elementele componente ale fiinţei umane, spiritul, corpul duh, sufletul şi conştinţa "normală" a trupului material, elemente care în mod normal stau "cuminţi" în timpul unei existenţe încarnate - căci altfel omul ar intra în categoria schizofrenicilor incurabili, daca ar fi să ne luăm după psihiatrie -, par a se trezi la viaţa şi încep să vorbească între ele.     Desigur, fiecare dintre aceste elemente componente are propria sa conştiinţă şi propriul mod de înţelegere, omul fiind mal mult decât sunt elementele componente luate separat. Astfel, omul are supriza să-şi audă dintr-o dată spiritul cum îi spune corpului duh: "vezi, ţi-am spus eu"! Apoi corpul duh spune sufletului: "vezi, ţi-am spus eu"!  În fine, sufletul spune acelaşi lucra conştiinţei trupului material.     Iar atunci, ADEVĂRUL, ştiut doar de spirit şi parţial de corpul duh, devine evident şi verificat : DUMNEZEU TE IUBEŞTE MEREU Şl DINTOTDEUNA.     Imediat după înţelegerea ADEVĂRULUI, se întâmplă ceva cutremurător. Entităţile luciferice care - trebuie să o spunem - sunt în legătură cu omul încă de la naştere sub formă de "influenţe aurice", înţeleg şi ele, prin om, acelaşi lucru.     Toate noxele negative prinse în aura umană se cutremură şi la propriu şi la figurat. Prin om - iar acesta este de fapt rolul omului în ecuaţia cosmică - entităţile luciferice conştientizează ADEVĂRUL şi, implicit, rolul lui Iisus Hristos.     Începând din acel moment, omul plânge. Nu plânge însă cu lacrimi, ci plânge tăcut, 149
fără să verse o lacrimă. Este la fel ca atunci când ai o imensă durere în interior, ca şi cum ar fi murit cineva foarte apropiat. Această durere persistă, surdă, săptămâni şi luni. Plânsul aparţine atât omului, cât şi, foarte surprinzător, influenţelor luciferice. Plânsul interior nu este continuu, aşa ceva ar fi de nesuportat, ci cu intermitenţe, în pauzele plânsului, omul este cuprins de o imensă părere de rău: ADEVĂRUL ERA AŞA DE APROAPE!     Apoi, cu timpul, omul se linişteşte. Urmează o linişte, o pace foarte adâncă. Este pacea sufletului uman, "odihna sufletului", în care omul nu mai doreşte nimic, nu mai are pofte, nu mai are dorinţe.     Influenţele aurice luciferice încetează să se mai manifeste, iar omul devine lipsit de "ispite". Şi poate că nu este inoportun de a spune că această stare nu este nici samadhi, nici nirvana, ci doar Odihna sufletului. Urmează căinţa, smerenia, iubirea către tot şi toate...     Un om nu poate sta prea mult în preajma lui Iisus Hristos. Poate sta, uneori, foarte aproape. Rezonanţa Trupului viu, manifestat în lumea eterică, al lui Iisus Hristos este mult prea mare pentru sistemul auric uman. Numai unii preoţi, monahi sau asceţi creştini ar putea realizeza acest lucru.     Uimitor, pot sta în faţa Lui - desigur invizibil pentru ei - cei oprimaţi, necăjiţi, săraci, obosiţi sau epuizaţi muscular, cei înşelaţi, cei traşi pe sfoară la judecăţi, la plata salariilor sau cei batjocoriţi de semenii lor. Ei sunt singurii care pot suporta înalta rezonanţa a lui Iisus Hristos cel viu ce se manifestă de două mii de ani în lumea eterică a pământului.

