Lupta Fiilor flăcării cu Entităţile luciferice
În Camera cu draperii a lui Oza, Eugen a mai văzut şi "filmul" dramatic al marii bătălii cosmice între Fiii Flăcării fideli planului divin şi Fiii Flăcării care s-au opus acestuia, devenind ulterior entităţi luciferice. Această lupta s-a încheiat prin incendierea unei mari planete a sistemului nostru solar, PERFER. Trebuie totuşi remarcat faptul, poate surprinzător pentru cititorii noştri, că, pentru vizionarea acestui "film akashic", Preţul a fost plătit de entitatea luciferica Lillith. Este bine de ştiut că, la început, orice om care pătrunde în lumea eterică, este "sedus" prin promisiuni sau prin felurite avantaje şi facilităţi - inclusiv informaţii - de entităţile din ambele tabere. Omul este cel care, în final, alege cu cine să se însoţească : cu Entităţile angelice fidele sau cu cele rebele, luciferice. Vizionarea acestui "film" datează din perioada de început a călătoriei lui Eugen în lumea eterică, când încă nu ştia foarte bine cu cine are de-a face. Ulterior, a învăţat de cine trebuie să se ferească. În general, se poate determina foarte simplu de ce "tabară" aparţine un clarvăzător: dacă vorbeşte despre Iisus Hristos şi despre Ierarhia Fiilor luminii, despre activitatea lor din lumea eterică, este semnul că acel om a ales calea justa. Dacă nu, înseamnă că a ales cealaltă tabără. Lili este o entitate eterică luciferică feminină, cu o înfăţişare destul de stranie, de o mare frumuseţe trupească, dar cu incisivii proeminenţi, amintind un vampir. 139
"Ai să vezi, spune Lilith, înjosirea şi alungarea Prinţului nostru de către preiubiţii lui Fraţi". "Prinţul" este, desigur, Lux sau Lucifer, iar fraţii săi sunt Fiii Flăcării care rămăseseră fideli lui Dumnezeu, în frunte cu Îngerul Mihail, Conducătorul Oştirii cereşti. Imaginile se văd undeva de sus, ca şi cum ai privi de la înălţimea de 100 de metri altitudine, Lupta se dă între două tabere de luptători. Toţi luptătorii sunt Entităţi angelice extrem de puternice. Statura lor este impresionantă, iar corpul auric al fiecăruia dintre ei este extrem de strălucitor. Prima tabără, victorioasă, este cea mai numeroasă. Tot orizontul este plin de luptători din tabăra victorioasă. A doua tabără de luptători rămâne grupată într-un perimetru destul de restrâns. Luptătorii înfrânţi sunt neînarmaţi. Deşi neînarmaţi, luptătorii înfrânţi apără un grup masiv de fiinţe umane, probabil oameni din prima rasă umană. Oamenii acelei rase primordiale sunt goi. Pe chipurile lor se citeşte o groază imensă. În mijlocul perimetrului, luptătorii prizonieri, înconjuraţi de mulţimile nenumărate de luptători victorioşi, protejează în continuare grupul de bărbaţi şi de femei. Imaginea se întrerupe, nu pentru mult timp însă, pentru că revine imediat, observatorul aflându-se acum la 2-3 metri înălţime. Luptătorii primei tabere încep un adevărat măcel, distrugându-i fără milă pe luptătorii neînarmaţi din cea de-a doua tabără, inclusiv a bărbaţilor şi a femeilor goi, din mijlocul perimetrului de detenţie. Prizonierii nu puteau decât să se apere cu mâinile goale, ridicate deasupra capului, pentru a para loviturile celorlalţi. Unii dintre ei, apărau cu propriile lor trupuri oamenii, care ţipau înspăimântaţi. Pretutindeni se auzeau ţipete, vaiete, urlete de groază. În surdină se auzea un zgomot infernal: părea că sunetul reunit a mii de trâmbiţe se apropia vertiginos, urcând în intensitate. Vegetaţia luxuriantă a lumii respective este distrusă. Imaginea se întrerupe, pentru a reveni imediat după aceea, observatorul fiind situat la aproximativ 50 de metri înălţime. De-o parte Fiii Flăcării conduşi de Arhanghelul Mihail, iar de cealaltă parte Fiii Flăcării răzvrătiţi, conduşi de Lucifer. Armata Fiilor Flăcării rebeli, deja decimată, este mult mai mică decât armata învigătoare, dar este extrem de bine antrenată şi de dotată cu "tehnică de luptă". Deocamdată, Lucifer nu se vede nicăieri. În fruntea armatei rebele, se află două entităţi, ale căror nume biblice, Belphemot şi Bellial, spune totul. Cei doi comandanţi secunzi posedă arme teribile de distrugere în masa. Armata Arhanghelului Mihail, dispusă sub formă de semilună, înaintează ca un tăvălug imens, distrugând totul în cale. În mijlocul Armatei Îngerilor rebeli stă însă adevăratul conducător, Lucifer sau Lux, care, practic, zboară la o înălţime de 2-3 metri de sol. Lux purta părul lung până aproape de genunchi, fiind înveşmântat într-o togă lungă, violetă, foarte transparentă. Are sâni ca de femeie şi pare a fi acoperit cu multe luminile scânteietoare. Pe cap poartă un fel de coroniţă-colier, iar din dreptul frunţii emana o lumină puternică. Lux sau Lucifer, numele Îngerului rebel, înseamnă, în traducere, "Purtătorul de lumină". Imaginea se întrerupe iarăşi, pentru a reveni imediat cu alta "scena". Mii şi mii de prizonieri sunt legaţi cu lanţuri de ceea ce par a fi nişte stâlpi. În mijloc era un fel de tribunal, în care se face interogarea prizonierilor. În fundal, printr-o Poartă imensă, intră în zbor milioane de Entităţi angelice: Fiii Flăcării. În fruntea entităţilor care pătrund prin Poartă se află Îngerul Mihail, strălucitor şi puternic, impozant şi plin de forţă. Pe măsura ce se apropie grosul armatei conduse de Îngerul Mihail, prizonierii se dezintegrează, ca şi cum o forţă imensă le dizlocă atomii strălucitori de lumină din care 140
sunt făcute trupurile lor, sfârşind prin a se aprinde, ca şi cum ar fi pârjoliţi la apropierea unui soare. De jur împrejur, teatrul de luptă este asaltat de entităţile conduse de Îngerul Mihail, transformate în uriaşe globuri de foc, a căror dogoare incendiază totul. Valurile de căldură incandescentă şi de foc pârjolesc totul în cale : vegetaţia rămasă, leşurile de pe câmpul de bătălie şi pe Îngerii rebeli, care nu se retrăgeau prea repede. Imaginea se întrerupe. Acum apar imagini din timpul "judecăţii", care pare să fi avut loc pe ultimul nivel al cosmosului spiritual. Pe un postament straniu, format din trei platforme hexagonale, de culori diferite, roşu, alb şi albastru, situate la 1,2, respectiv 3 metri de sol, care se rotesc în sens invers una faţă de cealaltă, prima la stânga, a doua la stânga, a doua la dreapta, a treia la stânga, stă în picioare Lux. Faţa sa emană perfecţiune, frumuseţe şi demnitate. Înainte de cădere, Lux era unul dintre cei mai puternici şi mai iubiţi Îngeri aflaţi dinaintea Feţei lui Dumnezeu. Unele entităţi ale lumii eterice afirmă că Lux era, de fapt, nu un Arhanghel, ci un Heruvim. Acum, Lux stă legat cu lanţuri groase la mâini şi la picioare, iar trupul îi este acoperit de un fel de peceţi. În partea stângă a locului unde stă legat, se afla multe alte mii de entităţi încătuşate, care participaseră la revolta împotriva Ordinii cosmice. În jurul locului de detenţie - hexagoanele care se roteau în sens invers -, sunt aşezate un fel de Socluri de diferite forme şi străluciri. Soclurile sunt un fel de postamente în trepte, ca un fel de piramide, pe al căror ultim palier este aşezat ceva asemănător unui tron de domnie. Soclurile seamănă cu tronurile de domnie ale regilor moderni, cu singura diferenţă că, în cazul de faţă, de la podea la tronul de domnie se afla mult mai multe trepte. Pe fiecare treaptă a scărilor sunt dispuse un fel de fotolii sau jilţuri împărăteşti. Pe tronul de domnie din vârful Soclului stă personajul cu rangul cel mai înalt, iar pe jilţurile situate pe trepte, stau ajutoarele sale. Personajul care ocupă tronul din vârful soclului este un Bătrân cu barba şi piele albe, strălucitoare, iar Puterile subordonate, care ocupă jilţurile situate pe trepte, au o înfăţişare plăcută. În total pot fi numărate 12 socluri de domnie. Puterile subordonate, structurate după o ierarhie