Stabilirea destinelor
După aceste evenimente cosmice extrem de importante, centrul de greutate al ceremoniei Celebrării Luminii, se mută asupra oamenilor. Imediat după aceste 173
momente, apar Veghetorii, Entităţi angelice subordonate Îngerului morţii, responsabile cu starea aurică de sănătate a oamenilor. Fiecare om are doi Veghetori personali, începând de la naşterea în lume materială şi până la moarte. Veghetorii sunt subordonaţi în mod direct Îngerului Morţii, dar acest fapt nu înseamnă implicit că trebuie să raportam activitatea lor actului morţii sau fenomenelor conexe. Dimpotrivă, Veghetorii se ocupă de viată, nu de moarte. Ei se îngrijesc de sistemul auric uman, reparând în mod permanent ceea ce strică omul, prin activitatea sa total nesănătoasă din timpul vieţii. Veghetorii sunt prezenţi atât la naşterea unui om, cât şi la moartea sa, ajutând omul să se desprindă în mod optim, fără suferinţe, de trupul material. Pe toata durata existenţei omului, activitatea Veghetorilor este extrem de importantă, ei fiind, la propriu, cele mai apropiate Entităţi angelice. La Paşte, Veghetorii verifică starea aurică a oamenilor întrucât, datorită extraordinarei desfăşurări de forţe ortoexistenţiale, sistemul auric omenesc şi, în primul rând, chakrele, au tendinţa de a funcţiona la un nivel foarte înalt, cu care, în mod curent, omut nu este obişnuit, astfel încât pot să apară disfuncţii ale aurei. Ei acţionează direct asupra chakrelor, diminuând de cele mai multe ori funcţionarea în exces a unor chakre care se "supraîncălzesc". Dar, datorită faptului că chakrele oamenilor se încălzesc şi încep şi funcţioneze în exces, mulţi dintre cei prezenţi la slujba de Înviere au anumite percepţii, trăiri, sentimente sau chiar viziuni inexplicabile. Această stare de lucruri încetează imediat ce Veghetorii acţionează prin metodele lor specifice asupra principalelor chakre ale trupului. Cea mai vizată este chakra ajna, chakra prin care se pot percepe anumite viziuni. Până în aceste momente, semnificaţia sau, cel puţin, una din semnificaţiile evenimentelor petrecute în planul eteric, reprodus la o altă scară în planul omenesc, prin citirea de către preoţi a slujbei religioase, vizase în primul rând regenerarea întregul sistem auric terestru, fiind în esenţă repetarea actelor arhetipale ale lui IISUS HRISTOS de acum aproape 2000 de ani din Palestina. Prin actele dramatice de acum 2000 de ani, repetate în fiecare ceremonie a Paştelui, IISUS HRISTOS a învins moartea, iar destinul Său s-a unit cu destinul tuturor oamenilor de pe pământ, - prezenţi, trecuţi sau viitori - deschizându-se porţile iertării păcatelor, nemuririi şi vieţii veşnice, într-un cuvânt a Mântuirii individuale şi colective. În a doua etapă a ceremoniei Paştelui, care începe cam la o jumătate de oră după miezul nopţii, se produc mai multe evenimente care privesc destinul personal al fiecărui om. Prin Porţile cerului rămase deschise în tot acest răstimp, pătrund acum, în valuri succesive, diferite entităţi de toate categoriile, de la entităţile omeneşti - defuncte, care, o singură dată pe an pot coborî în planul eteric, până la înaltele Entităţi angelice diriguitoare ale sistemului auric terestru. În timp ce, în planul eteric, undeva la o distanţă de până la cinci-şase metri înălţime de sol, Entităţile angelice ţin un fel de sfat, alături de oameni, paralel cu activitatea Veghetorilor, îşi fac apariţia Entităţi eterice foarte pitoreşti, care în mod normal, dacă ar putea fi observate de oameni, ar stârni zâmbete. Este vorba despre apariţia unor personaje parcă rupte din basme: pitici, zâne, paji în costumaţii frumos împodobite, amuzante. Toate aceste entităţi sunt spirite ale naturii de diferite categorii. Mai întâi sosesc o armată de pitici în ţinute de sărbătoare. Piticii, băieţei şi fetiţe, - spirite ale naturii de diferite categorii şi înfăţişări -, în costumaţii pitoreşti, cu urechi mari, asemănătoare iepuraşilor, care le ies peste pălării, aruncă din coşuleţe petale frumos colorate, strălucitoare. Alţi pitici apar, cărând într-un fel de lectici frumos împodobite, Făpturi extrem de gingaşe, cu înfăţişarea unor Fetiţe. Aceste Făpturi gingaşe, cu înfăţişare de Fetiţe zglobii, cu nasul cârn, bucălate, cu rochiţe viu colorate, cu flori prinse în bucle şi în rochiţe, par a fi rupte din basmele 174
pentru copii, - care s-ar bucura teribil dacă ar şti că există aievea -, " sunt manifestările unor Entităţi angelice provenite din planurile superioare. Pentru cititorii noştri este deja cunoscut faptul că sub aparenţa acestor Fetiţe gingaşe se manifestă Entităţi angelice foarte importante în Ierarhia Fiilor Luminii: Puterile. Pentru Eugen, care vede dincolo de multitudinea de forme şi de aspecte pitoreşti, Fetiţele-Puteri au un aer extrem de matur, dar cel mai impresionant element este aspectul feţei lor, mai ales, coloritul ochilor. Entităţile îngereşti au ochi asemănători oamenilor, cu iris normal. Entităţile luciferice, în schimb, au, fără excepţie, ochi lipsiţi de iris, de culoare neagră. Este ca şi cum, în locul ochilor, ar fi o pată de culoare neagră. Există însă şi Entităţi îngereşti din Ierarhia Fiilor Luminii - mai ales cele foarte înalţe - care nu au iris. Dar acestea nu au ochii de culoare neagră, ci au culori deschise, foarte frumoase. Fetiţete-Puteri, care sunt conducătoarele planurilor Terrei aurica, au ochii lipsiţi de