Iisus Hristos, Lumina Lumii

 IISUS HRISTOS, LUMINA LUMII 1.Shona  : Iisus Hristos   Cosmos creştin
     Deşi, de-a lungul existenţei sale până în acel moment, Eugen nu prea mergea la Biserică, nu era religios în sensul curent al acestui cuvânt - chiar respingea concepţiile pe care le auzise fragmentar de la preoţi -, de la un moment dat i-a devenit evident faptul că în Terra aurica lucrurile se petrec într-un mod asemănător cu cel revelat de scrierile sacre creştine.     Eugen a înţeles şi faptul că vechile scrieri ale creştinismului au înregistrat fidel principalele caracteristici ale cosmosului spiritual, atât ale nivelului ortoexistenţial, cât şi ale nivelului material. Astfel, se poate spune că, aşa cum se înfăţişează celei de a doua vederi, cosmosul spiritual are caracteristici ontologice creştine.     Scrierile sacre ale creştinismului sunt, înainte de toate, scrieri revelate prin intermediul Duhului Sfânt, iar acest lucru nu trebuie interpretat numai ca o banală figură de stil. Dacă scrierile sacre creştine sunt scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt, este clar că nu pot fi citite decât tot sub inspiraţia Duhului Sfânt.     Astfel, numai cei ce se pot afla, la un anumit moment al existenţei lor, sub 142
inspiraţia Duhului Sfânt, pot cunoaşte sensul ascuns al vechilor cărţi sacre ale creştinismului. La început, un om inspirat poate avea norocul să cunoască semnificaţia unui verset sau a unui pasaj, apoi a altui pasaj, iar dacă persistă în efortul său, poate afla adânca semnificaţie a unui capitol şi poate înţelege resorturile intime ale evenimentelor descrise în cărţile sacre.     Istoria tainică a umanităţii, Întruparea Fiului lui Dumnezeu în lumea materială şi, mai ales, destinul Său după evenimentele tulburătoare de pe Golgota - Crucificarea, Moartea, Învierea, Înălţarea la cer şi deschiderea Împărăţiei cerurilor sunt evenimente cruciale ale Terrei aurica, asupra cărora nu te poţi apleca fără deschiderea şi respectul necesar. Orice analiză intelectualistă, reducţionistă, scientistă, paleoastronautică sau de orice alt fel este din start sortită eşecului.     Cei ce încearcă să interpreteze pasaje ale cărţilor sacre creştine - iar acest fapt poate fi extins şi la celelalte scrieri sacre ale umanităţii, apărute din antichitate până în ziua de astăzi - fără o pregătire prealabilă, care presupune înainte de toate acordarea rezonantică şi vibratorie cu energiile înalte ale Duhului Sfânt, comit o imprudenţă. Lucrul acesta se poate observa trecând chiar şi superficial în revistă elucubraţiile cu temă de interpretare scientistă "serioasă" apărute în ultima perioadă de timp, care nu fac altceva decât să siluească vechile texte ale cărţilor sacre pentru a le forţa să intre în tipare care nu li se potrivesc.     A devenit, se pare, un obicei, ca un autor să-şi "probeze" sau să-şi argumenteze propriile sale idei şi teorii prin versete, pasaje, evenimente din cărţile sacre ale creştinismului. Astfel, descoperi în literatura apărută în ultimul timp, pasaje preluate din Noul sau Vechiul Testament, la fel ca şi din celelalte scrieri sacre ale umanităţii, plusate acolo unde nu le este locul, pentru a argumenta ideile sau teoriile sfertosavante ale autorilor.     Continuând în acest fel, ideile creştine sau ale altor religii nu vor mai avea nici un fel de temei sacru, iar oamenii vor capăta tendinţa de a le considera drept telenovele. De fapt, moda telenovelelor a proliferat nu numai în cazul subiectelor considerate uşoare, ci şi în cazul subiectelor mai serioase. Astfel, cărţile de popularizare ştiinţifică, religioasă sau culturală sunt prezentate tot ca un fel de telenovele.     În această carte, evităm să facem raportări la orice text sacru creştin, mărginindune numai la redarea, cât mai coerent posibil şi, desigur, în limitele capacităţii noastre de înţelegere, a ceea ce se poate observa prin intermediul celei de-a doua vederi, în lumea eterică, a lui Eugen.     Repetarea mecanică, fără a fi urmată de o înţelegere profundă, a unor idei sau teorii dogmatice din cărţile sacre, a creat în epoca modernă respingerea sacrului şi uitarea adevăratei esenţe a sufletului omenesc, cât şi a lumii în ansamblul ei.     