Înfrângerea morţii
După momentele de întunecare, în lumea eterică îşi fac apariţia Mângâietorii, Entităţi angelice provenite din subplanurile lumii astrale, care umplu până la refuz curţile bisericilor sau locuinţele oamenilor. Mângâietorii pot fi recunoscuţi în lumea eterică după îmbrăcămintea lor foarte simplă, de culoare violetă, fără nici un fel de zorzoane, după mirosul vag de smochine care le însoţeşte prezenţa, după strălucirea lor aurică, mereu în schimbare. Mângâietorii sunt entităţi mai mici în rang decât Îngerii (şi Mângâietorii sunt Îngeri sau, cu alte cuvinte, fac parte din Ierarhia entităţilor îngereşti, dar nu au atins încă "gradul" de Înger), au o înălţime de aproape 2,5 metri, sunt blonzi-cânepii, cu ochii verzi sau albaştri. Toţi Mângâietorii poartă pe piept un semn distinctiv. Unii Măngâietori poartă semnul distinctiv în mijlocul pieptului, alţii în partea dreaptă, alţii în partea stângă. Şefii lor ierarhici poartă semne distinctive ceva mai complicate. În lumea eterică, Mângâietorii au un nume format din două cuvinte. Primul cuvânt al numelui - ceea ce corespunde prenumelui în lumea oamenilor - poate fi cunoacut în lumea eterică, iar celalalt cuvânt - care formeazâ numele - nu poate fi cunoscut decât în planul lor de reşdinţă, pe nivelul astral de unde provin. Mângâietorii au o voce extrem de caldă şi de plăcută, mai ales în momentele în care se roagă împreuna cu oamenii şi, în special, când se roagă împreună cu copiii. Simultan cu apariţia Mângâietorilor, apar Pajii - termen care desemnează o anumită categorie de spirite ale naturii sau alte entităţi de rang mai mici din Ierarhia Puterilor cosmice, care se ocupă cu "treburile administrative", necesare bunei funcţionări a lumii. Pajii au grijă să instaleze din timp "platformele" pe care se vor desfăşura activităţile speciale ce au loc de Paşte. Ceea ce numim "platforme" sunt de fapt locurile din lumea eterică unde, în paralel cu lumea fizică, se vor desfăşura ritualurile prin care se celebrează Învierea. Activitatea din lumea eterică este oarecum identică cu cea care se desfăşoară în 167
lumea fizică, înaintea unui mare concert pe un stadion. La fel ca în cazul unui concert din lumea fizică, înainte de sosirea actorilor principali care ţin spectacolul, apar lucratorii care instalează scena, pun decorul, se ocupă de sonorizare sau de decor. Tot astfel, şi în lumea eterică, înainte de sosirea personalităţilor de vază care vor ţine marile ritualuri, pajii sau personalul administrativ aranjează decorul. După ce pleacă pajii, apar anumite entităţi din lumea eterică, care ar putea primi numele de Crainici. Crainicii sunt, şi ei, entităţi mai mici pe scara fiinţelor angelice, subordonate Domnilor Karmei. Crainicii citesc un fel de suluri cu înscrisuri, precum făceau crainicii prin Evul Mediu. După ce pleacă Crainicii, vin alţi Paji, care îndeplinesc tot soiul de ritualuri complexe. Ei "stropesc" locurile unde se vor celebra ritualurile şi aruncă din coşuleţele pe care le poartă în mâini un fel de petale multicolore din care se vor forma mici norişori luminoşi, parfumaţi şi foarte pufoşi. Norişorii se formează din interacţiunea atmosferei lumii eterice cu acele petale colorate. Norişorii formează acele "platforme" care plutesc la 3-5 metri deaspra solului terestru. Pe norişori se instalează un fel de scaune împărăteşti, socluri sau tronuri de domnie, pe care, la momentul potrivit, se vor instala înaltele entităţi ce vor participa la ceremonia eterică. Acele socluri strălucitoare par a fi făcute dintr-un fel de material eteric asemănător diamantului. Totul are o înfăţişare de basm, iar efortul nostru de a descrie astfel de lucruri aproape neverosmile pentru o minte omenească bazată pe proverbialul "bun simţ" şi pe logica formală, este destul de dificil. Dar, ceea ce este cu adevărat senzaţional este faptul că tot ce se petrece în lumea eterică în cadrul acestei sărbători este pictat pe pereţii Bisericilor creştine, în care Sfinţii, Îngerii şi celelalte personaje stau aşezate pe un fel de norişori care plutesc în aer. Aceast fapt înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât faptul că, cei ce au pictat bisericile creştine vedeau aceste lucruri, iar picturile de pe pereţii bisericilor creştine nu au nici un fel de simbolism ascuns, ci reflectă pur şi simpu ceea ce se petrece pe un alt nivel al realităţii, nivel invizibil oamenilor. De altfel, este ştiut că, în timpurile mai vechi, nu oricine putea picta pereţii bisericii şi că pictorii sau zugravii din vechime nu era simpli meseriaşi profani, la fel ca în ziua de astăzi, ci