iris, dar de culori diferite. Culorile ochilor lor, lipsiţi de iris, sunt culorile spectrului solar. Practic, Fetiţele-Puteri au rochiţele, părul şi ochii de aceeaşi culoare. Culorile rochiţelor, părului şi, mai ales, ale ochilor Fetiţelor-Puteri exprimă în modul cel mai clar cu putinţă nivelul sau palierul Terei aurica de unde provin. Fiecare nivel al aurei terestere are o anumită culoare, ce corespunde unui anumit tip de corp duh uman. Există o legătură strânsă între nivelul evolutiv individual al oamenilor, manifestat prin culoarea corpului duh şi culoarea ochilor, a părului şi a rochiţei Fetiţelor-Puteri. Astfel, un om din clasa a treia evolutivă - galben - este vizitat de o Fetiţă-Putere, ai cărei ochi şi a cărei vestimentaţie - rochiţa, păr etc - au culoarea galbenă. Atunci când coboară din lectică, aceste făpturi drăgălaşe cu aspect de fetiţe zglobii, bucălate şi cârne, par să plutească, fără a atinge pământul. Pe un covor de flori aruncate de piticeii din jur, Fetiţele-Puteri ajung în preajma oamenilor prezenţi. Uneori, între Fetlfele-Puteri şi oamenii lângă care se opresc există un fel de legături energetice speciale. Unii oamenii par legaţi de Fetiţele-Puteri prin fire energetice care pornesc de la nivelul umărului, undeva din apropierea claviculei. Ajunşi în preajma oamenilor, Fetiţele încep să "scaneze"diferile aspecte ale aurei. Aparent, nu are loc nici un fel de scanare: fetiţele se comportă atât de lin încât, la început, ai impresia că se produce o reîntâlnire, după un timp îndelungat, între două persoane ce ţin foarte mult una la cealaltă. De fapt, chiar aşa şi este. Oamenii sunt practic protejaţii Fetiţelor. Pe măsură ce Fetiţele-Puteri scanează aura omului, chakrele se activează sau rămân stinse în funcţie de nivelul evolutiv şi de zelul cu care omul s-a dedicat muncii în vederea evoluţiei personale. În funcţie de rezultatul palpării aurei, fetiţele adoptă o atitudine sau alta. Unele dintre Fetiţele-Puteri se bucură într-un mod destul de copilăros, bătând din palme sau scoţând sunete ascuţite, la fel ca un copil care se bucură în momentul în care i se dăruieşte o păpuşică frumoasă, iar altele se întristează, bosumflându-se precum un copil căruia nu i se cumpără jucăria dorită. Deşi evenimentele, ce se petrec cu o viteză mare, pot fi remarcate de orice clarvăzător care vede lumea eterică, înţelesurile şi semnificaţiile profunde pot fi numai deduse. Pare că, prin venirea Fetiţelor-Puteri are loc un eveniment extrem de important pentru destinul personal al oricărui om. Omul nu este singur pe acest pământ. Omul, în răstimpul existenţei în lumea terestră, trebuie să evolueze, iar acest proces este atent supravegheat de mai multe tipuri de Entităţi angelice. Unele dintre aceste Entităţi angelice se pot manifesta în lumea eterică, altele nu. Există, pe de-o parte Entităţile veghetoare personale ale unui om, iar pe de altă parte, există Entităţile de mare anvergură cosmică, care au grijă de mai mulţi oameni, să spunem un echivalent al diriginţilor-profesori dintr-o şcoală. 175
În categoria Entităţilor angelice personale, de-a lungul existenţei încarnate, intră atât Îngerii Păzitori - care nu se manifestă în lumea eterică -, cât şi Veghetorii personali care se manifestă în lumea eterică. Omul ai poate asculta sau nu, dar aceasta este deja o altă problema. Pe toata perioada evoluţiei sale, atât în lumea materială, cât şi în Lumea de "dincolo", omul este sub directa îndrumare evolutivă a lui IISUS HRISTOS şi a ÎNGERULUI GABRIEL, Primul Veghetor al Terrei aurica. Pe de altă parte, omul se află şi sub "juristicţia" Conducătorului palierului Terrei aurica de pe care a venit la incarnare: FETIŢELE-PUTERI. Fetiţele-Puteri sunt Conducătorii planurilor sau nivelurilor Terrei aurica de unde au venit oamenii la încarnare. Aici este vorba despre oameni, consideraţi din punctul de vedere al corpului duh. Cum fiecare nivel al cosmosului spiritual corespunde unei anumite culori din spectrul solar, înseamnă că în modul de manifestare în lumea eterică Conducătorii planurilor au determinaţii fiinţiale caracterizate prin anumite culori, ce se manifestă prin culoarea vestimentaţiei sau a ochilor. Într-un fel, Fetiţele-Puteri pot fi comparate cu un fel de diriginţi la un liceu, care, în anumite momente, vizitează elevii repartizaţi la alte clase sau la alte ateliere de lucru. Cam la o jumătate de oră după miezul nopţii în noaptea de Înviere, Fetiţele-Puteri scanează aura umană şi determină creşterea evolutivă produsă în intervalul scurs de la ultima sărbătoare de Paşte. Ele pot fi mulţumite sau nemulţumite de nivelul atins de "elevii" lor, iar în funcţie de aceasta, pot cere avantaje karmice pentru ei. În momentul în care remarcă o creştere evolutivă a omului, Fetiţele-Puteri comunică cu Entităţile implicate în evoluţia omenirii aflate în trup material - Iisus Hristos şi Arhanghelul Gabriel - care, în acele momente, discută aspectele legate de starea prezentă a umanităţii. Pentru Eugen nu este însă prea clar care sunt cu adevărat "lucrările" Entităţilor responsabile de evoluţia umanităţii. Se vorbeşte foarte repede în limba lumii eterice, astfel că nu poţi înţelege foarte multe lucruri cu privire la ceea ce se întâmplă în realitate. Pentru un privitor în lumea eterică este la fel ca şi pentru un privitor în lumea terestră, care vede de la distanţă o discuţie animată în mijlocul