Faptul că cele afirmate de Biserica creştină coincid cu ceea ce se vede prin clarvedere poate risipi neîncrederea, existentă în ziua de astăzi, în preoţi şi în Biserică în general. Dar, se mai poate constata şi faptul că, din păcate, nevăzând ceea ce se petrece în planul eteric, preoţii au tendinţa de a repeta mecanic actele sacramentale şi rituale, fără implicarea necesară. Cu toate acestea, toate actele săvârşită în lăcaşurile de cult au corespondent în planul eteric şi, mai ales, au efect. Cercetând prin clarvedere ceea ce se petrece în bisericile creştine la marile sărbători religioase, Eugen a fost uimit să constate că adevărurile religiei creştine nu sunt simple vorbe în vânt, ci adevăruri esenţiale. Dar, de departe, cel mat tulburător aspect este faptul că, în lumea eterică, poate fi observat însuşi Iisus Hristos, numit ŞHONA în limba akataka.      Într-un anumit moment al turului de informare i s-a vorbit lui Eugen despre ŞHONA, dar nu ştia încă cine este. Ulterior, Eugen l-a văzut personal pe ŞHONA în lumea eterică şi a aflat că este vorba desve Iisus Hristos, care, de două mii de ani, continuă să se manifeste în acest plan al Terrei aurica.     În lumea eterică, Iisus Hristos este însoţit de un mare şi srălucitor alai de oameni. Aceşti oameni - spunea Îngerul Gabriel - "nu-şi vor mai pierde niciodată sufletul şi 143
trupul".     Observând amănunţit ceea ce se petrece în lumea eterică, lucrul cel mai important pe care Eugen a înţeles că este necesar să fie transmis oamenilor este acela că Iisus Hristos există, că este vizibil în Lumea eterică în corpul său de slavă şi, mai ales, faptul, de o extraordinară importanţă, că Iisus Hristos este Conducătorul Suprem al tuturor sufletelor omeneşti din Terra aurica, atât decorporate, cât şi încorporate în trup de carne.     Mai mult decât atât, Eugen a remarcat faptul că Iisus Hristos apare în lumea eterică, alături de fiecare om care se roagă. Remarcând acest eveniment extrem de important, capital pentru om, Eugen a ajuns la concluzia că nimeni nu este lăsat singur pe pământ, singur omul este cel care se îndepărtează de adevărata Cale, iar rezultatul este suferinţa.     O altă idee importantă, pe care Eugen a aflat-o vizitând Lumea eterică, este aceea că Iisus Hristos, la fel ca şi Entităţile angelice din Ierarhia Fiilor luminii, despre care oamenii îşi imaginează că s-ar afla undeva departe, poate dincolo de nori sau de stele, sunt foarte aproape de noi, pe tot parcursul existenţei noastre.     Atât Iisus Hristos, cât şi Entităţile diriguitoare cosmice din Ierarhia Fiilor Luminii sunt chiar lângă noi, lângă fiecare om în parte, iar rugăciunile noastre ajung cu multă uşurinţă până la el. Mai mult decât atât, toate entităţile ce formează Ierarhia Fiilor Luminii doresc să-i ajute pe oameni şi să le îndeplineacă rugăciunile. În momentul în care un om se roagă, entităţi din Ierarhia Fiilor Luminii sunt efectiv prezente lângă om, pentru a-i asculta ruga.     Omul, din picate, s-a rupt de Dumnezeu, de Iisus Hristos, de Fiii Luminii şi de Ierarhie, tratând toate aceste probleme ca pe un basm, care însă nu mai poate sta în picioare în "era tehnologiei de vârf". Mai mult decât atât, unii dintre semenii noşti, făcând conştient sau inconştient, jocul taberelor adverse, consideră că Iisus Hristos este un extraterestru, care s-a ridicat la cer cu ajutorul unei nave extraterestre, sau că entităţi ale Ierarhiei Fiilor Luminii sunt, de asemenea, extratereştri care se deplasează cu aparate de zbor individuale.     Culmea ironiei, ceea ce pare să corespundă cu triumful celorlalte tabere, unii consideră că însuşi Dumnezeu este un extraterestru cu cască de cosmonaut, aflat întro navă intergalactică undeva în apropierea stelei Sirius sau a nebuloasei Andromeda, care învârte butoane şi manete în faţa unui imens ecran de televizor, prin care vede tot ce mişcă în propriul său cosmos.     Experienţele din Terra aurica l-au determinat pe Eugen să înţeleagă faptul foarte simplu, că credinţa în sens creştin, urmată de rugăciune, este singura forţa din cosmos care-l menţine pe om în viaţă şi-l apropie pe om de Dumnezeu, de Iisus Hristos şi de Ierarhia Fiilor Luminii.     Rugăciunea, este singurul mijloc prin care, datorită efectelor aurice importante pe care le produce, omul este alături şi vibrează energetic în rezonanţă cu Iisus Hristos şi cu structurile diriguitoare cosmice.     