foarte precisă, după cum le indică însemnele de pe veşminte, discută cu mult respect cu Bătrânii din vărful Soclului. De jur împrejurul soclurilor, încadrând postamentul hexagonal rotitor, locul de detenţie al lui Lux, încadrând de asemenea miile de Îngeri răzvrătiţi făcuţi prizonieri, stau de pază mii şi mii de Îngeri rămaşi fideli Ordinii cosmice şi Domnului Lumilor. La un moment dat îşi face apariţia Marea Lumină, Conducătorul Lumilor, HAUTI. Înfăţişarea Marii Lumini este tulburătoare. Pare un Izvor imens de lumină, de formă umanoidă, apărut de nicăieri în faţa mulţimii prezente. Împrejurul Lui, în formă de cruce, plutesc patra Globuri mari de lumină, de culori diferite, din interiorul cărora se aud voci care vorbesc simultan. Fiinţa de Lumina, HAUTI, Conducătorul Lumilor, împreună cu cele patru Globuri "Înaripate", pare Înconjurat de un fel de aură verzuie. O privire superficiala ar putea jura că păşeşte pe un fel de apă verzuie. La apariţia Marii Fiinţe de lumină, HAUTI, un Crainic, precum cei din Evul Mediu, începe să citească de pe un fel de suluri, pe care sunt înscrise poruncile şi pedepsele care se aplica Îngerilor rebeli şi conducătorului lor. În tot acest răstimp, ca un fundat sonor, se aude un sunet ca de corn, sunând continuu, iar în răstimpul citirii sulurilor de către Crainici, se aude sunetul cumulat a mii şi mii de trompete, care răsună simultan. După judecata propriu-zisă şi după citirea sentinţei de către Crainici, are loc aplicarea pedepsei. Cel mai impresionant eveniment petrecut în acest moment de cumpănă al Istoriei spirituale a Lumilor se petrece atunci când i se smulg prizonierului înlănţuit pe postamenul hexagonal însemnele şi sigiliile puterii, care seamănă cu un fel 141
de pietre preţioase strălucitoare prinse în veşmânt. Purtătorul de Lumină, Lux, îşi pierde treptat însemnele puterii şi rangului. Ultimul act are loc atunci când HAUTI, Marea Fiinţa de Lumină, îi smulge prizonierului diadema strălucitoare din mijlocul frunţii şi o aruncă jos. Despre diadema purtata cândva pe frunte de Purtătorul de Lumină şi despre piatra strălucitoare purtată pe frunte, piatră identificată cu un smarald uriaş, s-au păstrat numeroase legende şi mituri. Este interesant de remarcat că, în aceast film akashic "comandat", toate Puterile cosmice, cu excepţia celor patru Globuri de lumină, au o formă umanoidă, Îngerii fideli, la fel ca şi Îngerii rebeli, Arhanghelul rebel, Lux sau Lucifer, la fel ca şi HAUTI, Marele Domn al Lumilor, la fel ca şi Bătrânii, la fel ca şi conducătorii Armatei cerului, toţi au formă umanoida şi pot fi percepuţi ca atare. În lumile spirituale, toate Entităţile angelice şi Puterile cosmice posedă o formă umanoidă conturată precis, care nu se modifică de-a lungul timpului. Aceasta înseamnă că toate descrierile, începând din antichitate până în ziua de astăzi, trebuie să coincidă. Aceasta înseamnă, de asemenea, că vechile mituri ale umanităţii, la fel ca şi cele expuse, de exemplu, de autorul Apocalipsei, nu sunt simple scorneli ale unor visători sau halucinaţii ale unei minţi bolnave, ci reprezintă imagini care pot fi percepute de orice om care posedă capacităţi spirituale "paranormale". Este vorba despre aceleaşi imagini akashice, diferă doar mijlocul specific prin care au fost redate în scris de-a lungul timpului. Într-un fel au fost redate în scris acum 2000 sau 3000 de ani, în alt fel pot fi redate astăzi. Problema cea mai spinoasă este că aceste imagini akashice nu au, pur şi simplu, cum să fie redate în scris altcumva decât în modul descris anterior. Evenimentele istoriei cosmosului spiritual au valoare imensă, iar efectele lor dramatice au reverberat de-a lungul istoriei umanităţii, până în zilele noastre. Datorită acestor efecte dramatice, într-un anumit moment al istoriei Terrei aurica, s-a încarnat în trup material Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
