sâmbătă, 21 iulie 2018

Lehi Lehi Te Hesaii

 "LEHI LEHI TE HESAII"
171
     Ritual, ceremonia Paşlelui începe în lumea eterică la miezul nopţii, prin rostirea, de către Îngerul Gabriel, în akalaka, a următoarelor cuvinte:   "LEH LEH, SHOONAH II SEE ŞAINIAAH".     Aceste cuvinle în akataka echivalează cu ceea ce, imediat, rostesc preoţii, în toate lăcaşurile de cult: "HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI".     Ca la un semnal, imedial după ce Îngerul Gabriel rosteşte aceste cuvinte, toţi Îngerii prezenţi în lumea eterică rostesc aceleaşi cuvinte ca un cor imens. Şi tot ce se vede şi nu se vede repetă ca un ecou. Şi tot ce există şi va exista află.     Imediat, în lumea materială, toţi credincioşii repetă: "HRISTOS A ÎNVIAT"şi "ADEVĂRAT A ÎNVIAT",     Primul care rosteşte chemarea de a lua lumină este, în lumea eterică, însuşi IISUS HRISTOS, care, cu vocea sa dulce ca mierea, rosteşle în akataka: "LEHI LEHI TE HESAII", adică VINO, VINO ŞI IA-ŢI LUMINA" (această chemare este la singular, adică se adresează fiecărui om în parte).     Iar preotul rosteşte automat în lumea materiala: "VENIŢI ŞI LUAŢI LUMINĂ".     Apoi, în lumea eterică, IISUS HRISTOS ridică spre cer trei degete de la mâna dreaptă, în timp ce coboară trei degete de la mâna stângă spre pământ, rostind în akataka:     "IOOH EEH, IOOH SHONA, TEH SAITI", adică     "EU SUNT, EU, LUMINA LUMII" (sau EU SUNT, EU - IISUS HRISTOS -, LUMINA LUMII). în momentul în care preotul rosteşte, pentru prima oară, imediat după miezul nopţii, HRISTOS A ÎNVIAT, din interiorul aurei lui IISUS HRISTOS izbucneşte o LUMINĂ blândă, dar foarte parfumată. Aceasta este LUMINA IUBIRII. Părul şi ochii lui IISUS HRISTOS devin ca de foc alb. Atunci, Lumina extraordinară emanată de aura Sa luminează ochii şi feţele celor din jurul său, din lumea eterică. Îngerii cresc în Putere şi Tărie, iar oamenilor din Alaiul Său le creşte luminozitatea aurică a ochilor şi a feţei, strălucind feeric.     Lumina lui IISUS HRISTOS se propagă apoi, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin intermediul plaselor mesinaice, la toţi credincioşii, susţinând lumea prin principiul candelei     Entităţile luciferice se acoperă instinctiv la ochi cu mâinile, iar oastea lor se retrage fulgerător, precum fluturii de foc. De jur împrejur se face gol.     Imediat după acest moment apare impunător, într-o ţinuta pe care am putea-o denumi "de ceremonie", Cel denumit în limba lumii eterice HAELIIMUTH, în traducere Cel ce stă în faţă, ÎNGERUL GABRIEL, care se aşază alături de IISUS HRIST0S.     Concomitent, îşi fac apariţia câteva Entităţi angelice, care citesc mai multe suluri cu înscrisuri, precum în Evul Mediu crainicii anunţau în pieţe anunţurile importante. După ce Crainicii îşi strâng sulurile, are loc cel mai important eveniment care se petrece la ceremonia Paştelui. De altfel, ceea ce se petrece în aceste momente este cel mai important eveniment ce se produce în Terra aurica de două mii de ani.     Îngerul Morţii aşază suliţa ce-i fusese înmânată la picioarele lui IISUS HRISTOS.     IISUS IIRISTOS aşază piciorul drept peste suliţă şi întinde mâinile lateral, îndoite de la cot, cu palmele în sus, ca şi cum ar forma o cruce. Degetele mari, mijlocii şi mici ale fiecărei mâini sunt unite într-un gest sacru, exact aşa cum se vede pictat pe pereţii bisericilor.     În acel moment solemn, în lumea oamenilor, preotul strigă de trei ori HRISTOS A ÎNVIAT, urmat de mulţime care strigă în cor ADEVĂRAT A ÎNVIAT.     ÎNGERUL GABRIEL ridică suliţa şi, cu o mişcare hotărâtă, o rupe pe genunchi. Suliţa este ruptă în trei bucăţi perfect egale.     Un om din alaiul ce-l insoţeşte pe IISUS HRISTOS iese din mulţime şi îngenunchează în faţa Sa. IISUS HRISTOS îl întreabă de mai multe ori ceva, iar omul răspunde. După un scurt dialog, omul se ridică ajutat de IISUS HRISTOS -de fapt IISUS HRISTOS îl ridică pe acel om -, îl sărută pe obrazul drept şi îi înmânează o 172
