Timpurile fericite ale inceputului

 Timpurile fericite ale începutului
     Totul este strălucitor, culorile sunt vesele şi scânteietoare. La marginea unei văi întinse se află un lac de mari dimensiuni, cu ape verzui şi foarte transparente. Prin apele verzui ale lacului se distinge un şarpe cu o lungime de aproximativ 20 de metri, cu pielea lucioasă, fără solzi, gura cu dinţi mici, ochii mari şi foarte inteligenţi.     Alături de şarpe, mai există şi alte vietăţi, un fel de animale de culoare violetă, asemănătoare pinguinilor, broaşte asemănătoare ţestoaselor de astăzi, a căror carapace aveau aproape 15 metri în diametru.       Malul lacului era acoperit de nisip de culoare galbenă, culoarea lămîii, care contrasta cu pământul negru din jur. Pământul negru era acoperit de o vegetaţie bogată : mii de flori, de toate culorile, arbuşti cu fructe mici, ovale şi pomi fructiferi uriaşi, al căror trunchi măsura cel puţin treizeci de metri în diametru şi a căror coroană era plină de frunze şi fructe. Printre copacii imenşi forfoteau animale gigantice, 138
un fel de amestec între girafe şi dinozauri, care se hrăneau ridicându-şi gâturile lungi, direct din coroanele copacilor.     În acest peisaj apar oameni goi, de o frumuseţe trupească perfecta. Femeile, care au părul foarte lung şi negru, nu depăşesc 1,80 metri, iar bărbaţii, majoritatea bruneţi, cu tenul măsliniu, ating aproape 2 metri.     Imaginea are ceva din candoarea paradisiacă a primilor oameni : din apele lacului se "întrupau" numeroase spirite ale naturii cu aparenţă feminină, nude, care dispăreau rapid în mii de picături de apă, stropind spectatorii umani de pe mal, care aplaudau fericiţi.     Grupuri mari de bărbaţi şi femei, goi, se jucau de-a "ascunselea" cu alte spirite ale naturii, care se materializau şi se dematerializau în trunchiurile copacilor. Oamenii îşi dăruiau unii altora coroniţe de flori sau ghirlande.     Uneori, de nicăieri, de fapt dintr-o altă dimensiune, apăreau Îngeri, care se materializau brusc, vorbeau cu oamenii sau cu spiritele naturii, după care dispăreau la fel de brusc, explodând în mii de fragmente colorate. Şerpii cei mari, docili şi blânzi, erau uneori călăriţi, precum armăsarii, de femeile goale, care-i mânau unde pofteau.     Din pământ ieşeau aburi multicolori. Nu se zăreau soarele, luna sau stelele, totul era învăluit într-o ceaţă albă, lăptoasă, care era luminată uniform, de la o susă de lumină exterioară. Ceaţa albă, luminoasă nu vătăma ochii şi permitea o vizibilitate foarte bună.     Era o atmosferă feerică de basm. După toate probabilităţile, este vorba despre o epocă foarte veche, probabil o epocă anterioară formării pământului material. Aceste imagini s-au desfăşurat fie pe planeta PERFER, fie pe Pământ, dar în orice caz nu pe pământul material, ci în epoca de început, în care pământul era doar la nivelul eteric. Se pare că în acea perioadă a fost creat, arhetipal-eteric, tot ce a apărut ulterior pe planeta materială.     Pentru om, aceasta a fost "epoca paradisului", în care omul putea comunica cu plantele şi cu animalele, cu spiritele naturii, cu Zeii şi cu Îngerii, şi în care răul, minciuna şi falsitatea încă nu pătrunseseră. Era epoca anterioară căderii definitive a omului în materie, epoca anterioară apariţiei sexualităţii şi a morţii fizice.