În Camera cu draperii a lui Oza, Eugen a mai văzut şi "filmul" dramatic al marii bătălii cosmice între Fiii Flăcării fideli planului divin şi Fiii Flăcării care s-au opus acestuia, devenind ulterior entităţi luciferice. Această lupta s-a încheiat prin incendierea unei mari planete a sistemului nostru solar, PERFER. Trebuie totuşi remarcat faptul, poate surprinzător pentru cititorii noştri, că, pentru vizionarea acestui "film akashic", Preţul a fost plătit de entitatea luciferica Lillith. Este bine de ştiut că, la început, orice om care pătrunde în lumea eterică, este "sedus" prin promisiuni sau prin felurite avantaje şi facilităţi - inclusiv informaţii - de entităţile din ambele tabere. Omul este cel care, în final, alege cu cine să se însoţească : cu Entităţile angelice fidele sau cu cele rebele, luciferice. Vizionarea acestui "film" datează din perioada de început a călătoriei lui Eugen în lumea eterică, când încă nu ştia foarte bine cu cine are de-a face. Ulterior, a învăţat de cine trebuie să se ferească. În general, se poate determina foarte simplu de ce "tabară" aparţine un clarvăzător: dacă vorbeşte despre Iisus Hristos şi despre Ierarhia Fiilor luminii, despre activitatea lor din lumea eterică, este semnul că acel om a ales calea justa. Dacă nu, înseamnă că a ales cealaltă tabără. Lili este o entitate eterică luciferică feminină, cu o înfăţişare destul de stranie, de o mare frumuseţe trupească, dar cu incisivii proeminenţi, amintind un vampir. 139
"Ai să vezi, spune Lilith, înjosirea şi alungarea Prinţului nostru de către preiubiţii lui Fraţi". "Prinţul" este, desigur, Lux sau Lucifer, iar fraţii săi sunt Fiii Flăcării care rămăseseră fideli lui Dumnezeu, în frunte cu Îngerul Mihail, Conducătorul Oştirii cereşti. Imaginile se văd undeva de sus, ca şi cum ai privi de la înălţimea de 100 de metri altitudine, Lupta se dă între două tabere de luptători. Toţi luptătorii sunt Entităţi angelice extrem de puternice. Statura lor este impresionantă, iar corpul auric al fiecăruia dintre ei este extrem de strălucitor. Prima tabără, victorioasă, este cea mai numeroasă. Tot orizontul este plin de luptători din tabăra victorioasă. A doua tabără de luptători rămâne grupată într-un perimetru destul de restrâns. Luptătorii înfrânţi sunt neînarmaţi. Deşi neînarmaţi, luptătorii înfrânţi apără un grup masiv de fiinţe umane, probabil oameni din prima rasă umană. Oamenii acelei rase primordiale sunt goi. Pe chipurile lor se citeşte o groază imensă. În mijlocul perimetrului, luptătorii prizonieri, înconjuraţi de mulţimile nenumărate de luptători victorioşi, protejează în continuare grupul de bărbaţi şi de femei. Imaginea se întrerupe, nu pentru mult timp însă, pentru că revine imediat, observatorul aflându-se acum la 2-3 metri înălţime. Luptătorii primei tabere încep un adevărat măcel, distrugându-i fără milă pe luptătorii neînarmaţi din cea de-a doua tabără, inclusiv a bărbaţilor şi a femeilor goi, din mijlocul perimetrului de detenţie. Prizonierii nu puteau decât să se apere cu mâinile goale, ridicate deasupra capului, pentru a para loviturile celorlalţi. Unii dintre ei, apărau cu propriile lor trupuri oamenii, care ţipau înspăimântaţi. Pretutindeni se auzeau ţipete, vaiete, urlete de groază. În surdină se auzea un zgomot infernal: părea că sunetul reunit a mii de trâmbiţe se apropia vertiginos, urcând în intensitate. Vegetaţia luxuriantă a lumii respective este distrusă. Imaginea se întrerupe, pentru a reveni imediat după aceea, observatorul fiind situat la aproximativ 50 de metri înălţime. De-o parte Fiii Flăcării conduşi de Arhanghelul Mihail, iar de cealaltă parte Fiii Flăcării răzvrătiţi, conduşi de Lucifer. Armata Fiilor Flăcării rebeli, deja decimată, este mult mai mică decât armata învigătoare, dar este extrem de bine antrenată şi de dotată cu "tehnică de