erau iniţiaţi sau, în orice caz, aveau Harul. Tot ce este descris în aceste rânduri, Eugen a văzut prin clarvederc, la nivelul lumii eterice, la o oarecare înălţime deasupra solului terestru, cam în dreptul turlelor fiecărei biserici din lumea materială. Ceea ce este cu adevărat impresionant este faptul că aceste scene se desfăşoară simultan la orice biserică creştină - fie catolică, fie ortodoxă. Chiar dacă există o diferenţă de timp între celebrarea Paştelui în cadrul celor două Biserici, evenimentele văzute de către Eugen prin clarvedere sunt identice. Două socluri sau tronuri de domnie magnifice, impunătoare, se detaşează din peisaj. Primul soclu seamănă cu un fel de jeleu uriaş, transparent, în mijlocul căruia străluceşte un glob luminos ce emană scântei şi emite un sunet continuu asemănător unui sursur de izvor. Acest soclu sau scaun împărătesc se află la o înălţime de aproximativ 3 sau 4 metri de solul lumii terestre, pe un norişor-platformă. Acesta este soclul sau scaunul de domnie a lui Iisus Hristos. La polul opus, situat cam la 20 de metri distanţă de primul soclu, se află cel de-al doilea soclu important. Dar, spre deosebire de primul, al doilea soclu este împodobit cu pietre preţioase, cu felurite nestemate strălucitoare şi cu o mulţime de steaguri colorate. Acest al doilea soclu nu este ocupat niciodată de nimeni. Deşi este mereu gol, pe el este aşezat un sceptru frumos lucrat, pe care se află o efigie: două aripi imense care se unesc deasupra unei pietre strălucitoare. Alături de sceptru se află o coroniţă ce pare din argint, în mijlocul căreia se află un spaţiu gol. Acel spaţiu gol creează senzaţia că acolo lipseşte ceva. Lângă acest al doilea soclu se aşează, puţin înaintea miezului nopţii, un alai de paji 168
şi de muzicanţi, ce cântă la diferite instrumente muzicale. Tot în jurul celui de-al doilea soclu, atunci când începe slujba, apar cinci femei de o frumuseţe perfectă. Deşi înfăţişarea lor este perfecţiunea întruchipată, aceste cinci femei par foarte vechi (această caracteristică se poate remarca prin simţul vechimii). Singura lor particularitate, care le deosebeşte de celelalte personaje ce participă la ritualuri, este că au caninii proeminenţi, oarecum asemănători cu cei pe care epoca noastră i-a imaginat pentru vampiri. Cele cinci femei de-o frumuseţe perfectă stau pe un fet de covoraş de fructe şi flori multicolore si beau delicat licoari din cupe frumos împodobite. Majoritatea entităţilor prezente la ritual le privesc cu mirare. Au şi de ce, întrucât soclul gol este al conducătorului entităţilor luciferice, Lucifer, iar cele cinci femei sunt reprezentantele sale la aceast ritual. Entitatea tuciferică denumită Iozeel afirma cândva că, înainte de Marea Despărţire, din cele cinci femei a apărut prima rasă de oameni, iar tradiţia arhaică afirmă că este vorba despre o rasă de oameni "a căror inima a fost găsită plină de păcat" După ce această rasă a fost nimicită, a fost creat un alt tip de umanitate. Deşi în exteriorul Bisericii este mare freamăt şi un continuu du-te-vino, în interior totul se desfăşoară sobru şi calm. În planul eteric, din interiorul Bisericii se adună o mulţime de Entităţi umane foarte frumoase la chip, cu părul lung şi alb, care încearcă să-i ajute pe cei ce calcă pragul bisericii. În limba lumii eterice, aceste entităţi umane se numesc LAAMAHRI, adică, "Cei ce se contopesc". Aceste Entităţi umane fac parte din Alaiul lui ŞONA HAMATHAI, "Cel ce susţine viaţa", IISUS HRISTOS. Preoţii ce săvârşesc slujba sunt asistaţi de Entităţi angelice, care stau alături de ei pe toată durata slujbelor. Aceste Entităţi, foarte înalte, aparţin nivelului al nouălea al aurei terestre, Terra aurica. Acţiunile preotului în biserică se petrec simultan cu cele ale Entităţii angelice diriguitoare. În fapt, preotul nu face altceva decât să repete, cu un decalaj temporal de până la o secundă, activitatea rituală desfăşurată în lumea eterică de respectivele Entităţi angelice. Entitatea angelică care oficiază slujba în lumea eterică se aşază deasupra şi puţin în spatele preotului, cu mâna stângă ţinută în sus, cu primul şi penultimul deget unite, iar mâna dreaptă pe creştetul capului preotului. În momentul în care Entitatea eterică vorbeşte, preotul citeşte liturghia din Evanghelie. Din regiunile înalte ale cosmosului spiritual, prin intermediul Entităţii eterice se scurg în creştetul preotului felurite fulgere strălucitoare, de culoare roşie, ale Duhului Sfânt. În tot acest timp, preotul suferă o transformare extrem de importantă: aura din jurul capului devine mult mai mare şi