unei mulţimi de oameni: el caută să înţeleagă ce anume se întâmpla după gestică, mimică şi limbaj. După ce Fetiţele Puteri scanează aura oamenilor, se produce un alt eveniment extrem de important pentru fiecare om în parte. Ca la un semnal, prin Poarta 1 apare un stol imens de Entităţi denumite Vameşi sau Mesageri ai Domnilor Destinului. Fără să întrebe pe nimeni, ca şi cum totul ar fi stabilit, Mesagerii Domnilor Destinului (ai karmei) se răspândesc la toţi oamenii, fie că aceştia stau acasă şi dorm, fie că sunt în curtea sau în incinta vreunei biserici, fie că sunt la discotecă sau la chef. Mesagerii Domnilor Destinului sunt însoţiţi de Scribi, entităţi care pun, cu un fel de instrumente de scris, anumite semne pe frunţile oamenilor. De fapt, Mesagerii Domnilor Destinului au rolul de a traduce în lumea materială deciziile Domnilor Karmei cu privire la destinul fiecărui om, în funcţie de faptele sale din ultimul an. Nu Domnii Destinului fac jocurile şi stabilesc karma fiecărui om, ci oamenii înşişi prin faptele lor. Domnii Destinului nu fac altceva decât să constate şi să includă destinul personal al fiecărui om în destinul mai vast al întregii comunităţi omeneşti. Mesagerii Domnilor Destinului transpun deciziile superioare la nivelul individual al fiecărui om în parte şi, în consecinţă, la nivelul, comunităţilor. Acest eveniment se produce o singură dată pe an, în noaptea de Înviere, iar în acest moment important se "stabileşte" destinul omului pentru anul ce începe. Faptul că, în epoca modernă, Anul Nou se celebrează la sfârşitul lunii decembrie, iar Paştele patrucinci luni mai târziu nu trebuie să încurce pe nimeni. Toate popoarele antice celebrau sărbătoarea Anului Nou la începutul primăverii, când, după cum stă scris în marile cărţi sacre, Zeii stabilesc destinul fiecărui om în parte. Acest fapt, cunoscut de vechii mitografi ai antichităţii, se întâmplă şi în ziua de 176
astăzi, dar nu la Anul Nou, care nu mai corespunde, dată fiind modificarea adusă în epoca modernă, cu adevăratul început al Anului sacru, liturgic, care corespunde ritmurilor naturii şi evenimentelor ce se desfăşoară la nivelul întregii Terra aurica. Din acest motiv, începutul adevărat al unui An, corespunde cu sărbătoarea Paştelui, momentul sacru în care se stabileşte ceea ce se va întâmpla în viitoarele 365 de zile, atât pentru fiecare om în parte, cât şi pentru umanitate în general, în conformitate cu faptele şi cu comportamentul anterior al oamenilor. Aici se cuvine totuşi un mic comentariu. Unii oameni au impresia că totul în cosmos, inclusiv fenomenul karmei, este bătut în cuie, ceea ce este destul de departe de adevăr. Evoluţia omului în decursul unei încarnări nu este predestinată strict, existând o mulţime de evenimente determinate de voinţa omenească, care produc multe schimbări importante. Există, de asemenea, o mulţime de toleranţe şi de variabile, care pot fi depăşite sau modificate într-un sens sau în altul. Omul este singurul element din acest cosmos care, dotat cu voinţă, poate alege singur calea pe care o doreşte. El poate evolua sau stagna în funcţie de alegerea sa şi de puterea pe care o are de a determina evenimentele. Desigur, libertatea umană şi liberul arbitru pot determina aceste aspecte până la o anumită limită, orice schimbare fiind totuşi destul de previzibilă. Pentru un om care a atins o anumită limită evolutivă se poate interveni pentru a fi propulsat pe un alt nivel, care poate însemna concret noi evenimente ale vieţii şi noi învăţăminte. Uneori, Fetiţa-Putere obfine de la cei ce diriguiesc evoluţia umană din lumea materială o mică derogare, astfel încât, omul respectiv, în ciuda unor deficienţe minore, poate pătrunde într-o nouă etapă evolutiv-existenţială, ceea ce poate însemna propulsarea acelui om într-un alt circuit sau joc karmic. Probabil că astfel de evenimente se produc curent, ele neîmpiedicând în nici un fel mersul de ceasornic al cosmosului. Aceasta reprezintă o variabilă, care, de regulă, este reglată pe parcurs. Toate variabilele luate în calcul în noaptea de Paşte sunt structurate pe baza unor constante ale existenţei omeneşti. Aceste constante de bază ale existenţei încarnate pot modifica destinul fiecărui om în parte. Dar, pentru a înţelege cum, pe baza acestor constante, se produce variabilitatea destinului uman, trebuie să facem un scurt ocol în ceea ce priveşte aura umană. La nivelul corpului duh, există trei pete karmice, care reprezintă "bagajul" existenţelor anterioare ale omului. O parte din conţinutul acestor pete karmice este transferat, în momentul naşterii unui om, la nivelul nou formatului suflet. Sufletul este, astfel, reflectarea pentru o singură existenţă a corpului duh al omului. Astfel, începând de la naştere, pe mantaua sufletului, Eugen poate observa trei pete karmice întunecate situate cam în dreptul pieptului. Sufletul omului, privit prin clarvedere, seamănă întrucâtva cu uniforma unui general rus, participant la toate războaiele secolului XX: plin de "decoraţii" karmice, ce reprezintă bagajul existenţelor anterioare. Aceste "decoraţii" karmice, vizibile prin clarvedere ca un fel de puncte de diferite culori, majoritatea cu tente întunecate, sunt paternurile karmice care generează evenimentele prin care trece omul în prezenta încarnare. La aceste "decoraţii" mai vechi, prin însăşi faptul că există, se adaugă neîncetat "decoraţii" karmice noi, rezultate din actele pe care le face omul în viaţa de zi cu zi. Astfel, omul se încarcă cu karma de la an la an, în funcţie de faptele sale. Şi cum, omul încalcă destul de des legile subtile cosmice, karma se tot acumulează. În ritmul în care "se consumă actualmente evenimentele lumii, umanitatea în ansamblu, la fel ca şi fiecare individ în parte, are toate premisele ca, la un moment dat, să fie strivită de cantitatea mare de karma negativă acumulată. În orient, filozofii hinduşi din antichitate care au aprofundat legile karmei, au constatat că "reminiscenţele" karmice, denumite de ei samskaras, au tendinţa de a se 177