De asemenea, experienţele concrete trăite în Terra aurica, pe diferitele paliere ortoexistenţiale ale cosmosului spiritual, mai ales în Lumea eterică, l-au determinat pe Eugen să înţeleagă faptul extrem de simplu, pe care, noi, oamenii prinşi în vârtejul evenimentelor cotidiene l-am cam uitat sau poate ne facem că l-am uitat : că omul fără Dumnezeu nu poate face nimic, nu poate evolua, nu poate crea, nu poate înţelege, într-un cuvânt nu poate avea decât o existenţă larvară. Fără Dumnezeu şi fără Iisus Hristos, omul este nimic.     Observând ceea ce se petrece prin clarvedere, pentru Eugen a devenit evident faptul că, atunci când omul merge la biserică sau se roagă ia Iisus Hristos, instantaneu, Iisus Hristos este lângă om pentru a-i asculta doleanţele, iar Ierarhia Fiilor luminii se bucură că omul, în sfârşit, îşi aminteşte de ei şi le cere ajutorul. Datoria cosmicspirituală a Fiilor Luminii este de a-l ajuta pe om, dar datorită faptului că omul nu le 144
mai cere ajutorul, ei sunt obligaţi să aştepte.     În momentul în care omul nu mai cere ajutorul lui Iisus Hristos sau Fiilor Luminii, el cade în mrejele celorlalte entităţi din taberele adeverse. Nici Iisus Hristos, nici Fiii Luminii nu-l pot ajuta pe om dacă acesta nu le cere, în mod explicit, verbal, cu voce tare, ajutorul.     Omul, la fel ca şi toate entităţile din cosmos, posedă liberul arbitru. Şi entităţile luciferice au avut liberul arbitru, căci dacă nu l-ar fi avut, n-ar fi avut posibilitatea să cadă. Nici o entitate din cosmos nu poate anula altei persoane liberul arbitru. Liberul arbitru este darul conferit de însuşi Dumnezeu tuturor creaturilor din Cosmosul Său şi nimeni nu are dreptul de a încălca sau anula acest dar.     Omul este singurul care, prin acţiunile sau gândurile sale, se situează de o parte sau alta a baricadei. Prin acţiunile care au la bază iubirea, omul se situează în tabăra lui Iisus Hristos şi a Fiilor Luminii, iar prin acţiunile care au la bază egoismul, mândria, orgoliul, dorinţa de posesiune, omul se situează de cealaltă tabără şi vibrează sincron cu ea.     Nici una dintre Entităţile angelice nu poate împiedica un om să-şi exercite liberul său arbitru, dar consecinţele actelor şi gândurilor umane sunt grele şi cu repercursiuni grave în viitor. Dar, în orice moment al existenţei sale, omul poate schimba tabăra, poate fi primit înapoi şi sprijinit în demersurile sale. Această revenire la "patria mamă" nu se poate face însă decât prin exercitarea liberului arbitru de către fiecare om.

Lupta Fiilor Flacarii cu Entitatile luciferice

 Lupta Fiilor flăcării cu Entităţile luciferice
     În Camera cu draperii a lui Oza, Eugen a mai văzut şi "filmul" dramatic al marii bătălii cosmice între Fiii Flăcării fideli planului divin şi Fiii Flăcării care s-au opus acestuia, devenind ulterior entităţi luciferice. Această lupta s-a încheiat prin incendierea unei mari planete a sistemului nostru solar, PERFER.     Trebuie totuşi remarcat faptul, poate surprinzător pentru cititorii noştri, că, pentru vizionarea acestui "film akashic", Preţul a fost plătit de entitatea luciferica Lillith.     Este bine de ştiut că, la început, orice om care pătrunde în lumea eterică, este "sedus" prin promisiuni sau prin felurite avantaje şi facilităţi - inclusiv informaţii - de entităţile din ambele tabere. Omul este cel care, în final, alege cu cine să se însoţească : cu Entităţile angelice fidele sau cu cele rebele, luciferice. Vizionarea acestui "film" datează din perioada de început a călătoriei lui Eugen în lumea eterică, când încă nu ştia foarte bine cu cine are de-a face. Ulterior, a învăţat de cine trebuie să se ferească.     În general, se poate determina foarte simplu de ce "tabară" aparţine un clarvăzător: dacă vorbeşte despre Iisus Hristos şi despre Ierarhia Fiilor luminii, despre activitatea lor din lumea eterică, este semnul că acel om a ales calea justa. Dacă nu, înseamnă că a ales cealaltă tabără.     Lili este o entitate eterică luciferică feminină, cu o înfăţişare destul de stranie, de o mare frumuseţe trupească, dar cu incisivii proeminenţi, amintind un vampir. 139