mai intensă, foarte strălucitoare, iar corpul lui astral se colorează în alb strălucitor şi începe să emane un parfum asemănător dulceţii de trandafiri. Simultan, ca de nicăieri, se aude un sunet de clopoţei, un clinchet foarte plăcut, urmat de un vânticel rece, ca un curent sau ca o adiere proaspătă de primăvară. Date fiind energiile Duhului Sfânt manifestate şi activate, energii care în mod normal ar aduce o stare de jale şi de plâns celor prezenţi, clinchetul melodios are rolul de a însenina atmosfera şi de a domoli senzaţia extrem de puternică care învăluie credincioşii prezenţi. Entităţile angelice care lucrează simultan cu preoţii din lumea materială şi care provin din palierul al nouălea al Terrei aurica sunt extrem de expresive: părul şi ochii lor par făcute din flăcări, iar buzele roz contrastează foarte puternic cu faţa impecabil de albă. Au o îmbrăcăminte vaporoasa de lumină care-şi schimbă mereu culoarea. Toate mişcările lor sunt extrem de line şi de vaporoase. În general, numele acestor entităţi sunt formate din doua vocale IIIAAA, şi s-ar traduce în limba oamenilor prin expresia "Prin cei ce se toarnă" În stânga preotului stă o Entitate angelică extrem de puternică şi de elevată pe scara fiinţelor din cosmosul spiritual. Înaltă, sobră, emanând putere, această Entitate 169
angelică face parte din "Oastea cea mare" condusa de cel ce, în limba lumii eterice, se numeşte MHAMUUTH, adică "Cel asemănător Izvorului de Lumină" ("IZVORUL DE LUMINĂ" este HAUTI, DUMNEZEU), iar în limba oamenilor se numeşte MIHAIL. Oamenii i-au atribuit calitatea de Arhanghel. Entitatea angelică din Oastea Îngerului Mlhail, care se află în stânga preotului ce citeşte slujba, are în jur de 3 metri înălţime, părul scurt, blond sau chiar negru, ochii duri şi reci, irisul şi cristalinul de culoare verde sau albastra. În mână poartă o armă teribilă, specifică tuturor entităţilor ce fac parte din Oastea lui Mihail. Această armă temută, care în lumea eterică se numeşte sehekinattii, este un fel de bară de lumină pe care circulă cu repeziciune un foc roşu. Această armă de lumină pe care circulă energie roşie condensată supără serios privirile unui clarvăzător. În dreapta preotului se află o altă Entitate angelică, numită KORII AEE, adică Mediator. Această Entitate angelică are părul lung până la brâu, de culoare galbenauriu, fixat pe frunte cu o diademă ce pare de foc. Cu ochii mari, albaştri, faţa prelungă, albă şi buzele roşii precum mărgeanul, are îmbracămintea de culoare albă, încinsă la mijloc cu un brâu aidoma diademei de pe frunte. Ea provine de pe nivelul al şaselea al Terrei aurice. Mediatorii au rolul de a media între lumea oamenilor şi lumea cerească. În timp ce, în noaptea de Paşte, preotul citeşte pasaje din Evanghelie, Linia Divină a bisericii devine din ce în ce mai luminoasă, iar din altar ies mii şi mii de scântei colorate, mii de fulgere care coboară din înălţimi şi mii de voci, ce seamănă cu talazurile unei mări. Puţin înainte de miezul nopţii, se deschid Porţile cerului şi apar Entităţile conducătoare ale Terrei aurica. Prin Poarta 1 pătrund mii şi mii de entităţi îngereşti, într-un alai strălucitor. Pot fi recunoscuţi Îngerul Gabriel, Îngerul Rafael şi alte Entităţi angelice importante ale Terrei aurica. Printre marile Entităţi angelice conducătoare ale Terrei aurica poate fi remarcat Îngerul Rafael. După tradiţia creştina, Îngerul Rafael poartă rangul de Arhanghel. În limba lumii eterice, Îngerului Rafael i se spune HAZIMUTH. În lumea eterică, Îngerul Rafael arată foarte blajin, are o statură gigantică, extrem de impunătoare, părul castaniu, lung şi foarte drept, ochii inocenţi, cânepiu-cafenii şi vorbirea foarte blânda şi învăluitoare. Toate celelalte entităţi eterice prezente vin, ca la un semnal, în întâmpinarea lui. Aproape simultan, din Poarta 1 se aude un sunet cu tonalitate joasă, prelungă, de corn, peste care se suprapune un alt sunet ascuţit de trompetă. Sunetele devin din ce în ce mai intense, sunetul de trompetă pare a se amplifica şi multiplica în mii de alte sunte ascuţite, în timp ce lumea eterică pare a se cutremura şi scrâşni din toate încheieturile. Parcă o mare herghelie de mamuţi gigantici se apropie înfricoşător. Prin Poarta 1 îşi face apariţia Oştirea cea Mare - aşa cum se numeşte în limba lumii eterice - Oastea Îngerului Mihail: mii şi mii de entităţi extrem de puternice, conduse de principalii Locotenenţi din Statul Major al Îngerului Mihail, Arhanghelul Puterii. Aceştia formează straturi concentrice, înaintând ca la o bătălie. Pare că întreaga forţă brută a universului se