acumula într-o eternă devenire fără sfârşit şi fără posibilitatea de a mai fi reduse sau măcar stopate. În viziunea lor, "eliberarea" din circuitul nesfârşit al transmigraţiei nu este posibil decât unei mici elite: cea care se dedică trup şi suflet tehnicilor yoga şi reuşesc să-şi anuleze karmele printr-o "ardere la alb", urmând ca, în final, să atingă samadhi, nirvana, sunnyata sau ceva echivalent unei enstaze în care totul se "stinge". De două mii de ani, lucrurile s-au mai schimbat, astfel încât, prin modificarea structurii aurice umane în sensul activării chakrei inimii şi prin apariţia corpului haric al plaselor mesianice, produse de activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, este posibilă, pentru toţi oamenii, posibilitatea Mântuirii. Prin plătirea Preţului de către IISUS HRISTOS, s-a reuşit ca omul să aibă acces, pe o Cale directă, la Mântuire. Prin Prezenţa şi activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, precum şi prin existenţa unor constante considerate banale în lumea materială - credinţa, rugăciunea, postul şi spovedania - karma omului este în bună măsură "arsă". În mod concret, evenimentele se desfăşoară în felul următor: în cadrul "fixării destinului", în noaptea de Paşte, conţinutul petelor karmice de le nivelul sufletului au tendinţa de a se "vărsa" în conţinutul petelor karmice situate la nivelul corpului duh. Acesta este un proces care se petrece constant la toţi oamenii. Astfel, în funcţie de karma acumulată, Mesagerii Domnilor Destinului aplică pe fruntea omului, în a doua jumătate a nopţii de Înviere, destinul potenţial pentru viitorul an, până la Paştele viitor, ca rezultantă a destinului trecut. Nu ei fixează karma viitoare, ci numai omul. Ei doar consfinţesc destinul ce stă să vina. Prin intermediul constantelor amintite anterior, credinţa, rugăciunea, postul şi spovedania, omul elimină o bună parte a noxelor karmice negative din petele karmice şi se simte uşurat. Pentru clarvăzător este evident că, în decursul celei de-a doua părţi a ceremoniei Paştelui creştin, cei care ţin post, se roagă şi se spovedesc, au foarte mult de câştigat. Prin întermediul postului, corpul dorinţelor fiecărui organ în parte şi, deci corpul dorinţelor întregului organism uman, se eliberează de noxe - pe care unii le numesc ispite. Cu alte cuvinte, are loc o purificare. Prin spovedanie, omul se eliberează de tensiunile karmice care-i ţineau fiinţa blocată. În fine, rugăciunea îl pune pe om sub cupola protectoare a plaselor mesianice. Astfel, noxele karmice reflectate la nivelul sufletului nu se mai varsă în corpul duh al omului, ci sunt eliminate. În cazul în care noxele karmice sunt transferate de suflet direct corpului duh şi, în consecinţă, metabolizate şi procesate, ele vor reveni cândva înapoi, în prezenta existenţă sau în cea viitoare, sub formă de destin, deci de evenimente karmice. Cel care a făcut posibil acestă lucrare karmică şi a deschis poarta Mântuirii, este Iisus Hristos care a plătit Preţul pentru toţi oamenii. Prin intermediul ceremoniei Pastelui, principiul candelei sau al transmiterii luminii îşi găseşte expresia sa cea mai concretă. "Veniţi de luaţi lumină" este expresia cea mai adâncă pe care o poate îmbrăca, în lumea materială, acest principiu cosmic. Dar, dacă se poate observa cu ochii fizici cum se transmite lumina de la om la om prin intermediul lumânării, dacă se poale resimţi în mod concret acea emoţie de la miezul nopţii, când toate luminile se sting, pentru ca imediat după aceea, undeva în noapte, să lumineze prima flacără a unei lumânări, omul nu poate vedea cum o altfel de lumină, Lumina harică, emanată din Trupul cel Viu de Lumină al lui IISUS HRISTOS este transmisă corpului haric care se formează la nivelul unui lăcaş de cult şi care, apoi, este preluată de fiecare om în parte şi transmisa mai departe şi la cei ce, din comoditate sau din neştiinţă, nu catadicsesc să pătrundă pe poarta unei biserici creştine în noaptea de Paşte. Este astfel suficient ca o singură persoană dintr-o familie sau dintr-un sat să vină la biserică şi să ia Lumina şi s-o transmită mai departe la toţi credincioşii, pentru ca pe baza principiului candelei, toţi oamenii să beneficieze de Lumina lui Hristos. Este nevoie de un singur om cu Har, pentru ca şi alţii să fie mântuiţi prin el. În momentul în care Scribii scriu pe frunte destinul omului pentru anul ce stă să 178
vină, sărbătoarea Paştelui se încheie. Ulterior, oamenii se perindă prin faţa altarului şi se împărtăşesc: "Beţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, acesta este sângele Meu", spune Iisus Hristos în Evanghelie, iar acesta este temeiul unui mare mister al cosmosului spiritual, care se săvârşeşte neîncetat de 2000 de ani.