     "Ai să vezi, spune Lilith, înjosirea şi alungarea Prinţului nostru de către preiubiţii lui Fraţi". "Prinţul" este, desigur, Lux sau Lucifer, iar fraţii săi sunt Fiii Flăcării care rămăseseră fideli lui Dumnezeu, în frunte cu Îngerul Mihail, Conducătorul Oştirii cereşti.     Imaginile se văd undeva de sus, ca şi cum ai privi de la înălţimea de 100 de metri altitudine,     Lupta se dă între două tabere de luptători. Toţi luptătorii sunt Entităţi angelice extrem de puternice. Statura lor este impresionantă, iar corpul auric al fiecăruia dintre ei este extrem de strălucitor.     Prima tabără, victorioasă, este cea mai numeroasă. Tot orizontul este plin de luptători din tabăra victorioasă. A doua tabără de luptători rămâne grupată într-un perimetru destul de restrâns. Luptătorii înfrânţi sunt neînarmaţi. Deşi neînarmaţi, luptătorii înfrânţi apără un grup masiv de fiinţe umane, probabil oameni din prima rasă umană. Oamenii acelei rase primordiale sunt goi. Pe chipurile lor se citeşte o groază imensă. În mijlocul perimetrului, luptătorii prizonieri, înconjuraţi de mulţimile nenumărate de luptători victorioşi, protejează în continuare grupul de bărbaţi şi de femei.     Imaginea se întrerupe, nu pentru mult timp însă, pentru că revine imediat, observatorul aflându-se acum la 2-3 metri înălţime.                           Luptătorii primei tabere încep un adevărat măcel, distrugându-i fără milă pe luptătorii neînarmaţi din cea de-a doua tabără, inclusiv a bărbaţilor şi a femeilor goi, din mijlocul perimetrului de detenţie.     Prizonierii nu puteau decât să se apere cu mâinile goale, ridicate deasupra capului, pentru a para loviturile celorlalţi. Unii dintre ei, apărau cu propriile lor trupuri oamenii, care ţipau înspăimântaţi. Pretutindeni se auzeau ţipete, vaiete, urlete de groază. În surdină se auzea un zgomot infernal: părea că sunetul reunit a mii de trâmbiţe se apropia vertiginos, urcând în intensitate. Vegetaţia luxuriantă a lumii respective este distrusă.     Imaginea se întrerupe, pentru a reveni imediat după aceea, observatorul fiind situat la aproximativ 50 de metri înălţime.     De-o parte Fiii Flăcării conduşi de Arhanghelul Mihail, iar de cealaltă parte Fiii Flăcării răzvrătiţi, conduşi de Lucifer. Armata Fiilor Flăcării rebeli, deja decimată, este mult mai mică decât armata învigătoare, dar este extrem de bine antrenată şi de dotată cu "tehnică de luptă".     Deocamdată, Lucifer nu se vede nicăieri. În fruntea armatei rebele, se află două entităţi, ale căror nume biblice, Belphemot şi Bellial, spune totul. Cei doi comandanţi secunzi posedă arme teribile de distrugere în masa. Armata Arhanghelului Mihail, dispusă sub formă de semilună, înaintează ca un tăvălug imens, distrugând totul în cale.     În mijlocul Armatei Îngerilor rebeli stă însă adevăratul conducător, Lucifer sau Lux, care, practic, zboară la o înălţime de 2-3 metri de sol. Lux purta părul lung până aproape de genunchi, fiind înveşmântat într-o togă lungă, violetă, foarte transparentă. Are sâni ca de femeie şi pare a fi acoperit cu multe luminile scânteietoare. Pe cap poartă un fel de coroniţă-colier, iar din dreptul frunţii emana o lumină puternică. Lux sau Lucifer, numele Îngerului rebel, înseamnă, în traducere, "Purtătorul de lumină".     Imaginea se întrerupe iarăşi, pentru a reveni imediat cu alta "scena".     Mii şi mii de prizonieri sunt legaţi cu lanţuri de ceea ce par a fi nişte stâlpi. În mijloc era un fel de tribunal, în care se face interogarea prizonierilor.     În fundal, printr-o Poartă imensă, intră în zbor milioane de Entităţi angelice: Fiii Flăcării. În fruntea entităţilor care pătrund prin Poartă se află Îngerul Mihail, strălucitor şi puternic, impozant şi plin de forţă.     Pe măsura ce se apropie grosul armatei conduse de Îngerul Mihail, prizonierii se dezintegrează, ca şi cum o forţă imensă le dizlocă atomii strălucitori de lumină din care 140
sunt făcute trupurile lor, sfârşind prin a se aprinde, ca şi cum ar fi pârjoliţi la apropierea unui soare.     De jur împrejur, teatrul de luptă este asaltat de entităţile conduse de Îngerul Mihail, transformate în uriaşe globuri de foc, a căror dogoare incendiază totul. Valurile de căldură incandescentă şi de foc pârjolesc totul în cale : vegetaţia rămasă, leşurile de pe câmpul de bătălie şi pe Îngerii rebeli, care nu se retrăgeau prea repede. Imaginea se întrerupe.     Acum apar imagini din timpul "judecăţii", care pare să fi avut loc pe ultimul nivel al cosmosului spiritual.     Pe un postament straniu, format din trei platforme hexagonale, de culori diferite, roşu, alb şi albastru, situate la 1,2, respectiv 3 metri de sol, care se rotesc în sens invers una faţă de cealaltă, prima la stânga, a doua la stânga, a doua la dreapta, a treia la stânga, stă în picioare Lux. Faţa sa emană perfecţiune, frumuseţe şi demnitate.     