manifestă prin ei. În mijlocul lor, foarte semeţ, păşeşte însuşi Îngerul Mihail. Simultan, prin Poarta 2 apare o mare oaste de entităţi luciferice, cu ochii negri. Cele două armate plutesc una în faţa celeilalte, la mică distantă unele de altele, înfruntându-se din priviri. Par a fi gata să se repeadă unele asupra altora. Atmosfera pare a se încinge, toată suflarea prezentă stă cu sufletul la gură, aşteptând să vadă ce se va întâmpla. În momentul în care atmosfera pare explozivă şi dintr-un moment în altul pare că va începe o teribilă confruntare între forţele aflate faţă în faţă, ca de nicăieri, apare SHONA- IISUS HRISTOS însoţit de Alaiul Său, format numai din entităţi umane care au trăit cândva pe pământ. 170
Aura lui IISUS HRISTOS străluceşte în două culori distincte: de la brâu în jos străluceşte în culoarea metalului topit, iar de la brâu în sus străluceşte în albul cel mai pur care poate fi observat în lumea eterică. În jurul Lui strălucesc mii de curcubee. În ciuda strălucirii orbitoare, privit mai de aproape, se poate distinge forma omenească: părul ondulat, castaniu închis, ochii căprui-verzui, nasul uşor acvilin, gura cu buzele pline. IISUS-HRISTOS seamănă perfect la înfăţişare cu Izvorul de Lumina, HAUTI, DUMNEZEU-TATĂL. Formularea Crezului creştin, care pentru unii este numai metaforică, îşi găseşte suprema justificare: IISUS HRISTOS este "DUMNEZEU ADEVĂRAT DIN DUMNEZEU ADEVĂRAT, LUMINĂ DIN LUMINĂ". Alaiul lui IISUS HRISTOS este format dintr-o mare mulţime de oameni înveşmântaţi în robe albe ca zăpada, care poartă pe frunte o diademă de foc, din care ies o mulţime de scântei. Toţi însoţitorii lui IISUS HRISTOS au încris numele pe frunte, cu aceleaşi litere de foc, strălucitoare. Toţi ţin în mâini bile strălucitoare. Imediat după IISUS HRISTOS, apare la ceremonie Fecioara Maria, denumită în lumea eterică CORRRIII AEEOOO sau UTHI, în traducere "Cea care plânge pentru noi". Fecioara Maria este o făptura diafană şi delicată, cu părul castaniu, ce-i curge în valuri, ochii căprui, blânzi şi umezi, ca la căprioare, faţa albă ce se împurpurează atunci când vorbeşte însufleţit sau când zâmbeşte. Din îmbrăcămintea ei radiază o luminozitate argintie, foarte strălucitoare şi pură. În jurul ei forfotesc o mulţime de entităţi umane, care mijlocesc necontenit pentru oameni, în special pentru copii. La un moment dat, prin Poarta 1 pătrund mai multe sfere de culoare violetă, în fruntea cărora se află o Entitate angelică de formă umanoidă, numită THAIMHAAA, cel denumit în lumea noastră ÎNGERUL MORŢII. Îngerul Morţii are o înfăţişare umană foarte plăcută: ochii căprui, foarte blânzi şi înţelegători, faţa albă, prelungă, foarte fin conturată. Este foarte înalt, în limba lumii eterice THAI înseamnă "sfârşit", sau mai corect spus începutul dincolo de sfârşit, iar MHAA înseamnă început. Îngerul morţii îi veghează pe toţi oamenii la Marea Trecere. Cînd apare în lumea eterică, Îngerului Morţii i se înmânează o suliţa lungă. Alături de entităţile angelice, la ceremoniile de Paşte mai participă şi o serie de entităţi umane. Printre aceste entităţi omeneşti se numără şi o entitate care, în timpul slujbei de Paşte stă deasupra Patriarhului României, indiferent cine ar fi acesta. Este vorba despre cel denumit Strălucitorul în lumea eterică, o entitate umană, cu părul complet alb, cârlionţat, robust, lat în umeri, cam de 1,80 metri, cu ochii albaştri, care este îmbrăcat într-un fel de haină lungă cu broderii de aur la manşete, guler şi la tivuri. El poartă în mână o flamură cu însemnele vechi ale Poporului Român. Această Entitate umană este Conducătorul spiritual al Poporului Român, reprezentantul uman al Arhanghelului Poporului Român IŞŞHION, cel care, de-a lungul istoriei, conduce din planurile invizibile destinele poporului. Această entitate umană, participa la toate ceremoniile care se fac sub flamura steagului naţional: jurăminte militare, târnosiri de biserici, hirotonisiri de preoţi, depunerea jurământului de preşedintele sau de regele ţării, de membrii guvernului sau de alte oficialităţi care reprezintă poporul român. Este de la sine înţeles faptul că fiecare popor are propriul său conducător spiritual, reprezentant al Arhanghelului Poporului, care veghează şi conduce din planul eteric. În tot acest răstimp, entităţile luciferice aruncă vorbe sfidătoare celor din Oastea Îngerului Mihail. Tensiunea este din ce în ce mai mare, şi pluteşte ca o ceaţa grea de jur împrejur. Uneori, cei din Oastea Îngerului Mihail au tendinţa de a se retrage uşor înapoi, dar nu s-a creat niciodată vreo breşa în rândurile lor.