După aceste evenimente cosmice extrem de importante, centrul de greutate al ceremoniei Celebrării Luminii, se mută asupra oamenilor. Imediat după aceste 173
momente, apar Veghetorii, Entităţi angelice subordonate Îngerului morţii, responsabile cu starea aurică de sănătate a oamenilor. Fiecare om are doi Veghetori personali, începând de la naşterea în lume materială şi până la moarte. Veghetorii sunt subordonaţi în mod direct Îngerului Morţii, dar acest fapt nu înseamnă implicit că trebuie să raportam activitatea lor actului morţii sau fenomenelor conexe. Dimpotrivă, Veghetorii se ocupă de viată, nu de moarte. Ei se îngrijesc de sistemul auric uman, reparând în mod permanent ceea ce strică omul, prin activitatea sa total nesănătoasă din timpul vieţii. Veghetorii sunt prezenţi atât la naşterea unui om, cât şi la moartea sa, ajutând omul să se desprindă în mod optim, fără suferinţe, de trupul material. Pe toata durata existenţei omului, activitatea Veghetorilor este extrem de importantă, ei fiind, la propriu, cele mai apropiate Entităţi angelice. La Paşte, Veghetorii verifică starea aurică a oamenilor întrucât, datorită extraordinarei desfăşurări de forţe ortoexistenţiale, sistemul auric omenesc şi, în primul rând, chakrele, au tendinţa de a funcţiona la un nivel foarte înalt, cu care, în mod curent, omut nu este obişnuit, astfel încât pot să apară disfuncţii ale aurei. Ei acţionează direct asupra chakrelor, diminuând de cele mai multe ori funcţionarea în exces a unor chakre care se "supraîncălzesc". Dar, datorită faptului că chakrele oamenilor se încălzesc şi încep şi funcţioneze în exces, mulţi dintre cei prezenţi la slujba de Înviere au anumite percepţii, trăiri, sentimente sau chiar viziuni inexplicabile. Această stare de lucruri încetează imediat ce Veghetorii acţionează prin metodele lor specifice asupra principalelor chakre ale trupului. Cea mai vizată este chakra ajna, chakra prin care se pot percepe anumite viziuni. Până în aceste momente, semnificaţia sau, cel puţin, una din semnificaţiile evenimentelor petrecute în planul eteric, reprodus la o altă scară în planul omenesc, prin citirea de către preoţi a slujbei religioase, vizase în primul rând regenerarea întregul sistem auric terestru, fiind în esenţă repetarea actelor arhetipale ale lui IISUS HRISTOS de acum aproape 2000 de ani din Palestina. Prin actele dramatice de acum 2000 de ani, repetate în fiecare ceremonie a Paştelui, IISUS HRISTOS a învins moartea, iar destinul Său s-a unit cu destinul tuturor oamenilor de pe pământ, - prezenţi, trecuţi sau viitori - deschizându-se porţile iertării păcatelor, nemuririi şi vieţii veşnice, într-un cuvânt a Mântuirii individuale şi colective. În a doua etapă a ceremoniei Paştelui, care începe cam la o jumătate de oră după miezul nopţii, se produc mai multe evenimente care privesc destinul personal al fiecărui om. Prin Porţile cerului rămase deschise în tot acest răstimp, pătrund acum, în valuri succesive, diferite entităţi de toate categoriile, de la entităţile omeneşti - defuncte, care, o singură dată pe an pot coborî în planul eteric, până la înaltele Entităţi angelice diriguitoare ale sistemului auric terestru. În timp ce, în planul eteric, undeva la o distanţă de până la cinci-şase metri înălţime de sol, Entităţile angelice ţin un fel de sfat, alături de oameni, paralel cu activitatea Veghetorilor, îşi fac apariţia Entităţi eterice foarte pitoreşti, care în mod normal, dacă ar putea fi observate de oameni, ar stârni zâmbete. Este vorba despre apariţia unor personaje parcă rupte din basme: pitici, zâne, paji în costumaţii frumos împodobite, amuzante. Toate aceste entităţi sunt spirite ale naturii de diferite categorii. Mai întâi sosesc o armată de pitici în ţinute de sărbătoare. Piticii, băieţei şi fetiţe, - spirite ale naturii de diferite categorii şi înfăţişări -, în costumaţii pitoreşti, cu urechi mari, asemănătoare iepuraşilor, care le ies peste pălării, aruncă din coşuleţe petale frumos colorate, strălucitoare. Alţi pitici apar, cărând într-un fel de lectici frumos împodobite, Făpturi extrem de gingaşe, cu înfăţişarea unor Fetiţe. Aceste Făpturi gingaşe, cu înfăţişare de Fetiţe zglobii, cu nasul cârn, bucălate, cu rochiţe viu colorate, cu flori prinse în bucle şi în rochiţe, par a fi rupte din basmele 174
pentru copii, - care s-ar bucura teribil dacă ar şti că există aievea -, " sunt manifestările unor Entităţi angelice provenite din planurile superioare. Pentru cititorii noştri este deja cunoscut faptul că sub aparenţa acestor Fetiţe gingaşe se manifestă Entităţi angelice foarte importante în Ierarhia Fiilor Luminii: Puterile. Pentru Eugen, care vede dincolo de multitudinea de forme şi de aspecte pitoreşti, Fetiţele-Puteri au un aer extrem de matur, dar cel mai impresionant element este aspectul feţei lor, mai ales, coloritul ochilor. Entităţile îngereşti au ochi asemănători oamenilor, cu iris normal. Entităţile luciferice, în schimb, au, fără excepţie, ochi lipsiţi de iris, de culoare neagră. Este ca şi cum, în locul ochilor, ar fi o pată de culoare neagră. Există însă şi Entităţi îngereşti din Ierarhia Fiilor Luminii - mai ales cele foarte înalţe - care nu au iris. Dar acestea nu au ochii de culoare neagră, ci au culori deschise, foarte frumoase. Fetiţete-Puteri, care sunt conducătoarele planurilor Terrei aurica, au ochii lipsiţi de iris, dar de culori