Înainte de cădere, Lux era unul dintre cei mai puternici şi mai iubiţi Îngeri aflaţi dinaintea Feţei lui Dumnezeu. Unele entităţi ale lumii eterice afirmă că Lux era, de fapt, nu un Arhanghel, ci un Heruvim. Acum, Lux stă legat cu lanţuri groase la mâini şi la picioare, iar trupul îi este acoperit de un fel de peceţi. În partea stângă a locului unde stă legat, se afla multe alte mii de entităţi încătuşate, care participaseră la revolta împotriva Ordinii cosmice.     În jurul locului de detenţie - hexagoanele care se roteau în sens invers -, sunt aşezate un fel de Socluri de diferite forme şi străluciri. Soclurile sunt un fel de postamente în trepte, ca un fel de piramide, pe al căror ultim palier este aşezat ceva asemănător unui tron de domnie.     Soclurile seamănă cu tronurile de domnie ale regilor moderni, cu singura diferenţă că, în cazul de faţă, de la podea la tronul de domnie se afla mult mai multe trepte. Pe fiecare treaptă a scărilor sunt dispuse un fel de fotolii sau jilţuri împărăteşti.     Pe tronul de domnie din vârful Soclului stă personajul cu rangul cel mai înalt, iar pe jilţurile situate pe trepte, stau ajutoarele sale. Personajul care ocupă tronul din vârful soclului este un Bătrân cu barba şi piele albe, strălucitoare, iar Puterile subordonate, care ocupă jilţurile situate pe trepte, au o înfăţişare plăcută.     În total pot fi numărate 12 socluri de domnie. Puterile subordonate, structurate după o ierarhie foarte precisă, după cum le indică însemnele de pe veşminte, discută cu mult respect cu Bătrânii din vărful Soclului.     De jur împrejurul soclurilor, încadrând postamentul hexagonal rotitor, locul de detenţie al lui Lux, încadrând de asemenea miile de Îngeri răzvrătiţi făcuţi prizonieri, stau de pază mii şi mii de Îngeri rămaşi fideli Ordinii cosmice şi Domnului Lumilor.     La un moment dat îşi face apariţia Marea Lumină, Conducătorul Lumilor, HAUTI. Înfăţişarea Marii Lumini este tulburătoare. Pare un Izvor imens de lumină, de formă umanoidă, apărut de nicăieri în faţa mulţimii prezente. Împrejurul Lui, în formă de cruce, plutesc patra Globuri mari de lumină, de culori diferite, din interiorul cărora se aud voci care vorbesc simultan. Fiinţa de Lumina, HAUTI, Conducătorul Lumilor, împreună cu cele patru Globuri "Înaripate", pare Înconjurat de un fel de aură verzuie. O privire superficiala ar putea jura că păşeşte pe un fel de apă verzuie.     La apariţia Marii Fiinţe de lumină, HAUTI, un Crainic, precum cei din Evul Mediu, începe să citească de pe un fel de suluri, pe care sunt înscrise poruncile şi pedepsele care se aplica Îngerilor rebeli şi conducătorului lor.     În tot acest răstimp, ca un fundat sonor, se aude un sunet ca de corn, sunând continuu, iar în răstimpul citirii sulurilor de către Crainici, se aude sunetul cumulat a mii şi mii de trompete, care răsună simultan.     După judecata propriu-zisă şi după citirea sentinţei de către Crainici, are loc aplicarea pedepsei. Cel mai impresionant eveniment petrecut în acest moment de cumpănă al Istoriei spirituale a Lumilor se petrece atunci când i se smulg prizonierului înlănţuit pe postamenul hexagonal însemnele şi sigiliile puterii, care seamănă cu un fel 141
de pietre preţioase strălucitoare prinse în veşmânt.     Purtătorul de Lumină, Lux, îşi pierde treptat însemnele puterii şi rangului. Ultimul act are loc atunci când HAUTI, Marea Fiinţa de Lumină, îi smulge prizonierului diadema strălucitoare din mijlocul frunţii şi o aruncă jos.     Despre diadema purtata cândva pe frunte de Purtătorul de Lumină şi despre piatra strălucitoare purtată pe frunte, piatră identificată cu un smarald uriaş, s-au păstrat numeroase legende şi mituri.     Este interesant de remarcat că, în aceast film akashic "comandat", toate Puterile cosmice, cu excepţia celor patru Globuri de lumină, au o formă umanoidă, Îngerii fideli, la fel ca şi Îngerii rebeli, Arhanghelul rebel, Lux sau Lucifer, la fel ca şi HAUTI, Marele Domn al Lumilor, la fel ca şi Bătrânii, la fel ca şi conducătorii Armatei cerului, toţi au formă umanoida şi pot fi percepuţi ca atare.     În lumile spirituale, toate Entităţile angelice şi Puterile cosmice posedă o formă umanoidă conturată precis, care nu se modifică de-a lungul timpului. Aceasta înseamnă că toate descrierile, începând din antichitate până în ziua de astăzi, trebuie să coincidă.     