diademă, o haină şi o bilă strălucitoare, identică cu cele pe care le poartă cei din Alaiul Său.     În acel moment, ÎNGERUL GABRIEL ia cele trei bucăţi ale suliţei frânte şi le aruncă cu putere în jos: Pământul, de fapt solul lumii eterice, le "înghite". În acel moment se aud ca răspuns mii de mugete fioroase ce formează împreună un sunet cumplit ce nu poate fi uitat prea uşor.     Aici este vorba despre un fenomen ce nu are corespondent în lumea materială, în care un obiect aruncat cu putere spre pământ, pătrunde în sol. După cum afirmă spiritele naturii, acolo, în adâncuri se află o forţă cumplită ce apare uneori ca un şarpe uriaş, solzos, cu aripi. De regulă, această forţă a adâncurilor, se manifestă numai în cazul practicilor de magie neagră, când este invocată şi dăruieşte celor ce l-au chemat puteri parapsihologice, plăceri carnale inimaginabile sau averi materiale imense.     Şarpele adâncurilor pare a fi cel denumit Leviathan în Vechiul Testament. Vechile mituri ale antichităţii i-au dat diferite denumiri: Appophis, Tiphon, Illuyanaka etc. Această forţa a adâncurilor, adevăratul rău ontologic a mai fost denumită uneori Shatan, adică Adversarul.     Cultura actuală opune, în sens maniheist, Forţa Luminii formală din IISUS HRISTOS şi din Ierarhia Fiilor Flăcării, forţei întunericului denumiţi adeseori Shatan. Cercetând prin clarvedere modul de a fi al cosmosului ortoexistenţial Eugen a constatat că există nu două, ci trei forţe principale. Este o eroare identificarea care se face în mod curent între Lux şi Shatan. Nu este vorba despre aceeaşi entitate cosmică. Astfel, în cosmos există nu două, ci trei forţe cosmice : IISUS HRISTOS, Lucifer şi LeviathanShaitan.     Adversarii lui IISUS HRISTOS şi ai Ierarhiei cosmice a Fiilor Luminii, pot fi împărţiţi în două categorii distincte: pe de-o parte Cel rău, Sha(i)tan, care s-a răzvrătit la prima cădere şi de cealaltă parte, Lux sau Lucifer, care s-a răzvrătit la cea de-a doua cădere.     Această forţă a adâncurilor - Cel rău -, este răpusă astfel prin aruncarea suliţei, de către ARHANGHELUL GABRIEL, prin PUTEREA LUI IISUS HRISTOS şi prin LUCRAREA DUHULUI SFÂNT. Suliţa pătrunde până în miezul de foc al pământului, acolo unde sălăşluieste Cel rău.     La miezul nopţii, în momentul în care, urmat de mulţime, preotul rosteşte HRISTOS A ÎNVIAT, o mare mulţime de fulgere străbate cerul, pătrund în altar, iar de acolo se răspândesc în mulţimea de oameni, mai întâi în copii, apoi în oamenii adulţi. Aceste fulgere sunt manifestările Duhului Sfânt, care coboară prin Linia Divină a Bisericii.     Toate aceste fulgere multicolore, ce creează o feerie de lumini, pătrund în creştetul capului tuturor celor prezenţi, aducând o mare mireasmă de parfumuri. Toate aurele oamentior par a se aprinde instantaneu şi încep a lumina feeric, fiecare aură în culoare ei specifică.     Fulgerele luminoase amplifică într-un mod incredibil aurele umane, iar Energia vitală de la baza coloanei vertebrale, ce se aseamănă cu o spumă roşie, se ridică de-a lungul canalulului Sushumna până în creştetul capului, izvorănd ca o fântână arteziană mirifică, împroşcând în jur stropi mari coloraţi.     Acest fenomen nu durează mult la toţi oamenii. La unii dintre oameni - mai ales la cei, al căror corp duh are nivelul evolutiv până la nivelul galben 6-8 - această explozie mirifică de culori durează foarte puţin timp, după care totul se linişteşte. La alţii, al căror corp colorat este galben deschis, auriu sau albastru, explozia de lumini durează ceva mai mult timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.