luptă". Deocamdată, Lucifer nu se vede nicăieri. În fruntea armatei rebele, se află două entităţi, ale căror nume biblice, Belphemot şi Bellial, spune totul. Cei doi comandanţi secunzi posedă arme teribile de distrugere în masa. Armata Arhanghelului Mihail, dispusă sub formă de semilună, înaintează ca un tăvălug imens, distrugând totul în cale. În mijlocul Armatei Îngerilor rebeli stă însă adevăratul conducător, Lucifer sau Lux, care, practic, zboară la o înălţime de 2-3 metri de sol. Lux purta părul lung până aproape de genunchi, fiind înveşmântat într-o togă lungă, violetă, foarte transparentă. Are sâni ca de femeie şi pare a fi acoperit cu multe luminile scânteietoare. Pe cap poartă un fel de coroniţă-colier, iar din dreptul frunţii emana o lumină puternică. Lux sau Lucifer, numele Îngerului rebel, înseamnă, în traducere, "Purtătorul de lumină". Imaginea se întrerupe iarăşi, pentru a reveni imediat cu alta "scena". Mii şi mii de prizonieri sunt legaţi cu lanţuri de ceea ce par a fi nişte stâlpi. În mijloc era un fel de tribunal, în care se face interogarea prizonierilor. În fundal, printr-o Poartă imensă, intră în zbor milioane de Entităţi angelice: Fiii Flăcării. În fruntea entităţilor care pătrund prin Poartă se află Îngerul Mihail, strălucitor şi puternic, impozant şi plin de forţă. Pe măsura ce se apropie grosul armatei conduse de Îngerul Mihail, prizonierii se dezintegrează, ca şi cum o forţă imensă le dizlocă atomii strălucitori de lumină din care 140
sunt făcute trupurile lor, sfârşind prin a se aprinde, ca şi cum ar fi pârjoliţi la apropierea unui soare. De jur împrejur, teatrul de luptă este asaltat de entităţile conduse de Îngerul Mihail, transformate în uriaşe globuri de foc, a căror dogoare incendiază totul. Valurile de căldură incandescentă şi de foc pârjolesc totul în cale : vegetaţia rămasă, leşurile de pe câmpul de bătălie şi pe Îngerii rebeli, care nu se retrăgeau prea repede. Imaginea se întrerupe. Acum apar imagini din timpul "judecăţii", care pare să fi avut loc pe ultimul nivel al cosmosului spiritual. Pe un postament straniu, format din trei platforme hexagonale, de culori diferite, roşu, alb şi albastru, situate la 1,2, respectiv 3 metri de sol, care se rotesc în sens invers una faţă de cealaltă, prima la stânga, a doua la stânga, a doua la dreapta, a treia la stânga, stă în picioare Lux. Faţa sa emană perfecţiune, frumuseţe şi demnitate. Înainte de cădere, Lux era unul dintre cei mai puternici şi mai iubiţi Îngeri aflaţi dinaintea Feţei lui Dumnezeu. Unele entităţi ale lumii eterice afirmă că Lux era, de fapt, nu un Arhanghel, ci un Heruvim. Acum, Lux stă legat cu lanţuri groase la mâini şi la picioare, iar trupul îi este acoperit de un fel de peceţi. În partea stângă a locului unde stă legat, se afla multe alte mii de entităţi încătuşate, care participaseră la revolta împotriva Ordinii cosmice. În jurul locului de detenţie - hexagoanele care se roteau în sens invers -, sunt aşezate un fel de Socluri de diferite forme şi străluciri. Soclurile sunt un fel de postamente în trepte, ca un fel de piramide, pe al căror ultim palier este aşezat ceva asemănător unui tron de domnie. Soclurile seamănă cu tronurile de domnie ale regilor moderni, cu singura diferenţă că, în cazul de faţă, de la podea la tronul de domnie se afla mult mai multe trepte. Pe fiecare treaptă a scărilor sunt dispuse un fel de fotolii sau jilţuri împărăteşti. Pe tronul de domnie din vârful Soclului stă personajul cu rangul cel mai înalt, iar pe jilţurile situate pe trepte, stau ajutoarele sale. Personajul care ocupă tronul din vârful soclului este un Bătrân cu barba şi piele albe, strălucitoare, iar Puterile subordonate, care ocupă jilţurile situate pe trepte, au o înfăţişare plăcută. În total pot fi numărate 12 socluri de domnie. Puterile subordonate, structurate după o ierarhie foarte precisă, după cum