3. Paştele creştin: celebrarea Luminii Reîntoarcerea la Întuneric şi Haos
Cercetarea lumii eterice prin cea de-a doua vedere de către Eugen, mai ales în timpul marilor sărbători religioase ale creştinătăţii, dezvăluie unele dintre cele mai importante aspecte - suntem tentaţi să le definim ca fiind senzaţionale, senzaţionale în sensul adevărat al cuvântului şi nu în acel sens facil care este folosit în revistele de scandal din zilele noastre - ale modului în care este alcătuită lumea. Despre ceea ce se petrece în lumea eterică în timpul liturghiei creştine săvârşite de preoţi, precum şi a celorlalte ritualuri importante ce se desfăşoară la botez, cununie, deces etc, vom vorbi pe larg pe parcursul lucrărilor viitoare. Înainte de toate acestea dorim să prezentăm cititorului, ca un fel de avanpremieră, ce se vede în lumea eterică la cea mai importantă sărbătoare creştină: Paştele. Paştele nu este însă numai o sărbătoare creştină importantă, la care oamenii îşi reamintesc un fapt pe care oricum nu-l înţeleg sau nu-l mai înţeleg la adevărata sa valoare: Învierea lui Iisus Hristos. Paştele, departe de a fi numai un prilej de odihnă şi bucuria unui ospăţ în familie, este un eveniment cosmic universal, de o importanţă decisivă pentru întreaga umanitate. Paştele este cel mai important eveniment care se petrece în Terra aurica, la care participă toate entităţile posibile: Îngeri din Ierarhia Fiilor Luminii, oameni decorporaţi, oameni încarnaţi, spirite ale naturii, îngeri rebeli, oameni rebeli, spirite ale naturii rebele. La această importantă ceremonie, care se desfăşoară simultan în planul material, în lumea eterică şi în întreaga Terra aurica, participă însuşi Iisus Hristos Cel Viu în corpul său de glorie. Cu câteva zile bune înaintea ceremoniei propriu-zise a Paştelui, în Lumea eterică este o mare forfotă. Porţile 1 şi 2 se deschid şi se închid neîncetat, lăsând să treacă, într-un sens şi în celălalt, nenumărate Entităţi angelice strălucitoare. Totul este scăldat în lumini multicolore. Culorile şi mirosurile specifice lumii eterice se amestecă cu cele ale Entităţilor care trec cu mare viteză prin Porţi. Între entităţile care vin şi pleacă neîncetat cu viteze ameţitoare şi lumea eterică se formează scânteieri multicolore. Fiecare categorie de entităţi are propriul său mod de manifestare şi de apariţie în lumea eterică, ca şi propriul spaţiu de aşteptare. În Săptămâna Mare, săptămâna dinaintea nopţii Învierii, fiecare dintre categoriile de fiinţe prezente îşi ocupă strategic poziţiile. Entităţile luciferice sunt exterem de atente la activităţile omeneşti, mai ales la modul în care oamenii se roagă, se spovedesc sau desfăşoară diferite activităţi în biserici. Ele urmăresc activităţile omeneşti chiar şi în cele mai intime locuri. Entităţile umane rebele tehnologizate desfăşoară o amplă activitate tehnologică de 165
natură eterică, dublată de o intensă şi vizibila desfăşurare de forţe. Aceste entităţi umane aranjează în anumite locuri, pe care le schimba din timp în timp, pe baza unor calcule numai de ele ştiute, diferite echipamente tehnologice de forme geometrice variate, care pulsează ritmic în culori multicolore. Ele întind şi strâng neîncetat un fel de conductori prin care pulsează energia, probabil pentru a putea capta diferite energii cosmice sau telurice ce se manifestă în acele momente. La rândul lor, spiritele naturii, locuitorii de drept ai lumii eterice, manifestă o nemulţumire vizibilă în legătură cu activitatea vizitatorilor mai mult sau mai puţin tehnologizaţi, care par să aducă perturbări ecosistemului eteric în ansamblul său. Treptat, pe măsură ce se scurg zilele Săptămânii mari, întreaga lume eterică suferă o serioasă perturbare, luminozitatea începe să pălească, iar vegetaţia specifică acestei lumi începe să dea semne vizibile de "oboseală". Treptat, în Vinerea Mare, se aşterne o linişte apăsătoare, iar fiinţele ce-şi desfăşoară activitatea în acele momente, fie acelea oameni, mesageri cereşti, Îngeri, entităţi luciferice sau entităţi umane tehnologizate, încep să perceapă un fel de sentiment difuz, extrem de pregnant, ca o alarmă care începe să bâzâie din ce în ce în ce mai strident, că se apropie un mare rău, un rău căruia nimeni nu ştie dacă-i va supravieţui. Peste toată suflarea din lumea eterică se aşterne un fel de linişte de dinaintea unei furtuni violente, de dinaintea unui ciclon devastator