diferite. Culorile ochilor lor, lipsiţi de iris, sunt culorile spectrului solar. Practic, Fetiţele-Puteri au rochiţele, părul şi ochii de aceeaşi culoare. Culorile rochiţelor, părului şi, mai ales, ale ochilor Fetiţelor-Puteri exprimă în modul cel mai clar cu putinţă nivelul sau palierul Terei aurica de unde provin. Fiecare nivel al aurei terestere are o anumită culoare, ce corespunde unui anumit tip de corp duh uman. Există o legătură strânsă între nivelul evolutiv individual al oamenilor, manifestat prin culoarea corpului duh şi culoarea ochilor, a părului şi a rochiţei Fetiţelor-Puteri. Astfel, un om din clasa a treia evolutivă - galben - este vizitat de o Fetiţă-Putere, ai cărei ochi şi a cărei vestimentaţie - rochiţa, păr etc - au culoarea galbenă. Atunci când coboară din lectică, aceste făpturi drăgălaşe cu aspect de fetiţe zglobii, bucălate şi cârne, par să plutească, fără a atinge pământul. Pe un covor de flori aruncate de piticeii din jur, Fetiţele-Puteri ajung în preajma oamenilor prezenţi. Uneori, între Fetlfele-Puteri şi oamenii lângă care se opresc există un fel de legături energetice speciale. Unii oamenii par legaţi de Fetiţele-Puteri prin fire energetice care pornesc de la nivelul umărului, undeva din apropierea claviculei. Ajunşi în preajma oamenilor, Fetiţele încep să "scaneze"diferile aspecte ale aurei. Aparent, nu are loc nici un fel de scanare: fetiţele se comportă atât de lin încât, la început, ai impresia că se produce o reîntâlnire, după un timp îndelungat, între două persoane ce ţin foarte mult una la cealaltă. De fapt, chiar aşa şi este. Oamenii sunt practic protejaţii Fetiţelor. Pe măsură ce Fetiţele-Puteri scanează aura omului, chakrele se activează sau rămân stinse în funcţie de nivelul evolutiv şi de zelul cu care omul s-a dedicat muncii în vederea evoluţiei personale. În funcţie de rezultatul palpării aurei, fetiţele adoptă o atitudine sau alta. Unele dintre Fetiţele-Puteri se bucură într-un mod destul de copilăros, bătând din palme sau scoţând sunete ascuţite, la fel ca un copil care se bucură în momentul în care i se dăruieşte o păpuşică frumoasă, iar altele se întristează, bosumflându-se precum un copil căruia nu i se cumpără jucăria dorită. Deşi evenimentele, ce se petrec cu o viteză mare, pot fi remarcate de orice clarvăzător care vede lumea eterică, înţelesurile şi semnificaţiile profunde pot fi numai deduse. Pare că, prin venirea Fetiţelor-Puteri are loc un eveniment extrem de important pentru destinul personal al oricărui om. Omul nu este singur pe acest pământ. Omul, în răstimpul existenţei în lumea terestră, trebuie să evolueze, iar acest proces este atent supravegheat de mai multe tipuri de Entităţi angelice. Unele dintre aceste Entităţi angelice se pot manifesta în lumea eterică, altele nu. Există, pe de-o parte Entităţile veghetoare personale ale unui om, iar pe de altă parte, există Entităţile de mare anvergură cosmică, care au grijă de mai mulţi oameni, să spunem un echivalent al diriginţilor-profesori dintr-o şcoală. 175
În categoria Entităţilor angelice personale, de-a lungul existenţei încarnate, intră atât Îngerii Păzitori - care nu se manifestă în lumea eterică -, cât şi Veghetorii personali care se manifestă în lumea eterică. Omul ai poate asculta sau nu, dar aceasta este deja o altă problema. Pe toata perioada evoluţiei sale, atât în lumea materială, cât şi în Lumea de "dincolo", omul este sub directa îndrumare evolutivă a lui IISUS HRISTOS şi a ÎNGERULUI GABRIEL, Primul Veghetor al Terrei aurica. Pe de altă parte, omul se află şi sub "juristicţia" Conducătorului palierului Terrei aurica de pe care a venit la incarnare: FETIŢELE-PUTERI. Fetiţele-Puteri sunt Conducătorii planurilor sau nivelurilor Terrei aurica de unde au venit oamenii la încarnare. Aici este vorba despre oameni, consideraţi din punctul de vedere al corpului duh. Cum fiecare nivel al cosmosului spiritual corespunde unei anumite culori din spectrul solar, înseamnă că în modul de manifestare în lumea eterică Conducătorii planurilor au determinaţii fiinţiale caracterizate prin anumite culori, ce se manifestă prin culoarea vestimentaţiei sau a ochilor. Într-un fel, Fetiţele-Puteri pot fi comparate cu un fel de diriginţi la un liceu, care, în anumite momente, vizitează elevii repartizaţi la alte clase sau la alte ateliere de lucru. Cam la o jumătate de oră după miezul nopţii în noaptea de Înviere, Fetiţele-Puteri scanează aura umană şi determină creşterea evolutivă produsă în intervalul scurs de la ultima sărbătoare de Paşte. Ele pot fi mulţumite sau nemulţumite de nivelul atins de "elevii" lor, iar în funcţie de aceasta, pot cere avantaje karmice pentru ei. În momentul în care remarcă o creştere evolutivă a omului, Fetiţele-Puteri comunică cu Entităţile implicate în evoluţia omenirii aflate în trup material - Iisus Hristos şi Arhanghelul Gabriel - care, în acele momente, discută aspectele legate de starea prezentă a umanităţii. Pentru Eugen nu este însă prea clar care sunt cu adevărat "lucrările" Entităţilor responsabile de evoluţia umanităţii. Se vorbeşte foarte repede în limba lumii eterice, astfel că nu poţi înţelege foarte multe lucruri cu privire la ceea ce se întâmplă în realitate. Pentru un privitor în lumea eterică este la fel ca şi pentru un privitor în lumea terestră, care vede de la distanţă o discuţie animată în mijlocul unei mulţimi de oameni: el caută să