Chakra iubirii

 Chakra iubirii
     Pentru a putea rezista la tot ceea ce urmează să se petreacă, aura umana trebuie să cunoască un proces de îmbunătăţire continuă. Acum 2000 de ani s-a modificat structura aurică umană, iar factorul care a modificat-o a fost activitatea terestră a lui Iisus Hristos. Înainle de Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos, structura aurică a omului era diferită de cea actuală.     În vremurile dinaintea Erei creştine, omul putea, prin activarea voluntară şi foarte rapidă a chakrelor, datorită formelor de iniţiere care se practicau pe tot mapamondul, să capete atribute sau puteri de natură spirituală – siddhisuri, cum le numesc hinduşii -, cu alte cuvinte, să atingă Dumnezeirea. Dar, date fiind caracteristicile acelei perioade, majoritatea oamenilor atingeau Dumnezeirea fără să-l cunoască pe Dumnezeu. Omul devenise în acele vremuri o caricatură umană, dotată într-adevăr cu puteri mari, dar mândră, obraznică, crudă, perversă, într-un cuvânt "căzuta". Vechea umanitate, coruptă şi decăzută, a pierit o dată cu Potopul.     După Potop, au existat oameni care au încercat, prin tehnici care seamănă cu yoga actuală, să capete aceleaşi puteri ontologice şi atribute divine - siddhisuri - ca şi strămoşii ce trăiseră înainte de diluviu. În acele momente cruciale, s-a pus problema cu adevărat cutremurătoare, dacă omul mai poate exista în forma respectivă ori să fie măturat de pe scena evolutivă terestră. 158
     Când umanitatea, în ansamblul ei, era în declin şi atinsese cea mai periculoasă adâncime a arcului evolutiv descendent, s-a produs un eveniment epocal, cel mai important eveniment al istoriei evoluţiei umanităţii pe Terra - atât la nivelul terestru, cât şi la nivelul ortoexistenţial al Terrei aurica - iar acest eveniment a fost încarnarea în trup fizic a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Evenimentele existenţei încarnate ale Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, au constituit modalitatea cea mai eficientă, dar şi cea mai dramatică, prin care umanitatea a fost salvată.     Calea deschisă de Iisus Hristos, Adevărul pe care Fiul lui Dumnezeu l-a propovăduit oamenilor, Viaţa pe care a prefigurat-o, ca Viaţă întru Hristos, reprezintă temelia pe care, din acel moment, se va desfăşura existenta omului în Terra aurica, atât în palierul material, cât şi în cel eteric, astral şi spiritual.     După Crucificarea, Moartea, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos, istoria umanităţii în Terra aurica a luat o altă direcţie. Omul trebuie să descopere iubirea pentru a putea evolua şi pentru a putea căpăta sidhisuri, precum aveau acei oameni din vechime, puteri pe care vechea umanitate le-a folosit în scopuri distructive. Pentru a cuceri puterile şi caracteristicile pe care le avea umanitatea înainte de Potop, omul trebuie să descopere iubirea în propria sa fiinţă. Faţă de epoca în care erau viabile vechile tehnici yoga - trezirea forţată a lui Kundalini şi activarea accelerată a chakrelor situate pe canalul Sushumna -, în epoca actuală s-a produs activarea chakrei inimii.     Chakra inimii, situată în partea stângă, în dreptul inimii fizice, a început să funcţioneze abia după Naşterea, Botezul, Crucificarea, Moartea şl Înălţarea lui Iisus Hristos. Caracteristica principală a aceastei chakre este iubirea, iar culoarea ei este auriul, un auriu mai special, care nu este un galben mai rafinat, ci un auriu care seamănă oarecum cu flacăra unei lumânări. Acest auriu este culoarea aurei manifestată de Fiul lui Dumnezeu în lumea eterică. Datorită activităţii acestei chakre, omul este centrat, în relaţia sa cu cosmosul, pe elementul Iubire. Iubirea despre care este vorba aici nu se refera la iubirea carnala, ci este o Iubire care transcende aspectele particulare ale existentului: Iubirea întru Hristos.     Calea propovăduită şi inaugurata de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este calea tuturor spiritelor care se încarnează în actualul ciclu evolutiv terestru. Atualul ciclu evolutiv terestru se va încheia la Ziua Judecăţii. Iisus Hristos a devenit astfel Domnul evoluţiei omului pe pământ, iar impulsul său decisiv a deschis pentru om noi perspective în vederea mântuirii. Gestul sacru făcut de Iisus Hristos în ioconografia creştină  degetul inelar unit cu degetul mare - reprezintă luarea în  stăpânire a sistemului auric uman şi activarea chakrei inimii ca element definitoriu al evolujiei umane în Terra aurica. Pe toată perioada rugăciunii creştine se formează plasele mesianice ce învăluie omul ca o cupolă strălucitoare, iar în miezul fiinţei umane, în chakra inimii, apare o bobiţă aurie, care pare a atinge profunzimi inextricabile.     Calea lui Iisus Hristos este astfel rugăciunea. Rugăciunea permite activarea bobiţei luminoase ce apare în chakra inimii şi are drept consecinţă unirea tuturor planurilor cuantice în unul singur, formarea corpurilor mesianice şi unirea dintre Dumnezeu Tatăl cu Fiul Său, Iisus Hristos, în om.     Adevărul apare atunci când, în urma paşilor făcuţi, omul va înţelege faptul că în inima sa se unesc Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos. Această înţelegere nu este însă una teoretică, ci una existenţială: omul, în urma învăţăturilor care îi sunt conferite pe parcursul străbaterii Căii, va trăi momentul efectiv în care, în inima lui - chakra iubirii - se vor uni Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos.     Viaţa dobândită este viaţa eternă pe care omul o va căpăta în momentul în care va înţelege acest fapt de importanţă capitală. În momentul în care omul va înţelege, în mod existenţial, toate aspecte şi le va realiza în mod efectiv, va căpăta Viaţa veşnică şi nu se va mai reîncarna.