sau ca înaintea unui cutremur de mari proporţii. Este o atmosferă apăsătoare de parcă s-ar apropia sfârşitul lumii. Şi, într-adevăr, pare că acel moment nu este prea departe, căci la ora 17 în Vinerea Mare, lumina din lumea eterică începe să pălească, până când se stinge definitiv. În lumea eterică există o lumină foarte plăcută, lăptoasă, care nu pare să emane dintr-un loc anume; oricum, nu există Soare care să lumineze ca în lumea terestră materială. Când lumina se stinge, lumea eterică, de fapt solul lumii eterice, este zguduit de un cutremur înfricoşător. Îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii, entităţile luciferice, entităţile umane şi spiritele naturii încep să geamă înfricoşate şi să scoată strigăte de deznădejde pe măsură ce încep să-şi piardă strălucirea aurică. Toate entităţile încep să-şi piardă puterile fiinţiale, Îngerii, mesagerii cereşti, entităţile luciferice, care, în acele momente, se deplasau cu viteze ameţitoare prin aer, se prăbuşesc cu un zgomot sec prin vegetaţia lumii eterice. După aproximativ un minut - din timpul terestru - de întunecare, de groaza şi de pierdere totală a puterilor fiinţiate, totul începe, progresiv, să revină la normal. Lumina revine, totul devine luminos la fel ca înainte, iar puterile entităţilor, la fel ca şi strălucirea aurică, încep treptat să se reactiveze. Nimic nu poate însă şterge groaza adâncă sădită în pivirile tuturor entităţilor, fie acestea Îngeri, entităţi luciferice sau oameni. Chiar în acele momente de panică, de groază şi de întunecare, în lumea terestră, cei mai senzitivi oameni percep o teamă nelămurită care se ridică adânc din fiinţa lor, iar animalele manifestă o curioasă nelinişte, multe dintre ele se agită aparent fără motiv sau chiar se manifestă cu furie, urlând, fiecare în felul şi pe limba ei. În acele momente de întunecare, la oameni, chakra muladhara începe să strălucească şi să se activeze la maximum. Radiata muladharei capătă culoarea metalului topit, iar nimburile aurice ale acesteia capătă o culoare sângerie. Corpul eteric al fiecărui individ creşte în mărime şi în intensitate, ajungând de la aproximativ cinci centimetri la 1,5 metri, emanând o forţă şi o putere extrem de mare. În acele momente, amintirile ancestrale izbucnesc cu intensitate, fiecare om îşi redescoperă acea forţă teribilă care l-a determinat să depăşească etapa animalităţii şi să devină om. Fiecare individ redescoperă în sine forţa ancestrală care l-a determinat odinioară să lupte cu mamuţii ori cu triburile inamice pentru cucerirea unui teritoriu. În fiecare individ, prin muladhara, creste forţa omului primitiv, forţă care, prin călirea progresivă în "cuptoarele" istoriei, a fost refulată undeva în străfundurile fiinţei. 166
Această forţă ancestrală, forţa brută a începuturilor, care pare să-şi aibă sălaşul în muladhara şi care a fost dată omului tocmai pentru a învinge teribilele piedici puse în faţa civilizării, forţă considerată uneori "demonică", se manifestă cu tărie în fiecare individ, ca şi cum timpurile s-ar comprima, iar omul ar retrăi într-un fel nelămurit perioada începutului umanităţii. În aceste momente există, subconştient, o senzaţie de aruncare în afară a unor amintiri foarte vechi, amintiri de mult ascunse în străfundurile cele mai tainice ale inconştientului colectiv sau individual, ca şi cum toate experienţele din încarnările trecute s-ar manifesta prin intermediul muladharei în aceste momente din existenţa prezentă. Datorită acestei energii ce izbucneşte cu tărie, oamenii se manifestă diferit. Cei mai educaţi şi mai evoluaţi resimt un fel de oboseală imensă, dar şi o vechime incalculabilă, ca şi cum alaltăieri s-ar fi luptat cu mamuţii, ieri s-ar fi opus lui Gengis Khan şi aseară ar fi fost părtaşi la revoluţia franceză. În schimb, cei mai "tineri" simt un imbold nelămurit de a-şi arăta forţa, de-a arata "ce tari sunt" şi, astfel, sunt luaţi de val şi comit acte imprudente sau extrem de violente, pe care, mai târziu, le regretă. Statistic, luând în calcul rapoartele poliţiei, s-a constatatz faptul că în perioada Paştelui au loc multe tulburări ale ordinii publice, fapte reprobabile, ajungându-se uneori chiar la vătămări corporale, acte brutale sau la crime. Multe dintre ele se datorează activării bruşte a energici specifice chakrei muladhara, care determină creşterea nivelului adrenalinei şi unor accese extreme de nervozitate.