Aceasta înseamnă, de asemenea, că vechile mituri ale umanităţii, la fel ca şi cele expuse, de exemplu, de autorul Apocalipsei, nu sunt simple scorneli ale unor visători sau halucinaţii ale unei minţi bolnave, ci reprezintă imagini care pot fi percepute de orice om care posedă capacităţi spirituale "paranormale". Este vorba despre aceleaşi imagini akashice, diferă doar mijlocul specific prin care au fost redate în scris de-a lungul timpului.  Într-un fel au fost redate în scris acum 2000 sau 3000 de ani, în alt fel pot fi redate astăzi. Problema cea mai spinoasă este că aceste imagini akashice nu au, pur şi simplu, cum să fie redate în scris altcumva decât în modul descris anterior.     Evenimentele istoriei cosmosului spiritual au valoare imensă, iar efectele lor dramatice au reverberat de-a lungul istoriei umanităţii, până în zilele noastre. Datorită acestor efecte dramatice, într-un anumit moment al istoriei Terrei aurica, s-a încarnat în trup material Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Timpurile fericite ale inceputului

 Timpurile fericite ale începutului
     Totul este strălucitor, culorile sunt vesele şi scânteietoare. La marginea unei văi întinse se află un lac de mari dimensiuni, cu ape verzui şi foarte transparente. Prin apele verzui ale lacului se distinge un şarpe cu o lungime de aproximativ 20 de metri, cu pielea lucioasă, fără solzi, gura cu dinţi mici, ochii mari şi foarte inteligenţi.     Alături de şarpe, mai există şi alte vietăţi, un fel de animale de culoare violetă, asemănătoare pinguinilor, broaşte asemănătoare ţestoaselor de astăzi, a căror carapace aveau aproape 15 metri în diametru.       Malul lacului era acoperit de nisip de culoare galbenă, culoarea lămîii, care contrasta cu pământul negru din jur. Pământul negru era acoperit de o vegetaţie bogată : mii de flori, de toate culorile, arbuşti cu fructe mici, ovale şi pomi fructiferi uriaşi, al căror trunchi măsura cel puţin treizeci de metri în diametru şi a căror coroană era plină de frunze şi fructe. Printre copacii imenşi forfoteau animale gigantice, 138
un fel de amestec între girafe şi dinozauri, care se hrăneau ridicându-şi gâturile lungi, direct din coroanele copacilor.     În acest peisaj apar oameni goi, de o frumuseţe trupească perfecta. Femeile, care au părul foarte lung şi negru, nu depăşesc 1,80 metri, iar bărbaţii, majoritatea bruneţi, cu tenul măsliniu, ating aproape 2 metri.     Imaginea are ceva din candoarea paradisiacă a primilor oameni : din apele lacului se "întrupau" numeroase spirite ale naturii cu aparenţă feminină, nude, care dispăreau rapid în mii de picături de apă, stropind spectatorii umani de pe mal, care aplaudau fericiţi.     Grupuri mari de bărbaţi şi femei, goi, se jucau de-a "ascunselea" cu alte spirite ale naturii, care se materializau şi se dematerializau în trunchiurile copacilor. Oamenii îşi dăruiau unii altora coroniţe de flori sau ghirlande.     Uneori, de nicăieri, de fapt dintr-o altă dimensiune, apăreau Îngeri, care se materializau brusc, vorbeau cu oamenii sau cu spiritele naturii, după care dispăreau la fel de brusc, explodând în mii de fragmente colorate. Şerpii cei mari, docili şi blânzi, erau uneori călăriţi, precum armăsarii, de femeile goale, care-i mânau unde pofteau.     Din pământ ieşeau aburi multicolori. Nu se zăreau soarele, luna sau stelele, totul era învăluit într-o ceaţă albă, lăptoasă, care era luminată uniform, de la o susă de lumină exterioară. Ceaţa albă, luminoasă nu vătăma ochii şi permitea o vizibilitate foarte bună.     Era o atmosferă feerică de basm. După toate probabilităţile, este vorba despre o epocă foarte veche, probabil o epocă anterioară formării pământului material. Aceste imagini s-au desfăşurat fie pe planeta PERFER, fie pe Pământ, dar în orice caz nu pe pământul material, ci în epoca de început, în care pământul era doar la nivelul eteric. Se pare că în acea perioadă a fost creat, arhetipal-eteric, tot ce a apărut ulterior pe planeta materială.     Pentru om, aceasta a fost "epoca paradisului", în care omul putea comunica cu plantele şi cu animalele, cu spiritele naturii, cu Zeii şi cu Îngerii, şi în care răul, minciuna şi falsitatea încă nu pătrunseseră. Era epoca anterioară căderii definitive a omului în materie, epoca anterioară apariţiei sexualităţii şi a morţii fizice.