înţeleagă ce anume se întâmpla după gestică, mimică şi limbaj. După ce Fetiţele Puteri scanează aura oamenilor, se produce un alt eveniment extrem de important pentru fiecare om în parte. Ca la un semnal, prin Poarta 1 apare un stol imens de Entităţi denumite Vameşi sau Mesageri ai Domnilor Destinului. Fără să întrebe pe nimeni, ca şi cum totul ar fi stabilit, Mesagerii Domnilor Destinului (ai karmei) se răspândesc la toţi oamenii, fie că aceştia stau acasă şi dorm, fie că sunt în curtea sau în incinta vreunei biserici, fie că sunt la discotecă sau la chef. Mesagerii Domnilor Destinului sunt însoţiţi de Scribi, entităţi care pun, cu un fel de instrumente de scris, anumite semne pe frunţile oamenilor. De fapt, Mesagerii Domnilor Destinului au rolul de a traduce în lumea materială deciziile Domnilor Karmei cu privire la destinul fiecărui om, în funcţie de faptele sale din ultimul an. Nu Domnii Destinului fac jocurile şi stabilesc karma fiecărui om, ci oamenii înşişi prin faptele lor. Domnii Destinului nu fac altceva decât să constate şi să includă destinul personal al fiecărui om în destinul mai vast al întregii comunităţi omeneşti. Mesagerii Domnilor Destinului transpun deciziile superioare la nivelul individual al fiecărui om în parte şi, în consecinţă, la nivelul, comunităţilor. Acest eveniment se produce o singură dată pe an, în noaptea de Înviere, iar în acest moment important se "stabileşte" destinul omului pentru anul ce începe. Faptul că, în epoca modernă, Anul Nou se celebrează la sfârşitul lunii decembrie, iar Paştele patrucinci luni mai târziu nu trebuie să încurce pe nimeni. Toate popoarele antice celebrau sărbătoarea Anului Nou la începutul primăverii, când, după cum stă scris în marile cărţi sacre, Zeii stabilesc destinul fiecărui om în parte. Acest fapt, cunoscut de vechii mitografi ai antichităţii, se întâmplă şi în ziua de 176
astăzi, dar nu la Anul Nou, care nu mai corespunde, dată fiind modificarea adusă în epoca modernă, cu adevăratul început al Anului sacru, liturgic, care corespunde ritmurilor naturii şi evenimentelor ce se desfăşoară la nivelul întregii Terra aurica. Din acest motiv, începutul adevărat al unui An, corespunde cu sărbătoarea Paştelui, momentul sacru în care se stabileşte ceea ce se va întâmpla în viitoarele 365 de zile, atât pentru fiecare om în parte, cât şi pentru umanitate în general, în conformitate cu faptele şi cu comportamentul anterior al oamenilor. Aici se cuvine totuşi un mic comentariu. Unii oameni au impresia că totul în cosmos, inclusiv fenomenul karmei, este bătut în cuie, ceea ce este destul de departe de adevăr. Evoluţia omului în decursul unei încarnări nu este predestinată strict, existând o mulţime de evenimente determinate de voinţa omenească, care produc multe schimbări importante. Există, de asemenea, o mulţime de toleranţe şi de variabile, care pot fi depăşite sau modificate într-un sens sau în altul. Omul este singurul element din acest cosmos care, dotat cu voinţă, poate alege singur calea pe care o doreşte. El poate evolua sau stagna în funcţie de alegerea sa şi de puterea pe care o are de a determina evenimentele. Desigur, libertatea umană şi liberul arbitru pot determina aceste aspecte până la o anumită limită, orice schimbare fiind totuşi destul de previzibilă. Pentru un om care a atins o anumită limită evolutivă se poate interveni pentru a fi propulsat pe un alt nivel, care poate însemna concret noi evenimente ale vieţii şi noi învăţăminte. Uneori, Fetiţa-Putere obfine de la cei ce diriguiesc evoluţia umană din lumea materială o mică derogare, astfel încât, omul respectiv, în ciuda unor deficienţe minore, poate pătrunde într-o nouă etapă evolutiv-existenţială, ceea ce poate însemna propulsarea acelui om într-un alt circuit sau joc karmic. Probabil că astfel de evenimente se produc curent, ele neîmpiedicând în nici un fel mersul de ceasornic al cosmosului. Aceasta reprezintă o variabilă, care, de regulă, este reglată pe parcurs. Toate variabilele luate în calcul în noaptea de Paşte sunt structurate pe baza unor constante ale existenţei omeneşti. Aceste constante de bază ale existenţei încarnate pot modifica destinul fiecărui om în parte. Dar, pentru a înţelege cum, pe baza acestor constante, se produce variabilitatea destinului uman, trebuie să facem un scurt ocol în ceea ce priveşte aura umană. La nivelul corpului duh, există trei pete karmice, care reprezintă "bagajul" existenţelor anterioare ale omului. O parte din conţinutul acestor pete karmice este transferat, în momentul naşterii unui om, la nivelul nou formatului suflet. Sufletul este, astfel, reflectarea pentru o singură existenţă a corpului duh al omului. Astfel, începând de la naştere, pe mantaua sufletului, Eugen poate observa trei pete karmice întunecate situate cam în dreptul pieptului. Sufletul omului, privit prin clarvedere, seamănă întrucâtva cu uniforma unui general rus, participant la toate războaiele secolului XX: plin de "decoraţii" karmice, ce reprezintă bagajul existenţelor anterioare. Aceste "decoraţii" karmice, vizibile prin clarvedere ca un fel de puncte de diferite culori, majoritatea cu tente întunecate, sunt paternurile karmice care generează evenimentele prin care trece omul în prezenta încarnare. La aceste "decoraţii" mai vechi, prin însăşi faptul că există, se adaugă neîncetat "decoraţii" karmice noi, rezultate din actele pe care le face omul în viaţa de zi cu zi. Astfel, omul se încarcă cu karma de la an la an, în funcţie de faptele sale. Şi cum, omul încalcă destul de des legile subtile cosmice, karma se tot acumulează. În ritmul în care "se consumă actualmente evenimentele lumii, umanitatea în ansamblu, la fel ca şi fiecare individ în parte, are toate premisele ca, la un moment dat, să fie strivită de cantitatea mare de karma negativă acumulată. În orient, filozofii hinduşi din antichitate care au aprofundat legile karmei, au constatat că "reminiscenţele" karmice, denumite de ei samskaras, au tendinţa de a se 177