Cercetarea lumii eterice prin cea de-a doua vedere de către Eugen, mai ales în timpul marilor sărbători religioase ale creştinătăţii, dezvăluie unele dintre cele mai importante aspecte - suntem tentaţi să le definim ca fiind senzaţionale, senzaţionale în sensul adevărat al cuvântului şi nu în acel sens facil care este folosit în revistele de scandal din zilele noastre - ale modului în care este alcătuită lumea. Despre ceea ce se petrece în lumea eterică în timpul liturghiei creştine săvârşite de preoţi, precum şi a celorlalte ritualuri importante ce se desfăşoară la botez, cununie, deces etc, vom vorbi pe larg pe parcursul lucrărilor viitoare. Înainte de toate acestea dorim să prezentăm cititorului, ca un fel de avanpremieră, ce se vede în lumea eterică la cea mai importantă sărbătoare creştină: Paştele. Paştele nu este însă numai o sărbătoare creştină importantă, la care oamenii îşi reamintesc un fapt pe care oricum nu-l înţeleg sau nu-l mai înţeleg la adevărata sa valoare: Învierea lui Iisus Hristos. Paştele, departe de a fi numai un prilej de odihnă şi bucuria unui ospăţ în familie, este un eveniment cosmic universal, de o importanţă decisivă pentru întreaga umanitate. Paştele este cel mai important eveniment care se petrece în Terra aurica, la care participă toate entităţile posibile: Îngeri din Ierarhia Fiilor Luminii, oameni decorporaţi, oameni încarnaţi, spirite ale naturii, îngeri rebeli, oameni rebeli, spirite ale naturii rebele. La această importantă ceremonie, care se desfăşoară simultan în planul material, în lumea eterică şi în întreaga Terra aurica, participă însuşi Iisus Hristos Cel Viu în corpul său de glorie. Cu câteva zile bune înaintea ceremoniei propriu-zise a Paştelui, în Lumea eterică este o mare forfotă. Porţile 1 şi 2 se deschid şi se închid neîncetat, lăsând să treacă, într-un sens şi în celălalt, nenumărate Entităţi angelice strălucitoare. Totul este scăldat în lumini multicolore. Culorile şi mirosurile specifice lumii eterice se amestecă cu cele ale Entităţilor care trec cu mare viteză prin Porţi. Între entităţile care vin şi pleacă neîncetat cu viteze ameţitoare şi lumea eterică se formează scânteieri multicolore. Fiecare categorie de entităţi are propriul său mod de manifestare şi de apariţie în lumea eterică, ca şi propriul spaţiu de aşteptare. În Săptămâna Mare, săptămâna dinaintea nopţii Învierii, fiecare dintre categoriile de fiinţe prezente îşi ocupă strategic poziţiile. Entităţile luciferice sunt exterem de atente la activităţile omeneşti, mai ales la modul în care oamenii se roagă, se spovedesc sau desfăşoară diferite activităţi în biserici. Ele urmăresc activităţile omeneşti chiar şi în cele mai intime locuri. Entităţile umane rebele tehnologizate desfăşoară o amplă activitate tehnologică de 165
natură eterică, dublată de o intensă şi vizibila desfăşurare de forţe. Aceste entităţi umane aranjează în anumite locuri, pe care le schimba din timp în timp, pe baza unor calcule numai de ele ştiute, diferite echipamente tehnologice de forme geometrice variate, care pulsează ritmic în culori multicolore. Ele întind şi strâng neîncetat un fel de conductori prin care pulsează energia, probabil pentru a putea capta diferite energii cosmice sau telurice ce se manifestă în acele momente. La rândul lor, spiritele naturii, locuitorii de drept ai lumii eterice, manifestă o nemulţumire vizibilă în legătură cu activitatea vizitatorilor mai mult sau mai puţin tehnologizaţi, care par să aducă perturbări ecosistemului eteric în ansamblul său. Treptat, pe măsură ce se scurg zilele Săptămânii mari, întreaga lume eterică suferă o serioasă perturbare, luminozitatea începe să pălească, iar vegetaţia specifică acestei lumi începe să dea semne vizibile de "oboseală". Treptat, în Vinerea Mare, se aşterne o linişte apăsătoare, iar fiinţele ce-şi desfăşoară activitatea în acele momente, fie acelea oameni, mesageri cereşti, Îngeri, entităţi luciferice sau entităţi umane tehnologizate, încep să perceapă un fel de sentiment difuz, extrem de pregnant, ca o alarmă care începe să bâzâie din ce în ce în ce mai strident, că se apropie un mare rău, un rău căruia nimeni nu ştie dacă-i va supravieţui. Peste toată suflarea din lumea eterică se aşterne un fel de linişte de dinaintea unei furtuni violente, de dinaintea unui ciclon devastator sau ca înaintea unui cutremur de mari proporţii. Este o atmosferă