După momentele de întunecare, în lumea eterică îşi fac apariţia Mângâietorii, Entităţi angelice provenite din subplanurile lumii astrale, care umplu până la refuz curţile bisericilor sau locuinţele oamenilor. Mângâietorii pot fi recunoscuţi în lumea eterică după îmbrăcămintea lor foarte simplă, de culoare violetă, fără nici un fel de zorzoane, după mirosul vag de smochine care le însoţeşte prezenţa, după strălucirea lor aurică, mereu în schimbare. Mângâietorii sunt entităţi mai mici în rang decât Îngerii (şi Mângâietorii sunt Îngeri sau, cu alte cuvinte, fac parte din Ierarhia entităţilor îngereşti, dar nu au atins încă "gradul" de Înger), au o înălţime de aproape 2,5 metri, sunt blonzi-cânepii, cu ochii verzi sau albaştri. Toţi Mângâietorii poartă pe piept un semn distinctiv. Unii Măngâietori poartă semnul distinctiv în mijlocul pieptului, alţii în partea dreaptă, alţii în partea stângă. Şefii lor ierarhici poartă semne distinctive ceva mai complicate. În lumea eterică, Mângâietorii au un nume format din două cuvinte. Primul cuvânt al numelui - ceea ce corespunde prenumelui în lumea oamenilor - poate fi cunoacut în lumea eterică, iar celalalt cuvânt - care formeazâ numele - nu poate fi cunoscut decât în planul lor de reşdinţă, pe nivelul astral de unde provin. Mângâietorii au o voce extrem de caldă şi de plăcută, mai ales în momentele în care se roagă împreuna cu oamenii şi, în special, când se roagă împreună cu copiii. Simultan cu apariţia Mângâietorilor, apar Pajii - termen care desemnează o anumită categorie de spirite ale naturii sau alte entităţi de rang mai mici din Ierarhia Puterilor cosmice, care se ocupă cu "treburile administrative", necesare bunei funcţionări a lumii. Pajii au grijă să instaleze din timp "platformele" pe care se vor desfăşura activităţile speciale ce au loc de Paşte. Ceea ce numim "platforme" sunt de fapt locurile din lumea eterică unde, în paralel cu lumea fizică, se vor desfăşura ritualurile prin care se celebrează Învierea. Activitatea din lumea eterică este oarecum identică cu cea care se desfăşoară în 167
lumea fizică, înaintea unui mare concert pe un stadion. La fel ca în cazul unui concert din lumea fizică, înainte de sosirea actorilor principali care ţin spectacolul, apar lucratorii care instalează scena, pun decorul, se ocupă de sonorizare sau de decor. Tot astfel, şi în lumea eterică, înainte de sosirea personalităţilor de vază care vor ţine marile ritualuri, pajii sau personalul administrativ aranjează decorul. După ce pleacă pajii, apar anumite entităţi din lumea eterică, care ar putea primi numele de Crainici. Crainicii sunt, şi ei, entităţi mai mici pe scara fiinţelor angelice, subordonate Domnilor Karmei. Crainicii citesc un fel de suluri cu înscrisuri, precum făceau crainicii prin Evul Mediu. După ce pleacă Crainicii, vin alţi Paji, care îndeplinesc tot soiul de ritualuri complexe. Ei "stropesc" locurile unde se vor celebra ritualurile şi aruncă din coşuleţele pe care le poartă în mâini un fel de petale multicolore din care se vor forma mici norişori luminoşi, parfumaţi şi foarte pufoşi. Norişorii se formează din interacţiunea atmosferei lumii eterice cu acele petale colorate. Norişorii formează acele "platforme" care plutesc la 3-5 metri deaspra solului terestru. Pe norişori se instalează un fel de scaune împărăteşti, socluri sau tronuri de domnie, pe care, la momentul potrivit, se vor instala înaltele entităţi ce vor participa la ceremonia eterică. Acele socluri strălucitoare par a fi făcute dintr-un fel de material eteric asemănător diamantului. Totul are o înfăţişare de basm, iar efortul nostru de a descrie astfel de lucruri aproape neverosmile pentru o minte omenească bazată pe proverbialul "bun simţ" şi pe logica formală, este destul de dificil. Dar, ceea ce este cu adevărat senzaţional este faptul că tot ce se petrece în lumea eterică în cadrul acestei sărbători este pictat pe pereţii Bisericilor creştine, în care Sfinţii, Îngerii şi celelalte personaje stau aşezate pe un fel de norişori care plutesc în aer. Aceast fapt înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât faptul că, cei ce au pictat bisericile creştine vedeau aceste lucruri, iar picturile de pe pereţii bisericilor creştine nu au nici un fel de simbolism ascuns, ci reflectă pur şi simpu ceea ce se petrece pe un alt nivel al realităţii, nivel invizibil oamenilor. De altfel, este ştiut că, în timpurile mai vechi, nu oricine putea picta pereţii bisericii şi că pictorii sau zugravii din vechime nu era simpli meseriaşi profani, la fel ca în ziua de astăzi, ci erau iniţiaţi sau, în orice