Cronica akasha in lumea eterica

 Cronica akasha în lumea eterică
     Despre trecutul Terrei aurica şi, implicit, despre trecutul rasei umane în lumea materială se pot spune foarte multe lucruri. Cele mai multe dintre informaţiile cu privire la trecutul Terrei aurica au fost aflate de la spiritele naturii, mereu dornice de a 137
comunica cu oamenii, pe care-i consideră fraţi, sau de la Entiltiţile angelice care au binevoit să comunice aceste evenimente.     Eugen spune că, în lumea eterică se poate obţine şi un alt tip de informaţii, informaţii care au o valoare documentară extrem de preţioasă. Aceste informaţii provin de la responsabilul cosmic Oza, o entitate umană foarte veche, care, uneori, are bunăvoinţa de a arăta în Camera cu Draperii imagini ale trecutului.      Camera cu draperii - denumirea aparţine spiritelor naturii - este un fel de spaţiu dreptunghiular, nu mai mare decât o cameră din lumea noastră, în care, orice om care vizitează Lumea eterică, poate viziona, ca pe un ecran cinematografic, imagini ale trecutului.     Există însă o mare diferenţă între vizionarea unui film la un cinematograf modern şi vizionarea unor imagini ale trecutului în Camera cu draperii. În momentul în care se trag "draperiile", clarvăzătorul se trezeşte într-un spaţiu în care nu există absolut nimic, nici măcar podeaua, în afara faptului că are mereu senzaţia că stă pur şi simplu în aer, în stare totală de imponderabilitate şi că poate pica la cea mai mică mişcare, observatorul este azvârlit chiar în lumea pe care o vede proiectată în jurul său. El are senzaţia că este propulsat într-o imagine holografică, unde simte, aude, miroase şi vede absolut tot ce se întâmpla.     Observatorul are senzaţia că evenimentele se desfăşoară chiar în acele momente în faţa lui, simte toate mirosurile, aude toate sunetele, chiar şi cele mai slabe, şi vede totul dintr-o perspectivă foarte apropiată de locul în care se desfăşoară evenimentele. În decursul derulării "filmului", perspectiva se poate modifica de mai multe ori, fără ca observatorul să poată controla în vreun fel ceea ce se vede. Aceste imagini ale trecutului sunt denumite astăzi prin termenul sanscrit akasha sau cronica akasha. Pentru vechea filozofie hindusă, akasha estre memoria reziduală cosmică.     Dar, dincolo de toate, pentru a putea viziona un astfel de "film", care prezintă memoria Terrei aurica, clarvăzătorul trebuie să plătească un Preţ. De regulă, nici un om încarnat nu poate plăti Preţul cerut de Oza, dar nici nu poate afla care este Preţul care trebuie plătit. De regulă, Preţurile sunt plătite de alte enlităţi din Lumea eterică.     Uneori, există entităţi ale lumii eterice care au interesul ca omul aflat în vizită să vadă anumite evenimente. Acesta este cazul entităţii luciferice Lillith, care se prezintă sub numele de Lili. La un anumit moment dat al periplului prin Lumea eterică, Lillith a plătit Preţul pentru ca Eugen să poată viziona anumite evenimente ale trecutului.     Întrucât nu-i posibil să prezentăm în această lucrare trecutul complet al Terrei aurica, ne vom rezuma la câteva fragniente mai semnificative. Aceste fragmente se derulează destul de repede pe ecranul Camerei cu draperii, iar Eugen a reţinut ceea ce a putut.