acumula într-o eternă devenire fără sfârşit şi fără posibilitatea de a mai fi reduse sau măcar stopate. În viziunea lor, "eliberarea" din circuitul nesfârşit al transmigraţiei nu este posibil decât unei mici elite: cea care se dedică trup şi suflet tehnicilor yoga şi reuşesc să-şi anuleze karmele printr-o "ardere la alb", urmând ca, în final, să atingă samadhi, nirvana, sunnyata sau ceva echivalent unei enstaze în care totul se "stinge". De două mii de ani, lucrurile s-au mai schimbat, astfel încât, prin modificarea structurii aurice umane în sensul activării chakrei inimii şi prin apariţia corpului haric al plaselor mesianice, produse de activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, este posibilă, pentru toţi oamenii, posibilitatea Mântuirii. Prin plătirea Preţului de către IISUS HRISTOS, s-a reuşit ca omul să aibă acces, pe o Cale directă, la Mântuire. Prin Prezenţa şi activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, precum şi prin existenţa unor constante considerate banale în lumea materială - credinţa, rugăciunea, postul şi spovedania - karma omului este în bună măsură "arsă". În mod concret, evenimentele se desfăşoară în felul următor: în cadrul "fixării destinului", în noaptea de Paşte, conţinutul petelor karmice de le nivelul sufletului au tendinţa de a se "vărsa" în conţinutul petelor karmice situate la nivelul corpului duh. Acesta este un proces care se petrece constant la toţi oamenii. Astfel, în funcţie de karma acumulată, Mesagerii Domnilor Destinului aplică pe fruntea omului, în a doua jumătate a nopţii de Înviere, destinul potenţial pentru viitorul an, până la Paştele viitor, ca rezultantă a destinului trecut. Nu ei fixează karma viitoare, ci numai omul. Ei doar consfinţesc destinul ce stă să vina. Prin intermediul constantelor amintite anterior, credinţa, rugăciunea, postul şi spovedania, omul elimină o bună parte a noxelor karmice negative din petele karmice şi se simte uşurat. Pentru clarvăzător este evident că, în decursul celei de-a doua părţi a ceremoniei Paştelui creştin, cei care ţin post, se roagă şi se spovedesc, au foarte mult de câştigat. Prin întermediul postului, corpul dorinţelor fiecărui organ în parte şi, deci corpul dorinţelor întregului organism uman, se eliberează de noxe - pe care unii le numesc ispite. Cu alte cuvinte, are loc o purificare. Prin spovedanie, omul se eliberează de tensiunile karmice care-i ţineau fiinţa blocată. În fine, rugăciunea îl pune pe om sub cupola protectoare a plaselor mesianice. Astfel, noxele karmice reflectate la nivelul sufletului nu se mai varsă în corpul duh al omului, ci sunt eliminate. În cazul în care noxele karmice sunt transferate de suflet direct corpului duh şi, în consecinţă, metabolizate şi procesate, ele vor reveni cândva înapoi, în prezenta existenţă sau în cea viitoare, sub formă de destin, deci de evenimente karmice. Cel care a făcut posibil acestă lucrare karmică şi a deschis poarta Mântuirii, este Iisus Hristos care a plătit Preţul pentru toţi oamenii. Prin intermediul ceremoniei Pastelui, principiul candelei sau al transmiterii luminii îşi găseşte expresia sa cea mai concretă. "Veniţi de luaţi lumină" este expresia cea mai adâncă pe care o poate îmbrăca, în lumea materială, acest principiu cosmic. Dar, dacă se poate observa cu ochii fizici cum se transmite lumina de la om la om prin intermediul lumânării, dacă se poale resimţi în mod concret acea emoţie de la miezul nopţii, când toate luminile se sting, pentru ca imediat după aceea, undeva în noapte, să lumineze prima flacără a unei lumânări, omul nu poate vedea cum o altfel de lumină, Lumina harică, emanată din Trupul cel Viu de Lumină al lui IISUS HRISTOS este transmisă corpului haric care se formează la nivelul unui lăcaş de cult şi care, apoi, este preluată de fiecare om în parte şi transmisa mai departe şi la cei ce, din comoditate sau din neştiinţă, nu catadicsesc să pătrundă pe poarta unei biserici creştine în noaptea de Paşte. Este astfel suficient ca o singură persoană dintr-o familie sau dintr-un sat să vină la biserică şi să ia Lumina şi s-o transmită mai departe la toţi credincioşii, pentru ca pe baza principiului candelei, toţi oamenii să beneficieze de Lumina lui Hristos. Este nevoie de un singur om cu Har, pentru ca şi alţii să fie mântuiţi prin el. În momentul în care Scribii scriu pe frunte destinul omului pentru anul ce stă să 178
vină, sărbătoarea Paştelui se încheie. Ulterior, oamenii se perindă prin faţa altarului şi se împărtăşesc: "Beţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, acesta este sângele Meu", spune Iisus Hristos în Evanghelie, iar acesta este temeiul unui mare mister al cosmosului spiritual, care se săvârşeşte neîncetat de 2000 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.