caz, aveau Harul. Tot ce este descris în aceste rânduri, Eugen a văzut prin clarvederc, la nivelul lumii eterice, la o oarecare înălţime deasupra solului terestru, cam în dreptul turlelor fiecărei biserici din lumea materială. Ceea ce este cu adevărat impresionant este faptul că aceste scene se desfăşoară simultan la orice biserică creştină - fie catolică, fie ortodoxă. Chiar dacă există o diferenţă de timp între celebrarea Paştelui în cadrul celor două Biserici, evenimentele văzute de către Eugen prin clarvedere sunt identice. Două socluri sau tronuri de domnie magnifice, impunătoare, se detaşează din peisaj. Primul soclu seamănă cu un fel de jeleu uriaş, transparent, în mijlocul căruia străluceşte un glob luminos ce emană scântei şi emite un sunet continuu asemănător unui sursur de izvor. Acest soclu sau scaun împărătesc se află la o înălţime de aproximativ 3 sau 4 metri de solul lumii terestre, pe un norişor-platformă. Acesta este soclul sau scaunul de domnie a lui Iisus Hristos. La polul opus, situat cam la 20 de metri distanţă de primul soclu, se află cel de-al doilea soclu important. Dar, spre deosebire de primul, al doilea soclu este împodobit cu pietre preţioase, cu felurite nestemate strălucitoare şi cu o mulţime de steaguri colorate. Acest al doilea soclu nu este ocupat niciodată de nimeni. Deşi este mereu gol, pe el este aşezat un sceptru frumos lucrat, pe care se află o efigie: două aripi imense care se unesc deasupra unei pietre strălucitoare. Alături de sceptru se află o coroniţă ce pare din argint, în mijlocul căreia se află un spaţiu gol. Acel spaţiu gol creează senzaţia că acolo lipseşte ceva. Lângă acest al doilea soclu se aşează, puţin înaintea miezului nopţii, un alai de paji 168
şi de muzicanţi, ce cântă la diferite instrumente muzicale. Tot în jurul celui de-al doilea soclu, atunci când începe slujba, apar cinci femei de o frumuseţe perfectă. Deşi înfăţişarea lor este perfecţiunea întruchipată, aceste cinci femei par foarte vechi (această caracteristică se poate remarca prin simţul vechimii). Singura lor particularitate, care le deosebeşte de celelalte personaje ce participă la ritualuri, este că au caninii proeminenţi, oarecum asemănători cu cei pe care epoca noastră i-a imaginat pentru vampiri. Cele cinci femei de-o frumuseţe perfectă stau pe un fet de covoraş de fructe şi flori multicolore si beau delicat licoari din cupe frumos împodobite. Majoritatea entităţilor prezente la ritual le privesc cu mirare. Au şi de ce, întrucât soclul gol este al conducătorului entităţilor luciferice, Lucifer, iar cele cinci femei sunt reprezentantele sale la aceast ritual. Entitatea tuciferică denumită Iozeel afirma cândva că, înainte de Marea Despărţire, din cele cinci femei a apărut prima rasă de oameni, iar tradiţia arhaică afirmă că este vorba despre o rasă de oameni "a căror inima a fost găsită plină de păcat" După ce această rasă a fost nimicită, a fost creat un alt tip de umanitate. Deşi în exteriorul Bisericii este mare freamăt şi un continuu du-te-vino, în interior totul se desfăşoară sobru şi calm. În planul eteric, din interiorul Bisericii se adună o mulţime de Entităţi umane foarte frumoase la chip, cu părul lung şi alb, care încearcă să-i ajute pe cei ce calcă pragul bisericii. În limba lumii eterice, aceste entităţi umane se numesc LAAMAHRI, adică, "Cei ce se contopesc". Aceste Entităţi umane fac parte din Alaiul lui ŞONA HAMATHAI, "Cel ce susţine viaţa", IISUS HRISTOS. Preoţii ce săvârşesc slujba sunt asistaţi de Entităţi angelice, care stau alături de ei pe toată durata slujbelor. Aceste Entităţi, foarte înalte, aparţin nivelului al nouălea al aurei terestre, Terra aurica. Acţiunile preotului în biserică se petrec simultan cu cele ale Entităţii angelice diriguitoare. În fapt, preotul nu face altceva decât să repete, cu un decalaj temporal de până la o secundă, activitatea rituală desfăşurată în lumea eterică de respectivele Entităţi angelice. Entitatea angelică care oficiază slujba în lumea eterică se aşază deasupra şi puţin în spatele preotului, cu mâna stângă ţinută în sus, cu primul şi penultimul deget unite, iar mâna dreaptă pe creştetul capului preotului. În momentul în care Entitatea eterică vorbeşte, preotul citeşte liturghia din Evanghelie. Din regiunile înalte ale cosmosului spiritual, prin intermediul Entităţii eterice se scurg în creştetul preotului felurite fulgere strălucitoare, de culoare roşie, ale Duhului Sfânt. În tot acest timp, preotul suferă o transformare extrem de importantă: aura din jurul capului devine mult mai mare şi mai intensă, foarte strălucitoare, iar