le indică însemnele de pe veşminte, discută cu mult respect cu Bătrânii din vărful Soclului. De jur împrejurul soclurilor, încadrând postamentul hexagonal rotitor, locul de detenţie al lui Lux, încadrând de asemenea miile de Îngeri răzvrătiţi făcuţi prizonieri, stau de pază mii şi mii de Îngeri rămaşi fideli Ordinii cosmice şi Domnului Lumilor. La un moment dat îşi face apariţia Marea Lumină, Conducătorul Lumilor, HAUTI. Înfăţişarea Marii Lumini este tulburătoare. Pare un Izvor imens de lumină, de formă umanoidă, apărut de nicăieri în faţa mulţimii prezente. Împrejurul Lui, în formă de cruce, plutesc patra Globuri mari de lumină, de culori diferite, din interiorul cărora se aud voci care vorbesc simultan. Fiinţa de Lumina, HAUTI, Conducătorul Lumilor, împreună cu cele patru Globuri "Înaripate", pare Înconjurat de un fel de aură verzuie. O privire superficiala ar putea jura că păşeşte pe un fel de apă verzuie. La apariţia Marii Fiinţe de lumină, HAUTI, un Crainic, precum cei din Evul Mediu, începe să citească de pe un fel de suluri, pe care sunt înscrise poruncile şi pedepsele care se aplica Îngerilor rebeli şi conducătorului lor. În tot acest răstimp, ca un fundat sonor, se aude un sunet ca de corn, sunând continuu, iar în răstimpul citirii sulurilor de către Crainici, se aude sunetul cumulat a mii şi mii de trompete, care răsună simultan. După judecata propriu-zisă şi după citirea sentinţei de către Crainici, are loc aplicarea pedepsei. Cel mai impresionant eveniment petrecut în acest moment de cumpănă al Istoriei spirituale a Lumilor se petrece atunci când i se smulg prizonierului înlănţuit pe postamenul hexagonal însemnele şi sigiliile puterii, care seamănă cu un fel 141
de pietre preţioase strălucitoare prinse în veşmânt. Purtătorul de Lumină, Lux, îşi pierde treptat însemnele puterii şi rangului. Ultimul act are loc atunci când HAUTI, Marea Fiinţa de Lumină, îi smulge prizonierului diadema strălucitoare din mijlocul frunţii şi o aruncă jos. Despre diadema purtata cândva pe frunte de Purtătorul de Lumină şi despre piatra strălucitoare purtată pe frunte, piatră identificată cu un smarald uriaş, s-au păstrat numeroase legende şi mituri. Este interesant de remarcat că, în aceast film akashic "comandat", toate Puterile cosmice, cu excepţia celor patru Globuri de lumină, au o formă umanoidă, Îngerii fideli, la fel ca şi Îngerii rebeli, Arhanghelul rebel, Lux sau Lucifer, la fel ca şi HAUTI, Marele Domn al Lumilor, la fel ca şi Bătrânii, la fel ca şi conducătorii Armatei cerului, toţi au formă umanoida şi pot fi percepuţi ca atare. În lumile spirituale, toate Entităţile angelice şi Puterile cosmice posedă o formă umanoidă conturată precis, care nu se modifică de-a lungul timpului. Aceasta înseamnă că toate descrierile, începând din antichitate până în ziua de astăzi, trebuie să coincidă. Aceasta înseamnă, de asemenea, că vechile mituri ale umanităţii, la fel ca şi cele expuse, de exemplu, de autorul Apocalipsei, nu sunt simple scorneli ale unor visători sau halucinaţii ale unei minţi bolnave, ci reprezintă imagini care pot fi percepute de orice om care posedă capacităţi spirituale "paranormale". Este vorba despre aceleaşi imagini akashice, diferă doar mijlocul specific prin care au fost redate în scris de-a lungul timpului. Într-un fel au fost redate în scris acum 2000 sau 3000 de ani, în alt fel pot fi redate astăzi. Problema cea mai spinoasă este că aceste imagini akashice nu au, pur şi simplu, cum să fie redate în scris altcumva decât în modul descris anterior. Evenimentele istoriei cosmosului spiritual au valoare imensă, iar efectele lor dramatice au reverberat de-a lungul istoriei umanităţii, până în zilele noastre. Datorită acestor efecte dramatice, într-un anumit moment al istoriei Terrei aurica, s-a încarnat în trup material Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.