apăsătoare de parcă s-ar apropia sfârşitul lumii. Şi, într-adevăr, pare că acel moment nu este prea departe, căci la ora 17 în Vinerea Mare, lumina din lumea eterică începe să pălească, până când se stinge definitiv. În lumea eterică există o lumină foarte plăcută, lăptoasă, care nu pare să emane dintr-un loc anume; oricum, nu există Soare care să lumineze ca în lumea terestră materială. Când lumina se stinge, lumea eterică, de fapt solul lumii eterice, este zguduit de un cutremur înfricoşător. Îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii, entităţile luciferice, entităţile umane şi spiritele naturii încep să geamă înfricoşate şi să scoată strigăte de deznădejde pe măsură ce încep să-şi piardă strălucirea aurică. Toate entităţile încep să-şi piardă puterile fiinţiale, Îngerii, mesagerii cereşti, entităţile luciferice, care, în acele momente, se deplasau cu viteze ameţitoare prin aer, se prăbuşesc cu un zgomot sec prin vegetaţia lumii eterice. După aproximativ un minut - din timpul terestru - de întunecare, de groaza şi de pierdere totală a puterilor fiinţiate, totul începe, progresiv, să revină la normal. Lumina revine, totul devine luminos la fel ca înainte, iar puterile entităţilor, la fel ca şi strălucirea aurică, încep treptat să se reactiveze. Nimic nu poate însă şterge groaza adâncă sădită în pivirile tuturor entităţilor, fie acestea Îngeri, entităţi luciferice sau oameni. Chiar în acele momente de panică, de groază şi de întunecare, în lumea terestră, cei mai senzitivi oameni percep o teamă nelămurită care se ridică adânc din fiinţa lor, iar animalele manifestă o curioasă nelinişte, multe dintre ele se agită aparent fără motiv sau chiar se manifestă cu furie, urlând, fiecare în felul şi pe limba ei. În acele momente de întunecare, la oameni, chakra muladhara începe să strălucească şi să se activeze la maximum. Radiata muladharei capătă culoarea metalului topit, iar nimburile aurice ale acesteia capătă o culoare sângerie. Corpul eteric al fiecărui individ creşte în mărime şi în intensitate, ajungând de la aproximativ cinci centimetri la 1,5 metri, emanând o forţă şi o putere extrem de mare. În acele momente, amintirile ancestrale izbucnesc cu intensitate, fiecare om îşi redescoperă acea forţă teribilă care l-a determinat să depăşească etapa animalităţii şi să devină om. Fiecare individ redescoperă în sine forţa ancestrală care l-a determinat odinioară să lupte cu mamuţii ori cu triburile inamice pentru cucerirea unui teritoriu. În fiecare individ, prin muladhara, creste forţa omului primitiv, forţă care, prin călirea progresivă în "cuptoarele" istoriei, a fost refulată undeva în străfundurile fiinţei. 166
Această forţă ancestrală, forţa brută a începuturilor, care pare să-şi aibă sălaşul în muladhara şi care a fost dată omului tocmai pentru a învinge teribilele piedici puse în faţa civilizării, forţă considerată uneori "demonică", se manifestă cu tărie în fiecare individ, ca şi cum timpurile s-ar comprima, iar omul ar retrăi într-un fel nelămurit perioada începutului umanităţii. În aceste momente există, subconştient, o senzaţie de aruncare în afară a unor amintiri foarte vechi, amintiri de mult ascunse în străfundurile cele mai tainice ale inconştientului colectiv sau individual, ca şi cum toate experienţele din încarnările trecute s-ar manifesta prin intermediul muladharei în aceste momente din existenţa prezentă. Datorită acestei energii ce izbucneşte cu tărie, oamenii se manifestă diferit. Cei mai educaţi şi mai evoluaţi resimt un fel de oboseală imensă, dar şi o vechime incalculabilă, ca şi cum alaltăieri s-ar fi luptat cu mamuţii, ieri s-ar fi opus lui Gengis Khan şi aseară ar fi fost părtaşi la revoluţia franceză. În schimb, cei mai "tineri" simt un imbold nelămurit de a-şi arăta forţa, de-a arata "ce tari sunt" şi, astfel, sunt luaţi de val şi comit acte imprudente sau extrem de violente, pe care, mai târziu, le regretă. Statistic, luând în calcul rapoartele poliţiei, s-a constatatz faptul că în perioada Paştelui au loc multe tulburări ale ordinii publice, fapte reprobabile, ajungându-se uneori chiar la vătămări corporale, acte brutale sau la crime. Multe dintre ele se datorează activării bruşte a energici specifice chakrei muladhara, care determină creşterea nivelului adrenalinei şi unor accese extreme de nervozitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.