corpul lui astral se colorează în alb strălucitor şi începe să emane un parfum asemănător dulceţii de trandafiri. Simultan, ca de nicăieri, se aude un sunet de clopoţei, un clinchet foarte plăcut, urmat de un vânticel rece, ca un curent sau ca o adiere proaspătă de primăvară. Date fiind energiile Duhului Sfânt manifestate şi activate, energii care în mod normal ar aduce o stare de jale şi de plâns celor prezenţi, clinchetul melodios are rolul de a însenina atmosfera şi de a domoli senzaţia extrem de puternică care învăluie credincioşii prezenţi. Entităţile angelice care lucrează simultan cu preoţii din lumea materială şi care provin din palierul al nouălea al Terrei aurica sunt extrem de expresive: părul şi ochii lor par făcute din flăcări, iar buzele roz contrastează foarte puternic cu faţa impecabil de albă. Au o îmbrăcăminte vaporoasa de lumină care-şi schimbă mereu culoarea. Toate mişcările lor sunt extrem de line şi de vaporoase. În general, numele acestor entităţi sunt formate din doua vocale IIIAAA, şi s-ar traduce în limba oamenilor prin expresia "Prin cei ce se toarnă" În stânga preotului stă o Entitate angelică extrem de puternică şi de elevată pe scara fiinţelor din cosmosul spiritual. Înaltă, sobră, emanând putere, această Entitate 169
angelică face parte din "Oastea cea mare" condusa de cel ce, în limba lumii eterice, se numeşte MHAMUUTH, adică "Cel asemănător Izvorului de Lumină" ("IZVORUL DE LUMINĂ" este HAUTI, DUMNEZEU), iar în limba oamenilor se numeşte MIHAIL. Oamenii i-au atribuit calitatea de Arhanghel. Entitatea angelică din Oastea Îngerului Mlhail, care se află în stânga preotului ce citeşte slujba, are în jur de 3 metri înălţime, părul scurt, blond sau chiar negru, ochii duri şi reci, irisul şi cristalinul de culoare verde sau albastra. În mână poartă o armă teribilă, specifică tuturor entităţilor ce fac parte din Oastea lui Mihail. Această armă temută, care în lumea eterică se numeşte sehekinattii, este un fel de bară de lumină pe care circulă cu repeziciune un foc roşu. Această armă de lumină pe care circulă energie roşie condensată supără serios privirile unui clarvăzător. În dreapta preotului se află o altă Entitate angelică, numită KORII AEE, adică Mediator. Această Entitate angelică are părul lung până la brâu, de culoare galbenauriu, fixat pe frunte cu o diademă ce pare de foc. Cu ochii mari, albaştri, faţa prelungă, albă şi buzele roşii precum mărgeanul, are îmbracămintea de culoare albă, încinsă la mijloc cu un brâu aidoma diademei de pe frunte. Ea provine de pe nivelul al şaselea al Terrei aurice. Mediatorii au rolul de a media între lumea oamenilor şi lumea cerească. În timp ce, în noaptea de Paşte, preotul citeşte pasaje din Evanghelie, Linia Divină a bisericii devine din ce în ce mai luminoasă, iar din altar ies mii şi mii de scântei colorate, mii de fulgere care coboară din înălţimi şi mii de voci, ce seamănă cu talazurile unei mări. Puţin înainte de miezul nopţii, se deschid Porţile cerului şi apar Entităţile conducătoare ale Terrei aurica. Prin Poarta 1 pătrund mii şi mii de entităţi îngereşti, într-un alai strălucitor. Pot fi recunoscuţi Îngerul Gabriel, Îngerul Rafael şi alte Entităţi angelice importante ale Terrei aurica. Printre marile Entităţi angelice conducătoare ale Terrei aurica poate fi remarcat Îngerul Rafael. După tradiţia creştina, Îngerul Rafael poartă rangul de Arhanghel. În limba lumii eterice, Îngerului Rafael i se spune HAZIMUTH. În lumea eterică, Îngerul Rafael arată foarte blajin, are o statură gigantică, extrem de impunătoare, părul castaniu, lung şi foarte drept, ochii inocenţi, cânepiu-cafenii şi vorbirea foarte blânda şi învăluitoare. Toate celelalte entităţi eterice prezente vin, ca la un semnal, în întâmpinarea lui. Aproape simultan, din Poarta 1 se aude un sunet cu tonalitate joasă, prelungă, de corn, peste care se suprapune un alt sunet ascuţit de trompetă. Sunetele devin din ce în ce mai intense, sunetul de trompetă pare a se amplifica şi multiplica în mii de alte sunte ascuţite, în timp ce lumea eterică pare a se cutremura şi scrâşni din toate încheieturile. Parcă o mare herghelie de mamuţi gigantici se apropie înfricoşător. Prin Poarta 1 îşi face apariţia Oştirea cea Mare - aşa cum se numeşte în limba lumii eterice - Oastea Îngerului Mihail: mii şi mii de entităţi extrem de puternice, conduse de principalii Locotenenţi din Statul Major al Îngerului Mihail, Arhanghelul Puterii. Aceştia formează straturi concentrice, înaintând ca la o bătălie. Pare că întreaga forţă brută a universului se manifestă prin ei. În mijlocul lor, foarte semeţ, păşeşte însuşi Îngerul Mihail. Simultan, prin Poarta 2 apare o mare oaste de entităţi luciferice, cu ochii negri. Cele două armate plutesc una în faţa celeilalte, la mică distantă unele de altele, înfruntându-se din priviri. Par a fi gata să se repeadă unele asupra altora. Atmosfera pare a se încinge, toată suflarea prezentă stă cu sufletul la gură, aşteptând să vadă ce se va întâmpla. În momentul în care atmosfera pare explozivă şi dintr-un moment în altul pare că va începe o teribilă confruntare între forţele aflate faţă în faţă, ca de nicăieri, apare SHONA- IISUS HRISTOS însoţit de Alaiul Său, format numai din entităţi umane care au trăit cândva pe pământ. 170
Aura lui IISUS HRISTOS străluceşte în două culori distincte: de la brâu în jos străluceşte în culoarea metalului topit, iar de la brâu în sus străluceşte în albul cel mai pur care poate fi observat în lumea eterică. În jurul Lui strălucesc mii de curcubee. În ciuda strălucirii orbitoare, privit mai de aproape, se poate distinge forma omenească: părul ondulat, castaniu închis, ochii căprui-verzui, nasul uşor acvilin, gura cu buzele pline. IISUS-HRISTOS seamănă perfect la înfăţişare cu Izvorul de Lumina, HAUTI, DUMNEZEU-TATĂL. Formularea Crezului creştin, care pentru unii este numai metaforică, îşi găseşte suprema justificare: IISUS HRISTOS este "DUMNEZEU ADEVĂRAT DIN DUMNEZEU ADEVĂRAT, LUMINĂ DIN LUMINĂ". Alaiul lui IISUS HRISTOS este format dintr-o mare mulţime de oameni înveşmântaţi în robe albe ca zăpada, care poartă pe frunte o diademă de foc, din care ies o mulţime de scântei. Toţi însoţitorii lui IISUS HRISTOS au încris numele pe frunte, cu aceleaşi litere de foc, strălucitoare. Toţi ţin în mâini bile strălucitoare. Imediat după IISUS HRISTOS, apare la ceremonie Fecioara Maria, denumită în lumea eterică CORRRIII AEEOOO sau UTHI, în traducere "Cea care plânge pentru noi". Fecioara Maria este o făptura diafană şi delicată, cu părul castaniu, ce-i curge în valuri, ochii căprui, blânzi şi umezi, ca la căprioare, faţa albă ce se împurpurează atunci când vorbeşte însufleţit sau când zâmbeşte. Din îmbrăcămintea ei radiază o luminozitate argintie, foarte strălucitoare şi pură. În jurul ei forfotesc o mulţime de entităţi umane, care mijlocesc necontenit pentru oameni, în special pentru copii. La un moment dat, prin Poarta 1 pătrund mai multe sfere de culoare violetă, în fruntea cărora se află o Entitate angelică de formă umanoidă, numită THAIMHAAA, cel denumit în lumea noastră ÎNGERUL MORŢII. Îngerul Morţii are o înfăţişare umană foarte plăcută: ochii căprui, foarte blânzi şi înţelegători, faţa albă, prelungă, foarte fin conturată. Este foarte înalt, în limba lumii eterice THAI înseamnă "sfârşit", sau mai corect spus începutul dincolo de sfârşit, iar MHAA înseamnă început. Îngerul morţii îi veghează pe toţi oamenii la Marea Trecere. Cînd apare în lumea eterică, Îngerului Morţii i se înmânează o suliţa lungă. Alături de entităţile angelice, la ceremoniile de Paşte mai participă şi o serie de entităţi umane. Printre aceste entităţi omeneşti se numără şi o entitate care, în timpul slujbei de Paşte stă deasupra Patriarhului României, indiferent cine ar fi acesta. Este vorba despre cel denumit Strălucitorul în lumea eterică, o entitate umană, cu părul complet alb, cârlionţat, robust, lat în umeri, cam de 1,80 metri, cu ochii albaştri, care este îmbrăcat într-un fel de haină lungă cu broderii de aur la manşete, guler şi la tivuri. El poartă în mână o flamură cu însemnele vechi ale Poporului Român. Această Entitate umană este Conducătorul spiritual al Poporului Român, reprezentantul uman al Arhanghelului Poporului Român IŞŞHION, cel care, de-a lungul istoriei, conduce din planurile invizibile destinele poporului. Această entitate umană, participa la toate ceremoniile care se fac sub flamura steagului naţional: jurăminte militare, târnosiri de biserici, hirotonisiri de preoţi, depunerea jurământului de preşedintele sau de regele ţării, de membrii guvernului sau de alte oficialităţi care reprezintă poporul român. Este de la sine înţeles faptul că fiecare popor are propriul său conducător spiritual, reprezentant al Arhanghelului Poporului, care veghează şi conduce din planul eteric. În tot acest răstimp, entităţile luciferice aruncă vorbe sfidătoare celor din Oastea Îngerului Mihail. Tensiunea este din ce în ce mai mare, şi pluteşte ca o ceaţa grea de jur împrejur. Uneori, cei din Oastea Îngerului Mihail au tendinţa de a se retrage uşor înapoi, dar nu s-a creat niciodată vreo breşa în rândurile lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.